Tag: producatori

  • Această ţară e pe cale să câştige lupta împotriva fumatului


    Cea mai nouă măsură impusă de autorităţi se referă la interzicerea fumatului în locuri publice, chiar şi în cele aflate în aer liber. Astfel, fumatul este interzis la mai puţin de 10 metri de locurile de joacă şi la mai puţin de 4 metri de intrările în instituţii publice, plaforme ferate, staţii de taxi sau de transport în comun.

    Amenzile diferă, dar pot ajunge până la 2.000 de dolari australieni pentru cei care încalcă regulile.

    O altă măsură importantă este creşterea accizelor pe ţigări; autorităţile au declarat că preţul unui pachet de ţigări va ajunge, în 2020, la 40 de dolari australieni (aproximativ 125 de lei).

    Reducerea numărului de fumători reprezintă un obiectiv important al partidului de guvernare, care a dat asigurări că doar 10% din populaţia va mai cumpăra ţigări la finalul lui 2018.

    Singurele state care au impus măsuri mai severe sunt Turcmenistan şi Bhutan – acestea au interzis comercializarea oricărui produs pe bază de tutun.

  • Producătorii de ţigări pariază pe dispozitivele fără fum şi foc pentru a-şi asigura veniturile

    George Toader, 36 de ani, a fumat timp de 20 de ani ţigări tradiţionale, iar de şase luni a devenit consumator de iFuse, o ţigară din ”noua generaţie“ care încălzeşte un lichid ce conţine nicotină.

    ”Am vrut să mă las de fumat şi am decis să înlocuiesc gestul cu acest tip de ţigară. Nu mă puteam lăsa dintr-o dată“, argumentează George. El spune că, dacă în trecut ajungea să fumeze un pachet de ţigări pe zi, acum îi este suficientă pentru 4-5 zile o pastilă de iFuse – care echivalează, spune el, cu nivelul de nicotină din două pachete de ţigări normale.

    ”Simt că am primit o mărire de salariu fără să o primesc de fapt. Dacă înainte fumam un pachet de ţigări pe zi, care costa 17,5 lei (adică 122,5 lei pe săptămână), acum am un cost de 30 de lei pe săptămână“, calculează George Toader.

    iFuse este una dintre variantele de produse inovative propuse de producătorii din industria tutunului, care investesc în producţia de ţigarete din noua generaţie, care sunt, spun ei, mai puţin dăunătoare pentru sănătate prin comparaţie cu ţigările tradiţionale.

    |n prezent, pe piaţa globală există patru tipuri de produse pentru înlocuirea ţigărilor normale: produse care încălzesc tutunul (tobacco heating products) pentru a elibera nicotină, dar nu la o temperatură atât de mare încât să producă ardere – în această categorie intră produsele iFuse şi Glo, lansate de British American Tobacco, şi Iqos – lansat de Philip Morris; snus, un fel de plasture care se pune pe gingie folosit cu precădere în Suedia, considerat a avea mai puţine substanţe toxice decât ţigările normale; ţigări electronice care eliberează nicotina în formă de vapori (aşa-numitele vapour products); produse medicale licenţiate.

    |n România, producătorii de ţigarete au mizat în ultima perioadă pe produsele bazate pe încălzirea tutunului, astfel că brandurile Iqos (deţinut de Philip Morris, producătorul ţigaretelor Marlboro) şi iFuse sau Glo (lansate de British American Tobacco, producătorul Kent) au devenit din ce în ce mai populare în rândul fumătorilor.

    Industria globală a ţigărilor electronice a fost estimată la o valoare de 8 miliarde de dolari în 2015 şi va ajunge la peste 47 de miliarde de dolari până în 2025, având o creştere medie anualizată de două cifre, potrivit unei cercetări realizate de compania Business Intelligence and Strategy Research. Spre comparaţie, ţigările tradiţionale formează o piaţă evaluată la peste 680 de miliarde de dolari la nivel global, însă tendinţa este de scădere. Iar investiţiile alocate inovaţiei din industria tutunului sunt semnificative.

    ”Produsele de nouă generaţie sunt rezultatul unei investiţii de 2,5 miliarde de euro la nivel global alocate de companie în domeniul cercetării şi dezvoltării“, a spus David O’Reilly, group scientific director şi research & development director în cadrul British American Tobacco. O’Reilly, care este şi membru în boardul BAT la nivel global, spune că nu crede că ţigaretele tradiţionale vor dispărea vreodată în totalitate, însă consumul produselor convenţionale scade cu o rată de 3-4% pe an, tendinţă care va menţine în următorii ani.

