BusinessMagazin

Tag: pandemie

  • Evenimentele care contează

    Probabil că nici pandemia, nici caloriferele reci, nici poliţele RCA, nici preţurile din ce în ce mai mari nu au reuşit în ultima vreme să încingă mai tare spiritele decât riscul aparent iminent al unui război ruso-ucrainean. Tensiunile dintre cele două state continuă, punând în gardă entităţile europene şi şefii marilor puteri, însă până la închiderea ediţiei, care s-a suprapus cu „Ziua Z”, în care se prognoza că ruşii vor acţiona decisiv, nu a survenit nicio mişcare. Veşti proaste primim şi în plan local, unde cifrele nu arată deloc bine – economia nu s-a ridicat nici în 2021 la nivelul aşteptărilor, având o creştere de 5,6%, comparativ cu estimările iniţiale, de 6-7%, iar datoria naţională a crescut cu peste 7 miliarde de euro anul trecut. Între timp, viaţa raportată la pandemie reintră în normal. Tot mai multe state îşi deschid graniţele, măsurile se relaxează iar companiile de talia Microsoft îşi recheamă angajaţii la birou. O noutate interesantă vine din Belgia, care implementează săptămâna de lucru de patru zile. România, tu când?

    Andra Stroe, redactor, Business MAGAZIN


     

  • Sorin Avram: După ce trece pandemia, Alexandru Rafila a încurcat-o

    Mare noroc are ministrul PSD al Sănătăţii, Alexandru Rafila, cu pandemia şi cu informaţiile conform cărora în câteva săptămâni aceasta va trebui să-şi pună ”valurile” şi ”cocoaşele” în valiză şi să părăsească România. Pe unde merge, toată lumea îl întreabă pe domnul Rafila când vom scăpa de pandemie, când va deveni masca o amintire, când viaţa socială şi cea economică vor reveni la normal şi cum va fi la vară. Iar domnul Rafila, mulţumit că-i vorba numai despre atât, îşi dă liniştit cu părerea.


    Dacă pandemia s-ar fi sfârşit, domnul Rafila ar fi fost întrebat cum stă treaba cu programele naţionale de sănătate şi cu spitalele din oraşele mici şi mijlocii, care funcţionează în imobile improprii, care au personal insuficient şi care nu beneficiază de aparatură performantă. Până la spitalele regionale care se tot fac încă de pe vremea ministeriatului lui Eugen Nicolăescu, datoria Ministerului Sănătăţii este aceea de a se asigura că în toate aşezările urbane există un spital capabil să acorde măcar un ajutor medical profesionist în caz de urgenţă.

    Alexandru Rafila ar trebui să spună şi care este strategia ministerului în ceea ce îi priveşte pe tinerii medici, care nu ar mai trebui să stea toţi grămadă în faţa clinicilor din centrele universitare, cu gândul la cariera şi la averile pe care le vor putea face, ci ar trebui să accepte să-şi facă meseria şi în spitalele mici. Măcar pentru început.

    Apoi, care este planul pentru creşterea numărului de medici epidemiologi şi a celor de anestezie şi terapie intensivă, că doar pandemia care stă să se sfârşească nu va fi şi ultima.

    Tot ministrul Sănătăţii are datoria să spună care este strategia pentru ca direcţiile de sănătate publică să primească legislaţia, finanţarea şi personalul care să le confere forţa pentru a putea acţiona eficient în fiecare judeţ, şi nu doar în situaţii de criză.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
     

  • Medic: au trecut 2 ani de pandemie, ce s-a schimbat? Răspunsul este rapid şi facil, absolut nimic

    „Toţi vorbesc despre modul în care se scot restricţiile, dar uită chiar esenţialul. Infecţionişti şi epidemiologi de renume discută despre faptul că, va trebui să învăţăm să coabităm pe viitor, cu această mizerie de virus. Probabil nu va mai avea aceeaşi răspândire, dar se vorbeşte deja, despre alte tulpini altoite, Omicron 2 care bate a Delta ca şi severitate”, a explicat Paul Ichim.

    Potrivit medicului, pandemia a arătat întregii lumi că sistemul sanitar nu a fost pregătit pentru a gestiona eficient o pandemie aerogenă.

    „Ei bine, au trecut 2 ani, ce aţi constatat că s-a schimbat? Răspunsul este rapid şi facil, absolut nimic. Tot se povesteşte despre modernizarea şi extinderea spitalelor de infecţioase şi de pneumologie, de servicii de terapie intensivă prin ele. În timpul asta, spitalele judeţene de maximă competenţă ce rezolva sau ar trebui să rezolve urgenţele, sunt blocate, numărând externările terminale pe uşile din spate ale morgilor, care au ajuns la cifre deprimante”, a mai spus Ichim.

    Concluzia medicului Paul Ichim este că nu ridicarea restricţiilor reprezintă prioritatea absolută, ci pregătirea sistemului medical pentru reluarea asistenţei normale către pacienţi.

  • Povestea uneia dintre cele mai vechi afaceri româneşti. Ce producea acum 185 de ani, când a fost înfiinţatã, şi ce produce în zilele noastre

    Gabriel Stanciu conduce de peste un deceniu Pehart Group, una dintre poveştile româneşti de succes, cu ecou peste graniţe. În acest timp spune că nu a dus lipsă de provocări, dintre cele mai recente fiind actuala criză sanitară, care a venit cu o multitudine de schimbări. Cum a evoluat compania în cele aproape două secole de activitate?

