BusinessMagazin

Tag: italian

  • Bursele europene revin cu picioarele pe pământ după discursul lui Draghi

     Indicele bursei de la Londra FTSE 100 a scăzut cu 0,60% . Printre câştigătorii de astăzi de pe bursa londoneză se număra banca Royal Bank of Scotland, cu o creştere de 1,56% sau Astehad Group, cu un plus de 1,10%. De partea cealaltă, cele mai mari scăderi au fost înregistrate de către grupurile minere Antofagasta şi Anglo American , cu scăderi în jurul a 9%. Indicele bursei germane DAX a scăzut cu 0,72%. Volkswagen şi-a continuat azi  scăderea pe bursa de la Frankfurt marcând un minus de 3,15%. În ultimul an, deprecierea acţiunilor producătorului auto este de 51%.

    Indicele ce reuneşte cele mai importante companii din Europa, Stoxx 600, a scăzut cu 1,23%, influenţat de scăderile puternice de astăzi de pe pieţele de mărfuri. Peste Ocean, indicele bursier Dow Jones Industrial Average a scăzut cu până la 0,4% imediat după deschidere, iar S&P 500 cu 0,61%.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Copil român de 14 luni, spitalizat în Florenţa cu SHU, după ce a consumat brânză din România (presă). Patronul Lactate Brădet: “Stăm iar cu grijă până vor ieşi rezultatele din Italia”

     Un copil român în vârstă de 14 luni este spitalizat în oraşul italian Florenţa cu sindromul hemolitic-uremic (SHU) după ce ar fi consumat brânză provenind de la o firmă din România, informează site-ul cotidianului La Repubblica.

    Copilul român este internat în Clinica Meyer din Florenţa, cu simptome de toxiinfecţie alimentară, medicii afirmând că are sindromul hemolitic-uremic provocat de bacteria Escherichia coli.

    Autoritatea sanitară locală suspectează că infectarea s-a produs după ce copilul a consumat brânză produsă în România.

    “Reprezentantul nostru din Italia ne-a informat despre ştirea apărută în presă cum că un copil s-ar fi îmbolnăvit după ce a consumat brânză Brădet”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Marius Badea, patronul Lactate Brădet. “Rudele au povestit tot ce a mâncat copilul. Eu înţeleg grija părinţilor să spună aceste lucruri pentru a se găsi cauza, dar noi nu avem vină. Pe data de 1 martie, noi am sistat producţia, de pe piaţa din Italia fiind retrase produsele noastre. Aceasta este o veste care, din nou, aduce suspiciune asupra calităţii produsului Brădet, stăm iar cu grijă până vor ieşi rezultatele, că bănuiesc că se face o anchetă în acest sens. Tot ce îmi rămâne de făcut e să aştept rezultate de la cei în măsură să stabilească ce s-a întâmplat”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A crescut pe străzi şi a vândut ziare ca să aibă ce mânca. Acum are o avere de 3 miliarde de dolari

    De la sărăcie cruntă la o avere de 3 miliarde de dolari. Aceasta este povestea lui John Paul DeJoria, fiu al unui imigrant italian si al unei grecoaice, care până la vârsta de 70 de ani a construit două imperii: John Paul Mitchell Systems, un producator de produse de lux pentru ingrijirea parului, si Patrón Spirits, cel mai puternic brand de tequila din lume.

    Copilaria si-a petrecut-o in strada, la periferia Los Angelesului, iar la 9 ani vindea ziare in intersectii pentru a-si sustine familia. Mama sa nu a mai putut să îl întreţină, aşa că s-a decis să îl trimită, alături de fratele său la un orfelinat.

    În 1980 a pus bazele companiei care comercializează produse de îngrijire alături de hair-stylistul Paul Mitchell. Cei doi au hotărât să vândă produsele direct stiliştilor, nu consumatorilor obişnuiţi. Paul Mitchell crea produsele iar DeJoria le vindea din uşă în uşă. Firma a fost fondată cu 700 de dolari luaţi cu împrumut, iar biroul companiei era de fapt maşina sa, în care locuia. Pentru convorbiri, cei doi foloseau un telefon public.

