Casele cu o arhitectură modernă sunt prevăzute cu tot confortul, inclusiv piscină în multe cazuri, şi nu se remarcă prin opulenţă sau înălţime – proprietarii preferă un singur nivel suprateran – ci par mai degrabă să crească din pământ, integrându-se foarte bine în peisaj, şi au pereţii exteriori din sticlă, pentru o iluminare cât mai bună.
Unele dintre case sunt chiar construite chiar în coasta unui deal, care le acoperă parţial, reducând nevoia utilizării sistemelor de climatizare.
Astfel, o companie producătoare de produse de îngrijire a pielii din New York, Kiehl’s, a apelat la artistul Kenny Scharf, căruia i-a cerut permisiunea de a pune una din picturile lui pe eticheta recipientelor cu loţiune de corp vândută de firma respectivă. În acest caz, loţiunea se vinde şi cu o mică jucărie pentru copii, iar profitul obţinut din comercializarea sa va merge la o instituţie care se ocupă de organizarea de expoziţii în instituţii medicale.
La rândul său, casa Dior pregăteşte o versiune de artă a parfumului său J’adore L’absolu, care va fi pus în vânzare într-un recipient din sticlă de Murano, al cărui design i-a fost încredinţat artistului francez Jean-Michel Othoniel. O sticluţă din această ediţie specială va fi disponibilă doar în anumite magazine şi va costa 3.500 de dolari.
Nici artiştii grafitti nu au fost uitaţi: firma de cosmetice Smashbox, întemeiată de un strănepot al fondatorului Max Factor, a apelat la un fotograf devenit artist graffiti, Curtis Kulig, pentru crearea unei colecţii de farduri de pleoape, de obraz, rujuri şi luciuri de buze sub denumirea de Love Me, inspirată de o serie de inscripţii lăsate de acesta prin diverse locuri din New York.
Autorii cănilor cu fund înşelător se recomandă ca făcând parte dintr-un grup de “designeri şi băutori de cafea” din Brooklyn intitulat Yumi Yumi. O cană din care răsare o caracatiţă, o vidră de mare, un crocodil sau un rac se vinde pe platforma Etsy cu 4,99 dolari, pentru cine comandă din SUA, respectiv 29,99 dolari pentru cine comandă din Europa.
Tendinţa nu este tocmai nouă şi a apărut iniţial ca urmare a faptului că anumiţi artişti obişnuiau, atunci când erau strâmtoraţi, să plătească masa la restaurant oferind tablouri, scrie The Wall Street Journal. Un exemplu cu tradiţie în domeniu este Colombe d’Or din Franţa, unde înşişi Picasso şi Miro obişnuiau să mănânce şi care funcţionează şi astăzi.
La rândul său, Tramshed, un local amenajat într-o fostă uzină electrică folosită de reţeaua londoneză de tramvaie, unde-şi demonstrează măiestria bucătarul-vedetă Mark Hix, este format dintr-un restaurant şi o galerie de artă, fiecare situată la câte un etaj. Cei care îi trec pragul pot întâi admira expoziţia din galeria “Cock ‘n’ Bull”, apoi urcă la etaj să ia masa într-o sală în centrul căreia se află o lucrare semnată Damien Hirst – o vacă în formol pe care stă un cocoş. Un alt local londonez, Sketch, a apelat la artistul Martin Creed, care să dea o imagine nouă restaurantului-galerie de artă până în cele mai mici detalii, cum ar fi scaunele şi vesela. Proprietarul localului doreşte să aleagă în fiecare an câte un artist care să redecoreze întregul Sketch.
Zagreus Projekt, o galerie de artă restaurant din Berlin, invită periodic câte un artist căruia îi dă mână liberă în aranjarea spaţiului disponibil pentru cei ce vin la o expoziţie şi iau masa acolo. Pe de altă parte, SushiSamba din Londra, un lanţ de restaurante care îmbină bucătăria japoneză cu cea braziliană şi peruană, preferă să colaboreze cu artişti stradali, cărora le încredinţează decoratul unităţilor sale din diverse ţări.
Pus la butoi în 1940, înainte de oprirea producţiei din cauza războiului, whisky-ul a fost turnat în 100 de sticle care se pot cumpăra de pe aeroportul din Vancouver contra unei sume echivalente cu 23.000 de lire sterline. Aeroportul din Canada a fost ales pentru comercializarea preţiosului sortiment de whisky deoarece prin el tranzitează în drumul spre Asia de Sud Est sau America de Nord o mare parte din cei care-şi permit să savureze o asemenea băutură.
Sticlele de Old Glenlivet sunt doar una dintre atracţiile pe care, începând din noiembrie anul trecut, aeroportul le-a introdus pentru a-i atrage pe turiştii cu venituri ridicate. Alte articole de lux puse în vânzare în galeriile aeroportului canadian au fost un ceas Omega Ladymatic rar, la un preţ doar puţin mai mic decât al whisky-ului, sau lenjerie Victoria’s Secret în boutique-ul firmei, primul de acest fel deschis în Columbia Britanică.
Un turn ce se construieşte în Manhattan şi va deveni în curând cel mai înalt cu destinaţie rezidenţială din New York a reuşit deja să atragă clienţi foarte bogaţi, datorită senzaţiei de exclusivitate pe care o oferă. Printre cei care au achiziţionat deja o locuinţă cât un etaj sau chiar două la nivelurile superioare ale One57 se află numai miliardari, susţine dezvoltatorul proiectului.
Apartamentele vândute până în prezent au preţuri cuprinse între 45 sau 50 şi 95 de milioane de dolari, fiind cumpărate de clienţi americani, chinezi, nigerieni sau britanici, ceea ce i-a atras clădirii denumirea de “clubul miliardarilor”. One57, care, la finalizarea sa, programată pentru anul viitor, va avea 306 metri înălţime, a necesitat investiţii de 1,5 miliarde de de dolari, iar cumpărătorii nu au ezitat să apară, fiind deja semnate contracte în valoare de peste 1 miliard de dolari pentru mai bine de jumătate din apartamentele disponibile.
Cei care vor să mai cumpere acum o locuinţă în cadrul proiectului situat la capătul din sud al Central Park trebuie să plătească peste 50 de milioane de dolari. O explicaţie pentru cererea mare pe care o înregistrează One57 ar putea fi dorinţa superbogaţilor de a investi în ceva cu grad mare de siguranţă, spun experţii, ţinând cont că proiectul a apărut pe piaţă într-un moment când nu avea concurenţă, deoarece proiectele similare ce au ca ţintă aceeaşi categorie de clienţi vor fi gata la câţiva ani după el.
Lansat de curând, site-ul Mylovelyparent.com se adresează copiilor cu părinţi peste cincizeci de ani. Copiii care îi caută unuia dintre părinţi un tovarăş sau o tovarăşă de viaţă îi creează un cont de prezentare şi pot căuta persoane pe care să le recomande părintelui respectiv, putând aranja chiar întâlniri dacă părintele este de acord.
Deşi site-ul s-a lansat în variantă finală abia în această lună, a reuşit să atragă sute de utilizatori încă din ultima versiune de test, după cum afirmă creatorii săi.
O serie de tranzacţii imobiliare încheiate în ultimul timp au dus preţul locuinţelor în Manhattan sau în zone bune din Miami, Los Angeles ori Londra la niveluri record. Un exemplu ar fi un penthouse din Central Park West din Manhattan, pe care proprietarul său l-a vândut unui client rus pentru 88 de milioane de dolari, iar alţi proprietari încearcă deja să obţină 100 de milioane de dolari pentru locuinţele lor.
Motivul pentru care se cer şi se şi obţin deja preţuri foarte mari pentru case în anumite zone bune ar fi, spun unii experţi, faptul că aceia care sunt dispuşi să ofere atât pentru ele le privesc ca pe nişte opere de artă. Această percepţie a cumpărătorilor se aplică atât clădirilor istorice, cât şi celor recent construite, iar un preţ de 49 de milioane de dolari pentru care s-a vândut recent o casă de secol nouăsprezece din Manhattan proiectată de un arhitect renumit pare deja mic în condiţiile actuale.
În unele cazuri, cei ce plătesc atât de mulţi bani pentru o casă sunt şi colecţionari împătimiţi de artă. Unii experţi afirmă că ideea de casă ca operă de artă are la bază de fapt dorinţa proprietarilor de a arăta că locuinţa lor este ceva unic, la fel ca un tablou sau o sculptură, iar cine cumpără asemenea case o face din nevoia de siguranţă într-o lume a incertitudinilor. Alţii spun că, pur şi simplu, cumpărătorii nu vor decât să justifice sumele exorbitante cheltuite, nefiind vorba de nicio operă de artă.
Mai exact, tot mai mulţi preferă să se relaxeze călătorind, în loc să încerce să facă economii cu orice preţ, arată un studiu recent publicat de două firme de marketing şi cercetare din SUA, MMGY Global şi Harrison Group. Deşi nu toţi cei chestionaţi pentru realizarea studiului se pot lăuda că li s-a îmbunătăţit situaţia materială, numărul celor foarte atenţi la cheltuieli a scăzut, iar bugetul mediu alocat vacanţelor a crescut.
Mai mult, 34% dintre respondenţi au declarat că mai întâi aleg locul vor să meargă, iar apoi se gândesc la cât vor cheltui pentru vacanţa programată. Autorii studiului au constatat, de asemenea, că ponderea americanilor care spun că au optat pentru cazare în condiţii de lux a urcat la 26% de la 15% anul trecut.