    Cu o istorie de 185 de ani, Pehart Group se numără printre businessurile cu o tradiţie îndelungată în România, avându-şi rădăcinile în anul 1837, când a fost înfiinţată prima fabrică de hârtie din Sebeş (judeţul Alba), „un simbol al industrializării abia începute la noi”, după cum povesteşte Gabriel Stanciu, general manager, Pehart Group. În 1912, unitatea devenise deja cel mai mare producător de hârtie din ţară. În perioada ce a urmat instaurării regimului comunist şi până în 1990, Pehart a avut o producţie foarte diversificată – de la hârtie de scris, indigo, registre, până la cofraje, hârtie de împachetat sau foi de ţigarete. În 2005, fabrica a fost preluată de un antreprenor român din Dej, judeţul Cluj, şi de Banca Europeană pentru Dezvoltare Regională. În acelaşi an, este lansat pe piaţă brandul Pufina, „unul dintre cele mai populare din România şi la ora actuală”.

    Doi ani mai târziu, fabrica Pehart din Sebeş este retehnologizată, cu linii de producţie noi pentru role Jumbo, hârtie igienică şi prosoape de bucătărie. În 2012 se pune piatra de fundaţie pentru nouă fabrică din Dej, care e gata trei ani mai târziu. „Există aici o linie de producţie pentru role Jumbo, dar şi două linii de producţie pentru hârtie igienică şi prosoape de hârtie”, spune Stanciu. În vara anului 2015 compania atinge o nouă bornă: încheierea unui parteneriat cu fondul de investiţii Abris Capital Partners, care achiziţionează 55% din Pehart Grup, procesul de preluare fiind finalizat doi ani mai târziu. „În 2015 am demarat o campanie puternică de relansare a brandurilor proprii (Pufina şi Alint) şi am încercat să acoperim un procent cât mai mare din cerinţele pieţei de marcă proprie”, continuă executivul.

    După încă un an, fabrica din Dej a fost dotată cu două linii noi de producţie de şerveţele şi batiste de hârtie, iar în 2021 compania a inaugurat o altă linie de producţie la Sebeş. În 2020, ultimul an pentru care există date publice pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, compania a înregistrat o cifră de afaceri de 545,7 milioane de lei. În prezent, Pehart Group, care are în portofoliu trei branduri proprii, exportă produsele în 18 ţări din Europa, funcţionând cu o echipă de 600 de angajaţi. Cele două fabrici ale grupului au o capacitate de procesare a produselor finite de 75.000 de tone, producând anual 100.000 de tone de hârtie tissue.

    De-a lungul anilor de activitate în rolul actual, provocările au fost şi sunt multiple, spune Gabriel Stanciu. Una dintre ele a fost modernizarea fabricilor, compania făcând deja investiţii în acest sens, în tehnologie şi în clădiri. Modernizarea liniilor de producţie existente şi dotarea acestora cu tehnologii noi au presupus, în ultimii ani, investiţii de 36,7 milioane de euro, numai noua linie de producţie „înghiţind”, doar anul trecut, 10 milioane de euro. Despre actuala criză sanitară, executivul spune că pandemia de COVID-19 „ne-a pus în faţă diverse provocări la nivelul companiei şi, cel puţin la început, a trebuit să găsim soluţii pentru mai multe tipuri de probleme”.

    „Ultimii ani de pandemie sunt o adevărată provocare indiferent de mediul de activitate, în principal din cauza lipsei de predictibilitate.” Potrivit lui, siguranţa angajaţilor a fost prima prioritate, aşa că a fost necesară o regândire a modului în care se desfăşoară munca, astfel încât să se asigure că se poate menţine un flux coerent de producţie, cu asigurarea distanţării şi respectarea celorlalte reguli de siguranţă. „Am făcut tot ce am putut pentru a limita rata îmbolnăvirilor, care ar fi putut crea o reală criză de personal. Specialiştii în industria hârtiei sunt greu de găsit, în general îi formăm noi, aşa încât sănătatea personalului este foarte preţioasă.” O altă provocare în primele luni de la debutul pandemiei spune că a fost cererea extrem de ridicată de pe piaţă, pe care o descrie drept o necesitate artificială, provocată mai mult de panică.

    „A fost necesară o reorganizare a producţiei şi logisticii ca să acoperim consumul ridicat din acea perioadă. Fabricile noastre din Sebeş şi Dej au lucrat la capacitate maximă ca să poată acoperi cerinţele pieţei, dar acum pot spune că lucrurile au intrat într-o relativă normalitate.” Cât priveşte 2021, acesta a fost, potrivit lui Stanciu, un an dinamic, care le-a aşezat în faţă provocări multiple. „Preţul materiilor prime pur şi simplu a explodat, la fel ca şi costul energiei – în condiţiile în care industria hârtiei este un mare consumator. Aceste evoluţii vor influenţa cifrele de business, însă estimăm că veniturile vor creşte datorită preluării parţiale a inflaţiei în preţul de vânzare al produselor.”