    ”Creşte însă consumul de ţigarete din noua generaţie, iar unele studii arată că acestea ar fi cu 95% mai puţin dăunătoare decât ţigările tradiţionale. (…) Este întotdeauna loc de mai multă cercetare, însă avem suficiente dovezi care arată că produsele de tutun care nu folosesc arderea sunt mai puţin dăunătoare decât ţigările tradiţionale“, este de părere O’Reilly. Dacă la finalul anului trecut BAT era prezent pe 16 pieţe cu produsele din noua generaţie, ţinta pentru 2018 a grupului este de a fi prezent cu aceste produse pe 40 de pieţe.

    În decembrie anul trecut, la Londra a fost organizat un summit al ţigărilor electronice, care a reunit reprezentanţi ai autorităţilor publice, profesori universitari, cercetători sau reprezentanţi ai unor ONG-uri care au dezbătut principalele aspecte legate de noile produse lansate de jucătorii din industria tutunului. Aceştia au spus, la unison, că nu a trecut suficient de mult timp de la lansarea primelor ţigarete electronice pentru ca rezultatele studiilor făcute până acum să arate cu certitudine că noile produse sunt mai puţin dăunătoare decât ţigările tradiţionale.

    ”Până în prezent, rezultatele studiilor efectuate – verificate într-o mică parte prin alte studii independente – arată că produsele de încălzire a tutunului pot fi considerate mai puţin dăunătoare decât ţigările normale. Acestea ar putea fi o soluţie viabilă pentru fumătorii care nu pot să renunţe la fumat prin alte metode (produse medicale, snus sau ţigări electronice cu vapori)“, a spus dr. Konstantinos Farsalinos, cercetător la Onassis Cardiac Surgery Center în Atena şi la Department of Pharmacy din cadrul Greece University of Patras, în cadrul E-cigarette summit, organizat în decembrie anul trecut la Londra. Pe de altă parte, experţii spun că există semne de întrebare şi insuficiente informaţii legate de efectele asupra organismului pe care le are metalul folosit pentru dispozitivul care încălzeşte tutunul.

    Oricum ar fi, guvernele au abordări diferite în ceea ce priveşte noile produse menite să reducă incidenţa fumatului. |n timp ce în Marea Britanie există un program naţional (Stoptober) prin care cetăţenii care vor să se lase de fumat sunt încurajaţi de stat să renunţe cu ajutorul plasturilor/ gumelor cu nicotină sau cu ajutorul ţigărilor electronice, în Elveţia încă nu există o legislaţie pentru ţigările electronice. |n acelaşi timp, în Japonia noile produse câştigă din ce în ce mai multă popularitate (Iqos are, de exemplu, o cotă de piaţă de peste 12% în Japonia).
    Până când va trece însă suficient de mult timp pentru ca rezultatele cercetărilor privind efectele noilor produse din industria tutunului să fie mai concludente, cert este că producătorii vor miza cât pot de mult pe promovarea acestora.

    Astfel, în România, de exemplu, sunt permise în prezent reclamele la dispozitivele care încălzesc tutunul (deşi reclamele la ţigările normale sunt interzise), iar aromele sunt sunt permise în aceste tipuri de ţigarete, în timp ce legislaţia la nivel european a interzis folosirea aromelor în ţigările tradiţionale.

  • A fost inventată o nouă unitate de măsurare a timpului

    Noua unitate de timp a fost inventată de membrii companiei pentru dezvoltarea realităţii virtuale Oculus şi se adresează în special producătorilor de conţinut video. Conform Science Alert, majoritatea videoclipurilor sunt înregistrate la 24 de frame-uri pe secundă, ceea ce înseamnă cu sunt prezentate 24 de imagini în fiecare secundă, iar viteza oferă iluzia mişcării.  
     
    Conform lui Christopher Horvath, din cadrul GitHub, problema intervine în momentul în care producătorii încep să lucreze cu fiecare frame în parte. La 24 de frame-uri pe secundă, fiecare cadru are .04166666667 secunde lungime sau 41666666.669 nanosecunde.Aceste numere au zecimale ce se repetă la nesfârşit, aşadar poate fi dificil de lucrat cu ele. 
     