    John Paul Mitchell Systems a venit cu un şampon care necesita o singură spălare, pentru a economisi timp şi bani, plus un balsam încorporat. De asemenea, acesta avea şi o protecţie împotriva căldurii uscătorului şi neutraliza chimicalele de pe mâinile stilistului. După ce Paul Mitchell a murit, locul său ca a fost luat de fiul acestuia, Angus. Compania a ajuns astăzi la venituri anuale de peste un miliard de dolari.

    Următorul business al lui DeJoria a fost Patron, fondată în 1989. El a dorit să facă cea mai bună tequila de pe piaţă, respectiv un produs care să dea stări de rău ziua următoare. Aşa a ajuns să realizeze un produs premium, iar firma sa vinde acum anual două milioane de baxuri de băutură. A mai pus bazele unui lanţ de cluburi de noapte, pe care l-a vândut în 2006 pentru 350 de milioane de dolari. În timp, el a ajuns să deţină şi o companie care produce şampoane pentru animale de companie.

    Averea lui John Paul DeJoria este estimată la 2,8 miliarde de euro.

  • Povestea omului care a construit un imperiu al cafelei de 800 mil. euro

    Buona ciara!!!“, spune cu un zâmbet larg pe faţă în timp ce-şi scoate pălăria care-i proteja părul argintiu. Dă mâna cu toată lumea adunată în cafeneaua-gelaterie-restaurant, cu chelneri şi cu jurnalişti, cu directori şi cu oameni de afaceri. Are 67 de ani. Este reprezentantul celei de-a treia generaţii a unui imperiu al cafelei. Este Massimo Zanetti, italianul de aproape 800 de milioane de euro, din spatele grupului cu acelaşi nume sub „pălăria“ căruia se află branduri precum Segafredo, iar acesta este noul pariu al unui om prin venele căruia curge mai întâi reducţie de ristretto, abia apoi sânge.

    „Eu vorbesc în italiană pentru că ştiu că mulţi dintre voi înţe­legeţi“, spune Massi­mo Za­netti, venit la Timi­şoara la început de decembrie pentru a lansa un nou concept care se va alătura celor aproape 400 de cafenele pe care grupul le are la nivel global.

    Massimo Zanetti Beverage Group este o structură implicată în toate ramurile industriei de cafea, de la producţie, la ceaşcă, iar acum testează pentru prima dată pe piaţa locală un proiect-pilot prin care cafeneaua se schimbă în gelaterie şi în restaurant cu specific italian.

    Citiţi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Cum a devenit Ferrari un nume cunoscut peste tot în lume

    Enzo Anselmo Ferrari este pilotul de curse italian care a dezvoltat marca de automobile Ferrari şi echipa Scuderia Ferrari Grand Prix, cunoscut şi drept „Il Commendatore“. Ferrari s-a născut pe 18 februarie 1898 în Modena, Italia. Certificatul de naştere consemnează naşterea sa pe 20 februarie, dat fiind faptul că o puternică furtună de zăpadă l-a împiedicat pe tatăl său să înregistreze naşterea sa în registrul local.

    A fost cel mai tânăr din cei doi fii ai lui Alfredo şi Adalgisa Ferrari. Tatăl său era fiul unui băcan şi fondase un atelier în care realiza componente metalice. Când avea 10 ani, Enzo Ferrari a fost martorul câştigului lui Felice Nazzaro în 1908 la Circuitul din Bologna, un eveniment care l-a inspirat să devină pilot de curse. Tatăl şi fratele său au murit în 1908 ca urmare a pandemiei mortale de gripă de după Primul Război Mondial. Ferrari a fost şi el foarte  bolnav, iar în 1918 a fost eliberat de datoria de a servi în război. Afacerea familiei s-a prăbuşit, iar Ferrari a început să îşi caute un loc de muncă în industria auto. Nu a fost acceptat în cadrul reprezentanţei Fiat din Torino şi s-a mulţumit cu munca de şofer de test pentru C.M.N. (Costruzioni Meccaniche Nazionali), un producător auto din Milano.

