BusinessMagazin

Tag: Interviu

  • Medicul Ştefan Jianu: „Pandemia e cireaşa de pe tort. Oamenii au ajuns din ce în ce mai sedentari”

    Ştefan Jianu spune că statul în casă din perioada pandemiei a accentuat problemele preexistente, determinate de evoluţia tehnologică, şi avertizează că, neglijate şi netrajate, bolile venoase pot fi fatale din cauza trombozelor. Medicul mai spune că, din punct de vedere al chirurgiei estetice, cele mai solicitate operaţii sunt cele de modelare a corpului, de sâni şi de nas, grija faţă de siluetă fiind o preocupare constantă a femeilor.

    Redăm principalele declaraţii ale medicului Ştefan Jianu, la Interviurile lui Cristoiu, sâmbată, la Aleph News:

    Despre importanţa recepţiei într-o clinică privată

    Ştefan Jianu: Recepţia a fost asigurată întotdeauna de asistente medicale, un lucru care aproape a dispărut. De ce? Pentru că asistentele medicale, bineînţeles că au o pregătire pentru care nu ar trebui să le coboare la doar a răspunde la telefon. Dar ele nu fac asta. Fac un ansamblu de lucruri. Pot explica pacienţilor, la telefon, proceduri. Bineînţeles că unde este vorba de reţele mari, de clinici mari e puţin costisitor să angajezi un call center. La noi, şi la call center sunt asistente pentru că pot da relaţii corecte (…) Se pierd o grămadă de pacienţi prin comunicarea ineficientă sau chiar dezastruoasă. Uneori şi feedback-urile pe care le primim pe reţelele sociale au o componentă clară de nemulţumire frecventă la adresa recepţiei sau a paşilor intermediari, până să ajungă la medic, chiar dacă tu faci o consultaţie sau pui un diagnostic foarte bun.

    Despre relaţia cu statul

    Ştefan Jianu: Relaţia iniţială aproape că nu a existat. Asta dacă ne referim la clinicile de specialitate. Să nu uităm că şi medicii de familie sunt până la urmă entităţi juridice private şi care ar trebui să se încadreze şi ei în această discuţie şi, din păcate, nu au un statut foarte fericit. Dacă ne referim la clinici mai mari, investiţii mai mari paşii au fost mai grei la început (…) Relaţia cu Casa Naţională de Asigurări a fost delicată la început. După aceea s-au creat posibilităţi de contractare mai acceptabile, dar atunci când s-a dezvoltat medicina privată în toate domeniile, nu doar chirurgie. Chirurgia a fost la început o Cenuşăreasă pentru că riscurile erau mari, investiţiile erau mari, banii erau puţini, trebuia să contribuie şi pacientul, cum este şi acum. (…) La privat, dacă faci un contract cu Casa trebuie să te mulţumeşti cu ceea ce plăteşte Casa un caz rezolvat. Practic, nu poţi rezolva acel caz. Sunt mult mai puţini bani (…) Este cert că doar cu sumele care se dau pe cazuri de chirurgie nu se poate rezolva cazul în privat. Atunci sau există varianta de coplată, care a reapărut în discuţie şi, poate din motive care ţin şi de politică, s-a amânat, dar este foarte clar că aşa cum este organizat acum sistemul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, o clinică privată de chirurgie nu poate funcţiona doar pe baza contractului cu Casa.

    Despre efectele pandemiei asupra sănătăţii

    Ştefan Jianu: În ultimul an, pe fondul pandemiei, adresabilitatea către instituţiile private de servicii medicale a fost mult crescută pentru că de multe ori oamenii nu au avut de ales, pentru că spitalele au fost transformate fie în COVID, fie au avut restricţii sau redusă activitatea foarte mult.(…) În afară de cele două luni în care clinicile private au fost închise, adică lockdown-ul din 15 martie -15 mai 2021, din 15 mai noi ne-am început activitatea, ne-am protejat, pacienţii au fost protejaţi. Nu am avut niciun fel de eveniment nici cu personalul, nici cu pacienţii legat de COVID.

    Ştefan Jianu: Exact aşa cum s-a întâmplat în ultimii 30 de ani, în general, boala venoasă cronică, varice sau alte forme ale ei, a avansat atât de mult încât ne-a luat în surprindere pe toţi. Am ajuns acum să vorbim despre cea mai răspândită boală, boala venoasă cronică, sigur care înseamnă şi mici venule, şi picioare umflate, tromboflebită, şi malformaţii, varice , afectează peste 50% din oameni. În general, vorbim despre venele de la picioare pentru că ele sunt cele mai afectate. Pandemia e cireaşa de pe tort pentru că înainte de pandemie, în ultimii 20-30 de ani, în care oamenii au ajuns din ce în ce mai sedentari, mai dependenţi de ecrane, mai capabili să lucreze de la birou. Asta înseamnă că de fapt a avansat boala venoasă, problemele venoase, care, într-adevăr sunt legate sine qua non de sedentarism. La ora actuală este boala nr.1 ca frecvenţă, din fericire nu ca mortalitate, dar 60 până la 80% din populaţie are nişte probleme venoase.

    De ce facem varice şi cum le putem preveni

    Ştefan Jianu: Nu suntem chiar ca primatele, dar nu am evoluat mult din punctul acesta de vedere: gamba noastră, picioarele noastre trebuie să se mişte ca să împingă sângele în sus pentru că strămoşii ăştia noştri au vrut să stăm cu mâinile în sus, să stăm pe două picioare. Şi-atunci drumul de la picior până la inimă a crescut foarte mult, faţă de mamiferele care stau în patru picioare. Şi-atunci natura a rezolvat prin nişte valve pe care le-a creat repede. Nu sunt perfect fiabile, se strică uşor şi, dacă gamba noastră nu mai împinge, nu mai mergem, nu mai vorbesc de alergare, de sărit din pom în pom. Circulaţia sîngelui depinde foarte mult de mers pe jos. Pompa musculară înseamnă muşchii gambei care se contractă atunci când mergem şi împing sângele în sus.

    Ştefan Jianu: S-ar putea crea şi locuri gen sală de sport ad-hoc. Sunt multe lucruri simple care se pot face. Să nu te mai opreşti cu maşina fix în faţa uşii magazinului. Deliberat, chiar dacă e loc de parcare, parcăm mai departe. Vrei să mergi cu metroul şi ne deplasăm cu maşina din afara Bucureştiului, dar şi acolo, se poate coborî pe scari sau cu scara rulantă. Până la metrou se poate merge pe jos şi-atunci am mai făcut ceva. Cu bicicleta, dacă sunt distanţe mai mari. Sunt nenumărate posibilităţi, dar revin la mers pentru că este cel mai simplu lucru de făcut. Să ne păstrăm mersul pe jos, să nu-l pierdem pentru că altfel vom ajunge ca în războiul marţienilor să nu ne mai putem ridica.

    Despre beneficiile mersului pe jos şi efectele statului pe scaun

    Ştefan Jianu: Nu există o reţetă perfectă pentru mersul pe jos, dar dacă vrem să conteze, nu putem vorbi de 100 de metri. Măcar jumate de kilometru, un kilometru. Dacă ne uităm la oamenii care au ajuns la vârste pe care poate ni le dorim toţi, dacă ne aducem aminte de regretatul Neagu Djuvara, spunea că în fiecare zi, şi avea 100 de ani, se ducea până la piaţă. O oră dus- întors. Probabil că făcea cel puţin un kilometru. Nu făcea 10, probabil nu putea, dar aşa, unul din secrete (…) mersul pe jos, nu neapărat jogging, nu neapărat bicicletă, alergare, putem toţi. Şi dacă stai în picioare cu atât mai rău. Sunt atâtea meserii în care se stă în picioare.

    Ştefan Jianu: Statul pe scaun la birou provoacă stază venoasă. Sângele rămâne în venă, nu mai pleacă de acolo şi dacă se strică şi nişte valve pe parcurs, venele încep să se umple din ce în ce mai mult de sânge stătut, cu gunoaie, toxine, dioxid de carbon, radicali acizi. Şi-atunci, dacă nu pleacă şi stă în gambe începe treptat, prin presiune, să mărească venele. Şi-atunci ajungem la dilataţiile care se numesc varice.