  • Kremlin: Decizia SUA de a aproba exportul de arme în Ucraina ar putea declanşa un conflict sângeros

    În pofida dezvoltării recente a cooperării între preşedintele american Donald Trump şi omologul său rus Vladimir Putin, liderul SUA a aprobat, miercuri, vânzarea unor arme letale către Ucraina, care să ajute statul ucrainean în combaterea separatiştilor pro-ruşi.

    În acest context, şeful Comisiei pentru Afaceri Externe din Duma de Stat (Camera inferioară a Parlamentului rus), Leonid Slutski, a declarat că decizia Administraţiei de la Washington subminează Acordul de la Minsk, în care este prevăzută retragerea armelor grele şi a trupelor străine de pe teritoriul Ucrainei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un tânăr a pornit un business în Bucureşti, care azi are afaceri de 700.000 de euro, după ce şi-a adus aminte de reţetele bunicii – VIDEO

    Aşa a apărut Patiseria Tineretului, o afacere de circa 700.000 de euro, pe care fondatorul o vede extinsă la nivel naţional în următorii cinci ani. Produsele sale au aproximativ aceleaşi preţuri ca ale concurenţei, însă, spune el, se diferenţiază prin alegerea unor ingrediente naturale, de la producătorii români şi, mai ales, prin lipsa celor congelate. Sub sigla Patiseria Tineretului funcţionează patru locaţii în Capitală. Cei mai vânduţi sunt covrigii braşoveni cu mac, susan şi seminţe de floarea-soarelui, cu preţ mediu de 1 leu.

    De asemenea, merdenelele, pateurile cu brânză şi ştrudelele sunt populare, având preţul mediu de 2 lei. În general, bonul mediu se situează în jurul valorii de 5 lei. Anul trecut afacerea a înregistrat rulaje de circa 700.000 de euro şi un profit de 24.000 de euro. Pentru 2017 antreprenorul ţinteşte o cifră de afaceri de aproximativ 800.000 de euro şi un profit cel puţin egal cu cel de anul trecut, deoarece investiţiile de anul acesta depăşesc 150.000 de euro. Tot anul acesta a lansat şi sistemul de franciză, prin accesarea unui grant de la BERD. Astfel, în următorii doi ani antreprenorul îşi doreşte să ajungă la zece patiserii în Capitală.

    Chiţu vrea să deschidă puncte de lucru în sistem de franciză în oraşe ca Iaşi, Constanţa, Braşov, Cluj, Timişoara

  • Cum a reuşit un blogger să vândă 100 de automobile Mini în doar 5 minute

    Producătorii de automobile se întrec în metode creative în încercarea de a prinde o parte cât mai însemnată din piaţa de vânzări online de maşini, în valoare de 15 miliarde de dolari numai în China. Producătorii de automobile experimentează cu diferite concepte precum vânzările fulger sau sponsorizări din partea vedetelor pentru a-şi spori vânzările într-o piaţă aflată în creştere, potrivit Financial Times.

    În China s-au vândut online 1 milion de automobile în 2016, în valoare de 15 miliarde de dolari, potrivit firmei de consultanţă Frost & Sullivan. Ca să punem lucrurile în perspectivă: s-au vândut mai multe maşini online în China anul trecut decât s-au vândut în total în Spania.

    Potrivit aceleiaşi firme de consultanţă, valoarea tranzacţiilor online cu automobile a avut o rată anuală de creştere de 65,5% în perioada 2012-2016, comparativ cu o rată de creştere de 13,7% în piaţa totală. Clienţii fie au plătit online, fie au primit finanţare prin intermediul site-ului respectiv.

    Compania de consultanţă McKinsey a declarat că tranzacţiile online au însumat 5% din vânzările de automobile din China în 2016, în creştere de la 1% cât era în 2014.

    Achiziţiile online sunt atractive pentru tineri: aproape un sfert dintre cei care au cumpărat automobile online au sub 24 de ani, potrivit McKinsey.

    Clienţii tipici vor să vadă şi să conducă maşina înainte de a o cumpăra, dar se pare că în China tinerii ştiu deja ce vor şi aleg să cumpere online.