    A fost mai târziu promovat ca şofer de curse şi şi-a făcut debutul în 1919, în cadrul circuitului Parma-Poggio di Bercete, unde a terminat al patrulea la categoria la care participa. În acelaşi an, a participat şi la Targa Floria, dar a fost nevoit să se retragă după o defecţiune la maşină. În 1920 a părăsit C.M.M. pentru Alfa Romeo. În 1923 a primit insigna Prancing Horse, care decora fuselajul avionului prietenului său din armată, Francesco Baracca, de la mama acestuia. Insigna a fost luată din rămăşiţele avionului în care a murit misterios Baracca în 1918. Ferrari va folosi ulterior insigna pe maşinile sale după ce îşi va alcătui propria echipă.

    Şocat de moartea lui Antonio Ascari în 1925, a refuzat oportunitatea de a participa la curse mai prestigioase oferită de Alfa Romeo şi s-a concentrat pe management şi dezvoltatea echipei Alfa Cars. Ferrari a participat cu aceasta la curse până în 1932, când a părăsit Alfa Romeo şi a pus bazele echipei sale, Scuderia Ferrari. În 1937, Alfa Romeo a decis să recâştige controlul asupra diviziei de curse şi l-au reangajat pe Ferrari ca sporting director. Nemulţumit de acest aranjament, a părăsit compania şi a fondat Auto-Avio Costruzioni, o companie ce oferea componente echipelor participante la curse. Deşi o clauză din contract îl restricţiona să participe la curse şi la designul maşinilor pentru patru ani, a reuşit să producă două maşini. Odată cu începerea Celui de Al Doilea Război Mondial, fabrica lui Ferrari a început să producă pentru guvernul fascist al lui Mussolini.

    După ce Aliaţii au bombardat fabrica, Ferrari a relocat-o din Modena în Maranello. La sfârşitul războiului, a început să producă maşini folosind propriul nume şi a fondat Ferrari S.p.A. în 1947. Echipa sa a debutat în Torino, în 1948, iar prima victorie a venit un an mai târziu, la Lago di Garda. Prima victorie majoră a fost în 1949, la cele 24 de ore din Le Mans, cu un Ferrari 166M condus de Luigi Chinetti şi Peter Mitchell-Thomson. În 1950, echipa lui Ferrari a participat la proaspăt înfiinţatul campionat Formula 1 şi a fost singura echipă ce a rămas de la introducere. Ferrari a câştigat primul Grand Prix în 1951.

    Decizia de a continua cursele a adus noii companii victorii şi recunoaştere publică. Totuşi, vitezele în creştere, infrastructura slabă şi lipsa măsurilor de siguranţă au făcut ca, în 1957, în cadrul Mille Miglia, să se întâmple un accident grav: unui Ferrari condus de Alfonso de Portago ce ajunsese la o viteză de 250 km/oră i-a explodat un cauciuc şi a ieşit în mulţime, omorându-i atât pe pilot şi copilot, cât şi nouă spectatori. Enzo Ferrari şi producătorul de anvelope au fost acuzaţi de omor într-un proces ce a fost încheiat în 1961.

    Până la sfârşitul anilor 1960, dificultăţile financiare, precum şi necesitatea de a satisface noi măsuri de siguranţă şi de reducere a emisiilor de gaze în producţia de maşini l-au determinat pe Ferrari să caute un partener de afaceri. Şi-a vândut în 1969 jumătate din companie către Fiat, cu înţelegerea că va rămâne la controlul a 100% din activităţile de curse ale companiei. În 1971 a părăsit postul de managing director al diviziei de automobile, iar în 1974 l-a numit pe Luca Corderi di Montezemolo ca manager al echipei de Formula 1. Niki Lauda a câştigat campionatul în 1975 şi 1977.

    Enzo Ferrari a murit la data de 14 august 1988 în Maranello, la 90 de ani. Moartea sa nu a fost făcută publică decât două zile mai târziu, la cererea sa, pentru a compensa înregistrarea târzie de la naştere. Grand Prix-ul italian a fost ţinut la câteva săptămâni după moartea lui Ferrari, iar rezultatul a fost câştigarea cursei de Ferrari, aceasta fiind singura cursă din sezonul respectiv ce nu a fost câştigată de McLaren.

