Tag: drum

  • De ce a DISPĂRUT fondatorul Google din viaţa publică.Unde îşi petrece timpul acum unul dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă

    In vreme ce nume cunoscute din lumea tehnologiei, precum Mark Zuckerberg sau Jack Dorsey au inceput sa apara tot mai des in lumina reflectoarelor, unul dintre fondatorii Google, Larry Page, pare sa fi ales alt drum.
     
    Page petrece tot mai mult timp departe de ochii lumii, scriu cei de la Bloomberg, in marea parte a timpului pe insula sa privata din Caraibe.
     
    Nai mult, in ciuda faptului ca Google a intrat de curand sub tirada lui Donald Trump, Page a preferat sa nu reactioneze, fapt rar intalnit in astfel de situatii.
     
    Conducerea Google a fost invitata sa participe la o audiere in fata Congresului, dar Page si Sergey Brin au refuzat; organizatorii au lasat doua scaune goale in semn de nemultumire fata de decizia celor doi.
     
    Presa scrie ca Page ar putea avea din nou probleme cu vocea, el facand publica, in 2013, o afectiune de care a suferiy in anii ’90.
     
    Desi este o persoana in general discreta, retragerea lui Larry Page din fruntea Google ar putea semnaliza o noua directie pentru gigantul din IT.
  • Lungul drum spre Bursa de la Bucureşti

    „Aşa cum spuneam în urmă cu câţiva ani că orice om din România trebuie să treacă măcar şase luni printr-un call center ca să vadă cum discuţi cu un client nemulţumit, aşa spun acum că fiecare companie ar trebui să se comporte ca şi cum ar fi pe bursă, pentru că asta va da un anumit standard practicilor din companie”, a spus Florin Talpeş, fondator al companiei româneşti Bitdefender, în cadrul evenimentului Romanian Stock Market Summit, organizat săptămâna trecută.

    În situaţia unei listări, producătorul românesc de soluţii de securitate cibernetică Bitdefender ar putea deveni următorul unicorn al României, în prezent compania fiind evaluată la 687 milioane de euro. Bitdefender îşi remunerează angajaţii şi prin aşa-numitul stock option plan, prin care aceştia devin acţionari în companie. Pe baza acestei structuri, Talpeş a povestit despre această evaluare a performanţei la care se supune oricum în faţa acţionarilor existenţi.

    „Când vorbim de companii din tehnologie, noi spre exemplu avem stock option plan, iar numărul de acţionari este destul de mare. (…) Vedem Bitdefender ca pe un business de familie, deşi avem investitori, deşi avem mulţi acţionari nefiind pe bursă. Mie îmi place jocul ăsta în care ei ne evauează performanţa. De multe ori când stau de vorbă, mai ales cu amici americani, ei merg pe mitul acesta că de fapt ieşirea pe busă poate să frâneze inovaţia într-o companie. Ieşirea pe bursă aduce creşterea birocraţiei, vine cu un stil corporatist de a te organiza şi aşa mai departe”, completează Talpeş.

    Deşi el se consideră un „partizan” al bursei, atrage atenţia că nu are un proiect iminent de ieşire pe bursă. „Nu o să afirmăm că ieşim până nu avem un proiect concret şi nu am semnat un contract cu un consultant ca să ne listăm, dar o privim ca pe una dintre opţiuni”, adaugă antreprenorul. Din perspectiva unui antreprenor care a făcut deja pasul curajos spre bursa de la Bucureşti, Mihai Marcu, preşedintele MedLife, susţine că listarea nu este „aşa complicată pe cât pare” şi că cel mai important este să respecţi promisiunile făcute în faţa acţionariatului.
    „Listarea nu este aşa de complicată pe cât pare. Atunci când eşti listat, independenţa fondatorilor şi a managementului este mult mai mare decât se aşteaptă lumea. Atunci când o companie listată livrează ce spune, chiar şi într-un mediu ostil, acţionarii nu vor să schimbe nimic. Chiar şi în companiile gigant fondatorii controlează compania, pentru că investitorii au venit acolo pentru ei, pentru că au încredere în ei”, notează Mihai Marcu.