    Mini, automobilul de lux britanic deţinut de BMW, a vândut online 1.600 de automobile în China în doi ani şi niciuna în SUA sau Marea Britanie.  În iulie 2017, compania a plătit bloggerul de fashion Becky Li pentru a promova Mini urmăritorilor ei, iar asta a rezultat în vânzarea a 100 de Mini de culoare turcoaz în mai puţin de 5 minute.

    Producătorii auto se uită la platforma Alibaba numită Tmall, un site de e-commerce, pentru a-şi vinde automobilele. Aici s-au vândut 100.000 de automobile în doar 24 de ore în cadrul evenimentului Singles Day. Indiferent că este vorba de producători de lux sau nu, cu toţii oferă discounturi pentru acest eveniment de shopping.

    Alibaba a anunţat că în viitor clienţii se vor putea uita după maşini pe smartphone, iar după ce vor apăsa butonul de cumpărare maşina va fi livrată.

    „Achiziţia unei maşini se va face la fel de uşor precum cumpărarea unei cutii de Coca-Cola. Epoca achiziţionării online de automobile este deja aici”, au declarat reprezentanţii Alibaba.
     

  • ​Patronatul Producătorilor de Medicamente: Taxa clawback este cauza pentru care dispar medicamentele ieftine din farmacii şi spitale

    „Am explicat în repetate rânduri la Parlament, ministerul Sănătăţii, ministerul Finanţelor şi la CNAS că în condiţiile în care taxa “clawback” – un impozit pe cifra de afaceri aplicat exclusiv în industria medicamentelor – ajunge să reprezinte 25% din preţul unui medicament ieftin, acesta devine nerentabil, iar producătorii au dificultăţi în a-l produce în continuare”, a spus Dragoş Damian, director executiv PRIMER.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Povestea brandurilor româneşti din vin

    2017 a fost un an bun pentru industria vinului, mărcile se întăresc de la an la an, dar există şi o întreagă paletă de minusuri – de la lipsa studiilor amănunţite şi până la nevoia acută a unei strategii de promovare a vinurilor româneşti. Cum se diferenţiază un vin de Horeca faţă de unul de retail? La ce se uită un client când vine vorba de o achiziţie: la preţ, brand, etichetă, soi? Cât de mult contează eticheta ”made in Romania“? Câte crame îşi deschid porţile pentru turişti? Cu ce tipuri de mâncăruri se asociază diferite feluri de vin? Sunt doar câteva dintre subiectele dezbătute la conferinţa de anul acesta, realizată cu sprijinul Casei de Vinuri Cotnari, Jidvei, Avincis, Aqua Carpatica, Domeniilor Sâmbureşti, Carrefour, Selgros Cash & Carry, Cramei Rasova, Man şi Hochland.

    Producţia mondială de vin a scăzut cu 8,2% în 2017, până la 246,7 milioane hectolitri, cel mai redus nivel înregistrat după 1961, însă Portugalia, România, Ungaria şi Austria au fost singurele ţări din Europa a căror producţie de vin a crescut comparativ cu 2016, potrivit estimărilor preliminare publicate de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului.

    în schimb, producţia de vin a României a crescut cu 64% comparativ cu 2016, de la 3,3 până la 5,3 milioane hectolitri, ceea ce o plasează pe locul 13 în topul celor mai mari producători mondiali. în 2017 o creştere procentuală mai mare decât cea a României a fost înregistrată doar în Brazilia, unde producţia de vin a crescut cu 169%, până la
    3,4 milioane hectolitri.

    BM: La ce se uită un client atunci când vrea să facă o achiziţie – la preţ, la brand, la etichetă, la soi – şi cât de mult s-au schimbat sau nu aceste criterii, în ultimii ani?

    CĂTĂLIN PĂDURARU, ICWB: Când spunem ”consumator“ noi trebuie să avem definiţia foarte clară a consumatorului şi în momentul de faţă nu avem. Adică toate studiile noastre sociologice sunt lipsite de studiu antropologic, studiu comportamental şi aşa mai departe. Nu ştim care sunt consumatorii entuziaşti, care sunt consumatorii deja satisfăcuţi, care sunt tradiţionaliştii, care sunt căutătorii de imagine şi acestea sunt nişte sintagme pe care le-am desprins din Mike Veseth, Războaiele vinurilor (Wine Wars), una dintre lucrările care ar simplifica puţin aceste întrebări pe care noi ni le punem şi alături de bibliografia pe care o astfel de carte o are ataşată am putea să ajungem mai repede la rezultatul pe care ni-l dorim.

