BusinessMagazin

Tag: granita

  • Un deceniu cu România

    În urmă cu nici două săptămâni, Enel şi-a anunţat retragerea din toate operaţiunile de distribuţie şi vânzare de energie din România: 64,4% din Enel Distribuţie Muntenia şi Enel Energie Muntenia, 51% din Enel Distribuţie Banat, Enel Distribuţie Dobrogea şi Enel Energie, dar şi 100% din Enel România. Decizia a fost mai mult decât surprinzătoare, iar scenariile care o însoţesc merg departe, traversează continente şi politici europene, antinconcurenţă şi anticorupţie.

    De ce vinde Enel operaţiunile din România? Are nevoie de bani (Enel, unul dintre cele mai îndatorate grupuri de utilităţi la nivel european, trebuie să îşi reducă datoriile, care ajungeau la aproape 40 de  miliarde de euro la finalul lui 2013; una dintre variantele propuse de management în acest scop este vânzarea de active, ieşirea din România şi din Slovacia putând acoperi 10% din datorii, adică 4,4 miliarde de euro. Această sumă ar permite Enel să îşi menţină ratingul ameninţat de datoriile prea mari).

    Şi-a amortizat investiţia în România (în 2013, firmele scoase la vânzare au avut un rulaj de peste un miliard de euro şi EBITDA de 289 de milioane de euro. Din 2008 până acum, distribuţia şi vânzarea de energie în România le-a adus italienilor câştiguri cumulate de 750 de milioane de euro la un preţ de achiziţie de 430 de milioane de euro).

    România nu este core business (când Enel a cumpărat primele distribuţii în România, în urmă cu zece ani, direcţia grupului nu era aceeaşi ca în următorii cinci ani; italienii sperau să îşi consolideze poziţiile în Europa Centrală şi de Est, să dezvolte multă capacitate de producţie şi să domine regiunea. Ulterior, achiziţia Endesa din 2009, dar şi investiţiile solicitate de noua achiziţie au mutat focusul grupului înspre Iberia şi America Latină. În plus, businessul de 1 miliard de euro al Enel din România pare mare doar pentru România: Enel a raportat pentru 2013 un business global de 80 miliarde de euro).

    Problemele care ar putea apărea în exitul Enel sunt ver-dic-tul pe care italienii îl aşteaptă pentru un proces iniţiat de statul ro-mân la Curtea de Arbitraj de la Paris prin care Electrica cere daune de 800 milioane de euro, dar şi scandalul facturilor în care a fost implicată recent compania (un raport al Curţii de Conturi a scos la iveală că Enel, alături de ANRE şi Electroalfa, şi-ar fi însuşit câştiguri necuvenite suportate prin facturile a 1,2 milioane de clienţi). Dincolo de faptul că aceste două chestiuni ar îngreuna vânzarea, tot ele arată că nici în România lucrurile nu merg chiar atât de simplu. Iar să ţii sub control un colos cu aproape 3 milioane de clienţi nu este simplu nicăieri, cu atât mai puţin în România, unde oamenii sunt cam aceiaşi care au lucrat anterior în companiile de stat, iar metehnele lor nu se împiedică de un manual de proceduri corporatiste.

    Enel nu pleacă însă de tot din România: italienii au decis să păstreze operaţiunile de producţie – Enel Green Power este unul dintre principalii jucă-tori din industria energiei regenerabile, cu 534 MW de capacitate instalată opera-ţio-nali la finele lui 2013, din care 498 MW energie eoliană şi 36 MW energie solară, ceea ce înseamnă că italienii au investit aproape 800 de milioane de euro. De ce păstrează producţia? Operarea unor capacităţi de producţie nu este atât de complicată, investiţia nu este amortizată, vânzarea nu s-ar face pe vârful pieţei şi ar pierde şi capacitate de producţie verde, care contează pentru afacerea lor integrată.

    Cine ar putea să cumpere? Statul român sau Fondul Proprietatea (au drept de preemţiune şi ar putea profita de el, mai ales dacă revine pe agenda politică vreo ambiţie de creare a unui colos energetic românesc, teorie care a fost deja întoarsă pe toate părţile. Statul nu are însă bani pentru o asemenea tranzacţie, iar momentul, înainte de alegeri, nu este prielnic). Surse din piaţă dau şanse, este drept că re-duse, unei posibile preluări a fostei Elec-trica Muntenia Sud de către proaspăt-listata Electrica (un scenariu complicat şi mai puţin plauzibil).