  • Digi 24: Un pacient roman si unul italian, raniti in incendiul din Colectiv, au murit astazi in Olanda. Bilantul a ajuns la 38

    Doi dntre pacientii romani transportati in Olanda, un roman si un italian, au decedat astazi, potrivit Digi24, bilantul ajungand astfel la 38 de decese.

    -continua-

  • Aterizare de urgenţă a unui avion de pasageri care circula pe ruta Italia-România – La Repubblica

    Un avion al companiei Blue Air care circula pe ruta Italia-România a aterizat de urgenţă, luni la prânz, pe aeroportul din oraşul italian Bologna, din cauza unor probleme privind presurizarea cabinei, anunţă surse citate de ziarul italian La Repubblica.

     

    Avionul companiei Blue Air decolase luni la ora 10.35 (11.35, ora României) de pe Aeroportul Marconi din Bologna (nordul Italiei), cu destinaţia Bacău.

     

    Piloţii au decis revenirea de urgenţă pe aeroportul din Bologna din cauza unor probleme privind presurizarea cabinei.

    Avionul a avertizat în siguranţă, fiind aşteptat pe pistă de echipaje ale pompierilor.

    Potrivit presei italiene, după efectuarea unor verificări tehnice, avionul a reluat cursa spre România.

  • Ce spune moştenitorul brandului Stefanel despre cum se îmbracă românii – VIDEO

    Curiozitatea şi pulsul fashionului direct de pe străzile ţărilor pe care sunt răspândite magazinele retailerului italian l-au adus pe Carlo Stefanel în România, odată cu lansarea noii colecţii a mărcii. Cu o săptămână în urma acordării interviului pentru Business Magazin a fost în Portugalia, în următoarea va fi în Germania şi, deşi, locuieşte în prezent în Italia, în apropiere de Veneţia, discursul său trădează experienţa  anterioară, de country manager al Stefanel România.

     

     

  • Training pentru traficul bucureştean: italianul care te învaţă cum să te fereşti de accidente

    Andrea Fogliazza, un antreprenor italian stabilit în România, a lansat o şcoală de conducere defensivă şi o competiţie în care a investit peste 400.000 de euro până în prezent. Până la finalul anului vrea să ajungă la peste 1.000 de cursanţi, mare parte din clienţii săi fiind aduşi de companiile care vor să se asigure că maşinile din flotele lor sunt pe mâini bune.

    O discuţie auzită la radio în maşină reproducea remarca unui taximetrist despre şofatul în contextul infrastructurii locale: „În România nu ar trebui să existe şcoli de şoferi care să te înveţe cum să conduci, ci şcoli care să te înveţe cum să te fereşti în trafic”. Italianul Andrea Fogliazza a speculat această nevoie şi a creat şcoala de conducere defensivă Smart Driving, ce antrenează exact ce descria taximetristul: reacţiile şoferilor în situaţii limită. Astfel, reacţiile şoferului în condiţiile unui derapaj ori ale neacordării de prioritate din partea unui alt participant la trafic pot fi studiate şi corectate în cadrul şcolii lansate de italian la sfârşitul anului 2013. Ulterior lansării şcolii, antreprenorul a simţit nevoia dezvoltării şi a unor competiţii pentru cei care voiau să îşi testeze, alături de reacţiile în situaţii limită, şi spiritul competitiv. Până acum, Fogliazza apreciază că a investit mai mult de 400.000 de euro în cele două componente şi că, până la finalul anului viitor, va ajunge la un rulaj al afaceri de 900.000 de lei (cca 200.000 de euro).

    Andrea Fogliazza a ajuns în România în urmă cu aproximativ 10 ani, când era responsabil de dezvoltarea comercială în cadrul filialei din Iaşi a furnizorului italian de servicii de call center şi de telemarketing XL World. Compania, care ajunsese la 1.200 de angajaţi în România, a fost vândută către Xerox, iar lui Fogliazza i s-a propus să ocupe o funcţie în cadrul filialei din Albania a companiei, unde firma mutase câteva sute de locuri de muncă.

