BusinessMagazin

Tag: multumire

  • Cele mai inovatoare companii din România: Metro încurajează interacţiunea dintre colegi şi spiritul de echipă cu un program de HR

    Elementul de noutate:

    Încurajează în mod oficial colaborarea, contribuie la crearea unei atmosfere plăcute la locul de muncă, încurajează socializarea, spiritul de echipă şi prietenia între colegi. Programul este implementat de un an la METRO SYSTEMS România şi urmează să fie implementat la nivel internaţional. Scopul programului a fost dublu: eficientizarea muncii în echipă, în condiţiile în care în industria IT sunt necesare în egală măsură munca în echipă şi munca individuală, şi crearea unei culturi METRO SYSTEMS România în care recunoaşterea contribuţiei colegilor şi a eficienţei muncii în echipă să primeze.

    Efectele inovaţiei:

    La un an de la implementare, echipe consolidate în cadrul companiei împart succesul proiectelor pe care le gestionează. În primul an au fost trimise peste 1.000 de mesaje „Thank you“.

    Descriere:

    Programul beneficiază de un logo dedicat, care este promovat alături de alte elemente ale identităţii de brand pe materialele informative, în comunicarea internă către angajaţi şi este abordat ca parte a identităţii de brand, la capitolul valori METRO SYSTEMS România. Acest program susţine faptul că spiritul de echipă şi recunoaşterea contribuţiei colegilor sunt  valori promovate de companie.

    Programul „Thank you“ a fost dezvoltat în cadrul companiei METRO SYSTEMS România. Ideea acestui program a pornit de la departamentul de resurse umane şi a fost  dezvoltată şi implementată exclusiv cu resurse interne.

    Punerea în practică a acestui program a necesitat colaborarea mai multor departamente. Echipa care a implementat proiectul a fost formată din patru persoane din departamente diferite.  Ideea generată de departamentul de Resurse Umane a fost concretizată cu ajutorul colegilor dezvoltatori care au creat o aplicaţie „THANK YOU“ ce poate fi accesată şi folosită prin intermediul platformei de Intranet METRO GROUP.  Durata de implementare a programului a fost de câteva săptămâni. Programul „Thank you“ are un real succes intern, este coordonat de o persoană din departamentul de Resurse Umane şi beneficiază de promovare internă. Costurile se referă la achiziţionarea cadourilor şi la personalizarea acestora cu logo-ul programului. De asemenea, anual, se organizează „Thank you day“.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Istoria banilor: apariţia monedelor metalice

    Cine putea să marcheze apariţia monedelor metalice, apropiate de forma modernă, dacă nu Herodot, părintele istoriei? Acesta critica spiritul mercantil al locuitorilor cetăţii Lidia, colonie grecească din Asia mică, care nu s-au mulţumit să bată monedă, dar au şi inventat magazinele.Primele monezi au apărut în 640 – 630 î.Ch., fiind fabricate din electrum (aur alb – un aliaj de aur din râurile actualei Anatolii şi din argint, în proporţii egale). Apariţia monedei, repede adoptată în varii forme de restul civilizaţiei antice, a dus şi la apariţia primului bancher. Acesta a fost Pithius, care, la începutul celui de-al cincilea secol înainte de Hristos opera în Asia Mică.

    Tot în această perioadă monedele îşi fac apariţia şi în China, de formă rotundă şi din metal; nu aveau o valoare foarte mare şi s-au dovedit incomode în tranzacţiile costisitoare, spune Glyn Davies, în lucrarea Istoria banilor.

    Cetăţile greceşti Atena şi Corinth încep să bată monedă proprie în 575 – 570 î.Ch., iar un sfert de veac mai târziu legendarul rege Cressus începe să producă, în Lidia, monede de aur şi argint. Capturat de persani, Cressus deschide drumul primilor bani în Persia, care se îndrăgostesc rapid de monezile din aur.

    Apariţia monezilor duce, inevitabil, la ceea ce peste secole, în presa financiară, vor fi denumite “sucess stories”; prima pare a fi cea a sclavului atenian Pasion, care devine în anii 394 – 371 î.Ch. cel mai înstărit şi faimos bancher grec, câştigându-şi, totodată, şi libertatea.