    Dar nu numai asta. Că stă sângele pe loc şi se vede, iniţial nu e deranjant. Dar, treptat, pe măsură ce se acumulează toxine şi dioxid de carbon apar primele simptome picior greu, mai obosit, e un pic de jenă, începe să se umfle laba piciorului. Treptat apar şi tulburări trofice, face dermatită, pielea se usucă şi se şi găureşte, şi face şi ulcere, care ne chinuie, care se şi suprainfectează, sângerează. Toate astea sunt tulburări trofice care nu ne pun viaţa în pericol, dar, din păcate pentru unii dintre noi ni se pune şi viaţa în pericol prin tromboze. Pentru că acolo unde stă sângele pe loc e mult mai uşor să se închege şi dacă devine vâscos şi face un cheag într-o venă varicoasă, e o tromboflebită, superficială, care se tratează în majoritatea cazurilor, dar uneori cheagul mai pleacă şi ne poate duce la embolie pulmonară.

    Despre experienţa ca medic în timpul Revoluţiei şi Mineriadelor

    Ştefan Jianu: Am prins Revoluţia acolo. Am fost din 21 decembrie la Spitalul de Urgenţă. Pe 21 mai întâi am fost pe stradă (…) după care, fiind stagiar la Urgenţă, m-am dus la Urgenţă. Şi am prins perioada zilelor de la Revoluţie. Din păcate, am văzut şi aşa zişii-terorişti. Am văzut nişte copii, dar care într-adevăr erau îmbrăcaţi în trei uniforme, aveau şi trening pe dedesubt, şi costum de PTAP (…) Venind din 21, am participat şi la primii împuşcaţi, am fost în operaţie (…) Chiar mi-aduc aminte la un copil de 18 ani împuşcat în burtă care era chiar fiul domnului Bacalu, pentru că el a fost la Universitate. A avut o leziune de artere, de vene. Am reuşit să-i coasem vasele cu ce aveam noi atunci şi a trăit o zi jumate după care din păcate a intrat în insuficienţă renală şi s-a prăpădit. Unul din cei şapte care au venit. Transportul ăsta a fost în noaptea de 21 spre 22 decembrie. Toţi au venit la Spitalul de Urgenţă. S-a deschis tot spitalul, că de obicei era o singură secţie de gardă, au venit toţi de acasă.

    Ştefan Jianu: Am prins mineriadele, şi din păcate am fost de gardă când a venit unul dintre oamenii, care sunt convins, a fost împuşcat din greşeală cu un cartuş din ăla de semnalizare şi care a venit de fapt decedat. Dar am încercat să-l resuscităm, ne-am zbătut atunci, fără şanse. Putem spune că un spital reflectă istoria. Spitalul de Urgenţă pe vremea aia era singurul spital de urgenţă pentru adulţi care funcţiona tot timpul. De-abia de prin 93 s-au făcut şi alte spitale de urgenţă, Bagdasar, Universitar.

    Despre cele mai solicitate operaţii estetice

    Ştefan Jianu: Cred că o vreme întreagă, şi acum, femeile se luptă cu silueta şi este ceva care probabil va continua. Au senzaţia că e prea mult şi vor să-şi schimbe silueta. Pentru feminitatea reprezentată de sâni a existat o cerere foarte mare. E una dintre cele mai cerute intervenţii, în continuare. Şi de multe ori e vorba nu de un moft, ci de o nevoie. Femeile care vor să aibă o feminitate apropiată de medie au nevoie uneori de o cupă în plus sau două pentru că uneori, chiar genetic, sânii nu sunt bine reprezentaţi şi asta e cultura actuală.

  • Întrebarea care face RAVAGII la interviurile de angajare din România. 90% dintre candidaţi pleacă acasă

    Există două camere. Sunt trei întrerupătoare în camera unu şi trei becuri în camera a doua. Îţi vei petrece cinci minute în camera unu şi apoi 15 minute în a doua cameră. Din camera în care se folosesc întrerupătoarele nu se poate vedea cealaltă cameră. Nu ai voie să revii în camera întrerupătoarelor. Poţi apăsa pe întrerupătoare de câte ori vrei şi cum vrei.

    Cerinţă: Care întrerupător corespunde fiecăruia dintre cele trei becuri?

    Această întrebare este adeseori folosită la interviurile de angajare din România şi străinătate în domenii precum software şi IT, financiar-bancar şi publicitate. Specialiştii în resurse umane susţin că testează modul în care viitorii angajaţi pot aborda o problemă şi găsi soluţii. Doar un candidat din zece trece acest test.

    Un întrerupător nu se va folosi deloc. Astfel, un bec va fi stins şi neîncălzit.

    Un întrerupător va fi lăsat aprins. Astfel, becul va lumina camera.

     

    Un întrerupător va fi aprins aproape cinci minute şi va fi stins la plecarea din camera întrerupătoarelor. Astfel, becul va fi neaprins, dar se va încinge în cele aproape cinci minute în care a fost aprins.

  • Recrutare în era digitală. Cât de mult s-a schimbat piaţa şi ce avantaje şi dezavantaje au cei care vor să se angajeze

    Prin conceptul „Match&Share”, Cătălin Vacon îşi propune să ofere multiple şanse tuturor candidaţilor rămaşi în baza de date a agenţiilor de recrutare, care vor putea fi vizualizaţi de către oricare agenţie parteneră pe platforma Talent Pipeline. La rândul lor, candidaţii fiecărei agenţii în parte pot selecta dintr-o listă cu potenţiali angajatori, propuşi de toate agenţiile, pe aceia cu care doresc să dezvolte o discuţie concretă referitoare la termenii unei colaborări.

    Businessul Talent Pipeline are o misiune clară, după cum spune Cătălin Vacon: „Vrem să rezolvăm probleme pentru agenţiile de recrutare, care vor să plaseze mai mulţi candidaţi. Când rezolvăm problema asta, tot peisajul recrutării este schimbat. Candidaţii găsesc mai multă susţinere, angajatorii recrutează mai rapid.” Afacerea a pornit de la o întrebare esenţială, şi anume, cum ar arăta tehnologia care uniformizează procesul de lucru al agenţiilor şi le permite să colaboreze pentru a plasa mai mulţi candidaţi?

    „Îmi aduc aminte cum suna descrierea Talent Pipeline la început: digitalizăm activitatea agenţiilor de recrutare din România şi realizăm produse digitale pentru piaţa de recrutare. În mintea mea era clar doar ce voiam eu să fac pentru dezvoltarea mea ca antreprenor. Mai era clar şi ce nu îmi doream să mai fac: activitatea de recrutare în modul clasic”, descrie Cătălin Vacon începuturile afacerii sale. Talent Pipeline nu este doar o platformă de mediere complexă, ci şi un loc în care îşi dau întâlnire cei patru mari actori ai procesului de recrutare, patru elemente esenţiale între care există interacţiuni, însă nu şi sinergia atât de necesară.

    Este vorba despre candidat, agenţie, angajator şi tehnologie. „Noi vrem să producem o schimbare profundă”, spune Cătălin Vacon. „Pentru a face asta, trebuie să acceptăm că tehnologia şi agenţiile de recrutare sunt controlate de interesele angajatorilor. Toate inovaţiile pe care le vedem au pornit de la o nevoie a angajatorilor. Pentru că, astăzi, noi suntem conectaţi mai mult la tehnologie, dar şi la viaţă (apreciem natura, oamenii), putem regândi zona asta de control şi să mutăm atenţia spre candidat.” Antreprenorul menţionează care este, de fapt, principala problemă: „Pentru majoritatea profesiilor, trebuie să aplici la foarte multe joburi şi să treci prin multe interviuri. În toate aceste etape se întâmplă cam acelaşi lucru. Candidatul trăieşte aceeaşi experienţă multiplicată la numărul de interviuri la care participă.”

    Pentru că este destul de neplăcut să faci acelaşi lucru cu mai mulţi angajatori, unii candidaţi apelează la agenţii. Start-up-ul fondat de Cătălin Vacon este centrat pe ideea de îmbunătăţire a experienţei candidatului, care va fi susţinut în continuare de agenţia aleasă de acesta. Prin colaborare şi având tehnologia care le permite să facă Match&Share, agenţiile vor avea şi mai mult de câştigat. Când această tehnologie şi acest spirit al colaborării va fi accesibil şi adoptat de agenţii, candidatul va avea un singur interviu şi acces la portofoliul de angajatori pe care îl reprezintă toate agenţiile. El nu aplică, doar alege companiile către care va fi prezentat. Companiile îl cunosc şi decid când e oportun să îi propună un job.