    El a declarat recent în cadrul Romanian Stock Market Summit că listarea a fost un lucru foarte bun pentru MedLife, încât de la listarea la BVB, după un 2015 cu afaceri de 85 milioane de euro, a ajuns prima companie medicală privată din România care a depăşit pragul de 100 de milioane de euro, ajungând la finele lui 2018 la 176 milioane de euro.

    Nu doar piaţa principală a bursei de la Bucureşti poate aduce o valoare adăugată foarte mare pentru companiile antreprenoriale, dar şi AeRO, piaţa secundară de la Bucureşti, poate să funcţioneze bine, potrivit reprezentanţilor companiei româneşti de software Bittnet Systems, listată pe această bursă alternativă. 

    „Pentru noi piaţa de capital a funcţionat. Noi am atras peste 30 de milioane de lei ca obligaţiuni, am capitalizat toate profiturile şi am atras majorări de capital de equity de 5 milioane de lei. Dacă facem fast-forward între aprilie 2015 şi astăzi, dacă atunci aveam 8 milioane de lei cu activitate în training IT şi integrare, începem 2019 ca un grup de 4 companii cu peste 120 de angajaţi şi colaboratori, care a făcut peste 60 de milioane de lei cifră de afaceri şi ţintim anul acesta 120 milioane euro”, explică Cristian Logofătu, CFO al companiei Bittnet Systems, pe care a fondat-o alături de fratele său, Mihai Logofătu.

    El spune că nu ar fi reuşit să multiplice de şase ori capitalizarea companiei, la o lichiditate destul de ridicată, dacă nu ar fi ales abordarea în care reinvestesc de fiecare dată profitul, ceea ce le-a permis să se împrumute şi mai mult de la investitori, în condiţiile în care au livrat de fiecare dată pe cupoanele de obligaţiuni.

    Şi business angelul Sergiu Neguţ este de părere că bursa poate fi un instrument foarte bun de finanţare, mai ales atunci când vine vorba de un risc mai mare decât cel pentru care au băncile apetit.

    „Ce s-a întâmplat la BVB este că instrumentele de finanţare au devenit accesibile pentru companii. Dacă la început toată lumea se uita de la distanţă, este foarte interesant că a prins. Chiar şi pentru companiile listate pe AeRO poţi emite obligaţiuni la un cost al creditului pe care ţi-l asumi, care este comparabil cu costul total al împrumutului bancar şi fără garanţii personale. Într-adevăr trebuie să faci ajustări, să devii SA, dar te gândeşti dacă e o rută mai avantajoasă”, explică Neguţ.

    Dragoş Neacşu, CEO al Erste Asset Management, spune că drumul companiilor spre bursă este mai rapid decât era în urmă cu câţiva ani, unele companii făcând paşi spre listare la doar 3-4 ani de la înfiinţare, precum Bittnet.

    City Grill s-ar putea număra în rândul companiilor româneşti care s-ar putea lista anul acesta, potrivit declaraţiilor lui Dragoş Petrescu, fondatorul grupului românesc de restaurante. „M-am gândit la listare. Sunt un fan al capitalului românesc şi dacă aş ajunge să fiu listat aş vrea să fiu listat aici. Noi suntem un brand românesc. (…) Listarea e o validare pentru orice antreprenor. Te poţi finanţa şi îţi este recunoscută valoarea ta, ca persoană şi ca acţionar. Dar trebuie să fii foarte curajos. Curajul e legat de încredere şi încrederea este legată de predictibilitate”, spune Petrescu.

    Chiar şi Adrian Mihai, fondator al FAN Courier, susţine avantajele listării. „Sunt multe avantaje atunci când te listezi şi cel mai mare este vizibilitatea. Un dezavantaj ar fi că indiferent cât de bine arată cifrele, depinzi de o declaraţie care poate duce bursa foarte jos (cum s-a întâmplat în luna decembrie când a fost anunţată deja celebra OUG 114, care a dat startul unor scăderi ce au anulat creşterile din întreg anul 2018 şi nu numai).”

