BusinessMagazin

Tag: fuziune

  • Săptămâna marilor tranzacţii

    Probabil cele mai importante tranzacţii ale anului s-au încheiat săptămâna trecută. Dacă în privinţa SAB Miller – InBev discuţiile şi ofertele sunt oficiale şi durează de câteva luni, anunţul Dell că va prelua EMC a fost neaşteptat şi a generat multe semne de întrebare.

    AMERICA: Compania de stocare a datelor EMC Corp a acceptat săptămâna trecută o ofertă de preluare din partea Dell în valoare de 67 miliarde de dolari, au anunţat lunea trecută Michael Dell şi directorul general al EMC, Joe Tucci. „Creăm o companie cu o forţă incredibilă. Este vorba de a aduce împreună tehnologii complementare şi de a ajuta clienţii să răspundă provocărilor şi oportunităţilor create de viitorul digital“, a declarat cu ocazia anunţului Michael Dell, preşedinte şi director general al Dell, la CNBC. Acţionarii EMC vor primi circa 33,15 dolari pe acţiune în numerar şi un tip de acţiuni evaluate în funcţie de valoarea participaţiei de control deţinute de EMC la VMware, care va rămâne independentă şi tranzacţionată public, se arată într-un comunicat al companiilor.

    Combinaţia dintre Dell şi EMC va crea cea mai mare companie privată integrată din tehnologie. Compania va deveni automat lider într-un sector extrem de atractiv şi vânat de toate companiile de tehnologie de pe planetă, piaţa de tehnologie a informaţiei, estimată la 2 trilioane de dolari. Tranzacţia aduce laolaltă două branduri puternice din industrie, cu poziţii strategice în pieţele de servere, storage, virtualizare şi PC-uri, dar aduce laolaltă şi abilităîi şi experienţă în transformare digital[, centre de date, infrastructură convergentă, piaţă de mobile şi securitate. 

    Achiziţia EMC va ajuta aşadar Dell să îşi diversifice operaţiunile dincolo de piaţa PC-urilor aflată în stagnare şi îi va da dimensiunea necesară să atace piaţa de administrare şi stocare a datelor, mult mai profitabilă. Dacă va fi finalizată, tranzacţia ar fi a doua preluare majoră efectuată de Michael Dell, unul dintre pionierii industriei PC, în numai doi ani. Michael Dell a cumpărat integral compania Dell în urmă cu doi ani, pentru 25 de miliarde de dolari, cu scopul de a câştiga timp pentru restructurarea acesteia şi de a îi redesena strategia de viitor.

    Tranzacţia este cea mai mare din domeniul său de până acum şi este considerată o piatră de hotar pentru strategia lui Michael Dell, care nu a mai văzut de unde şi cum ar putea creşte compania sa. Achiziţia EMC a făcut însă mai mulţi specialişti să se întrebe dacă Dell va mai produce laptopuri peste cinci ani.

    Întrebarea, deşi pare nelalocul ei, este plauzibilă deoarece tranzacţia presupune un pariu ambiţios pe mai multe fronturi. Michael Dell este la a doua mare tranzacţie în doi ani şi, odată cu achiziţia EMC, achiziţionează şi o datorie imensă, deoarece cea mai mare parte a banilor pentru tranzacţie, în jur de 40 de miliarde de dolari, va proveni dintr-un împrumut care este negociat acum. Tranzacţia transformă Dell într-o corporaţie imensă într-o perioadă când toată lumea insist[ că e mai simplu şi mai sigur să fii mic. Mai multe companii din tehnologie au anunţat în ultimul timp că iau în calcul să desprindă diviziile în companii de sine stătătoare, care să se raporteze independent la piaţă şi la propriul bilanţ. Hewlett-Packard, de exemplu, îşi separă entitatea de servicii pentru companii de cea pentru piaţa casnică. eBay desprinde plăţile PayPal din core businessul său de comerţ online. Chiar şi EMC a fost criticată de investitori pentru ceea ce ei numesc ”federaţia EMC”, dat fiind că în companie creşteau independent divizii de la content management până la data storage.

    Michael Dell şi Joe Tucci, fondatorul EMC, consideră însă că un model de business one stop shop va atrage clienţii tocmai prin complexitatea serviciului pe care îl oferă.