    Andrea Fogliazza a preferat să rămână în România, unde a intrat în antreprenoriat cu o afacere de import alimentar. Ulterior, a vândut firma, iar la scurt timp a deschis şcoala de conducere defensivă Smart Driving (operată de compania WCA Team SRL). Ideea afacerii a venit ca urmare a pasiunii sale pentru moto sport – a participat la cursuri ale Yamaha Motorbikes şi Ducati Motorbikes, dar a urmat şi cursuri de instructor în Italia, Croaţia şi Ungaria. Ulterior, a pregătit motociclişti pe circuite de renume mondial precum Isle of Man ca director şi technical director şi team manager pentru Extreme Rider (2003 – 2009). Numărul de circa 100 de participanţi la un eveniment de pilotaj realizat în 2013 în România în colaborare cu şcoala Guidare Pilotare din Italia, o instituţie de conducere defensivă şi sportivă din Europa şi şcoala oficială a BMW, l-a încurajat să creeze o afacere similară în România.

    Sistemul şcolii Guidare Pilotare este, potrivit lui Fogliazza, unul diferit faţă de cel al şcolilor de şoferi obişnuite şi care aplică principii ale psihologiei în condus şi reacţie. Fondatorul şcolii, pilotul de Formula 1 Siegfried Stohr, este la bază psiholog. La începutul anului trecut, a lansat şcoala Smart Driving, mai întâi printr-o colaborare cu Automobile Bavaria, prin care cursanţii aveau posibilitatea să îşi exerseze tehnica de condus pe autoturisme Mini. După şapte luni de activitate, a realizat un nou parteneriat, cu dealerul BMW APAN Motors din Brăila, iar de atunci elevii îşi pot exersa cunoştinţele pe maşini BMW din parcul auto al dealerului. În cursul acestui an, Fogliazza a lansat şi conceptul Smart Driving Series, care reprezintă un context în care elevii şcolii să aplice ceea ce au învăţat într-o competiţie, alături de persoane care vor pur şi simplu să îşi testeze abilităţile de condus defensiv.

    Concret, şcoala Smart Driving predă exerciţii organizate pe un circuit amenajat, cu maşini dotate cu camere de filmat, ce înregistrează comportamentul elevului, cât şi viteza şi frânarea maşinii, dar şi cu sisteme care permit simularea în situaţii limită – precum pierderea aderenţei la polei ori evitarea obstacolelor la viteză mare. „Sunt foarte ciudate reacţiile – unii dintre ei lasă volanul şi închid ochii, alţii frânează incorect”, descrie Fogliazza cele mai des întâlnite reacţii la cursanţii săi.
    Odată ce au înţeles greşelile din aceste reacţii, cursurile continuă în corectarea acestora şi în direcţia aplicării tehnicii corecte.

  • Un antreprenor italian s-a îndrăgostit de România şi vrea ca toţi străinii să o viziteze

    Am călătorit mult şi am învăţat câte ceva din toate locurile pe care le-am vizitat. Am ajuns în Bhutan, care este o ţară greu accesibilă. Tocmai de aceea o călătorie aici costă mult, deşi în schimb primeşti condiţii simple de trai”, povesteşte Giulio da Sacco despre una dintre experienţele sale memorabile. Dacă ar fi totuşi să aleagă destinaţiile sale preferate, România este pe primul loc, urmată de Maroc şi de Peru.

    Este un călător pasionat, cu experienţă, însă de fiecare dată se întoarce la România, despre care spune că are norocul să aibă o natură virgină ce ar trebui păstrată. Modul cum vorbeşte despre România, pe care acum o consideră acasă, aminteşte de discursul prinţului Charles, un alt admirator entuziast al României în ansamblu şi al Transilvaniei în particular. De altfel, cei doi mai au un lucru în comun: amândoi şi-au cumpărat case în inima României. Prinţul Charles a ales Viscri. Giulio da Sacco a fost cucerit de Meşendorf.

