BusinessMagazin

Tag: editorial

  • Editorial The New York Times: Procurorii au nevoie de un organism de supraveghere

    “Problema este evidentă: procurorilor nu le place să recunoască, dar cu toate că majoritatea sunt oneşti şi respectă legea, abaterile în rândul procurorilor rămân frecvente”, se afirmă într-un editorial publicat în ediţia de miercuri a cotidianului The New York Times.

    O analiză referitoare la 250 de condamnări anulate în New York în ultimele trei decenii a relevat că într-o treime din cazuri procurorii au săvârşit abuzuri, inclusiv prin alterarea unor dovezi cheie, ascunderea de dovezi sau constrângerea martorilor să depună mărturie mincinoasă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Republica “găştilor” PSD şi cum Liviu Dragnea riscă să devină comestibil

    Republica social-democrată a rămas în bezna dictaturii, suspendată de un fir pe care îl zgâlţăie ignobilul Liviu Dragnea, deocamdată cârmaciul suprem. Pentru că, din cauza negurii, Bădălău (de Giurgiu) nu poate să pună lupa şi lumina pe sus-menţionatul, i-a trimis o scrisorică plină de obidă. La etajul său, ca să nu tulbure prea tare întunericul, Dragnea a aprins becul de 50 de waţi şi a zis că răvaşul e bun şi va fi cercetat.

    Răstimp, un alt mare curajos, Mihai Tudose (de Piaţa Victoriei) a lăsat să se afle că nervii i-au fost zdruncinaţi de claustrofobia din Trabant si vrea să evadeze din rablă ca să demareze în trombă. Spre Formula 1 a guvernării. Mai mult, Tudose (de Piaţa Victoriei) tot dă sfoară, pe la colţuri, că l-a fentat pe acelaşi Dragnea printr-un viraj demn de Le Mans. Însă, din pricina luării curentului în PSD, a nimerit năuc într-un perete.

    Scrisorelele, actele de curaj pe din dos, întâlnirile tainice prin birturi şi cotloane nu sunt de mirare într-un partid bântuit de obsesia “bărbăţiei” şi unde, la ananghie, “bărbaţii” se pitesc după pantalonii doamnelor. PSD este o pâine dulce de mâncat pentru psihanalişti şi defulările de acolo ar fi făcut deliciul marelui Freud.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cele mai aşteptate cărţi pentru anul 2018 şi topul vânzărilor din 2017

    Colecţia „Strada Ficţiunii”, care şi-a construit o identitate puternică, remarcându-se prin cărţi de excepţie din literatura mondială, cu peste 100 de titluri traduse din peste 10 limbi se îmbogăţeşte cu volume precum „Bătrânii ticăloşi”, de Kingsley Amis, „Djamilia”, de Cinghiz Aitmatov sau „Nesaţul” de Stanislaw Ignacy Witkiewicz. Despre volumul „Djamilia”, de Cinghiz Aitmatov, Louis Aragon, care a tradus această nuvelă amplă în limba franceză a spus că este cea mai frumoasă poveste de iubire din lume.

    Cititorii celui mai uluitor scriitor francez contemporan, Guillaume Musso, vor fi încântaţi să afle că în 2018 va apărea la Editura ALL un alt thriller al acestui autor: „Un apartament la Paris”. Despre acest roman, Bernard Lehut de la RTL spunea că este „o reuşită totală, o carte a maturităţii, plină de curaj”.

    Romanele lui Guillaume Musso au fost publicate în 37 de ţări şi s-au vândut în peste 20 de milioane de exemplare. Cea mai recentă traducere din Musso, „Fata din Brooklyn” a fost bestseller al Editurii ALL pe anul 2017, iar „Un apartament la Paris”, programat pentru apariţie în 2018.

    Titlurile adresate copiilor şi young adult care vor fi publicate de Editura ALL în 2018 fac parte din categoria bestsellerurilor internaţionale şi nu numai. Seriile semnate de Erin Hunter „Pisicile războinice”, „Supravieţuitorii” şi „Exploratorii” se vor îmbogăţi cu noi volume, iar trilogia „Foxcraft”, de Inbali Iserles va fi completă până la finalul anului 2018. O apariţie la fel de aşteptată este şi romanul „Perfecţi”, de Cecelia Ahern, continuare a volumului „Defecţi”.