    „Talent Pipeline este gândit pentru expunere internaţională. În 2-3 ani de zile, cel târziu, vom fi prezenţi şi pe alte pieţe.”

    Într-o perioadă în care recrutarea era un concept încă neşlefuit, în urmă cu 13 ani, Cătălin Vacon, absolvent al Facultăţii de Psihologie din Sibiu, a păşit în domeniul resurselor umane, în calitate de angajat şi, apoi, asociat al agenţiei Job Connect: „Facultatea a fost un loc în care m-am simţit eu. Îmi plăcea să citesc cărţi despre experimente, am şi reuşit să fac propriile experimente. În jurul ideilor mele, am adunat echipe. Fiind mai timid, simţeam nevoia să mă pregătesc pentru orice. Citeam şi cărţi despre leadership skills. Eram fascinat de multe domenii: cercetare, diagnoză organizaţională, training, marketing, vânzări, project management. Nu pot spune că am ales recrutarea. Pur şi simplu, era un domeniu care cuprindea câte ceva din tot ce mă interesa şi pentru care, prin 2007, se formau specialişti. Dacă despre celelalte domenii te puteai documenta, în cazul recrutării trebuia să înveţi prin experienţă. M-a surprins. Ca om, în Job Connect m-am schimbat foarte mult, în multe feluri şi de multe ori. În cei 12 ani, am trecut prin numeroase experienţe. Cea mai interesantă şi provocatoare a venit în 2015. Atunci am realizat că modul nostru de lucru e foarte învechit. Aveam nevoie un nou website şi de un altfel de suport digital pentru activitatea recruiterilor. Pentru mine, acesta a fost începutul spre un nivel de înţelegere, mai tehnic, al procesului de dezvoltare al unor soluţii digitale. Mi-am dorit să las acolo premisele tehnice pentru dezvoltarea agenţiei. Pentru că deja înţelegeam tehnologia şi cum poate îmbunătăţi procesele de lucru în recrutare, efectiv a început să îmi displacă activitatea de recrutare.”

    Cătălin Vacon relatează şi câteva dintre motivele care l-au determinat să demareze propria afacere: „În cadrul agenţiei, reuşeam să acoperim majoritatea joburilor pe care le intermediam, însă, după aceea, ne rămânea o listă scurtă cu destul de mulţi candidaţi buni, care îşi doreau în continuare o schimbare. Eram frustrat că nu puteam face suficient pentru ei. Au fost mai multe momente, precum acesta, care m-au împins spre ideea businessului. Start-up-urile deveneau tot mai populare şi am căutat să le înţeleg. Uitându-mă la clienţii pe care i-am avut, cei care mi-au plăcut cel mai mult sunt adevăraţi inovatori, care privesc mereu spre viitor. Apoi, la începuturile pandemiei, am văzut presiunea de a avea mai multe soluţii pentru candidaţi. Numărul celor aflaţi în căutarea unui job crescuse. Discutând cu furnizorii, am înţeles că majoritatea agenţiilor îşi direcţionaseră deja atenţia spre domeniile în care cererea era, în continuare, mare: IT, medical, pharma. Din dorinţa de a supravieţui, aceeaşi direcţie a luat-o şi echipa pe care o conduceam. Am început să mă simt cam singur. Anul 2020 trebuia să arate altfel pentru noi. Am fost singurul care nu renunţase la plan. Ceva se întâmplase şi cu mine, nu mai îndrăgeam de mult ceea ce făceam. Experienţa de a lucra de acasă m-a făcut să mă gândesc mai mult la mine, la ce pot împlini eu mai bine.”

    Tehnologizarea de pe zona HR a luat o amploare tot mai mare, iar anii care urmează vor arăta cu totul altfel, din această perspectivă. După cum s-a menţionat într-un număr recent al Business Magazin, „România se aliniază, încet, dar sigur, tendinţei de digitalizare a departamentelor de resurse umane.” Cătălin Vacon consideră că digitalizarea ne aduce mai aproape de împlinirea noastră ca oameni. „Nu suntem făcuţi pentru sarcini repetitive, suntem făcuţi pentru a crea sinergii, idei, proiecte, produse. Digitalizarea are misiunea grea de a fi centrată într-un mod echilibrat pentru oameni şi afaceri. În domeniul recrutării, va deveni tot mai uşor pentru un antreprenor să îşi dezvolte o afacere în recrutare. Digitalizarea va duce la o creştere mai accelerată a numărului de agenţii din România”, este de părere fondatorul Talent Pipeline.

    Businessul Talent Pipeline beneficiază, încă din early stage, de implicarea activă a lui Ciprian Cândea, Serial Entrepreneur & Technology Angel Investor, CEO al Ropardo. Cu o experienţă de peste 24 de ani, Ciprian a exploatat cu succes tehnologii inovatoare şi metodologii software în gestionarea şi implementarea proiectelor comerciale şi de cercetare bazate pe inteligenţa artificială şi tehnologia informaţiei. Ciprian Cândea a susţinut discursuri într-o serie de conferinţe IT şi informatică din Europa şi Statele Unite. Prin implicarea lui în proiectul lui Cătalin Vacon, Ciprian facilitează accesul Talent Pipeline la expertiza de dezvoltare de soluţii software furnizate de compania Ropardo. Aceasta este o companie privată de dezvoltare a programelor software care oferă clienţilor avantaje competitive prin inovaţie, calitate, livrare la timp, începând cu anul 1994.

    A crezut de la bun început în potenţialul acestui start-up, după cum declară Cătălin Vacon: „Am pornit cu un buget mic propriu, timpul meu şi al soţiei mele, Aida, fiind de altfel contribuţia cea mai mare. Banii de care aveam noi nevoie erau puţini şi investiţia în tehnologie era principala preocupare. Aici am avut noroc să primesc asistenţă din partea lui Ciprian Cândea, CEO Ropardo, care s-a bucurat să încercăm împreună să definim afacerea şi planul de bătaie. Faptul că a avut încredere în noi, a însemnat foarte mult.”

    Start-up-ul Talent Pipeline are mari şanse de a deveni următorul unicorn românesc. Pornind de la o idee originală care va revoluţiona procedurile aplicate în prezent, compania are toate premisele pentru a întregi, în scurt timp, performanţele altor startup-uri locale din industria HR, care au pătruns deja pe pieţele din UE şi SUA, precum SmartDreamers, JobFul sau Dora by Happy Recruiter. Extinderea businessului peste hotare se va realiza în mod treptat, printr-o creştere sănătoasă, cred reprezentanţii companiei, aceasta urmărind constant evoluţia pieţei internaţionale şi a jucătorilor de referinţă în domeniul recrutării, ca de exemplu noul unicorn Personio (Germania). Cu toate acestea, antreprenorul Cătălin Vacon vorbeşte cu modestie despre ceea ce urmează: „Talent Pipeline este gândit pentru expunere internaţională. În 2-3 ani de zile, cel târziu, vom fi prezenţi şi pe alte pieţe. Până acolo, ne interesează orizontul imediat. Ne facem proiecţii pe 3 luni, avem un business plan pe 2021.” Referitor la strategia pe termen scurt, Cătălin Vacon spune că Talent Pipeline urmează să testeze şi să valideze deja, împreună cu 10 agenţii de recrutare, primul produs oferit de start-up. „În jurul produsului nostru, vom construi funcţionalităţile de Match&Share pe care nu le are nicio afacere similară. Încă din ianuarie a.c. am început comunicarea prin Social Media şi ne bucură feedback-urile pozitive primite”, dezvăluie antreprenorul. „Noi ne numim o echipă creativă de produs cu experienţă în recrutare. Avem două categorii de clienţi pe care vrem să îi ajutăm: agenţiile de recrutare şi angajatorii. Dar beneficiarii, realmente, vor fi candidaţii. Pentru agenţii avem produsele digitale şi targetăm cel puţin 30 de agenţii care le vor utiliza anul acesta”, mai spune el.