    Anul acesta, reprezentanţii companiei şi-au propus să continue investiţiile în planul de dezvoltare al companiei pe piaţa internă, urmărind totodată o consolidare a poziţiei Pehart şi în raport cu jucătorii de pe piaţa europeană de profil. „Am investit în tehnologii care cresc calitatea produselor noastre la nivel premium şi care sunt şi prietenoase cu mediul. Sustenabilitatea este una dintre preocupările noastre principale, aşa încât încercăm mereu noi soluţii – ambalaje dintr-o combinaţie de hârtie şi bioplastic sau înlocuirea adezivului cu apă în procesul de lipire a hârtiei sunt doar două exemple pe care vi le pot oferi în acest sens. Pe lângă modalităţile clasice, le folosim şi pe acestea pe noua linie de producţie de la Sebeş.”

    Pe termen scurt şi mediu, executivul are în vedere extinderea pe plan internaţional, în regiune, pentru brandurile companiei. Se uită, de asemenea, la oportunităţi de dezvoltare de noi produse şi intarea pe noi pieţe. „Totodată, unul dintre obiectivele noastre este eficientizarea energiei, inlusiv căutarea de soluţii fezabile pentru introducerea energiei verzi.” De-a lungul anilor de activitate profesională, Gabriel Stanciu spune că a pus calitatea şi oamenii pe primul loc şi consideră că decizia de a investi în aceste două componente a fost una dintre cele mai bune.

    Executivul este de părere că, deşi cuvântul „greşeală” are în general o conotaţie negativă, nu există lecţii mai eficiente decât cele pe care le învăţăm din greşeli. „Acestea pot să devină până la urmă un factor de creştere, de dezvoltare.” În cariera pe care a construit-o până în prezent, lecţiile importante spune că au fost numeroase şi se aşteaptă să mai fie încă multe de parcurs. „Consider că aceste lecţii sunt parte a formării noastre. Imediat ce plecăm de pe băncile şcolii, de-a lungul întregii cariere învăţăm despre importanţa echipei, despre îndrăzneala stabilirii unor obiective ambiţioase şi despre faptul că perfecţionarea este un proces continuu, care nu se termină niciodată.”

    În acest timp spune că nu a avut un mentor, însă pe parcursul anilor s-a intersectat „cu mulţi oameni de valoare” de la care a învăţat câte ceva. Pe tinerii aflaţi la începutul carierei îi sfătuieşte să iubească ceea ce fac sau să facă ceea ce iubesc. „Acesta cred că este unul dintre secretele succesului în carieră, indiferent în ce domeniu ai munci. Când îţi place ceea ce faci, poţi să munceşti mult mai mult fără să ţi se pară că faci vreun efort.

    Şi, bineînţeles, eşti mult mai inspirat.” În ceea ce îi priveşte pe actualii membri ai echipei, dar şi pe alţi potenţiali candidaţi, executivul apreciază dorinţa de a învăţa şi de a se perfecţiona. „După cum spuneam, ne formăm singuri specialiştii, iar cei care într-adevăr vor să înveţe au de la cine. Ne place să credem că la Pehart există respect atât pentru colegi, cât şi pentru munca pe care o facem. Şi suntem convinşi că toate aceste lucruri influenţează nu doar atmosfera dintr-o companie, reputaţia ei, ci şi profitabilitatea.”

    Printre lucrurile pe care spune că i-ar fi greu să le tolereze la un angajat se numără hărţuirea, corupţia sau discriminarea. Executivul deţine funcţia actuală de mai bine de 12 ani, alăturându-se companiei în toamna anului 2009. Anterior, a deţinut mai multe roluri de conducere în cadrul Tipoflexo şi Imoinvest, după cum arată profilul său de LinkedIn. Absolvent al Facultăţii de Instalaţii Bucureşti, unde s-a calificat ca inginer, şi al unor cursuri de management şi marketing în cadrul The Open University & CODECS, el şi-a început cariera în cadrul Tymbark Maspex România, după cum indică aceeaşi sursă.


     

  • Cum a luat naştere „prima suburbie verde din România” şi cine este omul care, împreună cu colegii săi, a înfiinţat compania ce a construit proiectul

    Alex Skouras, managing partner al dezvoltatorului imobiliar Alesonor, care construieşte proiectul Amber Forest din nordul Capitalei, a fondat compania alături de prietenii şi partenerii săi de business în urmă cu 18 ani, perioadă în care au dezvoltat proiecte rezidenţiale, comerciale, industriale şi birouri. Încă de la început, au mizat pe proiecte „verzi”, anticipând un trend care începe să devină noua normă şi în imobiliare.

    De-a lungul ultimului deceniu, principalul obiectiv al dezvoltatorului de real estate Alesonor, controlat de antreprenori greci, a constat în dezvoltarea proiectelor rezidenţiale eficiente din punct de vedere energetic, compania având până acum peste 230.000 mp construiţi. Primul proiect cu vile verzi, eficiente energetic, a fost Amber Gardens, dezvoltat pe un teren cu o suprafaţă de cinci hectare, fiind în continuare singurul proiect de acest fel din România.

    Dezvoltat pe segmente de lux, ansamblul a cuprins 50 de vile personalizate pe nevoile fiecărei familii, complexul ajungând să fie vândut în proporţie de 100%. Datorită succesului de care s-a bucurat primul proiect cu locuinţe „verzi” din România, compania a decis să extindă filosofia din spatele Amber Gardens la nivel de suburbie. Astfel, Alesonor a demarat la sfârşitul anului trecut construcţiile pentru Amber Forest din zona Tunari, cu o investiţie de 110 milioane de euro dintre care 42 de milioane sunt alocate primei faze de dezvoltare.