    Mă aştept la un proces de vânzare nu foarte lung, dar intens. Şi pariez pe un investitor regional. Strategic, dar regional. Cred că ambiţiile jucătorilor est-europeni sunt în creştere şi, indiferent că va veni din estul sau din vestul României, cumpărătorul nu va vorbi o limbă de circulaţie internaţională.

    Mă mai aştept ca decizia Enel să fie singulară şi ca ceilalţi investitori care au venit în România în 2004 (şi nu numai) să rămână aici. Îmi vine în minte declaraţia CEO-ului Enel România din 2006, când Enel se lupta în câmp deschis cu alţi giganţi din energia globală pentru Electrica Muntenia Sud: „Vom face tot ce ne stă în puteri să câştigăm acest proces de privatizare“. Era atitudinea celui care face o achiziţie mai mult decât importantă şi, mai ales, strategică.

    De la extazul câştigării privatizărilor din România şi până la a pune aceeaşi Românie prima pe o listă de active de care să scape cât mai repede au trecut doar zece ani. Cei mai intenşi zece ani ai economiei româneşti.

  • A creat în România un brand de la zero. Acum îl duce la Paris

    Alexandre Gorj, tânărul de 27 ani, care a construit de la zero brandul Madame Lucie, va deschide anul acesta primul magazin la Paris, în timp ce dezvoltarea reţelei pe piaţa locală prin sistem de francize va fi oprită.
     
    In urma cu trei ani, Madame Lucie aducea in Romania, pentru prima data, celebrele macarons frantuzesti. Cu o investiţie de 50.000 de euro, Gorj a deschis un laborator de cofetărie, şapte magazine, parteneriate cu restaurante, cafenele şi cluburi premium din Bucureşti.

    Inspirat de pasiunea pentru gătit a mamei lui, doamna Lucia, el a creat brandul Madame Lucie, prezent pe piaţa locală printr-un laborator de producţie de macarons şi reţeaua de magazine: trei în Bucureşti şi câte unul în Cluj, Iaşi,  Sibiu, Chişinău – dintre care ultimul a fost inaugurat în Centrul Vechi al Capitalei.

    După trei ani de la lansare, Gorj a reuşit să crească vânzarea de la zece macarons pe zi la circa 3.000 de bucăţi, la un cost de producţie de 2,5 lei pentru o prăjitură. 

    Printre planurile lui Gorj se numără acum deschiderea magazinelor în afara graniţelor. Primul oraş unde se va extinde Madame Lucie va fi chiar cel de unde vin le macarons, Parisul. Spania, Italia şi SUA sunt alte ţări unde antreprenorul plănuieşte să inaugureze magazine.  Mesajul pe care îl transmite celorlalţi antreprenori este “să fie perseverenţi şi să asculte sfaturi de la oamenii din business cu experienţă”.

  • Fabrica de vise chineză: 
un Wall Street prin 
decret guvernamental

    Peste şase ani, Qianhai, Shenzhen, va fi un centru financiar internaţional capabil să concureze umăr la umăr cu Wall Street, City of London sau Central District din Hong Kong, speră guvernul local, potrivit New York Times.

    În planurile administraţiei din Qian-hai, zona va oferi, în 2020, 650.000 de locuri de muncă şi va genera un Produs Intern Brut anual de circa 25 miliarde de dolari, după investiţii de 65 miliarde de dolari.

    Wall Street şi celelalte cartiere de afaceri de renume nu au devenit centre financiare globale prin decret guvernamental. Pentru China, planurile măreţe pentru Qianhai presupun o reformă economică fundamentală: relaxarea, încetul cu încetul, a controlului statului asupra sistemului financiar, după zeci de ani de planificare atentă. Asemenea cunoscutei zone libere Shanghai, Qianhai este una din cele 10 zone economice speciale vizate de guvern pentru dezvoltarea celui mai îndrăzneţ experiment economic al Chinei din ultimii 30 de ani. Pe aceste platforme, statul va testa diverse reforme economice înainte de a moderniza sistemul financiar la nivel naţional.

    Schimbările, prezentate iniţial în luna noiembrie a anului trecut de către preşedintele Xi Jinping, pot fi interpretate drept o confirmare a dezechilibrelor economice periculoase generate de modelul de creştere care a prevalat în China după criza fi-nanciară globală. Artizanii politicilor economice vor să dezamorseze în siguranţă aceste riscuri prin reducerea dependenţei de bani ieftini, modernizarea sistemului financiar controlat de stat şi dezvoltarea consumului intern.

    Unul dintre pilonii de bază ai aceste strategii va fi relaxarea controlului guvernului asupra schimburilor valutare, care va fa-cilita investiţii chineze în acţiuni, obligaţiuni şi proprietăţi în străinătate şi le va oferi investitorilor străini mai mult acces către pieţele locale. Viitorul centru financiar Qianhai, care va fi ridicat pe un teren de 15 kilometri pătraţi, va juca un rol important în această privinţă.