    Evident, omul se uită şi la preţ, se uită şi la brand, pentru că are nevoie de o încredere inclusă în momentul în care face cumpărătura, caută şi satisfacţia gustativă, caută şi satisfacţia emoţională, de aceea cred că este puţin mai nuanţat. Dacă vorbim despre tineri, de pildă, despre cei între 20 şi 25 de ani, singura certitudine pe care o avem acum este că n-avem nicio certitudine despre felul în care ei îşi aleg cu adevărat vinurile, care sunt sursele de informare, cum validează calitatea, preţurile, care sunt ocaziile de consum, care la ei, iată, încep să fie totuşi mai multe decât erau la generaţia boomerilor, să ne imaginăm sau să vizualizăm imediat cu ochii minţii că pe o pârtie de schi astăzi nu se bea doar vin fiert ci există şi spumante, există şi băuturi de bar făcute cu vinuri sau cu spumante, există şi distilate şi aşa mai departe, deci ocazie de consum care în trecut nu exista. în completarea acestui lucru vreau să vă spun că în SUA deja tinerii au detronat celelalte băuturi alcoolice şi sunt consumatori de vin.

    Dacă piaţa noastră seamănă cu cea a Statelor Unite, mai puţin din punctul de vedere al dimensiunii, poate că ar trebui să abordăm felul acesta, scanarea noastră pentru a avea rezultate, să facem nişte studii, să apelăm la studii care sunt deja furnizate de către firme mari internaţionale.

    BM: PRIN CE SE DIFERENŢIAZĂ UN VIN DE RETAIL DE UN VIN DE HORECA?

    ANDREEA MICU, CRAMA AVINCIS: Crama Avincis a început pe piaţă ca o cramă producătoare de vinuri destinate sectorului HoReCa, însă ulterior ne-am extins portofoliul de vinuri şi cu o gamă de vinuri numite Vila Dobruşa, destinată segmentului de retail. în felul acesta acum putem să avem o viziune globală asupra a ceea ce înseamnă consumul de vin în cele două sectoare şi chiar vreau să spun că am urmărit cu interes şi la nivel de vânzări, şi la nivel de tendinţe ale consumatorului care sunt orientările pe fiecare parte. Iar concluzia pe care aş putea să o trag, cel puţin acum, după cei doi ani de când Vila Dobruşa este pe piaţă, este că nu există o separare clară între cele două categorii de consumatori. Ei se întrepătrund. Un consumator din zona HoReCa poate foarte bine să fie şi un consumator din zona de retail. De exemplu pentru gama de vinuri Avincis, un consumator care bea Avincis într-un restaurant poate să se ducă într-un hipermarket, de exemplu, şi să caute gama noastră de vinuri. însă diferă contextul în care bei acel vin, contextul în care îţi cumperi vinul respectiv; am constatat că un consumator din zona HoReCa are un grad mai mare de aşteptări, căutăm un vin poate mai complex, pe care să-l asocieze într-o seară mai specială, să spunem, la restaurant cu un fel de mâncare deosebit, caută un vin nou, ceva inedit, poate un proces de vinificaţie pe care nu l-a mai încercat şi care este dezvăluit într-un vin. 

    În schimb, consumatorul de retail este mai puţin relaxat, poate şi puţin mai grăbit, are mai multe cumpărături de făcut, nu doar vinuri. Se duce repede la raft, este o ofertă foarte mare de vinuri la dispoziţia sa şi atunci e pus în faţa unei alegeri rapide. Ce să aleg? Şi apropo de ce ne influenţează alegerile, apare acel mix de elemente-branduri, soiul, locul din care provine un vin, chiar şi preţul; şi toate acestea fac un declic pe moment, asta în cazul în care nu vrea să aleagă din capul locului o anumită cramă şi un anumit soi, şi alege în funcţie de acele elemente.

    IONUŢ ROMAN, SELGROS: Eu nu cred că există în momentul de faţă o diferenţiere clară între vinurile de HoReCa şi de retail. Există producători care nu doresc să nu aibă anumite vinuri în retail, dar până la urmă nu cred că există ceva foarte bine segmentat, în care să se spună: ”OK, aceste vinuri sunt în HoReCa şi nu le găsim în altă parte şi intern“. în schimb, mi-am adus aminte de o glumă pe care aş vrea să vi-o spun legată de prosecco, la Braşov. Cică în Poiana Braşov ultima fiţă la vinuri fierte e prosecco fiert. Este important că a crescut consumul de vin şi tendinţa se regăseşte an de an; iar la noi în fiecare an această categorie este tratată mult mai bine – se analizează mult mai mult, se listează crame mai multe, pentru că apar crame noi în ţară. Deci consumul de vin creşte, oamenii sunt tot mai educaţi.