    „Vom avea peste 500 vile şi 200 de apartamente verzi cu design modern, unitar întregului complex şi construcţii de calitate, eficiente energetic, care protejează în acelaşi timp sănătatea, cât şi natura”, spune Alex Skouras, adăugând că, pe baza experienţei oferite de Amber Gardens, echipa a reuşit să proiecteze pe un teren de 31 de hectare peste 20 de tipuri de vile şi 14 tipuri de apartamente, la care se adaugă şcoală, grădiniţă şi afterschool, spaţiu de co-working cu săli de conferinţe, zone de recreere, sport, spa, cumpărături, restaurante şi acces direct la pădurea Băneasa.

     

    • Peste 700 de vile şi apartamente verzi va avea proiectul Amber Forest 

     

    De curând, compania a ajuns la pragul de peste 300 de locuinţe vândute, ele fiind accesibile prin creditul ipoteca verde, un credit special conceput de instituţii financiare pentru a susţine achiziţia vilelor şi apartamentelor verzi. Un efect concret al pandemiei de coronavirus este cererea pe segmentul rezidenţial de vile, unde nu există suficiente oferte de calitate, cred reprezentanţii afacerii. Mai mult, oamenii îşi doresc în număr tot mai mare să plece de la apartament la casă, însă simt totodată nevoia de a face parte dintr-o comunitate. 

    „Din acest punct de vedere, noi, ca dezvoltatori, am anticipat trendul (…). Succesul de care s-a bucurat Amber Gardens şi vizitele la showroomul de prezentare a celor peste 6.000 de familii din ultimii ani ne confirmă că piaţa este pregătită pentru mai multe dezvoltări de locuinţe verzi. Ne dorim ca prin Amber Forest să extindem filosofia Amber Gardens la nivel de comunitate”, adaugă Alex Skouras. Actuala criză sanitară constituie un catalizator care poate să accelereze anumite tendinţe latente prezente în interiorul pieţei.

    Prin urmare, casele, oraşele şi comunităţile sunt redesenate pentru a face faţă noii situaţii, mai ales în zonele cu o densitate ridicată a populaţiei şi în contextul în care, în Bucureşti, circa 90% dintre oamenii prezenţi în câmpul muncii locuiesc în oraş. Aşadar, trendul de relocare în afara Capitalei va fi în mod clar expus unui val de schimbări în următorii ani. Conform unor studii recente, citate de cofondatorul Alesonor, unu din trei români caută să cumpere o vilă după criza provocată de Covid-19, în detrimentul unui apartament. Stilul de viaţă al clienţilor s-a modificat rapid şi din multe puncte de vedere, precum şi percepţia lor faţă de locuinţa ideală şi facilităţile de care au nevoie. „Vom vedea din ce în ce mai mulţi oameni care petrec mult mai mult timp în propriile locuinţe şi care solicită comunităţi cu cât mai multe facilităţi. În acest context, proiectele mixte se vor multiplica. Vom vedea mult mai multe persoane care acordă atenţie unui stil de viaţă echilibrat.” Oamenii vor opta pentru comunităţi cu valori similare, aproape de natură şi departe de centrul zgomotos şi poluat al oraşului, într-un complex care trebuie să răspundă unui lung set de nevoi, putând vorbi aici despre educaţie, surse de divertisment şi sport până la centre comerciale şi zona administrative.

    Pe lângă faimosul „preţ pe metru pătrat”, cei care caută o locuinţă sunt interesaţi acum de factori precum siguranţa, confortul, eficienţa energetică şi costurile mai mici de întreţinere. „Pandemia a creat o nouă realitate. Aşa cum gripa spaniolă de la începutul secolului al XX-lea a avut un impact major asupra vieţii, chiar şi asupra spaţiilor de locuit, şi pandemia Covid a influeţat major stilul nostru de viaţă”, a declarat Alex Skouras pentru BM. Pe de o parte, tehnologia a evoluat într-un ritm ameţitor pentru a răspunde nevoilor de business şi pentru a ne adapta activităţilor profesionale de la distanţă, însă la polul opus, unii oameni au disperată nevoie de interacţiune fizică şi relaţii umane, problemă ce se poate observa într-o mulţime aparent nesfârşită de domenii şi profesii.

    Cofondatorul Alesonor susţine că a observat în timpul pandemiei o creştere exponenţială pentru spaţii de locuit cu grădini, în comunităţi complete, cu facilităţi şi grijă pentru viitorul copiilor. În consecinţă, telemunca şi, mai ales, atenţia sporită la spaţiile de locuit şi detalii precum confortul, aerul proaspăt şi liniştea vor continua să îşi spună cuvântul în anii următori, pe măsură ce preţurile apartamentelor îşi vor menţine trendul ascendent. „Consider că această tendinţă va continua, investiţia în respectarea tuturor regulilor de eficienţă energetică, precum şi investiţia în materiale de calitate superioară, creşte costurile de construcţie, însă aduce beneficii pe termen lung proprietarilor: costuri reduse cu întreţinerea şi mentenanţa casei”, afirmă Alex Skouras. Chiar şi în contextul actual, România oferă multe oportunităţi, inclusiv în sectorul imobiliar şi, poate cel mai important, cererea puternică din sectorul rezidenţial ar putea atrage atenţia tot mai multor investiţii străine.