    EUROPA: Boardul SABMiller a acceptat săptămâna trecută principalii termeni ai ofertei de preluare din partea Anheuser-Busch InBev (AB InBev), care evaluează compania la 68 de miliarde lire sterline (104,5 miliarde dolari), creând condiţiile pentru fuziunea celor mai mari producători de bere din lume. După mai multe săptămâni de oscilări, boardul SAB Miller a acceptat să recomande în unanimitate acţionarilor propunerea prin care AB InBev va plăti 44 de lire pentru fiecare acţiune a producătorului de bere cu sediul central la Londra, relatează MarketWatch.

    Preţul este cu 44% mai mare faţă de cotaţia înregistrată de titlurile SAB Miller pe 14 septembrie, înainte de apariţia informaţiilor despre posibila tranzacţie. Pentru 41% din acţiunile SAB Miller, AB InBev, cel mai mare producător de bere din lume, oferă o alternativă parţial în acţiuni, respectiv o combinaţie de acţiuni şi numerar care se transpune într-un preţ mai mic, de 39,03 lire pe unitate.
    Propunerea revizuită şi acceptată este a cincea făcută de AB InBev pentru SABMiller în ultimele săptămâni şi vine după ce producătorul belgian de bere a anunţat luni că este pregătit să ofere acţionarilor SABMiller 43,5 lire pe acţiune în numerar şi o alternativă parţial în acţiuni de 38,88 lire, din care rezulta un preţ combinat de 67,4 miliarde de lire. SABMiller a respins primele trei oferte, afirmând că subevaluează semnificativ compania.

    Cei mai mari doi acţionari ai SABMiller, Altria Group şi familia Santo Domingo, care deţin cumulat o participaţie de 41% la grup, au avut iniţial poziţii diferite. Altria a anunţat în urmă cu două săptămână că oferta AB InBev, dar familia Santo Domingo a susţinut decizia boardului de a respinge propunerea.

    Fuziunea va alătura branduri precum Budweiser, Corona şi Stella Artois cu Pilsener Urquell, Grolsch şi Peroni, iar grupul nou format ar deţine o prezenţă majoră în SUA, China, Europa, Africa şi America Latină. Împreună, AB InBev şi SABMiller comercializează peste 30% din volumul de bere la nivel global.

     

    Cele mai mari tranzacţii din ultimii 25 de ani

  • Ar fi putut fi cea mai tare fuziune a anului, însă a fost anulată. MOTIVUL pentru care Vodafone şi Liberty Global/UPC nu s-au înţeles

    Grupul britanic Vodafone a oprit discuţiile cu americanii de la Liberty Global (UPC) privind un potenţial schimb de active pe piaţa europeană, pentru a se concentra, în schimb, pe propriile eforturi de a se extinde în zona media şi de comunicaţii prin cablu, scrie Bloomberg.

    Vodafone a anunţat încheierea discuţiilor printr-o declaraţie emisă la aproape patru luni de la debutul tatonărilor cu grupul american deţinut de John Malone. Informaţia a fost confirmată şi de un purtător de cuvânt al Liberty Global.

  • PPDD a fuzionat prin absorbţie cu UNPR. Oprea susţine că UNPR are peste 500.000 de membri

    “Vreau să ştiţi că în plan organizatoric suntem şi vom fi tot mai puternici. Noi aveam 358.000 de membri de partid înscrişi la Tribunal, cel mai mare partid din România – PSD avea vreo 500.000, iar celelalte, vreo 100.000 de membri înscrişi. În ultimele 2 luni s-au mai înscris în UNPR peste 70.000 de români. Sunt convins că şi cu dumneavoastră, în momentul de faţă suntem peste 500.000 de membri de partid UNPR”, a spus preşedintele UNPR Gabriel Oprea, citat în comunicat.

    Oprea a susţinut că UNPR “trebuie să rămână la guvernare” şi să se consolideze “ca al treilea partid din România”.

    “Cine doreşte stabilitate, securitate şi seriozitate să vină la UNPR, aşa putem să strângem un milion de membri de partid. Ştiu că este greu, dar o să reuşim”, a afirmat preşedintele UNPR.