    Şedinţă foto din trei în trei luni

    Cu toate aceste avantaje, de ce nu avem 120 de IPO-uri pe an, cum a avut Polonia în 2018? Unul dintre principalele motive ar fi această frică de „fotografie” odată la trei luni, când companiile trebuie să iasă şi să le arate investitorilor „bucătăria” lor, aşa cum o numeşte Omer Tetik, CEO la Banca Transilvania. „Bursa a fost o consultanţă importantă pentru noi pentru că la fiecare trei luni ieşim în piaţă şi ne uităm în bucătăria noastră, cum am făcut bani, unde am făcut, unde am greşit”, apreciază Tetik.

    Sergiu Neguţ, din poziţia de investitor, atrage atenţia că pe bursă compania trebuie să fie „în formă în fiecare zi”, ceea ce reprezintă un efort în plus din partea antreprenorilor, unul care are chiar şi aspecte de comunicare. „Faţă de alte modalităţi, la bursă trebuie să fii în formă zilnic, la fiecare poză din trei în trei luni. Asta cred că limitează inovaţia pentru că e mai greu să faci un plan pe trei ani şi jumătate pe care numai boardul îl înţelege foarte bine, trebuie să explici tuturor ce faci încât să fii în poziţie maximă la fiecare trei luni”, spune Neguţ.

    Însă la fel cum spune şi Talpeş, acesta poate fi un exerciţiu bun deoarece companiile îşi pot implementa norme de guvernanţă corporativă. Marius Ştefan, fondator al Autonom Services şi investitor de peste 20 de ani pe bursă, îndeamnă antreprenorii să încerce doar să facă exerciţiul practic de a se pregăti pentru listare, chiar dacă nu o vor face efectiv. „Am două lucruri pe care vreau să vi le spun, şi-anume mergeţi să vă şocaţi contabilul. Spuneţi-i că v-aţi hotărât să vă listaţi la bursă şi cereţi să vă pregătească rapoartele. Apoi, cu acele rapoarte financiare mergeţi şi le prezentaţi în faţa colegilor voştri. Şi atunci veţi înţelege nu doar cum arată cifrele voastre, dar vor avea şi colegii voştri o idee”, spune Marius Ştefan, care menţionează că ei au hotărât până acum să nu se listeze, deşi compania lor ar putea aduce un plus de diversitate în portofoliile investitorilor de la BVB.

    Şi Dragoş Anastasiu, preşedinte al grupului de turism Eurolines, intră în linie cu antreprenorii care susţin utilitatea exemplului oferit de bursă. „Bursa este un exemplu de urmat chiar dacă nu vrei să te listezi. Trebuie să te comporţi ca şi când ai dispărea mâine şi vrei ca firma ta să dăinuie. Să ne comportăm ca şi cum am fi listaţi. Asta ar trebui să ajungă în sângele oricărui antreprenor”, spune Anastasiu.

  • Drumul groazei din Banat. Duce la cele mai frumoase obiective turistice şi arată ca după război

    Eviţi o groapă şi dai în alta. Din păcate, asta este realitatea pentru cei care se încumetă să meargă cu maşina pe DJ 571B, în judeţul Caraş-Severin, noteaza infocs.ro.
     
    Drumul groazei face legătură între mai multe localităţi – Bănia, Gârbovăţ, Şopotul Vechi, Dalboseţ şi Şopotul Nou – şi duce spre inima Văii Almăjului, unde se găsesc câteva dintre cele mai căutate destinaţii turistice din Banat: Cheile Nerei, Cascada Beuşniţa, Lacul Ochiul Bei, Cetatea Socolari.
     
    Oamenii din partea locului au ajuns la capatul rabdarii si se plang ca multimea de cratere alunga turistii, aceasta in conditiile in care majoritatea localnicilor traiesc din agricultura si cresterea animalelor, iar turismul le-ar aduce venituri suplimentare.
     