    În timp ce Pasion îşi dezvolta pasiunea pentru bani, pe alte meleaguri, la Roma, gâştele se dovedeau paznici vigilenţi ai Capitoliului (unde se păstrau rezervele monetare ale cetăţii). Preveniţi asupra atacului galilor, romanii i-au mulţumit zeiţei Moneta, din al cărui nume derivă cuvântul “money”. 

    Mânuirea banilor se dezvoltă: în Grecia cu 350 de ani înainte de Hristos dobânda practicată pentru activităţi cuminţi, cum este morăritul, era de 10%, în timp ce pentru activităţile ce implicau riscuri sporite, cum ar fi transportul naval o dobândă de 30% era normală.

    Alexandru cel Mare poate trece drept unul din primii mari cheltuitori ai lumii: întreţinerea uriaşei sale armate costa o jumătate de tonă de argint pe zi. Dar cuceririle sale şi prăzile bogate au stimulat schimburile comerciale; drept urmare Alexandru a simplificat cursul de schimb, fixând o rată de schimb de 10 monezi de argint pentru una de aur.

  • Ţara cu cele mai multe sărbători legale. Angajaţii mai câştigă echivalentul unui concediu

    Soluţia pentru a avea angajaţi mulţumiţi este să le dai cât mai multe zile libere, arată un studiu publicat recent de compania de cercetare Mercer LLC. Aceştia au realizat o analiză pentru a afla care sunt statele care oferă cele mai multe zile libere, respectiv sărbători legale.

    Columbia are cele mai multe sărbători legale, astfel că angajaţii beneficiază, pe lângă zilele de concediu contractuale, de încă 18 zile nelucrătoare. La polul opus se află Mexic, cu doar 7 zile nelucrătoare pe an.

    În clasamentul realizat de cei de la Mercer urmează India, tot cu 18 zile, Liban, Thailanda şi Coreea de Sud, cu 16 zile fiecare. Din punct de vedere geografic, regiunea Asia-Pacific se află în fruntea clasamentului, iar America de Nord pe ultimul loc.

    În Europa, ţara cu cele mai multe sărbători legale este Finlanda, cu 15, urmată de Turcia, Malta, Rusia şi Spania (toate câte 14). România se află la mijlocul clasamentului, cu 12 sărbători legale.

  • Băsescu a mulţumit BERD pentru contribuţia la dezvoltarea economică a României

     Potrivit unui comunicat de presă al Adminsitraţiei Prezidenţiale, preşedinte Traian Băsescu a mulţumit pentru importanta contribuţie pe care BERD o are la dezvoltarea economică a ţării noastre.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PIB şi inteligenţă, nu harnaşamente!

    Înainte de orice, o să-i recomand cititoarei mele să îşi verifice tastatura computerului, care are tendinţa de a plasa virgule aiurea în text. Pe urmă o să spun că da, fundamental, sunt un pesimist, dar că eu consider acestea drept o calitate – destul de des necazurile m-au prins pregătit. Iar lipsa unei „cochilii”, a unei enclave sociale – doar o anumită zonă pe care o frecventez, doar un grup de amici – care să mă înconjoare cu iluzii şi nu cu realitate, plus minunata calitate de pieton, mi-au permis să văd mereu lucrurile mai clar.

    Dar sunt binevoitor şi caut, uite, motive care să îmi crească nivelul de fericire, aşa cum îmi recomandă cititoarea mea. Unde poţi căuta fericirea, dacă nu pe Google? Caut, aşadar, „România este pe primul loc” (fericirea mea are ambiţii modeste), iar motorul de căutare îmi răspunde „la creşterea volumului de vînzări din retail în martie” (?), la recomandări judiciare primite de la OLAF (parcă – parcă),  „la creştere economică în Europa” – zice premierul (procentele nu sunt totul în lumea asta, zic eu), „în lume la scumpirea litrului de benzină”, „în Europa la decesele cauzate de cancerul de col uterin”, „în topul ţărilor cu risc de sărăcie în rîndul copiilor”, „în Europa la apă poluată”, „la accidente mortale de circulaţie”. După două pagini de fericire gugălească zic că îmi ajunge şi renunţ să mai caut, aşa cum îmi propusesem, şi „Romînia este pe ultimul loc…”.