     

  • Oprea: Am încheiat o fuziune prin absobţie cu PP-DD. Suntem un partid al uşilor deschise

    “Astăzi vreau să anunţ că am încheiat o fuziune prin absorbţie a PPDD. UNPR nu a ascuns niciodată că este un partid al uşilor deschise. Toţi care doresc să facă politică în interes naţional sunt bine primiţi în UNPR şi cei care au făcut politică sau nu, şi cei care au făcut parte dintr-un partid de stânga sau de dreapta“, a spus Oprea.

    El a arătat că fuziunea prin absorbţie cu PP-DD este “un lucru firesc” deoarece foarte mulţi parlamentari ai acestui partid sunt deja membri UNPR.

    “Majoritatea covârşitoare a acelor care sunt parlamentari sau aleşi locali şi-au exprimat de-a lungul timpului intenţia de a veni la noi în partid. Îi cunosc foarte bine pe actualii parlamentari din PP-DD, sunt oameni oneşti. Colegii din PP-DD au o mare calitate: nu au mai făcut politică vin din cadrul comunităţilor lor şi legătura lor cu cetăţenii este foarte strânsă. Avem ce învăţa de la ei, după cum şi ei au de învăţat de la noi”, a adăugat Oprea.

    El a spus că nu au fost discuţii despre “demnităţi”.

    Preşedintele PP-DD Simona Man a declarat că partidul său a demonstrat la alegerile parlamentare şi locale că poate să facă performanţă, dar nu a reuşit să “ţină aproape grupul parlamentar”.

    “Noi am demonstrat la alegerile parlamentare şi locale că putem să facem performanţă, dar nu am reuşit să ţinem aproape acest grup parlamentar. Dpmnul general Oprea a fost mult mai abil şi a reuşit să-i coaguleze. Astăzi am considerat să regândim această echipă şi să fim o forţă, să fim cel mai puternic partid de pe scena din România“, a mai spus Simona Man.

  • Oportunităţi postcriză: domeniul imobiliar dă noi semne de creştere

    Criza economică s-a reflectat cel mai bine în evoluţia pieţei imobiliare, care s-a prăbuşit imediat după 2008, pentru ca de anul trecut să înceapă să-şi revină, iniţial pe segmentul de birouri, dar mai recent şi în rezidenţial. Numărul şi valoarea tranzacţiilor au început să crească, imobiliarele dovedindu-se a fi anul trecut şi în prima jumătate a acestui an cel mai dinamic sector din piaţa de fuziuni şi achiziţii. „În imobiliare am văzut o activitate mult superioară încă de anul trecut, iar în 2015 semnalele sunt încurajatoare. Văd o dezmorţire a activităţii pe toate segmentele”, spune Alexandru Reff, partener al Reff & Asociaţii, casă de avocatură afiliată firmei de consultanţă Deloitte.

    Domeniul de real estate a fost dominat în intervalul menţionat de doi mari jucători, fondul de investiţii NEPI şi Globalworth Real Estate Investments, companie controlată de omul de afaceri grec Ioannis Papalekas, care au profitat de preţurile scăzute din timpul crizei pentru a-şi completa portofoliile. De anul trecut însă au început să-şi facă simţită prezenţa şi jucători noi, „jucători care şi-au depăşit temerile, au traversat un deşert şi acum par să fi ajuns într-o zonă de confort şi încredere”. O parte din acest optimism vine din rezultatele macroeceonomice bune, după ce PIB-ul real din primul trimestru al acestui an a fost mai mare decât cel din trimestrul III din 2008, vârful de după Revoluţie. Iar mulţi investitori consideră că a venit momentul să intre la cumpărare.