  • Cum a reuşit o tânără să transforme un blog într-o afacere de succes

    Antreprenoarea Elena Oglindă a lansat platforma Wineful şi abonamentul la vin în toamna lui 2017, alături de reprezentanţii fondului local de investiţii în start-up-uri V7 Capital, după ce, cu un an înainte, pornise un magazin de cadouri cu vin în online. În noiembrie 2018, businessul s-a extins şi în offline, prin deschiderea winebarului Wineful Tapas & Wine, în urma unei investiţii de 150.000 de euro. Anul trecut, Wineful a înregistrat o cifră de afaceri de 190.000 de lei (cca 40.000 de euro), iar pentru 2019 antreprenoarea prevede că aceasta va ajunge la aproximativ 100.000 de euro. Cât despre winebar, în numai două luni de activitate acesta a avut venituri de 35.000 de euro, iar pentru 2019 aşteptările reprezentanţilor businessului vizează o creştere de până la 300.000 euro. Care este însă povestea Elenei Oglindă şi a „primului şi singurului abonament la vin din România”, după cum spune chiar ea?

    Elena Oglindă a terminat Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi a început să lucreze în media încă din primul an de facultate, ca editor video la o televiziune, apoi ca digital marketer şi copywriter în câteva agenţii de publicitate. Atrasă fiind de lumea publicităţii, s-a angajat ca marketing manager într-o companie românească de dezvoltare de software, poziţie pe care a ocupat-o mai bine de cinci ani. În paralel, a avut o serie de proiecte antreprenoriale sau de voluntariat: la 18 ani a creat o casă de producţie video în urma unei investiţii primite printr-un program de tip business school; apoi, de la vârsta de 16 ani, timp de peste un deceniu, povesteşte că a fost DJ „prin toate cluburile şi festivalurile din ţară”. S-a implicat şi în organizarea de evenimente muzicale şi a fondat o asociaţie ce se doarea a fi un hub/spaţiu de coworking adresat muzicienilor sau celor interesaţi să înveţe să facă business în domeniul muzical, care nu a atras însă suficiente investiţii pentru susţinerea lui. Printre hobbyurile sale se numără muzica, tehnologia „şi recunosc că şi start-up-urile – îmi place să aduc idei la viaţă”.

    Pasionată dintotdeauna de vin şi interesată să descopere şi să exploreze soiuri şi crame noi, s-a decis să urmeze şi un curs de somelier. Apoi, pentru că i se cereau mereu recomandări de vin, a început un blog în care publica sfaturi despre vinurile pe care să le alegi sau de care să te fereşti. „Astfel am descoperit că exista un public destul de mare interesat de vin, ce nu se regăsea în stilul şi imaginea magazinelor de vin existente în online, şi am reuşit să-l strâng în jurul blogului pe care ulterior l-am transformat într-un magazin online.”

    Magazinul online a fost lansat în toamna lui 2016, cu o investiţie iniţială de aproximativ 8.000 de euro, la care se mai adaugă şi costul cursurilor de specializare, dar şi „timpul investit în crearea businessului”, spune ea. Aceşti bani au fost direcţionaţi în crearea unui website, a accesoriilor personalizate (pahare, suporturi de pahare şi de sticle), în stocul de vinuri şi consumabile şi în marketing.

    Iniţial, oferta cuprindea doar câteva pachete cu sticle de vin, care se încadrau mai mult în zona de cadouri. Antreprenoarea spune că elementul diferenţiator a fost prezenţa ghidurilor, în care erau cuprinse „notele de degustare a vinului, recomandări culinare, recomandări de servire şi povestea cramei de la care vine”. La doar câteva luni distanţă, Elena Oglindă a primit o propunere de parteneriat şi investiţie din partea V7 Capital, companie românească de venture capital. „Am început să lucrăm împreună la ideile comune pe care le aveam şi astfel, pe 1 noiembrie 2017, am lansat un site nou şi serviciul de abonament la vin.” Acesta, explică ea, a apărut din dorinţa de a încuraja clienţii să încerce crame şi vinuri noi şi astfel să îşi educe gustul, dar şi să afle mai multe despre acestea prin ghidurile cu care vine fiecare vin. V7 Capital a venit astfel nu doar cu idei, ci şi cu un aport de 50.000 de euro, investiţi într-un website mai complex, în crearea de produse, accesorii şi consumabile personalizate realizate în număr foarte mare, în dotarea unui studio foto in-house pentru a putea fotografia vinurile noi listate pe site, în stocuri şi în marketing.

