BusinessMagazin

Tag: dezvoltatori

  • “Sunt atât de bogată încât am cheltuit 1 milion de lire sterline doar pe parfum în două luni”. O prinţesă saudită a fost acuzată că este de fapt o prostituată din Etiopia

    O presupusă prinţesă saudită declara anul trecut că este atât de bogată încât şi-a permis să cheltuiască nu mai puţin de un un milion de lire sterline doar pe parfumul pe care l-a consumat în două luni. Sara Al Amoudi a fost acuzată că ar fi de fapt o prostituată etiopiană, extrem de săracă, care a pozat în prinţesă saudită pentru a-i escroca pe dezvoltatorii imobiliari Amanda Clutterbuck şi Ian Panton, de la care a luat apartamete luxoase în valoare de 14 milioane de lire sterline.

    Misterioasa prinţesă – a cărei vârstă este estimată între 31 şi 3ă45 de ani – a plâns în faţa instanţei de judecată, argumentând că n-a fost niciodată o prostituată nevoiaşă, că averea sa este reală şi că partidele de cumpărături la care a fost pot dovedi clar acest lucru.

    Sara Al Amoudi a ajuns la tribunal într-un Rolls Royce şi i-a mărturisit judecătoarei că adicţia sa pentru cumpărături este atât de severă încât a apelat la ajutor medical specializat pentru a se trata. Într-o engleză cu accent puternic, ea a declarat: “am o problemă legată de mersul la cumpărături şi merg la doctor; numai în ultimele două luni am cheltuit doar pentru parfum 1,4 milioane de dolari. Vă pot arăta pozele”.

    Sara Al Amoudi a apărut în instanţă îmbrăcată cu o burka care o învăluia complet şi cu încălţări cu tocuri de 10 cm. La cererea juriului a îndepărtat vălul de pe faţă dar continua să-şi ascundă faţa.

    Ea afirmă că a avut o legătură amoroasă cu presupusa victimă (Ian Patton, 45 de ani), în vreme ce partenera şi iubita acestuia (Amanda Clutterbuck, 56 de ani) şi că el ar fi împrumutat şi furat de la ea circa 5 milioane de lire sterline din “banii de buzunar” pe care îi primea din Arabia Saudită. Ea insistă că în momentul în care a preluat cele şase apartamente de lux, acest lucru a echivalat cu rambursarea banilor împrumutaţi sau furaţi de la ea.

    Cei care au dat-o în judecată spun însă că ea i-a escrocat, spunând că are sume uriaşe de investit într-un proiect de dimensiuni ample, pretinzând că este una din soţiile regelui Abdullah al Arabiei Saudite, în vârstă de 88 de ani. Cei doi londonezi pretind că paguba lor este de 14 milioane de lire sterline.

    Sara al Amoundi a replicat însă că acuzaţiile sunt mincinoase, că ei nu-i lipsesc nicicând banii, având permanent între 100.000 şi 400.000 de lire sterline în locuinţă. Ea a adăugat că în Arabia Suadită era privită ca o criminală din pricina unei relaţii adulterine, dar a argumentat că a fost forţată să se mărite la 13 ani cu un om al cărui nume n-a vrut să-l dea, argumentând că atât viaţa ei cât şi a fiicei de 13 ani ar fi periclitată de acest lucru.

    În februarie 2014, judecătorul de la Curtea Supremă de Arbitraj de la Londra a decis că femeia poate rămâne în posesia bunurilor ce au o valoare estimată la 14 milioane de lire sterline. Tribunalul nu a găsit motive care să arate că cei care au dat-o în judecată ar fi fost păcăliţi.

  • “Sunt atât de bogată încât am cheltuit 1 milion de lire sterline doar pe parfum în două luni”. O prinţesă saudită a fost acuzată că este de fapt o prostituată din Etiopia

    O presupusă prinţesă saudită declara anul trecut că este atât de bogată încât şi-a permis să cheltuiască nu mai puţin de un un milion de lire sterline doar pe parfumul pe care l-a consumat în două luni. Sara Al Amoudi a fost acuzată că ar fi de fapt o prostituată etiopiană, extrem de săracă, care a pozat în prinţesă saudită pentru a-i escroca pe dezvoltatorii imobiliari Amanda Clutterbuck şi Ian Panton, de la care a luat apartamete luxoase în valoare de 14 milioane de lire sterline.

    Misterioasa prinţesă – a cărei vârstă este estimată între 31 şi 3ă45 de ani – a plâns în faţa instanţei de judecată, argumentând că n-a fost niciodată o prostituată nevoiaşă, că averea sa este reală şi că partidele de cumpărături la care a fost pot dovedi clar acest lucru.

    Sara Al Amoudi a ajuns la tribunal într-un Rolls Royce şi i-a mărturisit judecătoarei că adicţia sa pentru cumpărături este atât de severă încât a apelat la ajutor medical specializat pentru a se trata. Într-o engleză cu accent puternic, ea a declarat: “am o problemă legată de mersul la cumpărături şi merg la doctor; numai în ultimele două luni am cheltuit doar pentru parfum 1,4 milioane de dolari. Vă pot arăta pozele”.

    Sara Al Amoudi a apărut în instanţă îmbrăcată cu o burka care o învăluia complet şi cu încălţări cu tocuri de 10 cm. La cererea juriului a îndepărtat vălul de pe faţă dar continua să-şi ascundă faţa.