  • Pandemia afectează sever piaţa muncii din Marea Britanie: Persoanele între 50 şi 64 fie refuză să lucreze, fie sunt refuzate de angajatori

    De la începutul pandemiei, numărul persoanelor între 50 şi 64 de ani care nu lucrează şi nici nu îşi caută un loc de muncă a crescut în Marea Britanie cu aproape 250.000. „Fără Covid, aş lucra în continuare”, a declarat Caroline pentru Financial Times.

    Schimbarea conduce la o creştere bruscă a inactivităţii economice, care este o îngrijorare din ce în ce mai mare pentru oficiali, pe fondul penuriei persistente de forţă de muncă. Este o inversare izbitoare a tendinţei de dinaintea pandemiei ca oamenii să rămână vreme îndelungată la locurile lor de muncă – fie prin alegere, fie din cauza presiunilor financiale ale înaintării în vârstă.

    Organizaţiile care sprijină lucrătorii în vârstă au spus că, în timp ce unele persoane, cum este Caroline, alegeau de bună voie să-şi părăsească locurile de muncă, altele s-au simţit forţate să iasă de pe piaţa muncii din cauza lipsei de flexibilitate faţă de cei cu boli cronice.

    Stuart Lewis, directorul executiv al Rest Less, o comunitate online pentru cei peste 50 de ani, a declarat că unii pensionari anticipaţi sunt „fericiţi să trăiască o viaţă frugală”, în timp ce alţii părăseau piaţa muncii din cauza „refuzurilor constante în procesul de recrutare”.

    Emily Andrews, director adjunct de probe la Center for Aging Better, a declarat că există un spectru larg de oameni în vârstă care nu lucrează, de la cei care au ales să demisioneze, la cei care şi-au pierdut locurile de muncă şi sunt „disperaţi să revină”.

    Între cele două extreme, mulţi oameni în vârstă renunţă la locul de muncă pentru că „echilibrul dintre remuneraţie şi efort este mai mic decât ar trebui să fie”, potrivit lui Helen Barnard, director de cercetare la organizaţia de caritate Pro Bono Economics. Ea a spus că în special pentru femeile în vârstă, locurile de muncă disponibile erau adesea „prost plătite, cu un nivel scăzut de securitate şi sub nivelul lor de calificare”. 

    Andrews este de părere că, în timp ce pandemia a înrăutăţit  lucrurile pentru persoanele care se confruntă cu probleme de sănătate mintală sau cu afecţiuni musculoscheletice, adevărata problemă a fost eşecul angajatorilor de a oferi roluri flexibile, cu normă parţială, pentru a se potrivi persoanelor cu condiţii de sănătate fluctuante.

    Analiştii spun că inactivitatea în creştere în rândul celor peste 50 de ani a fost deosebit de îngrijorătoare într-un moment în care mulţi angajatori erau disperaţi să recruteze.

    Cu toate acestea, mare parte din sprijinul oferit persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă este orientat către tineri. Andrews e de părere că angajatorilor le revine sarcina să remodeleze munca în jurul oamenilor disponibili, indiferent de vârsta lor. „Este timpul ca angajatorii să reconsidere modul în care repartizează locurile de muncă”.

     

  • Profil de investitor: Cum a transformat un inginer din Alba Iulia pandemia în investiţie

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale Profil de investitor, găzduită de Business Magazin. Astăzi este despre Răzvan Ţel, un inginer care a început să investească exact înainte de pandemie.

    „După o vizită de aproximativ jumătate de oră la biroul brokerului, unde am semnat o cerere de deschidere de cont, am fost pregătit să trec la treabă”, povesteşte Răzvan Ţel, un inginer din Alba Iulia în vârstă de 30 de ani care, la finalul anului 2019, a început să investească la Bursa de Valori Bucureşti cu scopul de a ajunge, pe termen lung, la independenţă financiară.

    De atunci au trecut mai mult de doi ani, marcaţi de volatilitate, incertitudine, perioade de corecţii, dar şi oportunităţi, cifre record şi „marfă” nouă pentru investitori, toate pe fondul pandemiei de coronavirus.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Răzvan Ţel

    VÂRSTĂ: 30 de ani

    PROFESIE: inginer

    OCUPAŢIE: specialist achiziţii

    INVESTEŞTE: din pasiune

    Cum a fost această perioadă pentru Răzvan, care a intrat în piaţă cu puţin timp înainte de declanşarea pandemiei?

    „Pe timpul stării de urgenţă am fost nevoit să mă opresc deoarece am ajuns şi eu în şomaj tehnic, iar la acel moment nu eram sigur dacă voi mai avea job. Când apele s-au calmat puţin şi am fost chemat înapoi la muncă, am profitat de preţurile acţiunilor mici şi am cumpărat de toţi banii pe care îi aveam economisiţi”, afirmă investitorul.

    Una dintre lecţiile pe care le-a învăţat în cei doi ani de activitate la Bursă este că perioadele de criză pot reprezenta la fel de bine fundaţia sau contextul unor oportunităţi.

    „Voi trata viitoarele crize ca pe nişte oportunităţi în care se pot cumpăra acţiuni la discount.”

    Pentru Răzvan, această strategie pare că a funcţionat. Anul 2020 i-a adus acestuia un randament de 10%, iar în 2021 portofoliul său a crescut cu aproximativ 75%.

    Totuşi, spune el, în ciuda tuturor creşterilor din ultimii ani, pieţei de capital locale îi lipsesc investitorii şi pune acest aspect pe seama educaţiei financiare.

    „Ce mi-a lipsit la început a fost experienţa. Nu cunoşteam pe nimeni la acel moment care să investească la Bursă, iar la şcoală nici vorbă de educaţie financiară în care să se discute acest subiect, dar după câteva mici greşeli, m-am prins destul de repede de cum funcţionează Bursa. Este nevoie de mai multă educaţie financiară în şcoli. Cred că sunt foarte puţini români care aleg să investească la Bursă”, afirmă el.

    Uitându-se în urmă, Răzvan spune că procesul deschiderii unui cont de investiţii este destul de facil pentru oricine vrea să facă asta. Ba chiar subliniază că nu există un moment potrivit pentru a face pasul în lumea investiţiilor.

    „Recomand oricui să înceapă să investească de la primul salariu sau cât de repede posibil pentru a beneficia de dobânda compusă. Cât timp stă în afara ringului bursier şi nu îşi pune banii la muncă, practic plăteşte zi de zi un cost de oportunitate”, spune el.

    În perioada 2010-2014, Răzvan Ţel a urmat cursurile Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, specializarea măsurători terestre şi cadastru, iar din 2015 lucrează pe funcţia de specialist achiziţii la Star Assembly, uzină din Sebeş care aparţine grupului german Daimler, producătorul automobilelor Mercedes-Benz.

    Pentru cei care spun că timpul nu le permite să (mai şi) investească, Răzvan susţine că activitatea de investiţii poate fi una complementară activităţilor zilnice.

    „Investesc din pasiune. În fiecare zi urmăresc ştiri economice şi îmi urmăresc evoluţia portofoliului. Aloc cam o oră pe zi acestor activităţi, dar o fac cu plăcere”, spune el.

    Sunt persoane care consideră că pentru a fi investitor este nevoie de bani mulţi pentru început sau pe parcurs, iar în infirmarea acestui mit, vine prima tranzacţie de cumpărare realizată de Răzvan la finele anului 2019 – acţiuni în valoare de 1.000 de lei ale Băncii Transilvania, cea mai mare instituţie de credit din România.

    Astăzi, portofoliul lui la Bursa românească se ridică la peste 80.000 de lei, iar cele mai mari deţineri sunt în sectorul energetic, unde Nuclearelectrica are o pondere de aproximativ 23%, OMV Petrom reprezintă 11%, iar Fondul Proprietatea, cu participaţia la Hidroelectrica, înseamnă 10% din portofoliu.

    Alte sectoare de activitate sunt cel al materialelor de construcţii, reprezentat de investiţia la TeraPlast Bistriţa (20% din portofoliu) şi cel bancar, prin Banca Transilvania (15%). Deţinerile mai mici sunt reprezentate de MedLife (7%), Holde Agri Invest (6%), Purcari (4%) şi Grupul Sphera, administratorul KFC, Pizza Hut şi Taco Bell în România (4%). Cei mai valoroşi jucători din portofoliu, aşa cum îi numeşte, au fost Nuclearelectrica şi TeraPlast Bistriţa, care i-au adus randamente de 100%, respectiv 200%.

    Răzvan nu face trading, ci doar acumulează acţiuni. De asemenea, pentru el dividendele sunt parţial importante. Preferă a societatea la care este acţionar să nu plătească dividende, ci să folosească profiturile pentru extinderea activităţii.

    La ce se uită atunci când analizează dacă să cumpere sau nu acţiuni ale unei companii?

    „Aştept profit şi certitudine. Înainte de a investi într-o companie, mă asigur că are fundamente solide, venituri în creştere sau cel puţin constante, o poziţie bună în piaţă, adică nu este ameninţată de concurenţă şi că se tranzacţionează la un indice PER decent, de preferat sub 15, dar dacă este o companie de tip growth, cumpăr şi la PER în jur de 20”, explică investitorul.

    Totodată, acesta se consideră un investitor destul de conservator şi spune că investeşte în companii sigure, pe care le cunoaşte şi le înţelege şi de care este sigur că vor mai fi pe piaţă şi peste 10-20 de ani.

    „Aş vrea să văd listată Hidroelectrica. Având în vedere că produce energie electrică curată, din surse regenerabile, este una din acele companii care vor fi profitabile şi peste decenii”, concluzionează Răzvan Ţel.

    DICŢONAR DE INVESTITOR

    Ce este dobânda compusă?
    Dacă dobânda simplă reprezintă suma pe care cineva o plăteşte sau o încasează pentru banii împrumutaţi, dobânda compusă nu este nimic altceva decât dobânda la dobânda reinvestită. Cu alte cuvinte, pentru a beneficia de dobânda compusă, este necesară reinvestirea dobânzii iniţiale, care poate veni sub formă de dobândă la depozite, obligaţiuni şi titluri de stat sau pur şi simplu, sub formă de dividende.

    Ce reprezintă însă costul de oportunitate? Este un concept destul de ignorat în România, chiar şi de adulţi, dar întâlnit totuşi nu doar în lumea investiţiilor, ci şi în situaţii din viaţa de zi cu zi. Raportat la un investitor, costul de oportunitate reprezintă decizia pe care acesta o face, de exemplu, între cel mai mare câştig potenţial şi cel mai sigur câştig. Mai simplu, este ceea ce pierzi atunci când alegi o opţiune sau ceea ce puteai câştiga dacă alegeai cealaltă opţiune.