    Îndrăgita serie „Tătănuş Pipăruş”, de Claire Barker va continua cu volumul numărul II, „Tătănuş Pipăruş şi ultimul tigru de la circ”, iar unul dintre bestsellerurile anului 2017 la Gaudeamus, basmul modern „Protozelul trăsnit”, de Daniel Eberhat va continua cu un volum nou.

    „Ecaterina cea Mare, portretul unei femei”, de Robert K. Massie este un titlu care-i va bucura pe iubitorii de biografii istorice. Autorul Robert K. Massie este istoric american, câştigător al Premiului Pulitzer pentru o biografie a lui Petru cel Mare, renumit pentru cercetările sale asupra dinastiei Romanovilor.

    Titluri noi vor completa şi colecţia de volume de medicină adresate specialiştilor şi publicului larg.

    Un titlu aparte este „Gena – o istorie fascinantă”, de Siddhartha Mukherjee, câştigător al Premiului Pulitzer în 2011 pentru non-ficţiune. Volumul „Gena”, catalogat de „The Washington Post” una dintre cele mai bune cărţi de ştiinţă, face o analiză exhaustivă a eredităţii şi a influenţei suprinzătoare pe care aceasta o are asupra vieţii, personalităţii, identităţii, destinului şi alegerilor noastre.

    Un manual care va completa portofoliul HARRISON este volumul „Harrison. Boli infecţioase”. Seria de autor dr.Camelia Diaconu continuă cu un volum nou din colecţia „Cazuri clinice pentru studenţii la medicină”.

    În topul vânzărilor pe anul 2017 se află bestselleruri internaţionale pentru toate categoriile de vârstă. Locul I aparţie seriei „Pisicile războinice”, de Erin Hunter. „Pisicile războinice” s-au vândut în mai mult de 14 milioane de volume în peste 20 de ţări şi au apărut pe lista New York Times a celor mai vândute titluri. Editura ALL a publicat cele şase volume din prima serie, iar în 2017 au apărut şi primele două volume din seria a II-a, „Noua Profeţie”.

    Pe locul II în topul vânzărilor pe anul 2017 se află volumul „Defecţi”, de Cecelia Ahern. Autoarea a scris această poveste cu dragoste, cu pasiune, dar şi cu furie, încercând să transmită un mesaj foarte puternic pentru publicul tânăr: niciunul dintre noi nu este perfect, a fi om înseamnă a avea defecte. Romanul deschide uşa de acces către o societate distopică, în care perfecţiunea este obligatorie. Continuarea acestui prim roman, „Perfecţi”, va apărea în 2018.

    Pe locul III în topul vânzărilor s-a aflat romanul „Fata din Brooklyn” de Guillaume Musso, urmat de „Yummy! 300 de reţete pentru bebeluşi şi copii”, de Laura Adamache. Volumul este presărat cu ilustraţii atrăgătoare şi cuprinde indicaţii precise şi sfaturi esenţiale din punct de vedere nutriţional. Reţetele sunt organizate pe grupe de vârstă (6-12 luni, 1-3 ani, 3-5 ani), dar şi în funcţie de felul preparatelor (supe, piureuri, feluri principale, gustări, deserturi). Nu lipsesc nici sugestiile de meniuri complete şi usor de preparat.

    „Atlas geografic şcolar”, de Constantin Furtun a ocupat locul V în topul vânzărilor pe anul 2017. Este singurul atlas de acest tip din România actualizat cu informaţii esenţiale, disponibil acum într-o ediţie nouă, revizuită şi adăugită.

    Volumul „Medicina internă pentru cadre medii”, de Corneliu Borundel, rod al colaborării unui prestigios colectiv de autori (medici de diferite specialităţi), a cărui coordonare a fost asigurată de medicul Corneliu Borundel ocupa locul VI în topul vânzărilor Grupului Editorial ALL pe anul 2017, urmat pe locul VII de „Seria Supravieţuitorii”, de Erin Hunter, destinată copiilor cu vârste între 7 şi 13 ani.