    Planul de acŢiune presupune riscuri majore. Multe ţări au întâmpinat probleme financiare importante după ce au grăbit relax-area controlului asupra schimburilor valutare şi au deschis prea rapid pieţele financiare. China nu are de ales, consideră unii analişti, iar perpetuarea modelului de creştere economică generată prin investiţii finanţate prin datorii la costuri mici nu va face decât să amâne „ziua judecăţii“ pentru economie, amplificând riscurile pe termen lung.

    „Deschiderea contului de capital şi continuarea reformei pieţei financiare este de importanţă crucială pentru alimentarea unor rate de creştere economică mai accelerate faţă de restul lumii. Dacă nu vor începe de pe acum reforma, dacă se vor răzgândi şi vor reveni la creşterea bazată pe aruncat cu bani în economie, peste câţiva ani ne vom confrunta cu o criză finan-ciară uriaşă“, comentează, pentru New York Times, Diana Choyleva, director de cercetare macroeconomică la Lombard Street Research, Londra.

    AnaliŞtii au descris propunerile preŞedintelui Xi Jinping drept cele mai mari reforme În sectorul financiar din ultimii 30 de ani. Autorităţile din Qianhai se grăbesc să amintească faptul că prima vizită efectuată în afara capitalei de liderul de la Beijing la finele anului 2012, după ce a fost învestit în funcţie, a fost la Shenzhen şi Qianhai, unde a vorbit despre 
reîntinerirea na-ţională şi despre „visul chinezesc“, viziunea sa pentru viitorul Chinei. „Scopul Qianhaiului este să devină fabrică de vise în serviciul visului chinezesc“, a declarat directorul general al Autorităţii Qianhaiului, He Zijun, citat de New York Times. Autoritatea administrează zona liberă Qianhai.

    Vizita preşedintelui Xi în sud a avut valoare simbolică. Mulţi chinezi au recunoscut evenimentul drept un omagiu pentru călătoria din 1992 a liderului Deng Xiaoping, venerat pentru reformele care au transformat China într-o superputere economică. Deng a redus controlul statului asupra economiei, utilizând zona Shenzhen drept laborator.

    În ultimii 30 de ani, Shenzhen a fost vÂrful de lance al reformei Şi al procesului de deschidere a Chinei. În viitor, sperăm că Qian-hai va putea contribui ca teren de teste pentru noi reforme şi o nouă deschidere şi că vom putea servi drept exemplu pentru alte regiuni“, spune He Zijun, directorul autorităţii zonei economice speciale.

    Proiectul are însă un debut modest. Beijingul a avizat încă din 2010 statutul special al Qianhaiului, iar de atunci autoritatea locală a vândut prin licitaţie mai multe terenuri. Diverse bănci, printre care grupul britanic Standard Chartered şi Hang Seng Bank, din Hong Kong, au deschis mici sucursale în zonă.

    Investiţiile străine majore în Qianhai sunt încă puţine, însă zona a intrat în atenţia unor companii importante, printre care Silverstein Properties, dezvoltatorul noilor turnuri de la situl World Trade Center din New York.

    În luna ianuarie, Silverstein, asociat în consorţiu cu o companie chineză, a câştigat o licitaţie de peste 
2,1 miliarde de dolari, tranzacţie record pentru Shenzhen. Dezvoltatorul american a preluat drepturile comerciale asupra unui teren de peste 50.000 de metri pătraţi, unde vrea să construiască clădiri de birouri, spaţii comerciale, apartamente şi hoteluri cu o suprafaţă utilă de aproape 10 ori mai mare.

  • Maior speră că Franţa va înţelege interesele României privind graniţa de est UE, inclusiv accesul la Schengen

     Directorul Serviciului Român de Informaţii, George Maior, a fost distins joi de către preşedintele Franţei, François Hollande, cu Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Cavaler.

    Potrivit unui comunicat al SRI, distincţia primită de către directorul SRI este o recunoaştere a calităţii deosebite a relaţiei strategice dintre România şi Franţa, în special în domenii mai puţin cunoscute publicului, precum activitatea de intelligence.