    Mă îndrept spre pagina colegilor de la Ziarul Financiar, care mă informează „Cum arată economia judeţului Mureş, unde fabricile care angajau mii de oameni au fost vândute la fier vechi sau transformate în hipermarketuri”, dar şi că „Fermierii pierd 100 milioane de euro pentru că jumătate din grâu va ajunge hrană pentru animale”. Nu prea merge nici aici, aşa că trec la agenţia Mediafax, care mă anunţă – şi asta chiar mă bucură – că Guvernul vrea să sporească cu 40% numărul IMM, până în 2020. Şi a pus la punct o strategie care ar trebui să creeze 200.000 de noi companii.

    Mulţumirea îmi piere brusc cînd citesc domeniile strategice, în ordinea importanţei – industria alimentară, fabricarea produselor textile, tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor, fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice, fabricarea altor produse din minerale nemetalice, industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii, fabricarea echipamentelor electrice, alte activităţi industriale.

    Industria alimentară ca industria alimentară, dar lohnul, din nou? Tăbăcirea pieilor? Harnaşamente? Ce produse farmaceutice? Dar o Vale a Siliciului n-ar fi mai bună? Întreb asta pentru că ceea ce s-ar putea asimila cunoscuţilor „softişti romîni” în dulcele limbaj de lemn guvernamental, adică „servicii în tehnologia informaţiei” se pierd undeva între „activităţi de editare muzicală” şi „arhitectură şi inginerie”. Şi cred că nişte funcţionari guvernamentali au mai bifat un punct pe lista de făcut nimic, fără să le pese şi fără să gândească. Harnaşamente, ha?

    Pentru ca ţara asta să depăşească clasamentele acelea nefericite de pe Google, iar în Mureş să crească înapoi fabicile, ar trebui ca în primul rând funcţionarii guvernamentali să facă treabă, ar trebui ca o bună parte din societate să iasă din bula de „je-m’en fichisme” în care s-a refugiat şi de unde priveşte superior; are nevoie de PIB, creativitate şi inteligenţă şi nu de un program guvernamental de sprijinit producţia de harnaşamente.

    Cred că nimeni nu a ştiut să arate lumea, cea reală, fără măşti, mai bine decât Pieter Bruegel cel Bătrân.

  • Românul de 37 de ani care câştigă 300.000 de dolari pe an învăţându-i pe alţii să danseze

    La 37 de ani, Lucian Stănilă este mulţumit. Nu numai că face exact ceea ce-i place, anume să danseze, dar şi câştigă bani buni din asta. Şi-a început afacerea în SUA, iar în luna mai a deschis un studio de dans şi în Bucureşti. Deşi iniţial a ezitat să investească în România, acum este sigur că va mai deschide şi alte studiouri.

    Dansatorii profesionişti se recunosc de la distanţă, mai cu seamă după felul în se mişcă, iar Lucian Stănilă nu face excepţie. Poartă, degajat, papion, iar pe parcursul interviului presară cuvinte englezeşti, urmare a celor 13 ani petrecuţi în SUA. „Visul meu, ca probabil al multor români, a fost să plec din ţară.„ Înainte de a-şi încerca norocul peste hotare, a fost croitor specializat în articole din piele, la Sibiu, dar, completează el, toată viaţa a dansat, părinţii povestesc că încă de la trei ani, printre picioarele lor, la petreceri.

    Pe la 14 ani a început să urmeze cursuri, în cadrul unei mici şcoli din Sibiu, iar profesorul de la acea vreme este acum managerul şcolii de dans Arthur Murray din Bucureşti. „M-a văzut dansând la o petrecere şi m-a chemat la cursurile lui.„ A început cu dansuri de scenă, a participat la multe spectacole, iar apoi a început să înveţe şi dansuri de societate, cum sunt valsul şi rumba. „Visul meu era să dansez şi să ajung în America.„ Nu erau chiar vise deşarte, de vreme ce sora lui lucra în SUA, şi când Lucian Stănilă a împlinit 24 de ani l-a invitat să meargă la ea. La acea vreme probabilitatea de a obţine viză pentru SUA era extrem de mică şi el încadrează „ştampila„ primită pe paşaport în categoria şanselor pe care i le-a oferit viaţa. A plecat din ţară în decembrie 2000 şi, ajuns în Oklahoma, „am avut coşmaruri vreun an că mă trimit înapoi în România”.