    L-am întrebat cum ar descrie o parte din soluţiile propuse de platforma digitală Talent Pipeline: „Pentru angajatori avem servicii care derivă din know-how-ul nostru. Vrem să oferim suport angajatorilor care investesc în brandul lor de angajator, pentru a putea culege roadele mai uşor. Pe ei îi ajutăm să îşi alinieze strategia de recrutare la imaginea de angajator. Serviciul acesta noi îl numim strategie de talent pipelining şi cuprinde definirea EVP-ului, candidate persona şi candidate journey. Cu o astfel de strategie, orice companie poate să atragă pasiv mai mulţi candidaţi de care are nevoie în talent pool-ul lor. Un alt serviciu porneşte de la expertiza noastră şi a partenerului nostru de tehnologie în realizarea de produse digitale pentru talent acquisition. De la noi vine managementul de produs şi de la Ropardo vine dezvoltarea software”, declară Cătălin Vacon.

    L-am întrebat pe antreprenor cum se desfăşoară, după opinia sa, recrutarea, în contextul actual al pandemiei de coronavirus şi al crizei de personal de pe piaţă.  Totodată, am întrebat care ar fi impactul pandemiei asupra pieţei muncii şi efectele generate de criză. „Dinamica din piaţă are un ritm mai accelerat. Oamenii sunt şi ei mai dinamici. În 2020, eram contactat destul de des când postam anunţuri pentru anumite roluri cheie. Angajatorii îmi spuneau că nu mai au timp să vadă şi alţi candidaţi. Am întâlnit totuşi, mulţi curajoşi care în pandemie au riscat şi au luat deciziile inevitabile, fie au devenit freelanceri, fie şi-au dedicat mai multă energie proiectelor personale. Alţii au schimbat jobul, poate chiar profesia, şi şi-au căutat ceva diferit care să-i împlinească mai mult. Astăzi în schimb, se vede un haos. E greu să aliniezi nevoile tuturor. Angajatorii cer performanţă şi eficienţă, angajaţii sunt la un prag de burnout. Dar, la bază, oamenii au devenit mai buni în pandemie. Cei care nu au făcut asta încă se vor schimba împreună cu trendul. Eu văd că suntem mai aproape de o abordare mai umană a echipelor şi a fiecărui angajat în parte”, este de părere Cătălin Vacon. El continuă: „Noutatea pe care o aducem se remarcă prin optimizarea proceselor pe care le desfăşoară agenţiile de recrutare. Ce facem noi diferit în această piaţă a serviciilor de recrutare furnizate de agenţii, vine prin optimizarea şi uniformizarea acestor procese. Nu vrem să creăm produse pentru agenţii care doar optimizează, digitalizează, automatizează. Ne interesează foarte mult outcome-ul. Vrem ca ele să plaseze mai mulţi candidaţi folosind contactele pe care le au deja: candidaţi şi angajatori. O să reuşim asta prin produse care le permit să colaboreze. Este ceea ce noi numim Match&Share.” Antreprenorul a pornit la drum cu multă pasiune şi determinare, alături de soţia sa, care se ocupă de social media şi strategia de marketing. Ca în orice start-up, afacerea a trecut deja prin agonie şi extaz, iar cei doi sunt abia la început. Cătălin Vacon a rămas fidel convingerilor sale şi a văzut în acest business o şansă unică de a-şi reseta propria viaţă şi, în acelaşi timp, de a revigora, prin trendul digital actual, activităţile de recrutare şi consultanţă HR. „Pentru mine, să încep o afacere în 2020, în plină pandemie a fost o gură de oxigen de care aveam nevoie. Spun asta pentru că o afacere care începe astăzi porneşte din momentul 0. Nu te supui regulilor tradiţionale. Poţi începe de la tine de acasă. Nu eşti legat de un spaţiu fizic pentru a-ţi forma o echipă, deci nici nu eşti legat de frontiere. Etapele pentru mine au fost: research – concept – plan – build – validate – sale – develop. Nu cred că este complicat. Trebuie doar să rezonezi cu problemele pe care vrei să le dezvolţi. Te poate ajuta să ai nişte bani pentru zile negre, oameni care să te ajute. Cei care au o idee nu ar trebui să fie îndrăgostiţi de ideea în sine sau de produs. Trebuie să fie îndrăgostiţi de problemă şi să îşi dedice timp pentru a o cerceta şi înţelege bine. E greu să începi dar, dacă vei continua, va fi o dovadă că îţi place şi că vrei să contribui, să aduci valoare”, este de părere fondatorul Talent Pipeline.

  • Frank Wagner, şeful Lidl, anunţă planurile pentru 2021: Am crescut şi vom creşte peste media pieţei. Oamenii vor să stea cât mai puţin la shopping, vor ca totul să fie simplu, la îndemână, într-un singur loc. Angajăm încă 1.500-2.000 de oameni

    Discounterul german Lidl, unul dintre cei mai mari jucători din comerţul local după cifra de afaceri, şi-a menţinut businessul pe plus anul trecut, acesta crescând cu un ritm similar celui de dinainte de pandemie.

    ♦ Lidl, cu afaceri de 10 mld. lei, plus 25%, în 2019, ultimul an pentru care există date publice, era pe locul doi în comerţul alimentar, după Kaufland ♦ „Noi am reuşit să menţinem trendul ultimilor ani. Până nu se publică oficial nu ştim dacă suntem lider. Trebuie să vedem ce au făcut competitorii.“

    Discounterul german Lidl, unul dintre cei mai mari jucători din comerţul local după cifra de afaceri, şi-a menţinut businessul pe plus anul trecut, acesta crescând cu un ritm similar celui de dinainte de pandemie. Înainte de 2020, ritmul de creştere al cifrei de afaceri a reţelei de magazine a fost de 25-30%, peste media pieţei.

    „Anul 2020 a fost pentru toată societatea extrem de provocator, la fel a fost şi pentru piaţa de retail. Pentru noi, la Lidl, a fost provocator, fără precedent, dar am putut să gestionăm situaţia deoarece suntem destul de flexibili şi dinamici. Am putut să reacţionăm rapid“, spune Frank Wagner, executivul german care conduce operaţiunile locale ale grupului german.

    Discounterul a creat la început de pandemie o celulă de criză, formată din ex­perţi şi specialişti din toate depar­ta­mentele companiei. La început, aceştia se vedeau aproape zilnic pentru a decide măsurile de siguranţă pentru clienţi şi angajaţi. „Rezultatele au fost bune şi am reuşit să trecem cu bine peste provocarea din 2020. Criza a venit din multe direcţii, dar avantajul e că nu suntem ca un vapor mare şi greoi, ci ca o barcă ce se poate adapta rapid şi asta ne-a ajutat în 2020.“

    Astfel, Frank Wagner spune că Lidl a putut menţine trendul ultimilor ani în care a crescut semnificativ peste piaţă. Lidl a obţinut în 2019, ultimul an pentru care există date publice, afaceri de aproape 10 mld. lei după o creştere de peste 25%, una dintre cele mai mari din comerţul local. Un avans similar ar duce businessul spre 12,5 mld. lei în 2020, potrivit calculelor ZF.

    Executivul german afirmase anterior că dacă evoluţia din primele luni ale anului trecut se va menţine, Lidl ar putea ajunge lider de piaţă, de­pă­şind Carrefour şi Kaufland. Acum el spune că aşteaptă ca toţi competitorii să publice rezultatele pentru a vedea pe ce poziţie e discounterul. „Până nu se publică oficial nu ştim dacă suntem lider. Trebuie să vedem ce au făcut competitorii. Noi am reuşit să menţinem trendul ultimilor ani. Poziţia în sine (locul întâi în piaţă – n.red.) e importantă, dar focusul e să ajungem la cât mai mulţi clienţi. Faptul că noi creştem semnificativ peste piaţa este deja un feedback bun.“

    Frank Wagner adaugă că pandemia a pus pres­iu­ne pe supply chain (pe lanţul de distribuţie), mai ales la început. Nimeni nu a ştiut exact ce se întâmplă. Atunci, la început, oamenii au cumpărat produse puţin perisabile – orez, paste, conserve – iar asta a pus presiune pe lanţ, de la producător şi furnizor, la transportator, depozite şi magazine. Volumul de vânzare nu a putut fi anticipat şi a durat câteva săptămâni până a fost gestionată panica. Toată lumea a lucrat în plus pentru asta.