    “Sunt multe lucruri pe care le facem împreună în diverse colţuri ale lumii, care ne asigură, ţărilor noastre şi cetăţenilor noştri, securitate, pace şi o dimensiune a valorilor pe care se aşează, de fapt, societăţile noastre”, a declarat directorul SRI.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta: În 2015, de la fabrica Daimler din Sebeş până la graniţa cu Ungaria se va merge pe autostradă

    Premierul Victor Ponta a declarat, într-o conferinţă de presă susţinută împreună cu oficialii Daimler, că s-a angajat în numele Guvernului că va oferi sprijin investitorilor serioşi astfel încât să depăşească anumite bariere administrative sau să primească ajutoare de stat, cum a fost şi cazul companiei Daimler pentru investiţia de la Sebeş.

    Ponta a adăugat că investitorii din România nu sunt interesaţi atât de mult de viaţa politică internă, ci de ceea ce face România pentru a sprijini investiţiile.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tânărul de 30 de ani care dezvoltă eMAG în afara României

    Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale tinerilor manageri din România în a noua ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, lansat de Business Magazin în luna mai. 

    “Este primul meu interviu. Nu am mai apărut până acum în presă. Nu sunt o persoană care să vrea să iasă în evidenţă.” Sorin Ionescu are 30 de ani şi este din 2014 unul dintre cei şase vicepreşedinţi ai eMAG, responsabil cu dezvoltarea businessului peste graniţă. 

    AM FĂCUT TOT FELUL DE JOCURI ŞI APLICAŢII  PE CARE LE VINDEAM ÎNCĂ DE CÂND ERAM COPIL. NU LE-AM MONETIZAT FOARTE BINE, PENTRU CĂ NU ŞTIAM CE E MARKETINGUL ATUNCI, DAR ÎMI DOREAM SĂ OFER CEVA LUMII.„ În biroul întunecat al lui Sorin Ionescu de la etajul al patrulea al clădirilor de birouri Swan, pustii la orele după-amiezii din cauza numărului redus de chiriaşi, se află creierul din spatele extinderii eMAG pe noi pieţe.

    Cu Sorin poţi vorbi la pertu şi îţi răspunde repede şi zâmbitor la aproape orice fel de întrebare. Nu are multe în comun cu imaginea clasică a programatorului român. Nu are burtă, se îmbracă în costum şi are părul atent aranjat. Nu mai scrie cod de ani buni, dar aşa a început cariera sa. După ce a lucrat câteva luni la o firmă de software, a ajuns la eMAG în 2007, „când nu era foarte cunoscut, era un magazin online de unde cumpărasem o singură dată şi de acolo ştiam de ei; site-ul nu era atât de prietenos ca acum, dar era printre cele de top din România„.

    Spune că l-a atras eMAG şi nu giganţii IT înspre care se îndreptau colegii săi pentru că nu se vedea scriind linii de cod toată viaţa şi, eventual, conducând o echipă de oameni care programează. „Aici aveam impact mai mare în business. Nu erau prea mulţi programatori aici la vremea aia. Mai era unul singur.„ A primit sarcina să construiască o echipă de software, ajunsă astăzi la 150 de oameni, care să facă mai eficient magazinul online, iar mai apoi a fost responsabil de informatizarea depozitului eMAG, locul de unde pleacă zilnic 6-7.000 de comenzi, dintre care 1.000 către Ungaria şi Bulgaria.

    „Proiectul de optimizare a depozitului a fost gestionat de mine de la zero, ceea ce înseamnă costuri şi timp de livrare mai mici şi control mult mai mare. Toţi cei 120 de angajaţi au dispozitive ca în Star Trek, scanner pe deget, totul e automatizat, marfa se plimbă de una singură prin depozit.”

    A fost momentul când a apărut o discuţie cu Iulian Stanciu, directorul general al eMAG – „parcă a fost ieri„ – şi au luat decizia extinderii pe pieţe internaţionale. „Se discutase de multă vreme să ne dezvoltăm în regiune şi după ce am făcut o analiză ne-am dat seama că trebuie să începem cu Bulgaria.„ Argumentele au fost proximitatea geografică – „ajungi mai repede de la Bucureşti în cel mai îndepărtat colţ al Bulgariei decât ajungi până la Satu Mare„ – şi lipsa concurenţei în comerţul online de la sud de Dunăre. Piaţa din Bulgaria este deservită tot din depozitul de la Bucureşti, iar livrarea se face, la fel ca în România, în ziua următoare plasării unei comenzi.

    Practic, pentru a optimiza costurile au fost folosite la maximum resursele deja existente. Zece oameni au fost angajaţi pentru extinderea în fiecare ţară, în mare parte responsabili de diviziile de legal, marketing, operaţional şi marketplace.