    COSTIN GHIŢĂ, CRAMA JIDVEI: în mod sigur diferă procesul de achiziţie în retail fată de HoReCa. Cert este că producătorii de vin s-au adaptat la aceste diferenţieri, modul în care se fac achiziţiile şi, sigur, marea majoritate a lor şi-au pregătit game diferenţiate pentru cele două canale de vânzare. 

    VICTOR DELEANU, CASA DE VINURI COTNARI: în România s-a făcut o foarte mare greşeală pentru că s-a impus această diferenţiere tranşantă între vinul de retail şi vinul de HoReCa. Nu ar trebui să fie această diferenţiere foarte tranşantă întrucât în felul acesta apare o concurenţă foarte, foarte mare între producătorii de vin. Ar trebui din punctul meu de vedere să fie permis ca în acele locuri din retail unde există nişte condiţii bune de păstrare a vinurilor, piaţa şi în special HoReCa să accepte prezenţa acelor crame care iniţial au fost destinate doar pentru  HoReCa astfel încât să se facă achiziţionarea lor din acele locuri. în felul acesta, consumatorii care nu sunt dispuşi să plătească triplu preţul de achiziţie – ca în HoReCa – ar putea să cumpere la un preţ mult mai decent dintr-un spaţiu de retail.

    BM: DE CE EXISTĂ ACEASTĂ IMPUNERE, ACEASTĂ DIFERENŢIERE ÎNTRE VINURILE DE HORECA ŞI CELE DE RETAIL?


    CĂTĂLIN PĂDURARU, ICWB: Până la urmă ăsta este un lucru care s-a întâmplat natural, nu este chiar ieşit dintr-o logică economică destul de sănătoasă pentru că altfel s-ar canibaliza cele două canale. HoReCa are nişte cheltuieli până la urmă, are o vânzare asistată în primul rând, are alt tip de cheltuieli, simte nevoia să se îndrepte mai mult către segmentul premium. Până la urmă logica marilor suprafeţe, dar şi a supermarketurilor sau a magazinului obişnuit, este una în care segmentarea e la vedere, cumva pe o logică comună, plecarea de la raftul de jos către raftul de sus, iar acum ceea ce e foarte frumos în seara asta, practic e momentul în care se declanşează bătălia pe idei şi e foarte bine pentru că sunt unghiuri subiective foarte diferite.

    Este unghiul subiectiv al producătorului de vin, unghiul subiectiv al vânzătorului, unghiul subiectiv al consumatorului şi poate, haidaţi să spunem, şi această nişă HoReCa. Raftul de vin conţine cea mai mare diversitate de produse faţă de orice alt raft din magazin. Adică, nu avem un raft cu atât de multe brânzeturi sau cu atât de multe cosmetice, din atât de multe ţări, cu atâtea paliere diferite de preţ, de gust, de culoare, repet, de provenienţă, de formă estetică, expresie, raftul de vin este cel care dă în acest moment semnătura unui hipermarket, supermarket sau magazin chiar şi de proximitate care este orientat către acest lucru.

    De aceea spun că nu sunt studii de specialitate, cel puţin în ceea ce priveşte România, pentru că am înţelege foarte exact, deocamdată intuibil, e vorba de experienţă empirică, de când s-a dezvoltat, de pildă, bucătăria, şi sunt atâtea emisiuni acasă şi gastronomia este pe un trend ascendent, există acest ”hai să ieşim în oraş la mine acasă“, vinul se procură pentru această ocazie de consum din marea suprafaţă de vânzare sau din supermarket.