    În ceea ce priveşte clienţii, executivul afirmă că a văzut o schimbare de comportament de consum. Era şi înainte un trend în acest sens, dar în pandemie s-a accentuat. Mai exact, oamenii vin mai rar şi cumpără mai mult. Valoarea bonului e semnificativ mai mare. „Am văzut din 2018 şi 2019 această tendinţă, dar criza actuală a fost un catalizator. Mai mult, oamenii vor o experienţă eficientă – să stea cât mai puţin la shopping, vor să aibă totul într-un loc.“

    Dacă anterior erau dispuşi să meargă în mai multe magazine pentru a-şi completa lista de shopping, începând cu 2020 nu mai vor să se expună mai mult decât e nevoie. „Trebuie să avem un sor­timent complet pentru a mulţumi clientul.“

    În plus, oamenii caută magazine cât mai apropiate de casă sau apartament. Aici pandemia nu a adus schimbări pentru că tendinţa deja exista. „Criza ne-a impus să restrângem arealul de mobilitate. Dacă înainte erau dispuşi să meargă mai departe şi să petreacă un timp în mall sau hipermarket, acum oamenii nu mai vor să facă asta. Ei caută o experienţă plăcută, vor ca totul să fie simplu, la îndemână, noi prin asta am câştigat ca Lidl.“

    Totodată, oamenii caută articole sustenabile, prietenoase cu mediul şi se uită şi după produse locale. Acesta din urmă e iarăşi un trend al ultimilor ani, dar se vede şi în 2020. „Tot un trend îl reprezintă şi orientarea către articole mai sănătoase. La bio în fiecare an a văzut o creştere a vânzărilor, de aceea am extins şi sortimentul. Se vede în cifre, oamenii au înţeles beneficiile.“

    Frank Wagner spune însă că nu a remarcat o orientare a consumatorilor către produse mai ieftine în 2020, un an în care statul a pompat mulţi bani în economie. În acest an însă, situaţia s-ar putea schimba, iar oamenii ar putea începe să caute promoţii. „Retailerii ar putea intra într-o luptă a ofertelor pentru fiecare client. Dar nu am văzut asta în 2020. Totuşi, faptul că noi am crescut peste piaţă, e un feedback în direcţia asta, oamenii caută oportunitatea la cumpărături.“ Lidl e activ pe segmentul de discount, magazinele de acest tip fiind cunoscute pentru faptul că pun mare accent pe preţ.

    Creşterea businessului Lidl în 2020 a venit din două direcţii. Pe de-o parte a existat un plus semnificativ like for like (fără a se lua în calcul expansiunea). Pe de alta, germanii au reuşit să deschidă 30 de magazine noi în anul calendaristic 2020 şi asta se reflectă şi în cifra de afaceri.

    Anul calendaristic al Lidl începe la 1 martie şi se termină la 28 februarie anul următor.

    „Pentru noi, 2021 o să fie special, e aniversarea de 10 ani în România. O să adăugăm şi 1.500 – 2.000 de oameni noi în echipă, acum suntem undeva la 9.000 de salariaţi. Numărul exact depinde de câte magazine putem deschide. Totodată, am crescut venitul minim în companie.“

    Retailerul german a dus venitul minim lunar al vânzătorilor din magazine la 4.400 de lei brut (circa 2.700 de lei net), cu 10% mai mult decât în urmă cu un an, conform calculelor ZF pe baza cifrelor anunţate atunci de companie.

    Compania continuă expansiunea în acest an în ritmul deja obişnuit.

    „Deschidem magazinul numărul 300 anul acesta. Construim depozitul numărul şase în apropiere de Bucureşti, la Fundeni, unde lucrăm în forţă să finalizăm proiectul. Totodată, ne-am bugetat o creştere semnificativ peste media piaţei şi în 2021.“

    Compania şi-a bugetat pentru acest an peste 20 de magazine noi, dar numărul exact va depinde de autorizaţiile de construcţie primite.

    „În ultimii ani am reuşit să depăşim pragul acesta. Investiţiile noastre vor fi similare celor din 2020, strategia e şi ea similară.“ Bugetul de investiţii din 2020 a fost de circa 1 mld. lei.

    Pe lângă deschideri, compania investeşte şi în modernizarea magazinelor vechi pentru a le aduce la standarde actuale. În cazul celor pentru care nu se pot opera astfel de lucrări, ele sunt relocate.

    „Pe termen mediu şi lung înlocuim ce nu e la standarde din punct de vedere al tehnologiei şi al clădirii. Pe unele magazine, chiar cu efort maxim, nu putem să le aducem la standarde.“

    Lidl şi-a propus să înlocuiască cele 50-60 magazine mai vechi care mai sunt acum în portofoliu. Ritmul este de circa cinci unităţi pe an. „Trebuie să avem teren şi să găsim locul potrivit pentru asta.“ Investiţia într-o relocare e similară cu a unui magazin nou.

    Circa 90% dintre magazinele companiei sunt în proprietate, acesta fiind modelul de business al nemţilor.

    În ceea ce priveşte expansiunea, compania merge atât unde nu e deja, cât şi în oraşele unde are prezenţă, dar nu suficient de puternică. Spre exemplu, anul trecut a acoperit 5-6 oraşe noi, dar a continuat dezvoltarea şi în Bucureşti pentru că mai sunt sectoare unde grupul nu e suficient de bine reprezentat.

    Compania pariază în continuare pe offline, nefiind activă până acum în online.

    „Suntem atenţi la toate trendurile din online, dar focusul nostru e pe offline. Vrem să atingem tot mai mulţi clienţi în offline prin expansiune. Nu am găsit un model de business pentru noi în online. Plus că acest segment este în continuare ceva neprofitabil (pentru comerţul alimentar – n.red.).“

    În offline compania investeşte însă permanent, lansând spre exemplu case tip self checkout prezente deja în 30 de magazine. Mai mult, nemţii vor să extindă acest proiect dat fiind că există interes din partea clienţilor atât pentru că e mai uşor, mai rapid, dar şi din considerente de siguranţă.

    În ceea ce priveşte viitorul, executivul se arată optimist, nu doar pentru Lidl, cât şi pentru piaţa de retail în ansamblul său. Această piaţă a crescut în fiecare an cu peste 5%, iar comerţul modern a câştigat cotă de piaţă, ajungând la 65-70% din vânzările totală. A contat şi că a mâncat dintr-o prăjitură mai mare per total.

    Pentru comerţul tradiţional el spune că sunt mai puţine cifre disponibile.

    „Nu cred că se va schimba ceva semnificativ în următorii ani, văd în continuare creştere pentru piaţă. Dacă puterea de cumpărare va scădea sau dacă vor fi micşorate salariile, focusul va fi pe preţ şi promoţii. Totuşi, nu văd o scădere medie de piaţă. În ultimii ani bani în piaţă au fost mai mulţi.“

    El adaugă totodată că deşi pandemia va avea un impact asupra economiei, nu crede că salariile vor scădea totuşi. Există deja creşteri operate de companii în 2021, în frunte cu Lidl, conchide el.

     

    Ce spune Frank Wagner, CEO al Lidl România despre:

    ► Anul 2020: Rezultatele au fost bune şi am reuşit să trecem cu bine peste provocarea din 2020. Criza a venit din multe direcţii, dar avantajul e că nu suntem ca un vapor mare şi greoi, ci ca o barcă ce se poate adapta rapid şi asta ne-a ajutat în 2020

    ► Anul 2021: Deschidem magazinul numărul 300 anul acesta. Construim depozitul numărul şase în apropiere de Bucureşti, la Fundeni, unde lucrăm în forţă să finalizăm proiectul. Totodată, ne-am bugetat o creştere semnificativ peste media pieţei şi în 2021

    ► Noi angajări: O să adăugăm şi 1.500 – 2.000 de oameni noi în echipă, acum suntem undeva la 9.000 de salariaţi. Numărul exact depinde de câte magazine putem deschide. Totodată, am crescut venitul minim în companie

    ► Comerţ online: Suntem atenţi la toate trendurile din online, dar focusul nostru e pe offline. Vrem să atingem tot mai mulţi clienţi în offline prin expansiune. Nu am găsit un model de business pentru noi în online. Plus că acest segment este în continuare ceva neprofitabil (pentru comerţul alimentar – n.red.).“

  • Dezvăluiri fără precedent. Ce se întâmplă pentru români după Brexit

    Firmele britanice vor să facă afaceri de piaţa românească, unul dintre sectoarele de interes pentru investitori fiind energia eoliană off-shore şi  nucleară, a de­clarat într-un interviu pentru ZF Greg Hands, secretar de stat pentru comerţ internaţional în guvernul Marii Britanii, aflat într-o vizită de lucru în România. De asemenea, oficialul britanic a spus că „ţine de România ce vrea să vândă pe piaţa britanică, care este una receptivă la produsele româneşti“.