  • Dragnea insistă, în China, pentru semnarea acordului privind trenul de mare viteză spre Constanţa

     Cei doi oficiali s-au întâlnit, luni, la Beijing, şi printre subiectele de interes comun abordate s-au aflat şi realizarea a trei proiecte importante, respectiv linia feroviară de mare viteză spre Constanţa via Bucureşti, modernizarea inelului feroviar al Bucureştiului, precum şi modernizarea căii ferate care leagă nordul şi sudul României, respectiv graniţa cu Republica Moldova, de graniţa cu Bulgaria, la Ruse.

    “L-am rugat pe domnul vicepremier să încerce să vorbească la Comisia Naţională pentru Reformă şi Dezvoltare, cu care mă voi întâlni mâine (marţi-n.r.), pentru a grăbi procedurile în vederea semnării acordului final de înţelegere între cele două părţi, pentru a începe efectiv analizele prelimimare în vederea realizării acestor proiecte importante”, a spus Dragnea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce Ucraina se teme de o invazie rusească

    “Astăzi ne confruntăm cu posibilitatea reală a unei invazii din mai multe direcţii”, a declarat Andriy Parubiy, conform Businessinsider.com. În contextul în care Kremlinul a declarat că îşi rezervă dreptul de a folosi orice mijloace pentru a-şi proteja cetăţenii, referindu-se direct la ucrainienii din zona pro-rusă a Crimeei, harta din ilustraţie explică pericolul la care se referă Parubiy.

  • Ponta: România sprijină stabilitatea Moldovei, în contextul crizei din Ucraina/ Leancă: Păzim graniţa!

     Aflat în drum spre Georgia, pentru o vizită oficială, premierul Victor Ponta s-a oprit la aeroportul din Chişinău, unde a avut o scurtă întrevedere cu omologul său moldovean, Iurie Leancă.

    El a precizat că a efectuat această oprire pentru a analiza, împreună cu premierul Republicii Moldova, stadiul proiectelor bilaterale, dar şi pentru a discuta despre situaţia din Ucraina.

    “Am discutat împreună, bineînţeles, situaţia din Ucraina, pentru că suntem atât de aproape, şi unii, şi alţii, de ceea ce se întâmplă în Ucraina. Eu am spus tot timpul că, pe de-o parte, România, ca ţară membră a UE şi NATO, are poziţii perfect consolidate şi coordonate cu partenerii europeni şi transatlantici, dar, ştiind foarte bine care sunt puterile României, toate eforturile noastre se îndreaptă spre Moldova, care, în noiembrie, a avut curajul să ia o decizie pe care am salutat-o cu toţii, în sensul integrării europene şi acest curaj şi această viziune trebuie sprijinite cu toate puterile. Bucureştiul e mult mai aproape decât Bruxelles-ul”, a spus Ponta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Petrom domină Bucureştiul, Rompetrol s-a impus la mare şi la munte, MOL s-a extins lângă graniţa cu Ungaria, iar Lukoil încă se luptă pentru Capitală

    Rompe­trol s-a regrupat şi a decis să-şi con­struiască pre­zen­ţe puternice la mare, în Con­stanţa aproape de rafinăria Petro­midia, şi la munte, în Prahova, acolo unde concurenţa din par­tea Petrom nu este la fel de puter­nică. MOL România, care de la în­ce­pu­tul anului a deschis 8 noi benzinării în urma unor investiţii de 6,6 mil. euro, s-a con­cen­trat pe Cluj, Mureş, Timiş, Bihor sau Arad.

    Poziţio­na­rea MOL la graniţa cu Un­ga­ria este expli­cată şi prin apro­pierea de rafină­ri­ile grupului, prin­ci­pala sursă de alimen­tare cu carburanţi a re­ţe­lei din Româ­nia. Ruşii de la Lukoil au decis să se con­frun­te direct cu Petrom pentru banii bucu­reştenilor, având a doua cea mai ex­tinsă reţea de benzinării din Capitală.

    Cea mai mare reţea de benzinării este controlată de Petrom şi este for­mată din 542 de staţii. Rompetrol este al doilea mare jucător din această piaţă, cu un total de 405 puncte de alimentare. Ruşii de la Lukoil deţin o reţea formată din 301 staţii, iar MOL România este prezent cu 143 de puncte de alimentare.

     Potrivit datelor centralizate de ZF pe baza informaţiilor tri­mi­se de cele patru com­panii, Bu­cu­reştiul a atras cele mai mul­te benzi­nă­rii, aici fiind 121 de staţii. Petrom are cea mai puter­ni­că pre­zenţă în Capitală, cu 60 de puncte de ali­men­tare, urmat de ruşii de la Lukoil, cu 30 de staţii, de grupul MOL, cu 21 de benzi­nării şi kazahii de la Rompetrol care au 10 benzinării.

    Mariana Gheorghe este directorul general al OMV Petrom în România.