    Abonamentul conţine doar vinuri surpriză livrate lunar şi are patru planuri: o cutie cu două vinuri de culoare albă, un pachet cu două vinuri mixte, o cutie cu două vinuri roşii şi una cu patru sticle, care conţine toate sortimentele din celelalte pachete. Vinurile din abonament sunt mereu noi şi ulterior sunt listate pe site la preţ întreg, faţă de cel din abonament, care este redus şi include şi livrare şi materiale gratuite. Preţurile abonamentelor la vin diferă în funcţie de numărul de sticle incluse. Astfel, cutiile cu două sticle costă 100 de lei, iar cele cu patru sticle, 200 de lei. Cel mai des incluse în abonament sunt vinurile liniştite roşii şi albe, seci, pe lângă cupaje, iar soiul cel mai căutat anul trecut a fost Feteasca Neagră, urmat de Sauvignon Blanc; uneori, sunt cereri şi pentru vinuri roze sau spumante. Anul trecut, prin intermediul platformei Wineful s-au vândut peste 15.000 de sticle, iar pentru anul acesta antreprenoarea se aşteaptă ca numărul să se tripleze. „Avem vinuri de la peste 30 de crame din România – cu 30% dintre ele lucrăm direct, dar şi de la aproximativ zece crame internaţionale, vinuri luate prin importatori locali”, descrie antreprenoarea oferta de vinuri.

    La începutul lunii noiembrie 2018, la un an distanţă de la lansarea abonamentului la vinuri, Elena Oglindă a decis, alături de Andrei Creţu şi Iulian Cârciumaru, reprezentanţii V7 Capital (şi fondatori 7card), dar şi împreună cu alţi doi parteneri care s-au alăturat pe parcurs – Cătălin Ivaşcu, cofondator 7card şi Dan Moraru, marketing manager 7card, să extindă conceptul şi în offline, prin deschiderea winebarului Wineful Tapas & Wine, în care au fost investiţi 150.000 de euro. În bar, antreprenoarea spune că cel mai mult sunt consumate vinurile româneşti, roşii, corpolente şi vinurile albe şi roze aromate, cu note fructate, cele mai vândute branduri fiind 1000 de Chipuri, Gramofon şi Catleya. Alături de vinuri, meniul conţine produse şi preparate tradiţionale realizate în România şi în străinătate de micii producători de alimente bio.

    Potrivit descrierii Elenei Oglindă, atât clienţii platformei cât şi cei ai winebarului sunt persoane cu vârsta cuprinsă între 25 şi 45 de ani, în proporţie de 65% femei, cu studii universitare şi job în mediul corporate sau domenii creative, atraşi de locaţiile moderne. În prezent, pe platforma Wineful sunt peste 150 de abonaţi – persoane fizice, precum şi doi clienţi corporate, care asigură 20% din procentul total al abonaţilor. Pe lângă aceştia, există o serie de clienţi care nu sunt abonaţi, dar cumpără frecvent produse din magazinul online. În primele trei luni ale anului, antreprenoarea se aşteaptă la o dublare a numărului de abonaţi, iar pe termen lung, planurile de dezvoltare pentru 2019 includ deschiderea mai multor locaţii fizice în alte oraşe din ţară, dar şi extinderea conceptului de abonament la vin pe plan extern. Cei mai mulţi abonaţi sunt din Bucureşti, urmaţi de cei din Cluj, dar şi de un număr mic de abonamente răspândite în aproape fiecare oraş al ţării. Valoarea bonului mediu în winebarul Tapas & Wine este de 180 de lei. În prezent, procentul clienţilor străini care vizitează winebarul este de aproximativ 10%, „dar cred că asta se datorează şi timpului scurt în care am fost prezenţi pe piaţă”, spune antreprenoarea. Ea crede că după ce businessul va avea o vizibilitate mai mare atât la stradă cât şi în online şi în urma implementării unei campanii de marketing care va avea ca ţintă turiştii şi expaţii, procentul clienţilor străini va ajunge cu siguranţă la 30-35%.