    Pentru a-şi câştiga existenţa a avut o serie de slujbe care nu au nicio legătură cu dansul – de la îngrijit grădini până la curăţenie. La un moment dat a participat la o petrecere, la care era prezent şi proprietarul unei şcoli de dans; a ajuns să lucreze pentru el. „Am studiat acolo, am participat la competiţii şi după un an şi ceva destinul a făcut ca la un concurs să fie arbitru un campion mondial la dans, Gary McDonald, care m-a văzut, ne-am împrietenit şi m-a chemat la New York şi să stau la el acasă până îmi fac un rost. Am crezut că visez, pentru că Gary McDonald era idolul meu, pe care îl studiam urmărind casete video.„ Privind în urmă, Lucian Stănilă apreciază că de la plecarea din România parcursul său i-a depăşit aşteptările, a fost ca şi cum „stelele erau aliniate şi nu trebuia decât să muncesc corect„.

    În 2003 a ajuns la studiourile de dans Arthur Murray, o afacere cu o istorie de 103 ani, „şi din momentul în care am intrat pe uşă am fost convins că voi primi o slujbă acolo; m-am îndrăgostit de atmosferă, de energia de acolo, de felul în care m-au tratat oamenii„. Interviul a decurs foarte bine, dar managerul studioului de dans i-a spus că are personalul complet şi nu poate face angajări. Lucian Stănilă i-a propus atunci să lucreze gratuit, ceea ce era de neconceput pentru managerul american; după numai o săptămână i-a oferit o slujbă de profesor în cadrul studioului. După o lună, era hotărât să-şi deschidă propria afacere sub franciza Arthur Murray, iar managerul i-a zis: „Îţi spun exact ce ai de făcut şi te ajutăm„. În circa trei ani a ajuns cel mai bun instructor al studioului, fiind evaluat în funcţie de numărul de cursanţi şi de cel al lecţiilor predate.

    Când ajunge într-un studio de dans, explică Lucian Stănilă, un cursant indică un obiectiv la care vrea să ajungă, iar în funcţie de acesta se stabileşte un plan şi poate ajunge la 50, 100 sau 200 de lecţii. „Sistemul Arthur Murray este aşa de bine pus la punct, încât putem arăta oricui că poate face orice vrea, chiar dacă crede că nu poate deosebi piciorul stâng de cel drept sau că nu are ritm.„ Lecţiile de dans pot fi private, în grupuri sau în varianta de exerciţii pentru petreceri, cursanţii învăţând să se adapteze la orice situaţie în care se dansează.

    După trei ani la Arthur Murray şi-a deschis primul studio, pentru care pregătise 150.000 de dolari, bani proprii şi împrumutaţi, dar cheltuiala s-a dovedit mai mare. Aşa a început practic aventura antreprenorială a lui Lucian Stănilă şi a soţiei sale, Sarah, primul studio fiind deschis în New Jersey. A ales oraşul pentru  spaţiul găsit dar şi pentru că statul se află în rândul primelor zece state americane în ce priveşte nivelul de trai. „S-a dovedit o alegere inspirată.„ De când a deschis primul studio, Stănilă le-a spus tuturor angajaţilor că în primul rând contează ca oamenii care intră în studio să iasă cu zâmbetul pe buze. „Asta este cea mai imporantă satisfacţie„, crede el; cu sau fără ştiinţă, Stănilă se conformează astfel şi legilor din marketing.

    La studioul din New Jersey lucrează acum opt oameni, sunt în jur de 100 de clienţi, iar investiţia s-a amortizat în circa trei ani. Dar, râde acum Lucian Stănilă, ca antreprenor „înveţi mult pe pielea ta – cum se cheltuie banii, cum se păstrează, cum să faci o afacere mai bună decât alta. Nu eram obişnuit să fac calcule, eram doar fericit dacă intră oamenii în studio„. Cei mai mulţi bani, în acest domeniu de activitate, se cheltuiesc pe chirie şi pe pregătirea personalului, urmează costuri cu avocaţii, publicitatea, contabilitatea şi salarizarea.