    În opinia sa, cele mai mari atuuri ale României pentru investiţiile britanice sunt forţa de muncă educată şi tânără din România, infrastructura IT şi spiritul antreprenorial. Birocraţia este un dezavantaj al României.

    „Cred că multe businessuri britanice sunt aici, multe se interesează de România. Suntem foarte entuziasmaţi de România din mai multe motive: primul este forţa de muncă tânără şi educată, al doilea este spiritul antreprenorial din România şi al doilea este capacitatea tehnologică din România, cum ar fi, de exemplu, viteza de internet broadband, care este una dintre cele mai bune din lume. Scena tech creşte foarte bine aici. Acestea sunt punctele forte care plac investitorilor britanici“, a spus Greg Hands.

    Greg Hands este secretarul de stat britanic pentru politici comerciale (UK Minister of State for Trade Policy) şi membru al parla­mentului britanic. Lucrează ca secretar de stat în guvernul britanic din 2011. Are studii în Marea Britanie şi SUA şi este absolvent de istorie modernă la Universitatea Cambridge.

    În cadrul interviului el a mai vorbit despre cum ar putea să se întărească relaţiile comerciale româno-britanice şi ce servicii sau produse pot aduce britanicii în România, dar şi ce produse româneşti ar putea să ajungă pe piaţa britanică.

    „Mi-ar plăcea să văd mai multe servicii britanice în România, în special servicii financiare, de consultanţă, legal, aceste nişe în care există expertiză britanică. Aş vrea să lucrăm cu România în zonele unde avem capabilităţi, cum ar fi zona de vânt off-shore, nucleară, alte capacităţi de producţie de energie. Am avut o întâlnire cu ministrul energiei Virgil Popescu şi am discutat despre aceste oportunităţi de a aduce expertiza britanică şi experţii britanici.“

    Mesajul guver­nu­lui britanic vine în contextul în care Marea Britanie, proaspăt ieşită din Uniunea Europeană, caută să întărească relaţiile comerciale cu ţările din blocul european şi cu alte state în calitate de actor independent.

    „Perioada de tranziţie a ieşirii Marii Britanii din Uniunea Euro­peană s-a încheiat în la 1 decembrie, avem un nou acord comercial  şi acum este momentul să ne uităm înainte şi să construim o fundaţie bună pentru comerţul dintre România şi Marea Britanie. Avem schimburi comerciale de 5 miliarde de lire sterline, este OK, dar cred că pot fi mult mai mari.“

    Interviul cu Greg Hands nu se rezumă doar la aceste chestiuni. În continuare, ministrul britanic a răspuns întrebărilor ZF.

    Care credeţi că va fi rezultatul vizitei dumneavoastră în România?

    În primul rând, perioada de tranziţie a ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană s-a încheiat în la 1 decembrie, avem un nou acord comercial  şi acum este momentul să ne uităm înainte şi să construim o fundaţie bună pentru comerţul dintre România şi Marea Britanie.

    Avem schimburi comerciale de 5 miliarde de lire sterline, este OK, dar cred că pot fi mult mai mari. Cred că complementaritatea dintre Marea Britanie şi România este puternică şi cred că Marea Britanie are multe de oferit în termeni de expertiză în industria serviciilor, de exemplu.

    Mai cred că diaspora românească mare din Marea Britanie este un element important şi are un potenţial mare pentru a ajuta viitoarele relaţii comerciale şi investiţi dintre cele două ţări.

    Credeţi că exporturile româneşti către Marea Britanie vor creşte sau că vor creşte importurile României din Marea Britanie?

    Cred că cel mai probabil ambele. România are excedent comercial cu Marea Britanie în acest moment, suntem foarte relaxaţi în această privinţă. Cred că avem un potenţial de a ne vinde mai multe produse şi servicii. Avem relaţii comerciale în domenii-cheie, precum industria automotive, dar cred că Marea Britanie poate vinde mai multe servicii României: financiare, de consultanţă etc. şi cred că România ar putea vinde mai multe produse către Marea Britanie.

    Care au fost efectele Brexit-ului pentru economia britanică?

    Câteodată este dificil să faci diferenţa dintre efectele economice ale Brexit şi efectele economice din cauza Covid. Ce este clar, în termeni de dificultate economică, Covid a jucat un rol major şi Marea Britanie a avut o contracţie economică de 10% în 2020.

    Bugetul a fost aprobat, iar acesta conţine mai multe măsuri-cheie pentru susţinerea  economiei. Pachetul de susţinere a economiei a fost uriaş, mai mare de 200 de mld. lire sterline.

    Cred că economia britanică îşi va reveni, acum se pune problema  cum să ne asigurăm că guvernul distribuie suportul economic şi să reducem deficitul bugetar.

    În termeni de impact al Brexit, este prea devreme să spunem. Perioada de tranziţie s-a terminat în ianuarie, iar treaba mea în calitate de secretar de stat pentru comerţ este să mă asigur că obţin acorduri comerciale cu restul lumii. Am avut negocieri-cheie cu SUA, Australia, Noua Zeelandă.

    Avem multe oportunităţi şi cred că suntem într-o poziţie bună. Vaccinarea merge foarte bine în Marea Britanie, avem peste 20 de milioane de persoane vaccinate din populaţia totală de 65 de milioane.

    Marea Britanie s-a descurcat foarte bine şi numărul de cazuri de Covid care au avut nevoie de spitalizare a scăzut considerabil, rata de mortalitate, din fericire a scăzut foarte mult, am deschis şcolile şi avem un program de redeschidere totală a economiei până în iunie.

    De ce credeţi că Marea Britanie are mai puţine investiţii străine în România decât Franţa?

    Nu am văzut cifrele despre investiţiile străine britanice în România, dar cred că am citit că am urcat în clasament. Cred că suntem acum pe locul 7. O parte din treaba mea este să promovez comerţul cu Marea Britanie, dar cred că este extraordinar că  firmele britanice investesc în România. Cred că este o oportunitate bună pentru companiile britanice.

    Ce produse româneşti v-ar plăcea să vedeţi pe piaţa britanică şi ce produse britanice pe piaţa românească?

    România este un producător agricol extraordinar. Cred de asemenea că maşinile produse în România au fost foarte bine primite pe piaţa britanică. Ţine de România ce vrea să vândă pe piaţa britanică, care este una receptivă la produsele româneşti.

    Mi-ar plăcea să văd mai multe servicii britanice în România, în special servicii financiare, de consultanţă, legal, aceste nişe în care există expertiză britanică. Aş vrea să lucrăm cu România în zonele unde avem capabilităţi, cum ar fi zona de vânt off-shore, nucleară, alte capacităţi de producţie de energie. Am avut o întâlnire cu ministrul energiei Virgil Popescu şi am discutat despre aceste oportunităţi de a aduce expertiza britanică şi experţii britanici.

    Este şi zona de comerţ de băuturi şi alimente. Marea Britanie a devenit exportator net de astfel de produse de calitate cum ar fi scotch whisky, tot felul de brânzeturi.

    Pe măsură ce nivelul de trai creşte în România, MAREA BRITANIE poate fi o oportunitate bună pentru băuturi şi alimente.

    Ce companii britanice v-ar plăcea să vedeţi în România?

    Avem deja mai multe companii şi acestea acoperă o gamă largă. London Stock Exchange, bănci britanice, bănci de investiţii pe zona de consumer. Sunt foarte multe companii aici şi cred că ar putea veni mai multe.

    Am avut zilele trecute o conversaţie interesantă cu reprezentanţii unei companii britanice care erau sceptici în legătură cu România. şeful a venit în România într-un week-end şi s-a „convertit“, a devenit pasionat de România.

