Producţia industriei auto din România în 2018 este de peste 470.000 de unităţi, o creştere cu 35% comparativ cu 2017.
Industria auto din România, reprezentată de doi mari producători de automobile, Dacia şi Ford, a avut o contribuţie de 13% din PIB în 2017, iar în urma evoluţiei din 2018, cu producţia a peste 470.000 de vehicule, România deţine o pondere de 63,5% din producţia de vehicule în Europa de Sud-Est, conform unui raport al platformei de analize de business See News.
Creşterea economică din ultimii ani, dar mai ales creşterea veniturilor populaţiei şi a consumului şi cererea pentru locuinţe şi birouri noi au readus în discuţie dezvoltările vechilor platforme industriale. Dacă în anii de boom economic, 2007-2008, multe dintre acestea au fost cumpărate cu bani grei de către mari jucători imobiliari iar de atunci stau în continuare abandonate, acum terenurile sunt tranzacţionate numai dacă au autorizaţiile necesare.
„În ultimii doi-trei ani terenurile vechilor fabrici au fost principala ţintă a dezvoltatorilor imobiliari, atât în Bucureşti cât şi în marile centre regionale din ţară, iar apetitul pentru astfel de proprietăţi rămâne ridicat, a spus Sînziana Oprea, director land agency în cadrul Colliers International.
Dacă până în 2018 principalii dezvoltatori se fereau să se aventureze pe o mare platformă de unii singuri şi preferau să meargă la sigur într-o zonă deja cunoscută, precum Piaţa Victoriei, Orhideea sau Barbu Văcărescu, în ultimul an tot mai multe companii au prins din nou gustul marilor platforme, iar cei care deţin astfel de terenuri au depus deja documentaţia necesară pentru a obţine autorizaţiile necesare – fie pentru a putea obţine un preţ mai bun în cazul unei vânzări, fie pentru a demara lucrările.
„Terenurile mari sunt în continuare preferate de dezvoltatori, în detrimentul celor mici, pentru că ele oferă randamente superioare prin scalarea proiectelor, dar şi prin opţiunile de fazare sau extindere, prin care dezvoltatorii îşi pot gestiona riscurile şi expunerea în funcţie de situaţia pieţei. Totodată, ele permit crearea unor dezvoltări mixte, complexe, integrate, care devin referinţe pe piaţă şi potenţează imaginea dezvoltatorului, a declarat Sânziana Oprea. Ea a subliniat că „PUZ-ul a devenit un element critic în decizia de achiziţie şi în structura tranzacţiei. Un teren cu PUZ într-o locaţie strategică poate ajunge acum să se vândă cu 30-40% mai mult decât unul fără Plan Urbanistic Zonal.
Avantajul Capitalei, dacă se poate spune aşa, este faptul că Bucureştiul a cunoscut o evoluţie mai puţin obişnuită în era comunistă. La acea vreme s-a decis ca multe uzine să aibă activitatea în interiorul oraşului, motiv pentru care, după ce acestea au fost închise în anii ‘90, au lăsat foarte mult teren liber pentru viitoare dezvoltări. Mai mult, fiind foste platforme industriale infrastructura deja exista – nu numai drumuri, dar şi o reţea electrică suficient de bine dezvoltată şi gaze, alături de apă curentă şi canalizare. O dezvoltare pe teren viran necesită investiţii.
„Mai sunt puţine fabrici disponibile în interiorul oraşelor, care să beneficieze şi de infrastructura necesară unor proiecte de scară mare, de aceea sunt valoroase şi sunt disputate de regulă de mai mulţi dezvoltatori, explică Sânziana Oprea.
În prima parte a acestui an mai multe proiecte au revenit în atenţia pieţei imobiliare – Adriean Videanu, fostul ministru al economiei în guvernul condus de Emil Boc, a demarat oficial procedura pentru a obţine un Plan Urbanistic Zonal pentru proiectul de la Titan Mar, de la intersecţia dintre Calea 13 Septembrie şi Şoseaua Progresului.
Proiectul de la Titan Mar include nouă clădiri, fiecare cu 3 etaje în subteran şi plus de la 12 la 35 de etaje, având un regim de înălţime de până la 120 de metri.
Potrivit fazei de proiectare a PUZ-ului, terenul pe care va fi dezvoltat viitorul proiect are o suprafaţă de 50.470 mp. Înainte de 1989 dar şi în anii ‘90 zona era una cu caracter industrial, deservită inclusiv de o linie de cale ferată, însă treptat întreaga activitate industrială a fost oprită, iar vechile hale au fost demolate, în condiţiile în care acestea erau la doi paşi de Marriott şi Palatul Parlamentului. În zona respectivă îşi desfăşurau până în anii ‘90 activitatea unor vechi companii de stat precum Vulcan sau Termoenerg.
Aceeaşi zonă, dar spre intersecţia de la Răzoare a atras atenţia celor de la One United, care anul trecut au cumpărat platforma Ventilatorul de 5,3 hectare unde vor construi proiectul One Cotroceni Park, care va include atât birouri cât şi locuinţe.
„Pentru One Cotroceni Park analizăm posibilitatea de a avea birourile conectate direct la viitoarea staţie de metrou Academiei, a spus Victor Căpitanu, fondator şi acţionar al One United. Viitorul proiect One Cotroceni Park va reprezenta, potrivit acţionarilor, o dezvoltare mixtă de birouri, apartamente şi comercial, iar lucrările la noul ansamblu ar urma să înceapă în cursul acestui an. Terenul din zona Răzoare se află între două viitoare staţii de metrou, de pe magistrala către Drumul Taberei – Academia Militară şi Orizont. Acolo există deja din 2013 un PUZ obţinut pentru un proiect mixt, de birouri şi rezidenţial, cu nouă clădiri de 11 etaje, una de 12 şi un turn de 20 de etaje, potrivit datelor ZF. One United intenţionează să construiască acolo 40.000 mp de spaţii de birouri, iar întreg proiectul ar fi gata în următorii 7-8 ani.
În apropiere de viitorul proiect al celor de la One United este Casa Radio, proiect anunţat pe la mijlocul anilor 2000 odată cu AFI Cotroceni. Dacă AFI funcţionează deja de foarte mulţi ani, Casa Radio este în continuare o ruină. Anul acesta tot cei de la AFI şi-au anunţat intenţia de a prelua proiectul de la Plaza Centers. Doron Klein, CEO AFI Europe România, spunea la începutul anului că analizează cazul şi că ar putea construi acolo un proiect mai mare decât AFI Cotroceni. Abandonată în ultimii 13 ani, cu toate că israelienii de la Plaza Centers, controlaţi de Elbit Imaging, s-au angajat să dezvolte acolo un proiect în parteneriat public-privat, Casa Radio ar putea fi transformată de cei de la AFI Europe, care au semnat o scrisoare de intenţie neangajantă pentru achiziţia pachetului majoritar de acţiuni contra sumei de 60 milioane de euro.
Proiectul iniţial, evaluat la 1,5 miliarde de euro, viza o suprafaţă de 467.000 mp şi ar putea deveni acum unul de birouri şi rezidenţial datorită proximităţii faţă de staţia de la Eroilor, unde se vor intersecta trei linii de metrou.
Tot o actuală ruină care ar putea prinde din nou viaţă este proiectul de la Hala Unirii. Omul de afaceri Aurel Muntean, care deţine magazinul Victoria de pe Calea Victoriei şi hotelul Împăratul Romanilor din Sibiu, are în plan reluarea lucrărilor de la Hala Unirii din centrul Capitalei, din spatele magazinului Unirea.
Potrivit primăriei sectorului 3, în luna august a anului trecut, la solicitarea lui Lucian Mitariu, reprezentant al SC Minerva – Galeriile Comerciale, a fost emisă o autorizaţie pentru „Intrare în legalitate – modificări interioare/exterioare, reconfigurare, extindere corp C1, schimbarea funcţiunii – Centru de Afaceri Unirea“. Proiectul va avea şapte niveluri, dintre care două în subteran, un parter şi patru etaje supraterane.
Ultima ştire cu privire la Hala Unirii, care alături de cel din Pantelimon erau singurele „circuri ale foamei“ finalizate în Bucureşti înainte de 1989, este din 2012, când proprietarul anunţa că va transforma clădirea într-un centru comercial. La câteva luni de la acel anunţ însă, lucrările au fost oprite.
Dincolo de ruinele erei comuniste se află vechile clădiri de fabrici din perioada inter şi antebelică a României. Spre exemplu Parcul Carol este înconjurat de vechi clădiri cu o arhitectură ce aminteşte de epoca Micului Paris, însă cele mai multe dintre ele sunt abandonate, părăsite şi lăsate să se degradeze.
Printre aceste fabrici se numără şi Chibro, compania care deţine terenul de aproape 35.000 mp şi clădirile fostei fabrici de chibrituri de lângă Parcul Carol din Capitală. Aceasta a depus luna trecută la Primăria Capitalei un anunţ de intenţie pentru elaborarea Planului Urbanistic Zonal, pentru dezvoltarea unui ansamblu multifuncţional de locuinţe colective, comerţ, birouri şi servicii, potrivit datelor Primăriei Bucureşti. Elaboratorul este firma Arttek C.B., care elaborează proiectul şi pentru Adriean Videanu şi planul pentru Titan Mar, unde vrea să construiască nouă turnuri de birouri şi locuinţe.
Potrivit proiectului depus, proprietarul vrea să obţină autorizaţie pentru construcţia a cinci clădiri cu 3 etaje în subsol şi între 4 şi 8 etaje supraterane şi păstrarea unor structuri existente.
Dar în ţară? Iaşi, Cluj sau Timişoara de asemenea au foste platforme industriale pe care marii dezvoltatori vor să le transforme in proiecte imobiliare.
Spre exemplu în Cluj, belgienii de la Speedwell contruiesc un ansamblu mixt cu peste 200 de apartamente, o clădire de birouri şi spaţii comerciale, în urma unei investiţii de 42 mil. euro. Proiectul Record Park este în prezent construit pe fostele Grajduri Imperiale ale Imperiului Austro–Ungar, ulterior parte a unei fabrici de textile şi este în plan pentru a fi gata în al doilea trimestru din 2020. Acestea vor fi restaurate într-o zonă de birouri, care combină spaţii de co-working, un centru de artă şi spaţii de restaurante şi relaxare. Componenta rezidenţială a Record Park va fi formată din două clădiri, fiecare cu şapte etaje, care vor însuma 236 de studiouri şi apartamente cu două, trei şi patru camere.
Dacă oraşele din vestul ţării au ţinut prima pagină în ultimii ani datorită ritmului alert de dezvoltare, şi estul ţării are propriii campioni.
În 2012 Iulian Dascălu inaugura în capitala Moldovei proiectul Palas Iaşi în urma unei investiţii de 265 mil. euro care include mallul şi birouri. Acesta a schimbat complet zona centrală a Iaşiului. Anul acesta cei de la Prime Kapital, care îl are drept fondator pe Martin Slabbert, cel care a fondat şi NEPI, au anunţat că vor investi peste 200 mil. euro în proiectul mixt Silk District, pe care îl vor dezvolta pe terenul fostei fabrici din industria textilă Teba, urmaşa întreprinderii de mătase Victoria Iaşi.
Proiectul Silk District, prezentat ca unul de tip mixed-use, va cuprinde birouri, locuinţe, hotel, clinici medicale. Întregul proiect include patru faze de execuţie, iar prima fază va demara în T1 al anului 2020, urmând ca în T3 al anului 2021 să fie finalizat.
De asemenea, termenul de finalizare a întregului proiect este stabilit pentru anul 2024, potrivit lui Maggie Kitshoff, director executiv rezidenţial şi office al Prime Kapital.
Chiar dacă multe proiecte imobiliare s-au anunţat, încă sunt multe zone, atât în Bucureşti cât şi în marile oraşe ale ţării unde vechi platforme industriale zac abandonate. Explicaţia? Multe dintre acestea au fost cumpărate pentru un preţ ridicat în 2007-2008, iar o demarare a proiectului ar însemna o recunoaştere a pierderii, între preţul de atunci şi evaluarea de acum. Chiar şi aşa, Bucureştiul aşteaptă noi dezvoltări pentru a-şi îmbunătăţi imaginea şi pentru a creşte portofoliul imobiliar şi a ajunge din urmă, eventual, Budapesta şi Varşovia.
Acesta este încă un semnal că piaţa locală devine prea scumpă pentru numele mari din modă care alegeau să producă în România.
Grupul C&A, unul dintre cele mai importante nume din moda mondială, colaborează cu 20 de fabrici din România. Numărul unităţilor de producţie partenere a scăzut continuu în ultimii ani de la 40 în 2016 la 30 un an mai târziu şi la 20 astăzi.
Acesta este încă un semnal că marile nume din modă îşi restrâng colaborările cu fabricile din România, piaţă care devine prea scumpă pentru producţia de haine şi încălţăminte. În perioada 2008-2018 salariul mediu net din producţia de îmbrăcăminte şi încălţăminte a crescut de la 750 de lei la 1.600-1.800 de lei, dar rămâne cu până la 40% sub media naţională, croitoresele şi cusătoresele primind printre cele mai mici salarii pe economie.
C&A nu e singurul care îşi restrânge parteneriatele, la fel a făcut şi retailerul britanic Debenhams. Spre exemplu, acum pe lista de furnizori mai apar 14 unităţi de producţie faţă de peste 20 în 2017 şi 27 în urmă cu trei ani. Ca urmare a acestor decizii unele fabrici se închid.
În România gigantul C&A are contracte cu fabrici de dimensiuni variate, atât ca cifră de afaceri, cât şi ca număr de salariaţi.
Miliardarul care a fondat cel mai mare furnizor al Apple a solicitat companiei americane să îşi mute unitatea de producţie din China în Taiwan.
„Vorbind din perspectiva Republicii Chineze, voi pleda pentru mutarea Apple în Taiwan”, a spus Terry Ghou, care rămâne cel mai mare acţionar în Hon Hai Precision Industry Co.., unul dintre furnizorii Apple, răspunzând la o întrebare referitoare la mutarea producţiei gigantului american în afara Chinei. „Cred că această mutare este posibilă”, a spus el fără să ofere prea multe detalii, potrivit unui articol publicat de Bloomberg.
Louis Woo, un asistent al lui Gou, a declarat ulterior că executivul şi preşedintele taiwanez speră ca Apple să investească în Taiwan, nu să îşi mute uzinele din China. Administraţia Trump a ameninţat să impună noi taxe asupra bunurilor de miliarde de dolari realizate în China – inclusiv asupra telefoanelor şi laptop-urilor – ceea ce a condus la speculaţia că Apple îşi va muta producţia din China.
O astfel de mutare, din China în Taiwan, pe care Bejing îl vede ca parte din teritoriu ar putea exacerba tensiunile dintre cele două guverne.
Hon Hai, principala companie listată din Foxconn Technology Group, este în prezent cel mai mare angajator privat din China, care are angajaţi în jur de 1 milion de migranţi pentru liniile de asamblare, de la iPhone-uri, la laptop-uri HP. Gou a anunţat că va renunţa la rolul de preşedinte pentru a se concentra pe alegerile prezidenţiale din Taiwan, ce vor avea loc în 2020. El a derulat o campanie politică care a depins de Apple pentru jumătate din buget. Nu este clar cât de fezabilă ar fi o astfel de mutare – pentru Hon Hai sau pentru un alt furnizor Apple.
România are şase mari fabrici de electrocasnice finite, una de părţi componente şi urmează să se dezvolte şi să inaugureze alte trei
Afacerile cumulate ale acestor unităţi de producţie au sărit de 5,6 mld. lei (1,2 mld. euro) anul trecut după un plus de 11%
Evoluţiile sunt total diferite, unele businessuri crescând cu peste 30% în timp ce altele au intrat pe minus până la 5%.
Cele şapte mari fabrici de electrocasnice şi părţi componente şi-au majorat businessul cu peste 10% în 2018 şi au angajat 1.000 de oameni, ajungând astfel la afaceri cumulate de 5,6 mld. lei (1,2 mld. euro) şi aproape 8.350 de salariaţi.
În acelaşi timp, au împuternicit reprezentanţii legali ai companiei în vederea continuării negocierilor şi încheierii unei tranzacţii comerciale cu Sindicatul Valahia sau cu o societate controlată de Sindicatul Valahia, având ca obiect “transmiterea către Sindicatul Valahia sau către o societate controlată de Sindicatul Valahia, a folosinţei sau a proprietăţii asupra tuturor sau a unora dintre activele Societăţii sau asupra întregii afaceri a Societăţii, sau a unei părţi a acesteia”, se arată în anunţul companiei.
Viaţa în oraşul rusesc Norilsk nu este una uşoară. Norilsk este un oraş minier localizat în cercul polar arctic. Este cel mai nordic oraş şi al doilea ca mărime (peste 100.000 de locuitori) din interiorul cercului polar arctic.
Elena Chernysheva, câştigătoarea concursului de fotografie World Press Photo, a documentat viaţa în oraşul rusesc timp de un an (februarie 2012-februarie 2013).
Oraşul, minele şi fabricile metalurgice au fost construite de prizonierii din lagărele de muncă forţată. Temperatura medie anuală este de -10 grade Celsius, iar pe timp de iarnă temperatura scade până la – 55 grade Celsius când oraşul este înghiţit pe o perioadă de două luni de noaptea polară.
Norilsk este unul dintre cele mai poluate oraşe din lume şi mulţi dintre locuitori suferă de boli respiratorii sau cardiovasculare. Aici se află cel mai mare complex de topire a metalelor grele din lume. Peste 4 milioane de tone de cupru, plumb, nichel sau zinc sunt eliberate în aer în fiecare an. Unele estimări arată că 1% din emisiile globale de dioxid de sulf provine din Norilsk.
Din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, locuitorii sunt nevoiţi să apeleze la alte soluţii, amenajează mici gărdini în apartamente.
Autorităţile din Singapore îşi doresc mai multe spaţii verzi şi mai multe locuinţe în zona centrală de afaceri. Planul de a înnoi zona centrală din Singapore implică mutarea unor fabrici într-o zona subterană pentru a elibera spaţial necesar, conform Bloomberg.
Autoritatea de redistribuire urbană a statului a dezvăluit într-un proiect de master plan că vor exista, de asemenea, cu aproximativ 1.000 de hectare mai multe parcuri şi infrastructură de legătură între parcuri decât în prezent. În viitor mai mult de 90% din gospodării vor fi la câţiva paşi de un parc.
Planul în sine prevede ca mai multe utilităţi, mijloace de transport industriale şi depozite să fie mutate în subteran pentru a elibera terenul mai bine pentru utilizărea de către oameni, iar guvernul intenţionează să utilizeze tehnologia 3D pentru a ajuta la planificarea iniţială a unui astfel de spaţiu.
De asemenea, există noi concepte de locuinţe care includ crearea mai multor „hub-uri unice” pentru a încuraja locuitorii să facă cumpărături, să cineze şi să interacţioneze prin activităţi de relaţionare familială sub un singur acoperiş. Îmbunătăţirea conectivităţii la transport la principalele noduri din nordul, vestul şi estul Singaporei este o caracteristică suplimentară.