    „Cartea gesturilor”, de Joseph Messinger şi Caroline Messinger ocupă locul VIII în topul vânzărilor, iar pe locul IX se află volumul „Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace”, de Stephen R. Covey, cu peste 15 milioane de exemplare vândute în întreaga lume. Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace este considerate cea mai importantă carte a secolului XXI în domeniul afacerilor. 

    Pe locul X în topul vânzărilor Grupului Editorial ALL s-a aflat „Pixi. Marea carte cu poveşti de noapte bună”, volum care cuprinde cele mai frumoase 61 de povestioare Pixi, ideale pentru un moment liniştit şi cald în familie, înainte de culcare.

    În 2017 Grupul Editorial ALL a lansat MedLibris.ro, o librărie on-line specializată în carte medicală. Scopul librăriei online www.medlibris.ro este să răspundă nevoilor specialiştilor, dar şi publicului larg, de a găsi rapid lucrări de referinţă în domeniul medical. MedLibris.ro este singura librarie on-line specializată în carte cu specific medical, publicată de Editura ALL la cele mai bune preţuri din piaţă. În topul vânzărilor www.medlibris.ro pe anul 2017 s-au aflat volumele: „Medicina internă pentru cadre medii”, de Corneliu Borundel, „Taylor – Manual de diagnostic diferenţial”, de Paul M. Paulman şi „Yummy! 300 de reţete pentru bebeluşi şi copii”, de Laura Adamache.

     

  • Fost candidat la Casa Albă: Congresul trebuie să lucreze cu un preşedinte fără experienţă, slab informat şi impulsiv

    John McCain a transmis un mesaj Congresului american, cerându-i să revină la ordinea normală. El a atins şi subiectul cheltuielilor pentru Apărare, precizând că aceastea, alături de alte priorităţi naţionale, au fost neadecvate ani la rând.

    ”Trebuie să îi respectăm autoritatea şi responsabilităţile constituţionale. Trebuie, când putem, să cooperăm cu el. Dar nu suntem subordonaţii lui. Nu îi răspundem lui. Răspundem doar în faţa poporului american”, a scris McCain în Washington Post.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Grupul Editorial Art se asociază cu grupul editorial Klett şi lansează Editura Art Klett, cu profi educaţional

    Înfiinţată în anul 1897 la Stuttgart, Ernst Klett Verlag este o editură germană de tradiţie care s-a extins pe mai multe pieţe internaţionale.

    În ultimii ani, Grupul Editorial Art a colaborat pe zona educaţională cu cei mai buni profesori din ţară şi a lansat branduri de auxiliare didactice, precum Clubul Matematicienilor sau Caietul intelligent.

    ”Subfinanţarea, intervenţia politicului, lipsa accesului la formare europeană sunt factori care au afectat constant învăţământul românesc, aşa încât cadrele didactice, părinţii şi elevii au nevoie de un partener de nădejde în educaţie. În plus, cum tinerele generaţii îşi desăvârşesc educaţia în Europa, o educaţie cu metode, tehnici şi materiale de nivel european, construită de data aceasta în România, nu poate fi decât un eveniment de bun augur pentru viitorul nostru, al tuturor”, se arată într-un comunicat al grupului Art.

    Grupul Editorial ART, înfiinţat în 2001, a dezvoltat patru imprinturi majore dedicate unor categorii de public diferite şi un segment dedicat cărţii cu profil educaţional: Editura Arthur, Editura YoungArt, Editura Paladin, Editura Art şi Art Educaţional.
     

  • Mai merită să te lupţi pentru a ajunge manager?

    Business Magazin a strâns până în prezent 1.100 de manageri, sub 40 de ani, la care se vor adăuga de săptămâna aceasta încă 100. Până la urmă este un pariu pentru viitor din partea Business Magazin.

    În 2006, la prima ediţie, nu ştiu dacă ne gândeam că Iulian Stanciu de la eMAG va ajunge unde a ajuns astăzi, de exemplu. La fel, Călin Drăgan, de la Coca-Cola, care era un director operaţional în România când l-am descoperit, pentru a ajunge acum în Japonia şef peste un business de peste 10 miliarde de dolari.