    „Am decis să-mi diversific portofoliul şi să investesc în turism, mai exact în trei case din Transilvania, în satul Meşendorf, şi într-o agenţie. M-am lăsat convins de soţia mea, care crede cu tărie că România este o ţară minunată, deşi cei mai mulţi români îşi critică ţara.” Soţia sa este româncă, dar a călătorit la rândul său în jurul lumii, cu studiile, cu munca, dar şi ca turist. „De asemenea, vărul meu, care m-a convins să vin în România iniţial, m-a dus şi în Transilvania, o zonă care m-a fermecat pe loc. După ce am văzut filmul Wild Carpathia nu am mai avut nicio îndoială”, îşi aminteşte antreprenorul italian cum a început viaţa sa românească.

    A cumpărat trei case la Meşendorf, mai exact cele de la numerele 68, 106 şi 53. În sat, casele sunt identificate după numărul lor. Una dintre ele i-a plăcut şi prinţului Charles, mai exact cea care are o presă de vin. “Existau trei astfel de prese în sat, una este astăzi la Muzeul Satului, iar pe două le avem noi.” A luat decizia achiziţiei celor trei proprietăţi acum circa trei ani şi a plătit pentru ele circa 100.000 de euro. Casele au venit la pachet cu proprietăţi generoase, pe care Giulio da Sacco şi familia sa au început deja să le lucreze. „Preţul nu a fost mare, însă ne va costa mai mult restaurarea lor. Am început deja. Am reparat acoperişul, ne-am ocupat de scurgeri. Avem şi o grădină de legume amenajată şi deja «alimentăm» Grano de la ea.”

    Vrea să replice modelul vărului său, care a cumpărat la Copşa Mică, în apropiere, nouă case şi s-a ocupat personal de renovare. A angajat un arhitect român, prima casă de la Meşendorf urmând a fi gata în acest an. Pe cea de-a doua speră să o finiseze în prima parte a lui 2016.

    Achiziţia caselor a fost însă o poveste în sine. “Unul dintre proprietari nu a vrut să vândă, aşa că l-am curtat multă vreme, mai exact un an şi jumătate. Voia să îl conving că eu chiar iubesc România şi că nu cumpăr case doar de dragul businessului, mai exact că le iau ca să le revând apoi la un preţ mai bun.” De altfel, antreprenorul vrea să le folosească atât pentru el şi familia sa, ca să meargă acolo în vacanţă, cât şi pentru a le pune la dispoziţia turiştilor care vin în România. „Ne dorim să organizăm şi «vânătoare» de trufe la Meşendorf, cu câini specializaţi. Vrem să organizăm cursuri de gătit şi petreceri tematice.”

    Giulio da Sacco, alături de soţia sa şi de încă o asociată, deţin şi agenţia de turism Beyond Dracula Travel. Recunoaşte că s-a gândit mult ce nume să aleagă pentru agenţie şi au decis că ar fi o pierdere să nu folosească numele de Dracula. Alegerea finală a fost ideea soţiei sale. „Am decis să investesc şi într-o agenţie de turism pentru că eu cred că trebuie să aducem tot mai mulţi străini în România, să se convingă că ţara asta merită.”

    A început proiectul agenţiei în urmă cu 3-4 ani, însă l-a îngheţat la scurt timp. A cunoscut-o apoi pe partenera lor Raluca Spiac şi, împreună, au decis să revină la acest business. Ea deţine astăzi 20% din acţiunile agenţiei. „Raluca are 32 de ani şi am cunoscut-o prin soţia mea. S-au întâlnit în Germania la universitate, a lucrat apoi pentru un producător de iahturi, iar ulterior a revenit în ţară şi am pus împreună bazele parteneriatului.” Până acum agenţia a adus în România clienţi din Liban, Australia, Marea Britanie, dar şi din alte colţuri ale lumii. Beyond Dracula Travel oferă doar vacanţe personalizate şi a avut anul trecut, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe, afaceri de 68.000 de lei, 2014 fiind primul an efectiv de funcţionare.