    Cred că multe businessuri britanice sunt aici, multe se interesează de România. Suntem foarte entuziasmaţi de România din mai multe motive: primul este forţa de muncă tânără şi educată, al doilea este spiritul antreprenorial din România şi al doilea este capacitatea tehnologică din România, cum ar fi, de exemplu, viteza de internet broadband, care este una dintre cele mai bune din lume. Scena tech creşte foarte bine aici. Acestea sunt punctele foarte care plac investitorilor britanici.

    Pe partea de dezavantaje, cred că multora li se pare că România este birocratică, sunt foarte multe formulare de completat pe hârtie. Chiar şi aici Marea Britanie poate ajuta cu munca pe care a realizat-o deja pentru a ajuta guvernul în revoluţia digitală.

    Care credeţi că este partenerul comercial preferat al Marii Britanii în Europa Centrală şi de Est?

    Marea Britanie este de mult timp un prieten bun al Europei Centrale şi de Est. În mod ironic, chiar dacă nu am fost foarte entuziasmaţi de Uniunea Europeană, am fost entuziasmaţi de expansiunea europeană şi aducerea Europei centrale şi de est mai aproape de Occident.

    Prima dată când am fost în România a fost în 1998 şi progresul de atunci este uimitor.

    În termeni de  parteneri aici, avem relaţii sănătoase, puternice, iar România este, în termeni de dimensiune a pieţei şi în termeni de creştere, una dintre cele mai importante locuri pentru investiţii.  Companiile britanice vor să fie în ECE şi nu ezită să vină în România.

    Credeţi că Marea Britanie se va reîntoarce în Uniunea Europeană?

    Nu cred că se va întâmpla. Foarte mulţi oameni au votat pentru acel referendum, mai mulţi decât au votat pentru guvern. 33,5 milioane de oameni au votat. Acesta cred că este primul motiv.

    În al doilea rând, tot procesul de a ieşi din UE a fost mai dificil şi mai laborios decât mulţi se aşteptau, aşa că în mod ironic, acest lucru înseamnă că există un apetit limitat de a spune „OK, hai să facem încă o dată asta, doar că invers“. Aş fi foarte surprins dacă Marea Britanie s-ar reîntoarce în UE. Nu cred că oamenii vor, nu cred că este o propunere de succes în faţa oamenilor.

     

  • Meghan acuză familia regală de rasism, spune că au fost la un pas de sinucidere

    Meghan, soţia prinţului Harry, a acuzat familia regală britanică de rasism, de faptul că a fost minţită şi împinsă spre pragul sinuciderii, într-un interviu televizat care pare să zdruncine esenţa monarhiei, relatează Reuters.

    Tânăra de 39 de ani, a cărei mamă este de culoare şi tatăl este alb, a spus că a fost naivă înainte să se căsătorească, în 2018, dar că a ajuns să aibă tendinţe suicidale după ce a cerut ajutor, dar nu a primit.

    Ea a adăugat că fiului său Archie, acum în vârstă de un an, i s-a refuzat titlul de prinţ, deoarece există îngrijorări în familia regală cu privire la cât de întunecată ar putea fi pielea lui.

    „Nu au vrut ca el să fie prinţ”, a spus Meghan într-un interviu cu Oprah Winfrey difuzat la CBS.

    Ea a spus că au avut loc „discuţii despre cât de întunecată ar putea fi pielea lui când se va naşte”.

    Meghan a refuzat să spună cine şi-a exprimat astfel de îngrijorări, la fel ca Harry, care a spus că familia sa i-a tăiat finanţarea şi că tatăl său, prinţul Charles, moştenitorul tronului britanic, l-a dezamăgit şi a refuzat să-i răspundă la telefon la un moment dat.

    Palatul Buckingham nu a făcut încă comentarii publice asupra interviului, difuzat în primele ore ale dimineţii de luni în Marea Britanie.

    Meghan a spus că familia regală britanică este nepăsătoare şi falsă şi a acuzat-o pe Kate – soţia fratelui soţului ei, prinţul William – că a făcut-o să plângă înainte de nunta ei.

    În timp ce familia, inclusiv prinţul Charles, a fost ţinta criticilor, nici Harry nici Meghan nu au atacat-o direct pe regina Elisabeta.

    Totuşi, Meghan a spus că a fost redusă la tăcere de familia regală – The Firm, Firma, porecla familie regale – pe care o conduce Elizabeth, şi că solicitările ei de ajutor nu au fost auzite.

    „Pur şi simplu nu mai voiam să fiu în viaţă. Şi acesta a fost un gând constant foarte clar, real şi înfricoşător. Şi îmi amintesc cum el (Harry) m-a ocrotit”, a spus Meghan, ştergând lacrimile.

    Anunţul lui Harry şi Meghan din ianuarie 2020, că intenţionează să renunţe la prerogativele lor regale, a adus familia în criză. Luna trecută, Palatul Buckingham a confirmat că despărţirea va fi permanentă, deoarece cuplul pare să-şi creeze o viaţă independentă în Statele Unite.

    Harry, în vârstă de 36 de ani, a spus că s-au retras de la îndatoririle regale din cauza lipsei de înţelegere şi că este îngrijorat de istoria care se repetă – o referinţă la moartea mamei sale, preinţesa Diana, din 1997.

    „Mă simt cu adevărat dezamăgit”, a spus Harry despre tatăl său. „Familia mea mi-a tăiat efectiv finanţarea”.

    „Am avut trei conversaţii cu bunica mea şi două conversaţii cu tatăl meu înainte ca acesta să nu mai accepte apelurile mele. Şi apoi a spus, poţi să îmi scrii? “

    Opozanţii lor spun că cuplul îşi doreşte strălucirea poziţiilor privilegiate, fără devotamentul pe care acestea îl necesită sau controlul pe care îl aduc.

    Susţinătorilor lor, tratamentul lor arată cum o instituţie britanică învechită s-a confruntat cu o femeie modernă.

    Au existat, de asemenea, acuzaţii de intimidare împotriva lui Meghan care au apărut pentru prima dată în ziarul The Times.

    Palatul Buckingham a declarat că va investiga plângerile, adăugând că este „foarte îngrijorat”.

    Ca răspuns la raport, o purtătoare de cuvânt a lui Meghan a spus că a fost „întristată de acest ultim atac asupra sa, în special din partea cuiva care a fost la rândul său ţinta agresiunii”.

    Meghan i-a spus lui Winfrey că oamenii din cadrul instituţiei regale nu numai că nu au reuşit să o protejeze împotriva afirmaţiilor răuvoitoare, ci au minţit pentru a-i proteja pe alţii.

    „Abia după ce ne-am căsătorit şi totul a început să se înrăutăţească, am ajuns să înţeleg că nu numai că nu eram protejată, ci că erau dispuşi să mintă pentru a-i proteja pe ceilalţi membri ai familiei”, a spus Meghan.

    „Există familia şi apoi oamenii care conduc instituţia, sunt două lucruri separate şi este important să poţi compartimenta asta, deoarece regina, de exemplu, a fost întotdeauna minunată pentru mine.”

    Meghan a negat o informaţiile din ziare că ar fi făcut-o pe Kate, ducesa de Cambridge, să plângă înainte de nuntă şi a spus că a fost un moment de cotitură în relaţiile ei cu mass-media. Întrebată dacă a făcut-o pe Kate să plângă, Meghan a răspuns: „S-a întâmplat invers”.

    Meghan a spus că nu şi-a dat seama la ce se angajează când a intrat în monarhia britanică. „Spun că am intrat cu naivitate, pentru că nu am ştiut prea multe despre familia regală”, a spus Meghan.

  • CBS plăteşte cel puţin 7 mil. dolari pentru interviul luat prinţului Harry şi lui Meghan Markle

    CBS plăteşte o taxă de licenţă cuprinsă între 7 şi 9 milioane de dolari pentru drepturile de difuzare a interviului luat de Oprah Winfrey prinţului Harry şi ducesei de Sussex, potrivit Wall Street Journal care citează persoane apropiate tranzacţiei. 

    Reţeaua vrea aproximativ 325.000 de dolari pentru 30 de secunde de publicitate în timpul interviului, spun companiile de publicitate, aproape dublu faţă de teriful normal.

    Interviul de două ore este programat duminică seara la CBS, după populara emisiune de ştiri „60 de minute”.

    Ca parte a acordului dintre CBS şi Harpo Productions, compania de producţie a lui Oprah Winfery, reţeaua are, de asemenea, drepturi de licenţiere pe pieţele internaţionale. În Marea Britanie, interviul va fi difuzat luni pe ITV. CBS este o unitate a ViacomCBS Inc.

    O purtătoare de cuvânt a spus că prinţul Harry şi Meghan Markle nu primesc bani pentru interviu.

    Harpo a oferit interviul către NBC, deţinut de Comcast Corp. şi către ABC, reţeaua TV deţinută de Walt Disney.

    Oprah Winfrey are legături cu CBS. Ea a fost o scurtă perioadă membru al echipei „60 de minute” şi a fost prietenă de mult timp cu prezentatorul CBS News Gayle King. În plus, CBS deţine compania care a distribuit talk-show-ul său zilnic.

    Interesul pentru interviu a crescut în ultimele zile, după ce au fost lansate clipuri care îl promovează, în care cuplul a vorbit despre motivul pentru care doresc să părăsească Palatul Buckingham.

  • Şeful Ikea avertizează că tensiunile comerciale vor duce la creşterea preţurilor

    Şeful Ikea a declarat pentru BBC că se teme că tensiunile comerciale la nivel mondial vor duce la creşterea preţurilor pentru clienţi.

    Jesper Brodin, director executiv al Grupului Ingka, compania holding a gigantului de mobilier, a declarat că impunerea unor restricţii precum tarife vamale crescute „în mod normal nu aduc beneficii oamenilor obişnuiţi”.

    Multe ţări au impus noi tarife şi alte restricţii pentru importuri în ultimii ani. Tendinţa a fost accentuată de politica SUA sub fostul preşedinte Donald Trump. Iar Organizaţia Mondială a Comerţului spune că, înainte de pandemie, restricţiile comerciale erau în creştere.

    “În mod normal, aceasta duce la creşterea costurilor produsului la sfârşitul zilei. Şi există unele îngrijorări cu privire la acest lucru, nu numai în India, ci la nivel global”, a spus Brodin într-un interviu pentru BBC.

    Ikea a investit miliarde de dolari în India într-un plan de extindere ambiţios, dar importă majoritatea produselor pe care le vinde în ţară, de la mobilă la ustensile de bucătărie.

    Aceasta înseamnă că importurile sunt afectate din cauza tarifelor vamale mai mari impuse anul trecut de guvernul lui Narendra Modi ca parte a planului unei Indii autonome.

    Brodin a vorbit şi de necesitatea abordării provocărilor legate de schimbările climatice şi sustenabilitate. El explică că reciclarea va deveni din ce în ce mai importantă pentru minimizarea impactului pe care îl are consumul asupra planetei. “În viitor saltelele Ikea nu vor mai folosir materiale virgine. Trebuie să găsim căi mai inteligente. Vom fi mai mulţi oameni care folosesc resursele de pe planetă. Trebuie să acţionăm moral, etic, dar şi din perspectiva afacerii”.

    Ikea nu va fi singura companie care aderă la aceste valori, spune el: „Aceasta nu este caritate, aceasta este noua economie 2.0, noul model de afaceri al lumii”.

  • Ce îi întreabă Elon Musk pe candidaţi în timpul interviurilor de angajare pentru a-şi da seama dacă mint

    Potrivit lui Ron Friedman, psiholog social premiat şi autor al cărţii „Cel mai bun loc de muncă”, 81% dintre oameni mint în timpul interviurilor. Acesta este probabil motivul pentru care fondatorul Tesla şi SpaceX, Elon Musk, pune o întrebare simplă la interviuri pentru a-i prinde pe cei care blufează: „Care au fost cele mai dificile probleme cu care te-ai confruntat şi cum le-ai rezolvat?”

    „Oamenii care au rezolvat cu adevărat problema, ştiu exact cum au rezolvat-o”, a explicat Musk, citat de CNBC. „Ştiu micile detalii. Aceşti candidaţi pot vorbi în profunzime despre luptele cu care s-au confruntat şi strategiile pe care le-au folosit”. La pol opus, adaugă el, cei care pretind că au rezolvat ei înşişi problemele, pe măsură ce pui întrebări  se blochează. Când candidaţii nu pot vorbi mai mult timp în această direcţie, îţi poţi da seama că nu ei au fost cei care au găsit soluţiile. „Oricine se luptă din greu cu o problemă nu o uită niciodată”, a mai spus Musk.

    Candidaţii pentru un post este important să îşi amintească că rareori pot îndeplini toate cerinţele enumerate în fişa postului – dar nu e nimic rău în asta, spune expertul în interviuri Barry Drexler.
    „Fii sincer cu privire la neajunsurile tale atunci când ţi se cere în mod explicit să le menţionezi, dar oferă-le o perspectivă pozitivă. Dacă un angajator întreabă despre o abilitate care îţi lipseşte, explică-i ce cunoştinţe ai în această direcţie, oferă exemple de abilităţi similare pe care le ai şi exprimă-ţi dorinţa de a învăţa”, spune Drexler.

    De exemplu, dacă un intervievator întreabă dacă aveţi experienţă managerială, un răspuns bun ar fi: „Nu am experienţă managerială, dar mi s-a permis să preiau conducerea diferitelor proiecte în care am delegat sarcini altor colegi şi am avut rezultate. Asta mă face să cred că pot gestiona eficient o echipă şi sunt dispus să învăţ de la superiorii mei.”

  • I-a dat unui om al străzii 100.000 de dolari cu o singură condiţie. Ce a urmat e de necrezut

    Toată povestea a născut numeroase controverse, mai ales după apariţia la televiziune a documentarului realizat, “Reversal of Fortune”.

    În cadrul unui interviu, regizorul şi scenaristul Wayne Powers a spus că ideea i-a venit în Los Angeles, unde mulţi oameni ai străzii îi cereau bani. “Ce ar face un astfel de om dacă i-ai da o avere?”, se întreba Powers. A propus scenariul celor de la Showtime, iar aceştia i-au finanţat proiectul.

    Regizorul spune că l-a ales pe Rodrigue după ce a discutat cu mai mulţi oameni ai străzii, argumentând că cel ales era un om care avusese, pur şi simplu, mult prea mult ghinion în viaţă. “Atunci când mă gândesc la copilărie, cred că nimic nu a mers cum trebuia. Mama mea era alcoolică. Aveam petreceri tot timpul în casă, cred că am început să beau când aveam 13 ani”, a povestit Rodrigue. Înainte ca Powers să demareze proiectul, Rodrigue câştiga bani colectând sticle şi cutii. El câştiga în jur de 20 de dolari pe zi – suficient pentru a cumpăra mâncare, alcool şi ţigări.

    Odată cu începerea filmărilor, cei din echipa lui Powers nu au mai interacţionat cu omul străzii. I-au pus la dispoziţie un consultant financiar la care Rodrigue a apelat în prima zi; după întâlnire, el şi-a cumpărat o bicicletă şi s-a dus cu un prieten la un parc de distracţii. A închiriat o cameră la un motel, dar nu s-a obişnuit cu patul aşa că a dormit pe jos; părea că nu vrea să cheltuie mult şi ar putea să îşi schimbe viaţa.

    Ce a urmat seamănă destul de mult cu ceea ce se întâmplă cu majoraritatea celor care câştigă la loterie: toţi cunoscuţii au început să îi ceară bani, iar femeile au început să îi dea mai multă atenţie. După ce a cheltuit o sumă consistentă, Ted Rodrigue a plecat să îşi viziteze familia în Sacramento. S-a întors după o lună de zile, a închiriat un apartament şi şi-a cumpărat o camionetă.

    În 6 luni de zile, Ted Rodrigue a cheltuit toţi cei 100.000 de dolari; doi ani mai târziu, după ce a vândut tot ce putea, el a început din nou să colecteze sticle pentru a supravieţui.

    “A fost o perioadă frustrantă, pentru că a avut multe oportunităţi”, remarcă Powers. “Atunci când petreci mult timp cu cineva speri ca acea persoană să reuşească; din păcate, de data asta nu a fost cazul.”

    Sursa: Today i found out