    Fiecare dintre cei 1.100 de tineri manageri adunaţi an de an are propria poveste de creştere, de eşec, de stagnare sau de ieşire de tot din business.

    Odată cu creşterea investiţiilor străine şi apariţia multinaţionalelor, noţiunile de manager, de director, de CEO, CFO, COO, CMO au devenit tot mai importante. De asemenea, numele celor care ocupă aceste poziţii au crescut în importanţă în mediul de afaceri din România, mulţi identificându-se chiar cu firma.

    La polul opus, în companiile româneşti, numele managerilor din interior sunt mai puţin cunoscute. Antreprenorul este cel care are prim-planul.

    Spre exemplu, la Mobexpert, toată lumea ştie de Dan Şucu, proprietarul, patronul, antreprenorul. Prea puţină lume ştie de Bogdan Staicu, unul din oamenii de bază din spatele acestui brand, cu o activitate de peste 20 de ani în companie.
    Dar, dincolo de panoul de onoare, o întrebare care se pune din ce în ce mai des este dacă mai merită să te lupţi să fii manager, director şi – de ce nu? – chiar antreprenor.

    Stresul de zi cu zi din businessul românesc este infernal, iar acest lucru îţi poate aduce o depresie, o cădere totală din punct de vedere psihic şi fizic, un colesterol, un cancer sau rupturi ireparabile în familie.

    Creşterea orgoliului odată cu avansul din organigramă şi majorarea salariului/bonusului, necesitatea de a fi în priză tot timpul, obligaţia de a atinge ţintele din buget, dorinţa de a nu claca şi eşua pun presiune pe manageri în fiecare zi.
    Viaţa a făcut ca în România anilor 2000, când se deschidea o altă economie, mulţi angajaţi români să ajungă manageri şi directori în foarte scurt timp. Ei au ars etapele şi nu au avut timp să acumuleze nici experienţă şi nici detaşare pentru a face faţă schimbărilor rapide. Criza a măcelărit mulţi manageri care ştiau că sunt buni, dar care au aflat că nu sunt de neînlocuit.

    Cu ridurile acestui ultim deceniu, care a lovit în plin mediul românesc de afaceri, mulţi manageri se întreabă dacă merită acest job, dacă merită să te lupţi să ajungi sus, dacă merită să-ţi strici sănătatea pentru 3.000 – 5.000 de euro pe lună, în condiţiile în care diferenţa dintre salariile de intrare şi cele de manager nu mai sunt atât de mari ca acum un deceniu.
    Tendinţa în piaţă este de a majora salariile de intrare şi cele de la limita de jos şi de a plafona salariile de top, dacă nu chiar de a le reduce.

    Noile generaţii de angajaţi preţuiesc timpul, locul şi cu cine lucrează, cafeteria şi cantina de la parter mai mult decât salariul şi poziţia în companie. Plus că pleacă la prima dispută verbală.

    Pentru noile generaţii de angajaţi, nici nu se mai pune problema determinării, energiei, dorinţei de a mişca lucrurile, de a sări etapele, de a ajunge sus, de a muri pentru companie.

    La ora 18.00 toată lumea vrea să plece la mall sau la bere.

    În aceste condiţii, tu, ca manager, cu cine mai lucrezi? Pe cine mai suni noaptea ca să-i dai de lucru pentru a doua zi la prima oră? Cu cine îţi mai faci bugetul? Cu cine mai obţii bonusurile, care oricum au scăzut de la criză încoace?
    Acum un deceniu, multă lume voia să fie şef, să aibă angajaţi în subordine, să fie şi mamă, şi tată pentru problemele tuturor.
    În prezent, toată lumea fuge de poziţii care înseamnă a lucra cu alţii, a-i învăţa pe alţii, de a fi responsabil de munca altcuiva. Ierarhiile verticale s-au transformat în multe poziţii orizontale pentru că nimeni nu mai vrea să-şi ia crucea responsabilităţilor pentru alţii.