    La nivel de investiţii, anul trecut s-au plasat în dezvoltarea platformei peste 50.000 de euro, iar anul acesta reprezentanţii businessului au bugetată o investiţie similară pentru dezvoltări suplimentare în website şi produse, dar şi pentru a implementa o campanie complexă de marketing. „De asemenea, suntem deschişi în a atrage noi parteneri în business”, spune Elena Oglindă. În prezent, platforma are doi angajaţi, iar winebarul, cinci angajaţi.

    În ceea ce priveşte tendinţele consumatorilor români în materie de vin, antreprenoarea remarcă faptul că în ultimii 3-4 ani a crescut foarte mult curiozitatea consumatorilor de vin, cea de a descoperi crame şi vinuri noi, dar şi de a afla mai multe despre producţia sau degustarea de vin. Astfel, a crescut şi consumul vinurilor premium şi au apărut foarte multe evenimente cu rol educativ sau târguri în care sunt prezentate crame boutique. „Încă nu am ajuns la nivelul în care putem spune că avem un public educat, însă putem spune cu convingere că avem un public curios şi dornic să înveţe, ceea ce ne face să privim pozitiv următorii ani”, crede ea.

    În comparaţie cu pieţele din vestul Europei, Elena Oglindă spune că industria HoReCa ocupă în România un loc „destul de jos, din cauza situaţiei economice şi a incertitudinilor politice care au destabilizat sectorul privat”. Totuşi, vede cu optimism creşterea din ultimii ani a puterii de cumpărare a românilor şi faptul că aceştia au început să îşi dorească locaţii la nivelul celor din Europa de Vest, ceea ce a condus la dezvoltarea şi apariţia de localuri „tot mai diverse, cu designuri moderne, meniuri creative şi, în primul rând, servicii din ce în ce mai bune. Oamenii îşi doresc produse de bună calitate şi să fie serviţi cât mai prompt. De asemenea, creşterea importanţei tehnologiei în influenţarea comportamentului consumatorului a dus la îmbunătăţirea tuturor serviciilor”. Totodată, crede că şi accesul la informaţie sau la exemple de businessuri de succes din afară, dar şi intrarea pe piaţa românească a diferitelor programe de accelerare, finanţare sau specializare destinate start-up-urilor din industria HoReCa sau apariţia unui număr tot mai mare de localuri premium sau cea a ghidului Gault Millau au dus la îmbunătăţirea şi creşterea industriei şi ne poziţionează peste piaţa din sud-estul Europei. 

    Somelier de meserie, Elena Oglindă spune că această meserie a devenit cunoscută în România abia în ultimii ani „şi nu este încă pe deplin înţeleasă nici de către client, nici de către angajator”. Ea adaugă că, în ciuda faptului că au apărut şcoli de somelieri care au dat peste 250 de absolvenţi, „observăm că rolul somelierului în majoritatea restaurantelor încă este ocupat de furnizorul de vinuri, care creează meniul de vinuri în funcţie de ce se vin se vinde mai bine şi nu de meniul sau specificul locaţiei, iar cei care au diploma de somelieri aleg să se orienteze către businessuri proprii sau proiecte ce nu ţin neapărat de HoReCa”. Spre comparaţie, antreprenoarea spune că în vestul Europei somelierul are un rol bine poziţionat în fundaţia unui restaurant, în plan local somelierii fiind întâlniţi doar la evenimentele de degustare de vin, nefiind înţelese încă beneficiile unui somelier în activitatea de zi cu zi a unui local, iar asta „şi pentru că încă mai avem de lucrat la partea de educare atât a proprietarilor de restaurante, pentru a putea înţelege care este rolul acestuia în locaţie, cât şi a clienţilor locaţiilor pentru a avea încredere să se lase pe mâna somelierului”. Crede însă că vina este şi a somelierilor: „Un motiv pentru care aceştia nu sunt încă foarte populari în localuri este faptul că folosesc un limbaj de lemn, prin care nu se fac extrem de clari”, încheie antreprenoarea.