    „Nu mă gândeam să deschid alt studio, dar a apărut o oportunitate, pentru că nişte francezi doreau să renunţe şi ne-au ales pe noi să ne dea «cheile».„ Al doilea studio este tot în New Jersey. Reţeaua Arthur Murray numără circa 180 de astfel de spaţii în întreaga lume.

  • Tomac: Mulţumim preşedintelui în mod special pentru suportul pe care l-a oferit Mişcării Populare

    “Noi mulţumim domnului preşedinte în mod special pentru tot suportul pe care l-a oferit Mişcării Populare. Ştim că au existat voci critice, însă îi suntem recunoscători şi pentru noi este o onoare că preşedintele nu a ezitat nicio clipă în a spune că crede în partidul nostru, acesta este un lucru care ne motivează să mergem mai departe pe aceeaşi convingere, cu acelaşi optimism, pentru că sunt convins că românii vor altceva de la politicieni şi noi încercăm să construim acea forţă politică care să-i aducă alături pe cei dezamăgiţi de clasa politică şi pe cei care vor să se implice în clasa politică alături de noi”, a spus Tomac.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ: “La vie en rose”, trăită de români alături de Mireille Mathieu, la Sala Palatului – FOTO

     Luni seară, scena Sălii Palatului s-a umplut nu doar de instrumentele artiştilor ce fac parte din orchestra artistei, ci şi de multă energie, pozitivism şi pace. Cea care a făcut posibil acest lucru a fost “urmaşa lui Edith Piaf”, aşa cum este numită Mireille Mathieu.

    “Doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc. Sunt încântată să cânt pentru prima dată pe scena acestei frumoase săli de spectacol”, a spus Mireille Mathieu, imediat după ce a cântat prima piesă din programul spectacolului, “Oui je crois”.

    Seara a continuat cu melodii precum “Une histoire d’amour”, “Qu’elle este belle”, “Acropolis adieu” şi “Pardonne-moi ce caprice d’enfant”. Piesele cântate de Mireille Mathieu au stârnit aplauze frenetice, iar după fiecare interpretare, solista a primit o mulţime de flori din partea spectatorilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ANALIZĂ: Alipirea Crimeei la Rusia din perspectiva dreptului internaţional

     AFP prezintă opiniile unor specialişti în dreptul internaţional despre această situaţie.

    – Alipirea Crimeei încalcă dreptul internaţional?

    “Este o problemă nesoluţionată de drept internaţional, pentru că se contrazic două principii, şi anume dreptul la autodeterminare şi dreptul unui stat la integritatea teritoriului său. Aceasta era problema Kosovo”, relevă Sigmar Stadlmeier, directorul Departamentului de Drept Internaţional de la Universitatea din Linz (Austria).

    Exact precedentul din Kosovo a fost invocat de către Parlamentul din Crimeea pe 11 martie, la declararea independenţei.

    Independenţa a fost declarată atât “în baza Cartei ONU şi altor documente internaţionale privind dreptul popoarelor la autodeterminare”, cât şi în baza avizului consultativ al Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) de la Haga, în 2010, care “confirmă, în cazul Kosovo, că o declaraţie unilaterală de independenţă a unei părţi dintr-un stat nu încalcă nicio normă a dreptului internaţional”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • OTP: Clienţii băncilor nu se mai mulţumesc cu dobânzile la depozite. A crescut apetitul pentru risc

     “Simţim tot mai mult o oarecare frustrare din partea clienţilor referitor la evoluţia ratelor de dobândă la depozite. Oamenii s-au obişnuit cu dobânzi mari, ele au scăzut mult în ultima perioadă, iar fondurile de investiţii sunt o alternativă bună”, a afirmat Popovici într-o conferinţă de presă.

    El recomandă clienţilor o economisire periodică, regulată, cu depunerea unor sume mai mici în fiecare lună, indiferent de valoarea unităţii activului net al fondului de investiţii, iar în cazul unei sume mari pe care clientul o are de investit, acesta ar avea nevoie şi de un sistem de management al lichiditaţii.

    “Cred că anul acesta se va modifica percepţia investitorului român, cu cât dobânzile vor rămâne la acest nivel cu atât clienţii se vor îndrepta către risc mai crescut, vor să iasă din zona de confort”, a spus Popovici.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro