BusinessMagazin

Tag: producator

  • Liderul pieţei locale de morărit şi panificaţie din România, a fost vândut. De acum vom consuma pâine mexicană

    Fondul american de investiţii Broadhurst / NCH a vândut grupului mexican Bimbo afacera Vel Pitar, cel mai mare producător de morărit si panificaţie din România, au declarat pentru ZF surse de pe piaţă.

    Tranzacţia de vânzare a afacerii Vel Pitar, cel mai mare producător de morărit si panificaţie din România, către grupul mexican Bimbo a fost parafată, au menţionat sursele citate.

    Conform estimărilor, valoarea tranzacţiei se aproprie sau depăşeşte 200 de milioane de euro.

    Grupul Vel Pitar cu 12 fabrici şi care deţine 15% din piaţa de morărit şi 9% din piaţa de panificaţie este la vânzare de mai mulţi ani.

    Vel Pitar a raportat pentru 2021 afaceri de 586 de milioane (120 de milioane de euro) de lei cu un profit net de 68 milioane de lei (13 milioane de euro)

    Grupul Vel Pitar a avut o istorie destul de zbuciumată, el fiind format prin fuziunea mai multor companii din segmentul de morărit şi panificaţie, intenţia grupului Broadhurst / NCH fiind de vânzare a afacerii.

    Grupul Bimbo este cel mai mare producător de morărirt şi panificaţie din lume, prezent în 33 de şări ăncepând din Ameria până îânEuropa, cu vânzări anuale de 15 miliiarde de dolar şi 137.000 de angajaţi.

    Grupul Bimbo care are o istorie de 77 de ani a pornit din Mexico City şi este listat la bursa din Mexic, având o capitalizare de 21 de miliarde de doalri.

    Broadhurst / NCH este unul dintre cele mai vechi fonduri de investiţii  din România cu o istorie care începe în anii ‘90, odată cu procesele de privatizare a întreprinderilor comuniste şi lansarea bursei de la Bucureşti. La un moment dat investiţiile depăşiseră 300 de milioane de dolari în primul deceniu.

    Dea lungul celor de aproape 3 decenii grupul american condus de Siminel Andrei, un inginer de la Dacia care apoi a trecut şi pe la BNR, a cumpărat la privatizare întreprinderile care deţineau spaţii comerciale, de genul Romarta sau celebrele magazine universale din mijlocul oraşelor, plus fabricile comuniste cu terenurile aferente.

    Foto: Siminel Andrei

    După ce o bună parte din fabrici au fost date jos, terenurile au devenit extrem de valoroase după intrarea României în Uniunea Europeană şi mai ales în ultimul deceniu.

    Spre exemplu, magazinul Ikea din Pallady este construit pe terenul unei foste fabrici cumpărate de fondul de investiţii şi date jos.

    Mall-ul AFI din Cotroceni, plus birourile şi partea rezidenţială din spate au dfost făcute pe terenul unei fabrici – UMEB cumpărate de fond şi date jos.

    Broadhurst mai deţine în acest moment, printre alte active, Libra Bank şi Tradeville unul dintre cei mai mari brokeri de pe bursă.

     

  • Producătorul de piese auto Altur Slatina, listat la BVB, a aprobat deschiderea procedurii generale de insolvenţă

    Consiliul de Administraţie al producătorului de piese auto Altur Slatina (simbol bursier ALT) a informat piaţa de capital că a aprobat deschiderea procedurii generale de insolvenţă, conform unui raport publicat la Bursă.

    De asemenea, CA a aprobat depunerea la Tribunalul Olt a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă împreună cu declaraţia privind intenţia de reorganizare a activităţii companiei în baza unui plan de reorganizare, în conformitate cu prevederile Legii 85/2014.

    Anul trecut, societatea a anunţat că îşi desfăşoară activitatea la întreaga capacitate, după ce şi-a suspendat temporar operaţiunile ca urmare a lipsei comenzilor din partea clienţilor externi (ZF Braking Systems Poland şi ZF Automotive Czech), care şi-au redus activitatea de producţie din cauza efectelor cauzate de războiul din Ucraina.

    Acţiunile ALT, listate pe Piaţa Principală a BVB, au scăzut cu 5,4% în ultimele 12 luni, pe un rulaj de 840.000 de lei. Grupul are o capitalizare de 15,6 milioane de lei şi este deţinut în proporţie de 28,2% de Mecanica Rotes Târgovişte şi 27,9% de Adrian Andrici.

     

  • An de coşmar pentru Tesla: În 2022, producătorul de maşini electrice a pierdut 675 de miliarde de dolari din evaluarea de piaţă, iar acţiunile au scăzut în total cu 65%, cea mai slabă performanţă anuală din istoria mărcii

    Tesla a livrat mai puţine vehicule în 2022 decât şi-a propus iniţial, acţiunile suferind cea mai slabă performanţă anuală, în condiţiile în care cererea a părut să se diminueze, iar întreruperile de producţie legate de Covid au persistat, scrie Wall Street Journal.

    Producătorul de vehicule electrice al lui Elon Musk a declarat luni că a livrat anul trecut aproximativ 1,31 milioane de vehicule, cu aproximativ 40% mai mult decât în 2021. Compania ar fi trebuit să depăşască pragul de 1,4 milioane de vehicule pentru a-şi atinge obiectivul iniţial de creştere a livrărilor cu 50% sau mai mult.

    Tesla a îndurat un an dificil, pierzând aproximativ 675 de miliarde de dolari din evaluarea de piaţă, în timp ce preţul acţiunilor sale a scăzut cu 65%. Compania şi-a oprit fabrica de automobile din Shanghai în mai multe rânduri, la început din cauza restricţiilor locale privind pandemia, apoi din nou în decembrie, când China s-a confruntat cu un val sever de infecţii în rândul muncitorilor şi furnizorilor. Luna trecută, Musk a sugerat că dobânzile ridicate afectează cererea de vehicule. În cadrul unei campanii de vânzări de sfârşit de an, Tesla a oferit o serie de reduceri cumpărătorilor care au fost de acord să preia livrarea vehiculelor înainte de luna ianuarie. 

    Producătorul auto ar putea fi nevoit să reducă preţurile vehiculelor cu 1.800-4.500 de dolari faţă de nivelurile din trimestrul al treilea din 2022, a declarat Elon Musk. Problemele legate de cerere vor continua până când Tesla va introduce un vehicul cu un preţ mai mic, fabricat într-un număr mai mare, ceea ce nu reprezintă momentan un obiectiv pentru compania EV. 

    Între timp, implicarea lui Musk în Twitter Inc, compania de social-media pe care a achiziţionat-o într-o tranzacţie evaluată la 44 de miliarde de dolari, a frustrat mulţi investitori şi a îndepărtat unii potenţiali cumpărători Tesla. Directorul general al producătorului de maşini a lichidat acţiuni în valoare de peste 39 de miliarde de dolari din noiembrie 2021, legând unele dintre aceste vânzări de Twitter. 

    Scăderea preţului acţiunilor Tesla a afectat averea personală a multimiliardarului. Musk are acum o avere de aproximativ 137 de miliarde de dolari, în scădere cu peste 130 de miliarde de dolari faţă de anul precedent, potrivit Bloomberg Billionaires Index. Luna trecută, Musk a cedat titlul neoficial de cea mai bogată persoană din lume mogulului european Bernard Arnault.

    Deşi creşterea anuală a Tesla a încetinit în 2022, livrările din trimestrul al patrulea ale companiei au marcat un nou record trimestrial. Tesla a declarat că a livrat un număr combinat de 1,25 milioane de sedanuri Model 3 şi vehicule crossover Model Y în 2022. Dintre acestea, 388.131 au fost în al patrulea trimestru. De asemenea, Tesla a livrat 66.705 sedanuri Model S şi vehicule utilitare sportive Model X combinate, dintre care 17.147 în ultimele trei luni ale anului. 

  • Cu dragoste din Moscova: Roman Abramovici, unul dintre cei mai controversaţi oligarhi ruşi, a băgăt milioane de dolari în cel mai mare producător de cannabis din SUA

    Roman Abramovici, unul dintre cei mai controversaţi oligahi ruşi, a finanţat cea mai mare companie americană producătoare de cannabis cu peste 220 de milioane de dolari, conform documentelor făcute publice recent, scrie CNBC.

    Potrivit Forsenic News, Abramovici a finanţat cu bani grei producătorul american de cannabis Curaleaf dar şi Measure 8, o firmă de venture capital axată pe businessul cu marijunana.

    Deşi se cunoaştea de mult timp că banii vin din Rusia şi că marii directori ai companiei au legături cu oamenii de afaceri din Rusia, implicarea oligarhului în aceste afaceri a ajuns sub lumina reflectorului destul de recent. De la invazia Ucrainei, companiile americane cu legături în Moscova au intrat sub lupa autorităţilor care de atunci investighează atent activitatea businessurilor.

    Înainte de invazie şi sancţiuni Roman Abramovici opera în mod deschis în cercurile de afaceri din Occident, atât ca şi proprietar al Chelsea dar şi a unor case de lux, deţinând în acelaşi timp o părticipaţie semnificativă în cadrul grupului siderurgic Evraz, cu sediul în Londra.

    Toate aceste active au fost vândut sau îngheţate după invazie, iar ţinta sancţiunilor n-a fost doar controversatul miliardar ci şi întreaga elită a lumii de afaceri din Rusia. Fostul patron al Chelsea a fost sancţionat în Marea Britanie, UE şi Canada însă nu şi în SUA.

    Boris Jordan, preşedintele Curaleaf, susţine că finanţarea Palliatech(câţiva ani mai târziu Curaleaf – n.r) a început din 2015 după ce acesta a luat legătura cu echipa de business a lui Abramovici şi nu vede nici în prezent o problemă în a lucra cu miliadarul rus din moment ce autorităţile SUA n-au lansat nicio sancţiune împotriva sa.

    Alte ţări de pe glob privesc cu totul altfel problema oligahilor ruşi. Canada a anunţat recent că intenţionează să confişte peste 26 de milioane de dolari din activele îngheţate ale fostului patron Chelsea cu care vrea să ajute la reconstrucţia Ucrainei şi despăgubirea famiilor afectate de război.

    Marea Britanie a mers şi mai departe în acest sens şi a anunţat îngheţarea unor active în valoare de şapte miliarde de dolari ale oligahului, care a renunţat la Chelsea în 2022 pe fondul sancţiunilor.

    „Înainte de război, Roman Abramovici era considerat unul dintre cei mai importanţi  şi căutaţi investitori din lume. În trecut, să-l ai pe el ca investitor era văzut ca un lucru extraordinar”, a declarat Jordan.

    Acţiunile Curaleaf, care vinde canabis în peste 12 state din SUA, au crescut vineri cu 5,3% pe bursele canadiene. În acest an, valoarea acţiunilor s-a prăbuşit cu 50% pe fondul întârzierilor cu care se confruntă legislaţia americană care este menită să reglementeze acest sector şi să ajute industria.

  • Cea mai nouă „aroganţă de lux”: Gigantul Bridgewater a lui Ray Dalio investeşte în submarine pentru ultra-bogaţi

    Miliardarul se aliază cu James Cameron, producatorul „Avatar”, în vederea producerii de submarine pentru posesorii de iahturi doritori de explorare, conform Ortenca Aliaj pentru Financial Times.

    Ray Dalio şi producătorul de filme la Hallywood, James Cameron au cumpărat pachete de acţiuni la un producător de submarine care le permite ultra-bogaţilor să exploreze cele mai ascunse locuri ale planetei.

    Fondatorul miliardar al Bridgewater Associates, cel mai mare fond speculativ din lume, este acum co-proprietar al Triton Submarines, o companie din Florida, specializată în submersibile pentru cei superbogaţi.

    „Dacă mergi pe un iaht într-un loc frumos, acesta este un lucru”, a spus Dalio pentru Financial Times. „Dar dacă, în loc, eşti pe un iaht şi poţi să mergi jos să explorezi, asta o să facă, în primul rând, călătoria mai bună şi încurajează de asemenea explorarea”

    Dalio a refuzat să comenteze detaliile financiare din spatele înţelegerii, dar a precizat că firma este acum deţinută de el, Cameron şi Patrick Lahey, co-fondator Triton.

    Triton a fost fondată în 2007 de Lahey şi Bruce Jones pentru a produce submersibile pentru proprietarii de iahturi. Preţurile pentru navele lor variază, începând de la aproximativ 2,5 milioane de dolari şi ajungând până la 40 de milioane de dolari. Capacitatea modelelor lor variază de la una la 66 de persoane, cu capacitatea de a se scufunda de la 100 de metri până la adâncimea maximă a oceanului.

    „Este o schimbare seismică în iahting”, spune Lahey. „Iahturile nu sunt doar despre opulenţă, ştii tu, să bei gin şi tonice pe pupă. Ele sunt despre unde pot aceste maşinării să ne ducă. Şi despre experienţele pe care le poţi avea cu ele. Aşadar, acesta este motivul pentru care submersibilele devin lucrul pe care trebuie să-l ai”.

    Triton, care a fost folosit de David Attenborough la filmările celei de-a doua serie a Blue Planet pentru a se scufunda în Marea Barieră de Corali din Australia, a spus că produce aproximativ patru sau cinci vehicule pe an şi că există o listă de aşteptare pentru submersibilele lor.

    Dalio a anunţat în octombrie că a renunţat la controlul asupra Bridgewater, fondul speculativ pe care l-a fondat în 1975, punând capăt unei tranziţii prelungite a puterii. El rămâne o prezenţă în firmă ca investitor, membru al consiliului de administraţie şi mentor.

    Omul de 73 de ani, care deţine el însuşi patru submarine, a fost mult timp un avocat al explorării oceanelor. Inspirat de aventurile exploratorului marin francez Jacques Cousteau, Dalio a cheltuit milioane de dolari pe OceanXplorer, o navă de înaltă tehnologie concepută pentru cercetarea ştiinţifică şi documentarea oceanului.

    Cameron, care este cel mai bine cunoscut pentru regia unor filme precum Titanic şi Avatar, este producător executiv al unui viitor spectacol de explorare oceanică de la National Geographic şi Disney, care a fost filmat la bordul OceanXplorer.

    Dalio pare să contracareze tendinţele oamenilor de afaceri precum Jeff Bezos, Elon Musk şi Richard Branson, care s-au îmbarcat în ceea ce a fost numit cursa spaţială a miliardarilor.

    „Explorarea oceanică pare să fie mult mai captivantă şi importantă decât explorarea spaţială”, a spus acesta. „Nu o să ajungi să vezi niciun extraterestru în spaţiul cosmic, însă vei vedea extratereştrii dedesubt”.

     

     

  • Producătorul de vinuri Crama Liliac estimează afaceri de 2 mil. euro la sfârşitul anului, plus 17% an/an, după ce în primele 11 luni ale anului a vândut peste 380.000 de sticle de vin

    Producătorul de vinuri Crama Liliac, deţinut de amb Wine Company, estimează o creştere a cifrei de afaceri de 17% anul acesta, după ce în primele unsprezece luni din 2022 a vândut 383.000 de sticle de vin, cifră apropiată de vânzările totale din 2021, când afacerile au atins 1,7 mil. euro.

    Dintre vinurile Liliac, cele mai populare au fost vinurile Rosé (75.000 de sticle vândute), dintre vinurile albe, Sauvignon Blanc (40.000 de sticle vândute), iar dintre vinurile roşii, Red Cuvée (20.000 de sticle).

    „Consumatorii se orientează din ce în ce mai des către vinuri premium, şi chiar dacă beau mai puţin, vinul pe care îl consumă este mai calitativ, iar acesta este un semn al maturizării pieţei”, explică Miron Radic, general manager Liliac.

    Potrivit acestuia, recolta de anul acesta a fost cea mai grea de până acum, din cauza valurilor de căldură înregistrate în timpul verii, care au accelerat coacerea strugurilor, şi a ploilor din luna septembrie, care au venit în cel mai nepotrivit moment.

    „Am pierdut cam o treime din recoltă. Cu toate acestea, vinurile roşii ale recoltei 2022 vor fi o surpriză foarte plăcută. Pentru anul următor, ne aşteptăm ca vinurile uşoare să rămână în preferinţele consumatorilor. În plus, vinurile mai aromate devin tot mai populare, cum ar fi Sauvignon Blanc şi Fetească Regală, dar şi Traminer sau Muscat, care sunt mai căutate de publicul tânăr”, adugă explică Miron Radic.

    Vinurile Cramei Liliac sunt produse din strugurii pe care compania îi are plantaţi pe cele 52 de hectare din Batoş, judeţul Mureş şi Lechinţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, iar produsele sunt comercializate preponderent în HoReCa, circa 10% în marile magazine şi tot pe atât este exportat într-un an normal.

    Compania operează 52 de hectare de vie, dintre care 38 de hectare sunt în Batoş, judeţul Mureş şi 14 hectare sunt în Lechinţa, judeţul Bistriţa-Năsăud.

    În prezent, Crama Liliac are în portofoliu branduri de vinuri precum Young Liliac, Liliac Saugvinion Blanc, Liliac Fetească Albă, Liliac Fetească Regală, Liliac Neuburger, Liliac Unexpected, Liliac Nectar of Transilvanya, Liliac Ice wine, Liliac Fetească Neagră, Privat Selection şi TITAN, conform datelor de pe site-ul companiei.

     

  • Producătorul german de scaune pentru pasageri Kiel construieşte o fabrică de 9,2 mil. euro în Macedonia de Nord

    Producătorul de scaune pentru pasageri Kiel va investi 9,2 milioane de euro în construcţia unei unităţi de producţie, cea de-a doua, în Macedonia de Nord, relatează Seenews.

    Noua unitate va crea peste 150 de locuri de muncă. Lucrările de construcţii urmează să înceapă anul viitor.

     

  • Michelin caută 120 de oameni pentru fabrica de anvelope din Zalău, judeţul Sălaj

    Michelin România, parte a grupului francez Michelin, unul dintre cei mai mari producători de anvelope la nivel mondial, are disponibile în prezent 120 de locuri de muncă pentru fabrica din municipiul Zalău, judeţul Sălaj, cele mai multe joburi disponibile fiind pentru operatori la prelucrarea cauciucului (49), electricieni de întreţinere şi reparaţii (23), dar şi pentru mecanici, electromecanici sau inigeni, potrivit informaţiilor de pe site-ul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Sălaj.

    Michelin România a ajuns anul trecut la un număr mediu de 4.394 de angajaţi, cu 470 de oameni mai mult decât în 2020. Compania a ra­portat pentru 2021 o cifră de afaceri de peste 4,21 mld. lei (856,3 mil. euro), în creştere cu 32,4% faţă de anul anterior şi un profit net de peste 143 mil. lei (29 mil. euro), de 2,2 ori mai mare faţă de anul precedent, conform datelor publice.

    Michelin deţine în România trei fabrici – două la Zalău (una de cord metalic şi una pentru anvelope de camion şi utilaje) şi încă una la Floreşti, unde produce exclusiv anvelope pentru autoturisme sub brandurile Kleber, care reprezintă aproximativ trei sferturi din producţie şi BF Goodrich, conform unor informaţii oferite anterior de companie.

    Uzina Michelin de la Zalău produce amestecuri de cauciuc şi alte produse semifinite, anvelope de camion pentru nivelurile inferior şi superior al segmentului de piaţă intermediar, sub mărcile BFGoodrich, Taurus, Kormoran, Riken, Tigar şi Orium, dar şi anvelope pentru activităţile de inginerie civilă, şantier, minerit, agricultură, metrou şi alte tipuri de anvelope pentru activităţi specifice, potrivit unor informaţii anterioare.

    Michelin România a demarat anul acesta un proiect de aproape 1,2 mil. euro în construcţia unui parc fotovoltaic la Zalău. Compania a accesat grantul acordat de Islanda, Liechtenstein şi Norvegia prin mecanismul financiar SEE şi Norvegian 2014-2021, în cadrul ííProgramului de Energie din Româniaíí, pentru proiectul ííCentrală fotovoltaică pentru consumul propriuíí, care va fi demarat la începutul anului 2023. Grantul finanţat este în valoare de 506.397 de euro şi reprezintă 45% din cheltuielile necesare proiectului de generare energie pentru consumul propriu, valoarea totală a proiectului fiind peste 1,1 mil. euro.

    Proiectul constă în dezvoltarea unui parc fotovoltaic cu o putere instalată de 0.99 MW, în 1.824 de module cu capacitatea de 545 Wp amplasate pe acoperişul unei construcţii din uzina Michelin Anvelope Zalău. Producţia anuală este estimată la 1.041 MWh pe an. Termenul stabilit pentru finalizarea lucrărilor este data de 30 septembrie 2023.

    Începând cu 2014, în Bucureşti s-au pus bazele unui centru de servicii pentru Michelin în Europa, responsabil pentru gestionarea operaţiunilor de achiziţii, contabilitate, control de gestiune, administrarea proceselor de vânzare, logistică şi resurse umane. În plus, începând din 2018, Bucureşti este sediul regiunii Europa Centrală, de unde compania coordonează activitatea comercială, industrială şi serviciile suport pentru 21 de ţări din Europa Centrală, potrivit unor informaţii anterioare.

    La nivel global, grupul Michelin a avut vânzări totale de 20,5 mld. euro în 2020, potrivit site-ului companiei. Producţia locală de anvelope este dominată de trei mari jucători, toţi străini (Continental, Michelin şi Pirelli). Toate cele trei companii se află între cele mai valoroase din economia locală. De altfel, top zece al celor mai mari companii exportatoare este dominat categoric de firme din industria auto sau cu producţie legată de sectorul auto.

    Michelin România a raportat pentru 2021 o cifră de afaceri de peste 4,21 mld. lei (856,3 mil. euro) şi un profit net de peste 143 mil. lei.


     

     

  • Analiză ZF. Întrebări fără răspuns: De ce a crescut preţul uleiului de consum cu 50% într-un an în România, cel mai mare producător de floarea-soarelui din UE?

    ♦ Bunge (Floriol), Expur (Bunica) şi Prutul (Spornic), cei mai mari producători de ulei de consum din România, indică seceta, costurile în creştere şi războiul din Ucraina ca principali factori care au stat la baza creşterii preţului.

    Preţul uleiului comestibil a fost mai mare cu 49,7% în luna august a acestui an faţă de luna august a anului 2021, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică. În prezent, uleiul de floarea-soarelui, indiferent de brand, în majoritatea cazurilor, costă peste 10 lei/litru în comerţ. Chiar şi mărcile private de ulei ale retailerilor se apropie de 10 lei/litru. Spre exemplu, uleiul de floarea-soarelui marca Proxi a retailerului Profi costă 9,5 lei/litru, potrivit Monitorului Preţurilor. Cum explică marii producători de ulei acest avans în contextul în care România este cel mai mare producător de floarea-soarelui din UE?

    „Variaţia preţului uleiului observată în ultimele luni a fost influenţată de mai mulţi factori, dincolo de oferta şi cererea de cereale şi seminţe oleaginoase, inclusiv de inflaţie. Războiul din Ucraina a dus la limitări logistice şi aprovizionare limitată. În plus, cererea crescută şi creşterea continuă a costurilor cu energia în Europa, a costurilor de ambalare şi logistică (inclusiv combustibili) s-au tradus în costuri de producţie şi distribuţie mai mari. Toţi aceşti factori combinaţi au influenţat preţurile finale“, au răspuns reprezentanţii companiei Bunge la solicitarea ZF.

    Vânzările totale de ulei de consum în 2021 au fost de 1,67 miliarde de lei, conform datelor de la Euromonitor. Bunge este cel mai mare jucător din piaţa de ulei românească după cifra de afaceri de 3 miliarde de lei anul trecut. Compania are în potrofoliu mărci ca Floriol, Unisol şi Raza Soarelui pentru piaţa din România şi Ulvex şi Kaliakra pentru piaţa din Bulgaria, unde exportă.

    După americanii de la Bunge, cu fabricile din Lehliu (judeţul Călăraşi) şi Buzău, al doilea cel mai mare jucător din piaţa uleiului este Expur, cu fabrica din Slobozia şi pe următorul loc este Prutul, cu fabrica din Galaţi.

    „Factorii care au contribuit la creşterea preţului la uleiul de floarea-soarelui sunt: costurile ridicate ale energiei electrice şi gazului, costul ridicat al transportului, la acestea adăugându-se şi creşterile repetate de preţ la toate materialele auxiliare de ambalat. De asemenea, costurile cu forţa de muncă au crescut în ultimul an. Nu în ultimul rând, costul financiar al creditelor, pentru achiziţia de materie primă, a crescut mult în ultimele 12 luni“, au spus reprezentanţii Prutul, companie deţinută de omul de afaceri Marian Andreev.