    COSTIN GHIŢĂ, CRAMA JIDVEI: Eu cred că diferenţierea apare în primul rând din cauza nevoii de protecţie şi vorbim de o nevoie de protecţie atât de partea retailului, cât şi de o parte a operatorilor de HoReCa. La nivel de retail, sigur, este o presiune mare pe preţul de achiziţie, astfel încât retailul nu trebuie să iasă dintr-un palier de preţ care este universal valabil pentru un anumit produs. Şi ştim foarte bine ce înseamnă chestia asta. Legat de HoReCa, obiceiul de achiziţie este acolo un pic diferit. Consumatorul are un moment de răsfăţ personal şi, sigur, este pregătit să plătească şi mai mult şi pentru un vin sau un produs de calitate mai bună, cel puţin în percepţia lui. La fel, presiunea de diferenţiere pe zonă HoReCa apare şi datorită faptului că avem o listă meniu pentru mâncare, iar asocierea vinului cu mâncarea este un subiect care trebuie luat în calcul, în special când facem această diferenţiere între retail şi HoReCa.

    Vinul în HoReCa se vinde un pic diferit. Consultanţă este cuvântul la putere în această zonă şi din ce în ce mai multe locaţii HoReCa oferă această consultanţă consumatorilor săi. Trebuie să fie bine informaţi, înseamnă costuri suplimentare atât pentru locaţie, cât şi pentru furnizorii respectivi. Iar toate costurile acestea sigur se traduc într-un produs mai scump. Iată încă, din punctul meu de vedere, încă o  diferenţiere care apare, n-aş vrea să intru în zona imaginii produsului, pentru că la fel putem să discutăm şi pe această temă, ce impact are imaginea produsului în retail şi ce impact are imaginea produsului în HoReCa, unde în HoReCa vinul, în special şi în România, este încă un produs de show-off. Este asocierea consumatorului cu brandul care îl găseşte pe masă sau produsul care este pe masa lui.  

    IONUŢ ROMAN, SELGROS: Noi am creat, în patru magazine parcă, un loc numai pentru băuturi scumpe deosebite şi unele vinuri de HoReCa, să le spunem aşa, şi este foarte elegant, foarte frumos, oamenii când vor să cumpere ceva deosebit ştiu că în gift-shopul nostru de la ieşire din magazin există vinuri, sau, mă rog, şi alte băuturi scumpe pe care le pot face cadou sau le pot consuma. Deci eu cred că e bine. 

     

  • Livrările de autovehicule noi înregistrează o creştere de 10,9% în primele 10 luni

    „În România, vânzările de autoturisme din primele 10 luni ale anului 2017 au fost, ca şi în anii precedenţi, susţinute de achiziţiile realizate de către persoanele juridice, ponderea acestora din total fiind de 65% (35% persoane fizice)”, arată APIA.

    „Comparativ cu primele 10 luni din 2016, este de remarcat faptul că au crescut atât ponderea, cât şi volumul achiziţiilor realizate de către persoane fizice: ponderea, de la 31% la 35%, iar volumul, cu 30% (procent mult superior creşterii generale a pieţei la 10 luni, respectiv +13,4%). Aceste cifre ne arată faptul că, practic, vânzările de autoturisme noi au crescut în special datorită achiziţiilor realizate de către persoanele fizice, a căror detaşare de Programul Rabla a fost tot mai evidentă în ultimele luni”, se mai arată în comunicat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Producătorii auto, OBLIGAŢI să scoată bani din buzunar pentru a indeplinii noile reguli ale UE

    Potrivit planului, autoturismele şi autoutilitarele vor fi nevoite să emită cu 15% mai puţin dioxid de carbon până în 2025 comparativ cu 2021 şi cu 30% mai puţin până în 2030.

    „Propunerea de reducere cu 30% a emisiilor maşinilor de pasageri este ambiţioasă şi realistă”, a transmis Comisia.

    Comisia a admis că schimbările tehnice necesare ar genera costuri mai mari de producţie care ar mări preţul vehiculelor, pe termen scurt.

    Iniţiativa pune mai multă presiune pe producători pentru a dezvolta mai multe vehicule electrice şi hibride, notează BBC News.

    Pentru o maşină nouă înregistrată în 2030, costul adiţional de producţie ar fi de 1.000 de euro. Pentru o camionetă înregistrată în 2030, costul adiţional ar fi de 900 de euro. „Totuşi, costurile sunt mult mai mici faţă de combustibilul economisit”, a precizat Comisia.

    De asemenea, CE vrea să introducă o schemă de stimulente de încurajare a companiilor pentru a produce emisii mult mai mici sau chiar zero.

    Guvernele statelor din Uniunea Europeană şi Parlamentul European trebuie să decidă asupra propunerilor Comisiei.