    „Noi avem două zone predilecte de activitate: imobiliarele şi serviciile financiare. Ambele au fost greu încercate în ultima vreme şi acum ambele revin.” Reff & Asociaţii este casa de avocatură care asistă NEPI în tranzacţiile pe care le realizează, iar imobiliarele şi serviciile financiare generează fiecare câte 30% din veniturile avocaţilor coordonaţi de Alexandru Reff. În ultimul an, avocaţii au fost implicaţi în tranzacţii precum vânzarea spaţiilor în care funcţionează mai multe centre comerciale către Auchan, în vânzarea sediului UniCredit, în vânzarea activelor legate de SCH Grand, proprietarul JW Marriott Bucharest Grand Hotel, sau în preluarea Quality Business Solutions.
    După dezmorţirea din imobiliare, Reff vorbeşte despre consolidarea din servicii financiare, care a fost adusă în prim-plan de mai multe tranzacţii cu portofolii de neperformate, dar şi cu bănci, de departe cel mai mare impact fiind cel al preluării de către Banca Transilvania a Volksbank. Pe segmentul de neperformante, BCR şi-a făcut curăţenie în portofoliu după ce a vândut în două tranzacţii succesive credite neperformante de circa 750 milioane de euro.

    „Vânzările de portofolii de credite neperformante sunt vedeta momentului în piaţa de fuziuni şi achiziţii”, spune Alexandru Reff, care lucrează acum, alături de echipa lui, la mai bine de zece tranzacţii, însă niciuna dintre acestea nu se apropie de semnare. Reff nu dă detalii despre acestea, spunând doar că „imobiliarele continuă să arate promiţător”, dar sunt implicaţi în discuţii şi în turism şi chiar în sport.

    Despre piaţa de fuziuni şi achiziţii, Reff spune că în ultimele luni există un interes vizibil pentru agricultură, deoarece sunt destul de mulţi cei care au înţeles potenţialul acestei pieţe subevaluate care se bucură de randamente „destul de mari”. Tranzacţiile în agricultură să referă atât la cele cu terenuri, cât şi la businessuri integrate, de exemplu producţie, logistica aferentă producţiei sau o serie de produse derivate din cele agricole.
    Avocatul mai spune că a observat un interes în creştere pentru realizarea de fuziuni ca modalitate de creştere, după ce acestea au fost puţin utilizate în trecut de către companii.

    Anuarul ZF Top Tranzacţii lansat la finalul lunii martie arată că în 2014 şi în primele luni din 2015 nu s-a realizat nicio fuziune pe piaţa locală. Fuziunea presupune unificarea a două companii, fără să existe o componentă de plată a preţului, ci gândind un mecanism de echivalare a acţiunilor (proprietarii celor două companii primesc acţiuni în firma rezultată după fuziune). „Cred că vom vedea consolidări şi prin fuziune şi nu mă refer la fuziunea care urmează unei achiziţii de către un actor din domeniu, ci la două businessuri care se combină de o manieră în care una dintre ele dispare.”

    Reff vorbeşte şi despre interesul pentru realizarea unor joint venture-uri în contextul unor exituri graduale în care vânzătorul nu iese definitiv, ci decide să cesioneze treptat: „Joint venture-ul reprezintă o asociere, care poate fi gândită ca atare de la început. Avem o tranzacţie în servicii financiare în care două părţi îşi combină resursele, expertiza, capitalul pentru a crea o afacere nouă”.

    Odată cu revenirea pieţei de fuziuni şi achiziţii, consultanţii şi avocaţii încep să spere că şi veniturile din această activitate sunt pe creştere după ce volumul onorariilor s-a contractat, iar concurenţa a crescut. Creşterea concurenţei, notează Reff, a dus la erodarea marjelor, la scăderea profitabilităţii. „Vremea în care avocaţii îşi alegeau clienţii a trecut şi e foarte posibil să nu se mai întoarcă niciodată. O asemenea efervescenţă a fost în 2007-2008, când nu puteai să deserveşti toate oportunităţile şi te orientai în bună măsură şi pe raţiuni de profitabilitate a mandatelor şi de perspectivă pe termen lung cu clienţii. Nu cred că ne putem lăuda astăzi că suntem în aceeaşi postură. Mai degrabă căutăm să câştigăm proiecte noi, clienţi noi, concurenţa este mai degrabă pentru clienţi şi pentru proiecte.”