  • Locuitorii unui sat izolat se întorc împotriva Primăriei pentru că nu a deszăpezit drumul – FOTO

    Potrivit unui memoriu transmis Prefecturii Cluj, locuitorii satului Casele Miceşti acuză Primăria comunei Feleacu că, deşi a fost solicitată de zeci de ori pe zi, nu intervine pentru deszăpezirea drumului.

    „Având în vedere starea actuală şi de fapt a DC 71 ce leagă comuna Feleacu de Casele Miceşti, mai concret faptul că de o săptămână toţi locuitorii satului Casele Micesti suntem izolaţi şi în imposibilitatea de a ieşi din sat, implicit de a ne aproviziona cu alimente şi apă şi de a ne onora obligaţiile contractuale la locurile de muncă, iar copiii să poată ajunge la şcolile, grădiniţele sau creşele de care aparţin, noi, locuitorii satului Casele Miceşti vă rugăm să ne sprijiniţi. Drumul este impracticabil sau greu practicabil încă de la prima ninsoare. La Primăria Feleacu sunăm zilnic şi de câteva zeci de ori pe zi, rezultatul fiind nul! Ne întrebăm ce ar trebui să se întâmple încât primarul comunei Feleacu să fie sensibilizat şi să-şi facă datoria?”, se arată în documentul citat.

    Locuitorii satului susţin că dacă nu s-a întâmplat până acum nicio tragedie ţine doar de noroc, pentru că dacă s-ar fi întâmplat vreo urgenţă medicală sau de altă natură, rezultatul ar fi fost catastrofal în condiţiile în care „Salvarea, Pompierii sau SMURD-ul sunt în incapacitate de a ajunge la Casele Miceşti!”.

    „Poate în urma unei astfel de catastrofe s-ar fi trezit şi primarul comunei Feleacu. Se poate muri sau arde la 7 km de centrul Clujului în anul 2019, mai rău decât în antichitate! Singurele momente în care acesta a trimis un autoturism cu o lamă mică şi ineficientă au fost acelea în care noi am sunat la 112, la Pompieri, la SMURD”, se mai arată în memoriul locuitorilor din Casele Miceşti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Drumul dintre Novaci şi Rânca a fost închis din cauza viscolului şi a ninsorilor

    CNAIR şi Poliţia Rutieră au decis închiderea sectorului de drum Novaci –Rânca de pe DN 67C (km 16+000 – km 34+800) pentru toate categoriile de autovehicule.

    Poliţia Gorj a anunţat că măsura a fost luată joi, începând cu ora 12, din cauza viscolului puternic şi a ninsorii.

    „Au fost instituite filtre şi a fost prevăzută semnalizarea rutieră aferentă”, arată sursa citată.

    Nu au fost sesizate autoturisme blocate pe traseu.

  • Tusk şi românii

    Donald Tusk s-a născut în data de 22 aprilie 1957 şi este originar din Gdansk, Polonia. Tatăl său a fost dulgher, iar mama sa a fost secretară într-un spital. Tatăl său a decedat când Tusk avea doar 14 ani, conform informaţiilor oficiale din biografia sa, oferită de Consiliul European.
    În 1976 a început să studieze istoria la Universitatea Gdansk, unde a devenit implicat în activităţi ilegale împotriva regimului comunist. La acel moment, Tusk a cooperat cu reţeaua subterană Uniunea Comerţului Liber şi l-a cunoscut pe viitorul lider al rezistenţei, Lech Walesa.
    În 1980, Donald Tusk a fondat Asociaţia Studenţilor Independenţi, NZS, care a făcut parte din mişcarea de rezistenţă. Acesta a devenit lider al rezistenţei la locul său de muncă şi jurnalist la ziarul publicat atunci de rezistenţă.
    După ce legea marţială a fost implementată în decembrie 1981, el a rămas ascuns. A lucrat apoi ca vânzător la brutărie, iar mai târziu, între 1984 şi 1989, a muncit ca lucrător specializat în activitatea la înălţimi mari – precum cei care lucrează în construcţii sau la repararea firelor de înaltă tensiune utilizând echipament de escaladare.
    În tot acest timp el a fost activist în fruntea rezistenţei. După ce a fost arestat pentru scurt timp, a fost eliberat în urma amnistiei pentru prizonierii politici anunţată de generalul Jaruzelski.
    În 1983, Donald Tusk a fondat o publicaţie ilegală, Political Review, în care a făcut propagandă cu politici economice liberale şi cu regulile democraţiei libere.
    După prăbuşirea comunismului, grupul de rezistenţă cunoscut drept Liberalii din Gdansk au format un guvern după primele alegeri libere din Polonia.
    În acelaşi timp ei au fondat primul partid probusiness şi pro-Europa din Polonia, Congresul Democratic Liberal, cu Tusk în fruntea partidului. Acesta a fost responsabil pentru demonopolizarea şi privatizarea trustului de presă deţinut de stat.
    Anul 1990 a reprezentat pentru Donald Tusk anul în care a fost ales membru al Parlementului. În continuare, el a publicat o serie de cărţi despre istoria Gdanskului, unele dintre ele devenind bestselleruri în Polonia, sau chiar pe plan internaţional.
    Peste 11 ani, la începutul mileniului, Donald Tusk a fost unul dintre fondatorii partidului de centru cunoscut drept Platforma Civică, iar în 2003 a devenit liderul formaţiunii.
    În 2007, după o campanie dură, a devenit premier şi a stat şapte ani în această poziţie. Astfel, Tusk a devenit premierul polonez cu cel mai lung parcurs în fruntea statului din istoria Poloniei democratice. Acesta este încă singurul premier care a câştigat şi al doilea mandat.
    În timpul perioadei de şapte ani, Polonia şi-a menţinut un ritm stabil de creştere economică, iar în timpul crizei economia ţării a crescut cu aproape 20%, o performanţă record în Europa.
    În 2014, Donald Tusk a fost ales în poziţia de preşedinte al Consiliului European, iar în 2017 a fost reales pentru încă un mandat de doi ani şi jumătate, poziţie în care s-a aflat şi anul acesta când a susţinut discursul de la Ateneul Român.
    Potrivit surselor oficiale, Donald Tusk şi-a scris singur discursul în care a făcut referire la Mircea Eliade, la prima maşină a familiei lui – Dacia 1300, la Simona Halep şi la Steaua lui Helmuth Duckadam, care a câştigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni. Aşa face cu fiecare discurs: de cele mai multe ori, ajutat de traducători, Tusk încearcă să susţină discursul în limba ţării în care se află, în special în cadrul ceremoniei de preluare a Preşedinţiei Consiliului.

  • Firma care permite oamenilor să îşi facă propriul parfum

    O firmă londoneză aflată la început de drum, Ostens, vine cu altă soluţie, scrie Financial Times, şi anume să le vândă oamenilor nu parfumul în sine, ci materiile prime din care acesta este realizat. Oferind la vânzare publicului ingrediente olfactive separat, cum ar fi uleiurile de paciuli, iasomie, cedru, trandafir ori o moleculă artificială numită cashmeran velvet,  pe care acesta le poate combina ca să obţină mirosul dorit, Ostens speră să educe „nasul” cumpărătorilor şi să-i facă pe aceştia să aibă încredere în propriile lor gusturi. 

  • Nicoleta Eftimiu, Country General Manager / Coca-Cola România: „Cred că una dintre cele mai mari greşeli ale unui lider este să considere că informaţia are o singură direcţie – de la el către ceilalţi”

    Carte de vizită
    ¶ Este absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, iar primul job a fost acela de client service manager în cadrul unei agenţii de promoteri
    ¶ Lucrează la Coca-Cola România de aproape un deceniu şi jumătate, însă a preluat funcţia actuală anul trecut, fiind prima femeie aleasă să conducă operaţiunile companiei din cele două regiuni
    ¶ Printre pasiunile sale se numără sportul şi designul de interior