    Mulţi manageri, odată ce îşi preiau poziţia mai mult ca o corvoadă decât un mare pas înainte, încep să se gândească cum să devină mici antreprenori, să facă prăjituri, dulciuri, bijuterii, să înlocuiască un salariu de 3.000 de euro cu un business din care să câştige 2.000 de euro pe lună, dar fără stres, cu trei vacanţe pe an. În aceste condiţii, de ce mai merită să lupţi pentru a ajunge manager?

    O parte din răspunsuri le veţi primi de la noua generaţie de tineri manageri descoperiţi, şi anul acesta, de Business Magazin.
     

  • The Times: România devine un stat al UE în afara legii/ SRI are mecanisme neclare de control şi găseşte dificilă renunţarea la trecut

    ”Mulţimea care tot creşte strigă ”hoţilor, ieşiţi afară” din centrul Bucureştiului a evocat în mod inevitabil amintiri (ale Revoluţiei, not. red.) din 1989 şi ale ultimelor zile ale tiranului Nicolae Ceauşescu. Nu numai pentru că aceştia (”hoţii”, not.red.) reprezintă persoane de modă veche aflate la putere dar şi pentru că piesa stradală este jucată într-un moment în care conducătorii României par să fi preluat unele dintre tehnicile lor de la temuta Securitate, atotpătrunzătorul serviciu secret”, scrie editorialistul Roger Boyes de la The Times, într-un articol intitulat ”România devine un stat al UE, în afara legii”.”

    ”Eforturile anti-corupţie sunt utilizate pentru reglarea conturilor politice, iar Marea Britanie nu ar trebui să susţină aşa ceva”, adaugă publicaţia britanică.

    ”La apogeul său Securitatea a făcut uz de 15.000 de ofiţeri interni şi o reţea de informatori de aproximativ 500.000 de persoane. Aceasta asculta telefoane, bătea şi şantaja suspecţi, aresta oameni care discutau glume politice, patrula în secţiile de ginecologie pentru a se asigura că nimeni nu efectua întreruperi de sarcină, împrăştia zvonuri şi apoi îi aresta pe cei ce le reiterau. A fi paranoic în România însemna a te afla în posesia tuturor faptelor”, adaugă The Times.

    ”Succesorul oficial al Securităţii este SRI-ul, Serviciul Român de Informaţii, care serveşte unui Guvern democratic şi nu este în nicio măsură la fel de cumplit. Acesta găseşte însă dificilă renunţarea la trecut. A construit o mare bază de date, colecţionând informaţii de la mai multe agenţii guvernamentale; scopul său complet fiind delimitat de caracterul ascuns, mecanismul său de control fiind neclar. Accesul SRI-ul în viaţa de zi cu zi a fost consolidat şi intensificat de cooperarea cu puternica agenţie anti-corpţie, DNA. Acestea ascultă împreună telefoane şi efectuează arestări preventive, adică păstrează suspecţi importanţi în detenţie pentru a-i opri pe aceştia să comită pe viitor presupuse ofense similare”, scrie The Times.

    ”Lupta împotriva corupţiei este privită ca un scop strategic împărtăşit de toţi, destinat să satisfacă criticii din UE şi SUA. Mulţi protestatari de săptămâna aceasta din Bucureşti sunt de acord cu acest principiu şi sunt furioşi pentru că noul Guvern al lui Sorin Grindeanu a emis un decret care i-ar scuti de (pedepse, not red.) pe cei care iau mită (până la un prag de 200.000 de euro, not. red.), unii dintre aceştia părând a fi membri ai Partidului său Social Democrat”, adaugă publicaţia străină.

    ”Dar furia lor ar trebui să ţintească altundeva: la organele secrete, greu de înţeles ale României care au folosit subiectul corupţiei pentru a rezolva dispute cu inamicii, au încălcat drepturi de bază şi au instituţionalizat o legătură sinistră cu sistemul judecătoresc, poliţia secretă şi elementele anti-corupţie. În 2015, DNA-ul a susţinut că a obţinut o rată de condamnare de 92 la sută din toate cazurile, un succes despre care multe organizaţii pentru drepturile omului consideră că ar fi imposibil de obţinut fără ascultarea telefonului de către poliţia secretă. Între timp, Uniunea Naţională a Judecătorilor a solicitat în mod formal divulgarea integrală a agenţilor SRI ce lucrează în sistemul judiciar şi informaţii despre aprobarea SRI a noilor judecători. Tribunalurile au devenit atunci politizate. Suspecţii în cazurile de corupţie sunt adeseori televizaţi în timp ce fac ”paradă judiciară”; întregul concept al corupţiei a interferat cu abuzul puterilor politice. Este vorba despre generarea unor cifre impresionante de arestări în timpul în care menţii ascunse publicului axele de putere actuale.”

     

  • Surprizele lui Dumnezeu

    În latină, limba documentelor oficiale ale Vaticanului, “pontifex” înseamnă “constructor de poduri”. Suveranul Pontif este capul Bisericii Romano-Catolice, dar este şi şef de stat. Podurile pe care le construieşte nu sunt doar spirituale, ci şi politice. Vizitele Papei nu sunt doar călătorii apostolice, ci vizite de stat sau de curtoazie.  
     

  • Pregătiţi-vă de încetinirea creşterii economice şi de îngheţarea pieţei forţei de muncă

    România beneficiază de o creştere economică susţinută de aproape 30 de luni, adică doi ani şi jumătate. Statistic, pe medie, salariile au crescut cu aproape 30%, dar aici sunt diferenţe mari. Sunt sectoare unde salariile stagnează sau chiar au scăzut şi sunt industrii care beneficiază de creşteri susţinute.

    De asemenea, au crescut salariile mici, prin majorarea salariului minim pe economie de la 750 de lei la 1.250 de lei.
    În iulie 2008 scriam în Business Magazin un articol legat de supraîncălzirea economiei României, de un ritm care nu poate fi susţinut, pentru că în spate nu vine nimic.

    Titlul articolului de atunci era „Temeţi-vă că v-aţi putea pierde jobul şi n-o să vă găsiţi altul în aceleaşi condiţii“. În septembrie 2008 începea oficial criza, iar din ianuarie 2009 România era lovită din plin. Întâi au scăzut salariile mai mari din sectorul privat, între 20% şi 50%, au urmat reducerile de personal, în 2010 au venit tăierea salariilor la stat şi o nouă reducere de costuri în toată economia.

    Pierderile de joburi de atunci – un milion; nici masa salarială nu s-au recuperat în totalitate până acum, de la 56 de miliarde de euro am ajuns numai la 52 de miliarde de euro, după ce, în 2010, valoarea tuturor salariilor plătite în România coborâse la 48 de miliarde de euro.

    Analiştii economici se pregătesc să anunţe încetinirea creşterii economice pentru anul viitor. UniCredit estimează că de la 4,1% creştere în 2016 România va scădea la un ritm de 3,1% în 2017. Măsurile fiscale – creşterea salariului minim pe economie, reîntregirea salariilor, reducerea TVA – şi-au epuizat efectele şi este puţin probabil ca economiei să i se dea un nou impuls fiscal.

    Creşterea economică din ultimii doi ani şi jumătate s-a bazat în principal pe consum şi mai puţin pe investiţii şi pe noi locuri de muncă. Firmele investesc prudent şi nu se mai aruncă aşa cum făceau în perioada de boom. De asemenea, într-un sector nu toate companiile îşi majorează afacerile, ci unele cresc mai mult, iar altele scad.

    În lipsa unor investiţii noi, în lipsa unor poziţii nou deschise, piaţa muncii îngheaţă, directorii de HR încercând să rezolve problemele interne fără să pluseze pentru a nu dezechilibra organigramele actuale. Deşi este o cerere mare pe piaţa de IT, cred că piaţa românească se îndreaptă spre atingerea potenţialului maxim de salarizare în condiţiile actuale de structură. Conform datelor statistice, salariul mediu din IT este de 5.100 de lei (1.200 de euro). El ar mai putea creşte dacă apar joburi cu o valoare adăugată mult mai mare, iar România nu a ajuns din păcate la astfel de comenzi. La polul opus, salariile din hoteluri şi restaurante, cele mai scăzute din România – 1.200 de lei – nu cresc, cu toate că turismul românesc are o perioadă bună.

    Toată lumea este precaută în privinţa viitorului şi nu vrea să rişte, de aceea ne îndreptăm spre un blocaj de investiţii în economie în sectorul privat. În cazul în care această încetinire a creşterii economice va fi bruscă, companiile îşi vor revedea organigramele interne şi vor încerca să facă un fine tuning de restructurare. Cei care au fost angajaţi în criză poate vor fi „împinşi“ să ia locul celor seniori, pentru a se reduce bugetele salariale sau pentru a nu le creşte. Creşterea economică nu este uniformă în toată ţara, ci numai în oraşele mari, şi de aceea multă lume nu vede plusuri în portofel sau pe card. Noile poziţii care apar necesită alte skill-uri, iar cei seniori nu vor vrea să se reconvertească aşa uşor.

    În ciuda unei pieţe fierbinţi de HR în oraşele mari şi în zonele limitrofe, piaţa nu abundă în foarte multe joburi noi, mult mai bine plătite. Cei care găsesc „creşteri salariale de 30-50%“ sunt excepţii, nu regula. Această încetinire a creşterii economice care va urma nu va lovi precum criza din 2008-2009-2010, dar va strânge din nou bugetele, cardurile şi va răcori puţin încrederea în viitor care intervenise în ultimii doi ani şi jumătate.

    Brexitul va determina revizuirea investiţiilor şi bugetelor multinaţionalelor din întreaga lume, cu efecte şi în România. Câţiva analişti spun că Brexitul este o oportunitate pentru România de a atrage noi investiţii. Dar, din păcate, în ultimii opt ani, patru în criză şi patru pe plus, nu am pregătit terenul pentru o astfel de oportunitate, aşa că nu avem ce să oferim mai mult decât oferim acum: salarii mici comparativ cu ceea ce livrăm.

     

  • Noua generaţie va deveni „socialistă“ mult prea devreme

    Prima ediţie a apărut în 2006, iar dacă ne uităm la traiectoriile celor care au fost prezentaţi atunci, considerăm că am avut intuiţie bună. În cele 11 ediţii am strâns până acum 1.100 de manageri, care reprezintă pariul nostru peste timp. Cine ştie, poate unul dintre ei va deveni preşedintele României, guvernatorul Băncii Naţionale, premier, ministru (secretari de stat am avut deja – Cristian Sporiş, vicepreşedinte Raiffeisen, la Ministerul Finanţelor sau Mihai Ghyka, fost şef al Bergenbier şi Vodafone şi până acum două săptămâni la Ministerul Culturii) sau vor ocupa alte funcţii publice, având posibilitatea să schimbe ceva în modul de funcţionare a statului.

    Faţă de acum zece ani, multe lucruri s-au schimbat în privinţa perspectivelor de viitor ale noii generaţii. Dacă în 2006-2007 şi chiar 2008 lumea era a lor, aveau mai multe oferte de joburi pe masă sau credeau că pot face afaceri din care să câştige bani repede, acum lucrurile s-au schimbat dramatic. Noua generaţie este prinsă între o Românie care nu încurajează antreprenoriatul, care încurajează prea puţin afacerile, se uită prea puţin în viitor şi între o Românie corporatistă unde lucrurile s-au aşezat, posibilităţile de promovare s-au redus, creşterile salariale cu două cifre nu mai sunt la tot pasul, poziţiile de top se restrâng, odată ce pieţele se consolidează şi nu mai vin jucători noi.

    Conform unui studiu la nivel european, România se află printre ultimele locuri (penultimul) la companii nou înfiinţate la 1.000 de locuitori, cu numai 30. Media europeană este de 54. Pe primele locuri se află Portugalia, Austria şi Olanda, cu câte 200. Datele arată că România, ca stat, nu încurajează o economie antreprenorială, unde opţiunea de a-ţi face o afacere după ce termini şcoala să fie pe primul loc. Birocraţia instituţională şi cea a hârtiilor sunt la un nivel ridicat în România: sunt peste 100 de taxe şi impozite, iar pentru completarea tuturor „căsuţelor“ îţi trebuie zile întregi.