    Concurenţa se mai referă şi la oameni: Reff a vorbit şi despre faptul că avocatura se confruntă cu o criză de oameni cu experienţă de trei-cinci ani, ceea ce va duce la un „război pentru talente”, după ce puţine au fost firmele care au investit în dezvoltarea echipelor în ultimii ani. Chiar dacă Alexandru Reff vorbeşte despre o perioadă de creştere, atributul pe care îl foloseşte pentru a o descrie sună mai degrabă precaut decât entuziast: „urmează o perioadă în care lucrurile vor evolua bine”.

  • Tranzacţia de 500 de milioane de dolari prin care Facebook a cumpărat LiveRail duce România în topul fuziunilor şi achiziţiilor din Europa Centrală şi de Sud-est în 2014

    Piaţa românească de fuziuni şi achiziţii a fost dominată în 2014 de investitorii financiari şi de tranzacţiile interne, numărul acestor tranzacţii cumulând 55% din total. Industria serviciilor a fost cea mai activă în fuziuni şi achiziţii, în timp ce tranzacţiile cele mai mari au avut loc în IT, servicii şi imobiliare. România a marcat anul acesta cea mai mare tranzacţie din domeniul IT şi tehnologie, prin achiziţionarea companiei LiveRail Inc de către Facebook cu suma de 500 milioane dolari.

    În 2014, investitorii din Germania şi Austria au fost cei mai importanţi investitori externi în piaţa din România, cu 9 şi respectiv 6 tranzacţii fiecare totalizând 8% din total, urmaţi de cei din Olanda, comparativ cu 2013 când Polonia era cel mai activ investitor extern.

    Din numărul total de 182 de tranzacţii finalizate, 47% au fost încheiate de către investitori strategici – cu 16% mai puţin decât în 2013, în timp ce restul au fost încheiate de investitori financiari. Procentul investitorilor financiari a înregistrat o nouă creştere în 2014, ajungând la 53%, de la 37% cât reprezentau în 2013, ceea ce evidenţiază faptul că  fondurile private de investiţii identifică mai uşor obiective potrivite portofoliului lor în România.

    Industria serviciilor a fost cel mai atractiv sector (după numărul de tranzacţii), cu 25 de tranzacţii în 2014. Aceasta a fost urmată de sectorul de retail şi distribuţie (cu 20 de tranzacţii) şi sectorul IT (cu 16 tranzacţii). În ceea ce priveşte valoarea, cele mai mari tranzacţii au vizat sectorul IT, urmat de cel al serviciilor.

  • Al doilea mare acţionar al Holcim respinge fuziunea cu Lafarge, apreciind-o ca nesatisfăcătoare

    Galchev, al doilea mare acţionar al Holcim, a apreciat că termenii oferiţi de Lafarge pentru fuziunea cu producătorul de ciment eleţian “nu sunt satisfăcători” pentru acţionarii Holcim, a relatat Sonntagszeitung.

    El a adăugat că cei doi producători de ciment trebuie să ia o decizie în privinţa conducerii companiei care se va înfiinţa în urma fuziunii.

    Holcim şi Lafarge au convenit în aprilie 2014 o fuziune prin schimb de acţiuni, care ar crea cel mai mare producător de ciment din lume, cu vânzări anuale de aproximativ 40 de miliarde de euro.

    În data de 16 martie 2015, Holcim a cerut Lafarge renegocierea termenilor stabiliţi iniţial, iar câteva zile mai târziu cele două companii au anunţat că s-au înţeles asupra revizuirii acordului.

    Noii termeni ai înţelegerii prevăd o rată de schimb a acţiunilor mai avantajoasă pentru investitorii Holcim, precum şi renunţarea la condiţia ca noua companie rezultată în urma fuziunii să fie condusă de actualul director general al Lafarge, Bruno Lafont.

    Fuziunea dintre Holcim şi Lafarge presupune renunţarea la unele active pe care companiile le deţin în ţări precum România, Germania şi Ungaria.

    În România, vor fi păstrate activele Holcim, care includ două fabrici de ciment, în Câmpulung şi Aleşd, o staţie de măcinare şi un terminal de ciment la Turda, 13 staţii ecologice de betoane, trei staţii de agregate, două staţii de lianţi speciali şi un terminal de ciment în Bucureşti.

    La începutul lunii februarie, producătorul irlandez de ciment CRH a ajuns la un acord cu cele două companii pentru a cumpăra cea mai mare parte dintre activele scoase la vânzare de acestea, inclusiv pe cele din România, pentru 6,5 miliarde de euro.

    Volumul vânzărilor de ciment şi clincher ale Holcim în România au crescut cu 7,8% anul trecut comparativ cu 2013, în timp ce vânzările din Europa au scăzut cu 1%.

     

  • Conducerea Carpatica vrea să reia discuţiile cu Nextebank pentru fuziune şi să acopere pierderile

    Astfel, conducerea băncii solicită acţionarilor să aprobe reluarea discuţiilor cu Nextebank, după ce în decembrie aceştia au respins oferta de fuziune.

    Nextebank înaintase în luna noiembrie a anului trecut o ofertă fermă revizuită pentru fuziunea prin absorbţie cu banca din Sibiu, controlată de Ilie Carabulea, însă acţionarii nu au acceptat-o, împuternicind în schimb directoratul instituţiei de credit să majoreze capitalul cu cel mult 155 de milioane lei pe o perioadă de un an, prin emisiune de acţiuni legate de împrumuturi subordonate convertibile în acţiuni.

    Pe 28 aprilie, acţionarii vor discuta şi propunerea de reducere a capitalului social cu 204,5 milioane lei (46,3 milioane euro), de la 314,6 milioane lei la 110,13 milioane lei, prin anularea a 2,04 miliarde acţiuni, pentru acoperirea parţială a pierderilor cumulate ale băncii întregistrate la finele anului trecut.

    Operaţiunea ar urma să fie efectuată la jumătatea lunii iulie, iar anularea acţiunilor se va face proporţional cu cota de participare a fiecărui acţionar.

    Directoratul propune ca, ulterior, capitalul social să fie majorat cu 135 milioane lei (30,5 milioane euro), la maxim 245,13 milioane lei, pentru a putea implementa planurile de dezvoltare a băncii.

    Majorarea se va realiza în luna octombrie, prin emisiune de acţiuni cu valoare nominală de 0,1 lei, oferite acţionarilor spre cumpărare la preţul nominal, în baza exercitării dreptului de preferinţă. Titlurile rămase nesubscrise vor fi scoase la vânzare prin ofertă publică sau plasament privat, la preţul de 0,11 lei/acţiune.

    Acţionarii vor mai aproba pe 28 aprilie bugetul de venituri şi cheltuieli pentru acest an, vor alege un membru al Consiliului de Supraveghere şi vor stabili remuneraţia pentru membrii acestuia aferentă anului 2015.

    Carpatica a trecut anul trecut pe pierderi, înregistrând un rezultat negativ de circa 170 milioane lei (38,2 milioane euro), de la un câştig de 38,4 milioane lei în 2013, după ce a constituit provizioane suplimentare de 231,6 milioane lei pentru creditele neperformante.

    Banca avea la finele anului trecut o pierdere acumulată de 224,98 milioane lei.

    “Banca Comercială Carpatica a ajuns în momentul în care acţionarii trebuie să ia decizii urgente şi importante. Deşi în prezent creditele neperformante sunt acoperite cu ajustări pentru depreciere, banca are nevoie urgent de modificări în structura acţionariatului şi să atragă capital în vederea atingerii obiectivelor strategice de creştere”, declara directorul general al băncii, Johan Gabriels în februarie, cu ocazia anunţării rezultatelor băncii.

    Activele totale ale băncii au scăcut cu 20%, la 3,25 miliarde lei, ca urmare a diminuării portofoliului de titluri.

    BCC este listată la Bursa de Valori Bucureşti, iar cele mai recente tranzacţii s-au operat la un preţ de 0,0515 lei/titlu, în scădere cu 14,88% faţă de referinţă. La această cotaţie, capitalizarea băncii este de 190,35 milioane lei.

  • Călin Popescu-Tăriceanu (PLR): Sunt discuţii, dar încă nu o negociere cu PC pentru o fuziune

    El a făcut aceste declaraţii, întrebat dacă partidul său a negociat cu PC o eventuală fuziune.

    “Negociere nu (a fost – n.r.). Am făcut nişte discuţii în acest sens. Există la nivelul PLR o totală deschidere pentru realizarea unei construcţii politice care să contureze o a treia forţă politică majoră pe scena politică românească şi, din ceea ce ştiu, există şi la PC dorinţa de a analiza această formulă. Suntem într-o fază preliminară, nu am început niciun fel de negocieri”, a subliniat Tăriceanu.

    Acesta a precizat că este normal ca fiecare dintre cele două partide să analizeze întâi în plan intern, “să sondeze terenul, să vadă care este sau nu disponibilitatea pentru un asemenea proiect polic”.

    “El (proiectul polic – n.r.) ar fi foarte util, pentru că este nevoie de o forţă liberală cât mai puternică pe scena politică românească, şi dovada o aveţi cu Codul Fiscal. Imaginaţi-vă ce ar fi fost un guvern fără liberali, fără cei care au legătură cu economia, fără cei care avem o experienţă economică şi politică şi care am împins lucrurile în sensul în care îl vedeţi astăzi, materializat în propunerea de Cod fiscal?”.

    Întrebat când ar putea începe negocierile cu PC, Călin Popescu-Tăriceanu a răspuns: “Vă anunţăm când o să înceapă. Nu vă pot spune”.

     

  • Sectorul cimentului se pregăteşte să treacă printr-o nouă transformare

    Industria locală a cimentului a mai trecut în urmă cu circa 15 ani printr-o transformare semnificativă, după ce elveţienii de la Holcim, francezii de la Lafarge şi nemţii de la HeidelbergCement au preluat fabricile de ciment construite în ultimul secol. Sectorul cimentului se pregăteşte să treacă printr-o nouă transformare, în cadrul unei pieţe împărţite de trei mari companii. După achiziţia făcută de CRH, piaţa va rămâne tot cu trei mari jucători, singura diferenţă fiind că fabricile care se află acum în portofoliul Lafarge îşi vor schimba acţionarul.

    „Nu ne aşteptăm la schimbări majore pentru piaţa locală (după încheierea fuziunii şi preluarea activelor Lafarge de către CRH)“, afirmă Mihai Rohan, preşedintele patronatului din industria cimentului, CIROM, şi unul dintre cei mai experimentaţi manageri din acest sector.

    Cele mai importante active ale francezilor de la Lafarge pe piaţa locală şi care ar urma să intre în portofoliul CRH, dacă tranzacţia se va finaliza, sunt cele două fabrici de ciment de la Medgidia (judeţul Constanţa) şi Hoghiz (judeţul Braşov), precum şi staţia de măcinare de la Târgu-Jiu.

    Miza preluării acestor fabrici este cu atât mai mare cu cât industria cimentului este una extrem de importantă pentru construcţiile din România, deoarece, în general, acest material de construcţii nu se importă, pentru că ar deveni o activitate nerentabilă din cauza costurilor cu transportul. De asemenea, cimentul este un sector care dă tonul pentru întreaga industrie a construcţiilor, fiind folosit în toate tipurile de construcţii – de la cele de infrastructură până la cele rezidenţiale sau industriale. Mai mult, la mijloc sunt cei circa 1.000 de angajaţi ai Lafarge din România. Nici anvergura financiară a companiei nu poate fi trecută cu vederea: Lafarge Ciment, cea mai importantă companie prin care sunt prezenţi în România francezii de la Lafarge, a înregistrat în ultimul deceniu (2002-2013, perioadă pentru care există date publice) afaceri totale de 2,4 miliarde de euro şi profituri nete cumulate de 720 de milioane de euro, potrivit calculelor Business Magazin pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor. De altfel, Lafarge Ciment a fost an de an cel mai profitabil producător de ciment de pe plan local, depăşind atât în valoare, cât şi ca marjă profiturile înregistrate de ceilalţi doi jucători din industria românească a ci mentului, Holcim şi HeidelbergCement (prezent pe piaţa cimentului prin compania Carpatcement Holding). Din 1997, anul intrării în România, până în prezent, Lafarge a investit pe plan local circa 700 de milioane de euro, ceea ce înseamnă că profiturile generate de cea mai mare companie a grupului, Lafarge Ciment, au reuşit deja să amortizeze banii injectaţi de francezi pe plan local, potrivit estimărilor Business Magazin.