    În funcţie de reţeaua de comerţ modern în care este vândut, uleiul de floarea-soarelui Floriol, de exemplu, costă între 12,95 lei/litru şi 13,49 lei/litru, iar uleiul de floarea-soarelui Bunica (brand al Expur) costă 11,39 lei/litru, potrivit Monitorului Preţurilor. Preţul uleiului comestibil din România este similar cu cel din Portugalia (2,6 dolari/litru) şi se apropie de cel din Franţa (3,15 dolari/litru), date aferente lunii iunie, disponibile pe site-ul companiei de cercetare şi analiză de piaţă Global Product Prices.

    „Au existat, de-a lungul ultimilor ani, mulţi factori care au condus la creşteri de preţuri pentru uleiul îmbuteliat pornind de la seceta severă din anul 2020, războiul din Ucraina şi seceta din Canada în 2021 sau creşterea costurilor de producţie pentru fermieri în anul 2022“, afirmă reprezentanţii Expur. Conform celor mai recente date ale ZF, francezii de la Expur au cea mai mare capacitate de rafinare din ţară, de 400 – 450 tone/zi, iar reprezentanţii companiei au precizat că nu a avut plafonat pretul pentru energie şi că acesta a crescut cu 140% într-un an.

    În 2020, seceta a redus cu 40% producţia totală de cereale a României, până la 19 milioane de tone. Însă, în 2021 România a avut o producţie record de cereale şi a obţinut peste 3 milioane de tone de floarea-soarelui, situându-se pe primul loc în UE, conform datelor de la Eurostat. Deşi pentru România 2021 a fost un an prosper, seceta s-a mutat în Canada şi preţul uleiului la nivel mondial a continuat să crească, dar mai încet, translatând în uleiul îmbuteliat o creştere suplimentară de aproximativ 20% până la finele anului 2021, po­trivit reprezentanţilor Expur. „În 2020, pro­duc­ţiile de seminţe de floarea-soarelui din Bulgaria, România, Moldova, Ucraina şi Rusia au înre­gis­trat scăderi de 10-20%, care, cumulat, au în­semnat circa 6 milioane de tone de seminţe de floarea-soarelui (aproximativ 12 % din pr­o­ducţia mondială)“, au adăugat repre­zentanţii Expur.

    Războiul din Ucraina a influenţat piaţa prin faptul că această ţară este cel mai mare exportator de ulei de floarea-soarelui din lume. Astfel, reprezentanţii Expur susţin că preţul seminţelor de floarea-soarelui livrate la procesatori s-a dublat în perioada august 2020 –  primavara anului 2021, iar acelaşi trend l-a urmat şi uleiul brut de floarea-soarelui.

    „Creşterea de preţ la uleiul îmbuteliat a fost mai înceată decât a seminţelor, totuşi, în vara anului 2021, înregistram deja creşteri de 40-50% faţă de vara anului 2020. (…) Momentul invaziei Ucrainei de Rusia a creat panică printre consumatorii de cereale, seminţe şi uleiuri vegetale, iar imediat după aceea fluxurile de export pe mare au fost blocate. Dispariţia temporară a Ucrainei ca exportator de ulei brut de floarea-soarelui a avut un efect dublu comparativ cu seceta din 2020.“

    După invaziei Ucrainei de Rusia, preţul uleiului brut pe pieţele externe atingea 4.000 dolari/tonă, iar pentru seminţele de floarea-soarelui, preţul depăşea 1.250 dolari/tonă în Constanţa, fiind de trei ori mai mare decât în vara anului 2020. „Era momentul când seminţele şi uleiul din România au început să concureze cu consumatorii români, cu consumatori din toată lumea, care până atunci cumpărau ulei din Ucraina. Preţul uleiului îmbuteliat a crescut cu încă 30-35% faţă de ianuarie 2022“, au precizat oficialii Expur.

    Reprezentanţii Prutul au spus, la rândul lor, că în ultimele 12 luni, preţul de achiziţie a materiei prime a variat mult, între 500 şi 1.100 dolari/tonă. Ieri, 1 noiembrie, preţul pentru floarea-soarelui era de 565 dolari/tonă în Constanţa, adică aproape 2.800 lei/tonă.

    Mai mult, reprezentanţii Expur au afirmat că a existat o schimbare a comportamentului de vânzare al fermierilor, ei preferând să întârzie vânzarea seminţelor, aşteptând oportunităţi pentru o valorificare cât mai bună a producţiei, astfel încât să îşi poată acoperi costurile ridicate de producţie pentru 2022, dar şi pe cele de înfiinţare a recoltelor în 2023, care sunt şi mai mari. „Consecinţa vânzării lente a seminţelor este o acoperire limitată a procesatorilor, cea mai scazută din ultimii trei ani şi o vulnerabilitate mai mare la incertitudinea şi volatilitatea pieţei“, subliniază reprezentanţii Expur.

    Pe de altă parte, reprezentanţii companiei Prutul susţin că producătorii de ulei vegetal îşi fac stocuri de materie primă, însă nu pe termen mediu sau lung, pentru 6 până la 12 luni, deoarece efortul financiar ar fi greu de susţinut pentru a acoperi o perioadă aşa de mare.

    „Se achiziţionează o cantitate mai mare de materie primă la recolta de floarea-soarelui, însă, de asemenea, aceasta se achiziţionează şi pe parcursul anului la condiţiile pieţei din acel moment. (…) Odată cumpărată o cantitate de materie primă se şi închid contracte de vânzare ulei pentru acea cantitate, pentru a se evita fluctuaţia preţurilor şi riscurile aferente, întrucât preţurile pot scădea sau creşte“, completează oficiali Prutul.

    Reprezentanţii Expur susţin că în continuare rămâne incert şi volatil contextul de piaţă, iar factorul determinat este situaţia din Ucraina. „Vestea bună este că există o producţie locală şi globală de seminţe de floarea-soarelui suficientă să satisfacă consumul până la recolta viitoare. Dacă situaţia din Ucraina nu escaladează major, vom asista şi la alte corecţii de preţ, aproape de normalitate. O escaladare majoră va antrena variaţii de preţ ale seminţelor de floarea-soarelui, care vor fi translatate la un anumit moment în preţului uleiului îmbuteliat, fără să existe nici un risc de disponibilitate. Va fi suficient ulei pe rafturile magazinelor din România.“

    Pe lângă faptul că-şi asigură producţia internă, în 2021, România a exportat grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale în valoare de 1,5 miliarde de euro, acesta fiind şi cel mai exportat produs alimentar, conform datelor de la INS.

    Expur: Creşterea preţului uleiului de consum a început cu seceta din anul 2020. Un alt moment semnificativ a fost începutul războiului din Ucraina. Dispariţia temporară a Ucrainei ca exportator de ulei brut de floarea-soarelui a avut un efect dublu comparativ cu seceta din 2020.

    Bunge: Cererea crescută de ulei şi creşterea continuă a costurilor cu energia în Europa, a costurilor de ambalare şi logistică s-au tradus în costuri de producţie şi distribuţie mai mari.

    Prutul: Costul financiar al creditelor pentru achiziţia de materie primă a crescut mult în ultimele 12 luni. Tot în ultimele 12 luni, preţul de achiziţie a materiei prime a variat mult, între 500 şi 1.100 dolari/tona de floarea-soarelui.

  • Criza energiei: statul francez acordă producătorului de sticlă Duralex un ajutor de 15 milioane de euro

    Statul francez va acorda un ajutor de 15 milioane de euro producătorului de sticlă Duralex, asfixiat de explozia preţurilor energiei, „pentru a-l ajuta să treacă de iarnă“, a anunţat ministrul francez al industriei Roland Lescure, scrie Le Figaro.

    Statul francez va acorda un ajutor de 15 milioane de euro producătorului de sticlă Duralex, asfixiat de explozia preţurilor energiei, „pentru a-l ajuta să treacă de iarnă“, a anunţat ministrul francez al industriei Roland Lescure, scrie Le Figaro.

    Compania anunţase încă din septembrie că va suspenda activitatea fabricii pe patru luni.