    Gândiţi-vă la celebra declaraţie de TVA. În Marea Britanie îţi deschizi o firmă în zece minute, iar completarea tuturor hârtiilor legate de taxe şi impozite durează tot atât, spune Alina Andrei de la firma de consultanţă fiscală Cabot Transfer Pricing. În România IMM-urilor lucrează numai 2,5 milioane de oameni, iar numărul job-urilor care apar în acest sector nu este mai mare de 50.000 pe an, pe lângă faptul că a-ţi deschide o afacere nu este prima opţiune decât dacă eşti extrem de determinat şi a lucra într-un IMM nu reprezintă o opţiune pentru un tânăr. Pentru cei care termină şcoala în oraşele mari precum Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Braşov sau Sibiu prima opţiune este de a-şi găsi un job într-o multinaţională cu nume, dacă se poate în IT este perfect, care să le aducă un mediu de lucru prietenos, colorat, multe traininguri şi plecări în afară, cafetăria la parter, abonamente la clinici medicale private, sală de fitness, reduceri la shopping şi cursuri de dans (tangoul este la modă).

    Dacă într-un IMM românesc salariul se duce între 1.000 şi 1.500 lei net, fără beneficii, într-o multinaţională porneşti de la 2.000, plus beneficii. Pentru 30 de judeţe din România unde afacerile private sunt la pământ, opţiunea unui tânăr este de a lucra la stat, de a lucra de la 8:00 dimineaţa până la 4:00 după-amiază, unde lucrările se efectuează (ce ai de făcut) în săptămâni, luni, ani şi unde probabilitatea de a fi dat afară este destul de redusă. Dacă jobul implică şi acordarea de avize, de a lucra cu mediul privat este perfect; banii pe care îi primeşti de la stat nici nu contează. Mai mult de-atât, în companiile de stat salariul net se duce spre 2.200-2.400 lei. Deci întrebarea unui tânăr este de ce să lucreze într-un IMM, într-o companie mică sau mijlocie antreprenorială, dacă la stat salariul este dublu? De ce să lucreze cu un patron care vrea să mişte lucrurile când poate să lucreze la stat, unde nimeni, pe cale ierarhică, nu vrea să mişte nimic?

    Dacă ne ducem puţin mai în jos, vom constata că România, aşa cum este condusă de la Palatul Cotroceni, Palatul Parlamentului, din birourile liderilor politici, nu încurajează munca. Salariul minim brut este de 1.250 lei, ceea ce înseamnă un net de 1.000 lei. Pe de altă parte, ajutoarele sociale se învârt între 300 şi 500 lei, un ajutor de şomaj fiind chiar mai mare. Are sens să îţi baţi capul să lucrezi? Să te scoli dimineaţa, să fii atent la produsul pe care îl faci? Companiile din vestul ţării sunt disperate să găsească forţă de muncă, ajungând chiar să caute oameni în biserici şi penitenciare. Iar bazinul s-a redus atât de mult, chiar şi pentru poziţiile de muncă necalificată.

    În România sunt cel puţin un milion de oameni pentru care a munci, a-şi găsi un job, nu reprezintă o soluţie. În acelaşi timp, poate există o jumătate de milion de tineri pentru care România nu reprezintă o variantă de a-şi deschide şi de a face afaceri. Treptat, noile generaţii vor fi strivite între stat şi mediul privat, care se consolidează (din două companii faci una singură pentru a rezista) şi care va oferi din ce în ce mai puţine opţiuni de joburi, de promovare, de creşteri salariale. Acest lucru va naşte treptat un comportament „socialist“ de statu-quo, de a intra într-un loc şi a-ţi apăra poziţia sau de a schimba joburile la prima nemulţumire faţă de angajator.

    Cei 1.100 de tineri manageri pe care Business Magazin i-a adunat de-a lungul celor 11 ani fac parte dintr-o generaţie norocoasă care a avut mult mai multe opţiuni. Asta dacă cei care fac parte din generaţia celor 1.100 nu vor prelua puterea şi vor schimba lucrurile.