  • Îţi cauţi un loc de muncă în România? Vezi ce sfaturi are liderul companiilor din industria serviciilor de resurse umane

    Aflat la cârma Adecco, lider de clasament în topul companiilor din industria serviciilor de resurse umane, Florin Godean are o viziune clară asupra schimbărilor survenite în piaţa muncii pe fondul pandemiei de COVID-19. Ce sfaturi are executivul pentru candidaţii aflaţi în căutarea unui job?

    Anul trecut mi-a dovedit că atunci când oamenii au aceeaşi mentalitate şi direcţie, planurile se concretizează cu mai multă uşurinţă, iar realizările sunt sărbătorite cu întreaga echipă”, spune Florin Godean, country manager, Adecco România. Pe o piaţă afectată de criza de personal, executivul susţine că provocarea principală este să găseşti candidaţii corespunzători nevoii clientului tău, indiferent de barierele neprevăzute care apar în proces. „Lipsa forţei de muncă este un trend specific pieţei muncii din 2021 şi din ce se preconizează, acesta se va menţine şi în acest an, afectând în continuare industrii precum producţie, manufactură, HoReCa (în special în timpul sezonului estival), transporturi sau logistică.”

    A adus pandemia şi lucruri bune în industria resurselor umane? „Putem spune că în perioada 2020-2021, când criza sanitară era în punctul culminant, am reuşit să conectăm oamenii potriviţi cu joburile potrivite, printr-o campanie amplă dezvoltată pe mai multe luni. Astfel, privind dintr-o perspectivă pozitivă, ne bucurăm că am putut fi de ajutor pe piaţa muncii în timp real, oferind persoanelor afectate de pierderea locului de muncă o nouă oportunitate de a avea un venit stabil.” 

    Potrivit lui, după aproape doi ani de pandemie, profilul angajatului român s-a schimbat atât la nivel comportamental, cât şi de preferinţe. „Dacă vorbim despre preferinţe, îşi doresc stabilitate la locul de muncă, un program flexibil care să le permită un echilibru între viaţa personală şi cea profesională, recunoaşterea performanţei, dezvoltare continuă şi o relaţie bună cu superiorul direct.” În ceea ce priveşte comportamentul, spune că oamenii sunt mai atenţi în general la bunăstarea personală şi profesională, mai puţin rezistenţi la factorii de stres şi au nevoie de mai multă atenţie din partea managerului direct, care de multe ori acţionează ca psiholog şi mentor.

    În ceea ce priveşte subiectul muncii remote, Florin Godean spune că pandemia a oferit o nouă perspectivă angajaţilor şi angajatorilor din România asupra modului în care se poate desfăşura activitatea profesională. „Deşi nu putem spune că am avut un nivel de adopţie foarte mare pentru acest concept, spre deosebire de alte ţări europene, observăm totuşi o creştere în oferta locurilor de muncă cu posibilitate de work from home sau hybrid work.” Aceste oportunităţi, adaugă el, vin ca răspuns la cererea tot mai mare a candidaţilor, care îţi doresc un job cu muncă remote. „Este foarte posibil ca în următorii 2-3 ani să asistăm la o diversificare majoră a ofertelor de joburi care presupun work from anywhere, 100% work from home sau hybrid work.” La capitolul digitalizare, vorbind despre integrarea inteligenţei artificiale în procesele de HR, executivul spune că acest tip de soluţii au început să fie implementate cu succes încă din 2018, mai ales de către companiile multinaţionale, cum ar fi Orange, UiPath, Vodafone, Provident etc. „În mod obişnuit, HR-ul este cu un pas în urmă în transformarea digitală, iar AI-ul îi oferă şansa de a recupera teren, prin eliminarea taskurilor repetitive, accelerarea ritmului de identificare a talentelor, reducerea atriţiei (uzurii – n. red.) angajaţilor şi îmbunătăţirea engagementului acestora.” Însă, consideră el, vor mai trece câţiva ani buni până vom vedea o integrare AI echilibrată cu procesele clasice de HR, dar se declară optimist şi crede că avem numai de beneficiat de pe urma acestor schimbări tehnologice. Pentru 2022, executivul şi-a propus să se concentreze pe retenţia angajaţilor şi pe menţinerea unui mediu stabil şi eficient la locul de muncă. Astfel, ca priorităţi pentru acest an, el are pe listă: „oamenii mai întâi de toate (people first)”, dar şi creşterea cotei de piaţă, implementarea LHH (divizie a companiei – n. red.), îmbunătăţirea productivităţii şi dezvoltarea continuă a serviciului de Permanent Placement. „Acestea sunt obiectivele pe care le vom menţine pe tot parcursul anului şi în care vom investi sistematic până la sfârşitul lui 2022.” Cu o cifră de afaceri de 376 de milioane de lei şi o echipă de circa 4.700 de angajaţi, Adecco România se afla, în 2020, în vârful clasamentului celor mai mari companii din industria serviciilor de resurse umane, potrivit anuarului „Cei mai mari jucători din economie”, realizat de Ziarul Financiar. Cifra de afaceri estimată a companiei pentru anul 2021 este de 70 milioane de euro, iar pentru anul în curs Godean se aşteaptă la o creştere între 5-10%.

     

    CV-ul ideal

    Cum ar trebui să arate, în viziunea executivului din fruntea celei mai mari companii de HR din România, CV-ul ideal? Pe lângă elementele de bază, cum ar fi educaţia şi experienţa profesională anterioară, Florin Godean consideră că acesta ar avea cel puţin una dintre aceste secţiuni: „un bio succint, imediat sub nume, în care candidatul ar trebui să mă convingă de faptul că merită să îi citesc mai departe CV-ul, o listă scurtă cu cele mai importante cursuri de specializare pe care le-a făcut de-a lungul timpului şi top 3 realizări profesionale, menţionând obiectivele şi realizările”. Dacă ar fi să numească o calitate pe care trebuie să o deţină un posibil candidat care doreşte să se alăture echipei sale, el spune că unul dintre cele mai importante atuuri ar fi skillurile de negociere. „Deseori, clientul vine la tine cu o nevoie destul de generală, însă nu îşi dă seama de necesitatea altor servicii conexe. Aici intervine arta negocierii, cu ajutorul căreia putem obţine clienţi pe termen lung, care vor accepta oferta noastră pentru unul sau mai multe servicii de recrutare.” Florin Godean consideră că cel mai de preţ sfat pe care ar trebui să îl aplice orice tânăr la început de drum este să aibă răbdare. „Succesul nu se întâmplă peste noapte, iar ca să ajungi acolo unde vrei din punct de vedere profesional, trebuie să fii dispus să munceşti sistematic şi susţinut, pentru a obţine realizările dorite.” Despre mentori şi rolul pe care îl joacă aceştia în diverse stadii ale carierei, el crede că sunt importanţi indiferent de poziţia pe care o ai în ierarhie. „Fie că vorbim despre un manager, un contabil sau un CEO, oricine poate beneficia de susţinerea unui mentor în viaţa profesională, mai ales dacă scopul acestuia este să inspire şi ajute în procesul decizional cu o perspectivă diferită.”„Unde vă vedeţi peste 10 ani?”, a fost una dintre întrebările pe care i le-am adresat executivului. Răspunsul a fost că, deşi este un plan destul de îndepărtat, cel mai probabil tot în domeniul resurselor umane.

  • Încep să vină şi notele de plată post-pandemie. A 5-a ţară care ar putea intra în incapacitate de plată

    Investitorii sunt pregătiţi ca Sri Lanka să intre în incapacitate de plată, spunând că se aşteaptă ca principalul emitent de obligaţiuni cu randament ridicat din Asia să îşi restructureze datoria şi să apeleze la ajutorul FMI pentru asistenţă pe măsură ce criza sa financiară se agravează.

    Insula din sudul Asiei a fost aruncată în criză după o cascadă de retrogradări ale ratingului în urma unor reduceri mari de taxe în 2019 şi a pierderii turismului în timpul pandemiei, lăsând-o în imposibilitatea de a accesa pieţele globale, relatează FT.
    Sri Lanka datorează 15 miliarde de dolari în obligaţiuni şi are o datorie de 45 de miliarde de dolari pe termen lung, potrivit Băncii Mondiale. Ea trebuie să plătească aproximativ 7 miliarde de dolari în acest an pentru dobânzi şi rambursarea datoriilor, dar rezervele sale valutare s-au redus la mai puţin de 3 miliarde de dolari.

    Următoarea mare provocare a guvernului este o rambursare de obligaţiuni în valoare de 1 miliard de dolari, scadentă în iulie. Dacă nu reuşeşte să plătească, se va alătura unor ţări precum Suriname, Belize, Zambia şi Ecuador, care au intrat în incapacitate de plată a datoriei în urma pandemiei.

    Ministrul de finanţe din Sri Lanka, Basil Rajapaksa, a declarat luna trecută pentru Financial Times că ţara “încearcă toate opţiunile” pentru a evita intrarea în incapacitate de plată. Dar obligaţiunile sale denominate în dolari se tranzacţionează la aproape jumătate din valoarea lor nominală, un nivel care implică o probabilitate ridicată ca investitorii să nu fie rambursaţi integral.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
     

  • Câteva veşti bune

    Ediţia de săptămâna aceasta vă propune două modele de dezvoltare turistică, aflate în diferite etape în România, dar care sunt mult diferite prin continuitatea conceptelor faţă de reţetele haotice care au distrus multe zone cu potenţial.

    În Neptun-Olimp se află acum în construcţie proiecte de circa 100 de milioane de euro, destinate unui călător de elită care înţelege că bunul gust nu trebuie să se limiteze doar la camera pe care o ocupă, ci să cuprindă întreaga experienţă. Pe zona de turism autentic, după povestea bine scrisă a satelor săseşti, prinde contur cea a satelor din Delta Dunării, Jurilovca fiind un astfel de exemplu. Sunt iniţiative care spun o cu totul altă poveste a turismului românesc din simplul motiv că au o POVESTE, un fir roşu, în opoziţie cu dezvoltările care au distrus, de exemplu, Mamaia, transformând-o într-un cartier oarecare.

    Iar la final de pandemie (chiar sperăm să fie aşa), promisiunea unui nou început este chiar lucrul de care avem nevoie.

    Evadare (sau lectură) plăcută!

    Roxana Petrescu este guest editor