    Ea afirmă că a avut o legătură amoroasă cu presupusa victimă (Ian Patton, 45 de ani), în vreme ce partenera şi iubita acestuia (Amanda Clutterbuck, 56 de ani) şi că el ar fi împrumutat şi furat de la ea circa 5 milioane de lire sterline din “banii de buzunar” pe care îi primea din Arabia Saudită. Ea insistă că în momentul în care a preluat cele şase apartamente de lux, acest lucru a echivalat cu rambursarea banilor împrumutaţi sau furaţi de la ea.

    Cei care au dat-o în judecată spun însă că ea i-a escrocat, spunând că are sume uriaşe de investit într-un proiect de dimensiuni ample, pretinzând că este una din soţiile regelui Abdullah al Arabiei Saudite, în vârstă de 88 de ani. Cei doi londonezi pretind că paguba lor este de 14 milioane de lire sterline.

    Sara al Amoundi a replicat însă că acuzaţiile sunt mincinoase, că ei nu-i lipsesc nicicând banii, având permanent între 100.000 şi 400.000 de lire sterline în locuinţă. Ea a adăugat că în Arabia Suadită era privită ca o criminală din pricina unei relaţii adulterine, dar a argumentat că a fost forţată să se mărite la 13 ani cu un om al cărui nume n-a vrut să-l dea, argumentând că atât viaţa ei cât şi a fiicei de 13 ani ar fi periclitată de acest lucru.

    În februarie 2014, judecătorul de la Curtea Supremă de Arbitraj de la Londra a decis că femeia poate rămâne în posesia bunurilor ce au o valoare estimată la 14 milioane de lire sterline. Tribunalul nu a găsit motive care să arate că cei care au dat-o în judecată ar fi fost păcăliţi.

  • Dezvoltatorii de malluri trimit bancherii acasă. Construiesc din bani proprii şi refuză să mai ia credite

    VREMEA ÎN CARE FINANŢĂRILE SE OBŢINEAU PE POVEŞTI FRUMOASE ŞI PROGNOZE A TRECUT. Acum, pentru dezvoltarea noilor proiecte comerciale, companiile trebuie să apeleze la propriile fonduri; în unele cazuri, cererea merge către compania-mamă. Sigur, nu este o stare generală, dar tendinţa este clară. |n afară de zerourile cât mai numeroase ale fondurilor ce merită să fie investite, o altă condiţie este esenţială pentru dezvoltatorii de centre comerciale: curajul. |ntr-o piaţă în care apetitul de consum este departe de a fi la cote maxime, dezvoltarea unor noi centre comerciale, când sunt suficiente exemple de eşec în piaţă, este o probă de curaj. Sunt însă şi dezvoltatori care au şi bani, şi curaj pentru a construi noi malluri, deopotrivă în Bucureşti şi în afara lui.

    Immochan România este un exemplu al dezvoltării de centre comerciale pe propriii bani, iar compania dezvoltă acum două proiecte distincte, unul la Braşov şi altul în Capitală. ”Coresi este primul proiect comercial de anvergură, care va deservi un oraş cu o populaţie de 370.000 de locuitori, dar care nu dispune în prezent de nicio astfel de facilitate„, spune Tatian Diaconu, director general al Immochan România. Dezvoltat pe fosta platformă industrială Tractorul, Coresi este cel mai amplu proiect de regenerare urbană din România, readucând la viaţă 8 procente din suprafaţa oraşului. Coresi va găzdui un hipermarket Auchan cu o suprafaţă de vânzare de 13.300 mp şi o galerie comercială cu o suprafaţă închiriabilă de 32.000 de metri pătraţi şi o lungime de 650 de metri. Complexul va fi deservit de un spaţiu de parcare ce include 3.000 de locuri. Bugetul alocat pentru Coresi este de 60 de milioane de euro, din care până acum au fost cheltuiţi deja 35 de milioane de euro, conform planurilor, afirmă Diaconu. Tot el explică în detaliu de ce investiţia nu trebuie să depăşească un anumit prag, peste care recuperarea banilor ar deveni imposibilă.

    Calculele care se fac vizează nu numai preţul terenului, al construcţiei, dar şi încasările aşteptate de-a lungul anilor. Iar studiile derulate pentru Coresi arată că traficul estimat se plasează la circa 10 milioane de vizitatori pe an, vizând deopotrivă locuitorii oraşului, pe cei din vecinătate, dar şi turişti străini şi români. La baza acestei estimări, adaugă directorul Immochan România, se află atracţia pe care o poate genera zona, potenţialul ei turistic, dar şi accesul facilitat de mijloacele de transport în comun şi infrastructura rutieră. Conform estimărilor Immochan, Coresi va atrage zilnic 25.000 de vizitatori; venitul mediu pe cap de locuitor în Braşov este de 575 de euro, în vreme ce turiştii au venituri medii de aproape două ori mai mari. Immochan este singurul dezvoltator care s-a încumetat să demareze contrucţia unui centru comercial la Braşov, deşi îşi declaraseră anterior interesul şi NEPI, compania poloneză Echo Investments şi Cora.

    În vreme ce concurenţa a preferat să mai aştepte, francezii au demarat un proiect a cărui construcţie este realizată în proporţie de două treimi şi care ar urma să fie inaugurat în primăvara anului viitor. Ei vor beneficia de avantajul primului venit, chiar şi în cazul în care vreun concurent va decide să-şi pună în aplicare planurile. Cum, de regulă, retailerii îşi fac calcule în ce priveşte numărul de clienţi pe care îi pot atrage într-un oraş, cel mai probabil majoritatea vor prefera să fie prezenţi în Coresi. |n plus, Tatian Diaconu mizează şi pe dezvoltarea zonei ca un centru de atracţie pentru întreaga familie, pentru a genera astfel trafic; cumpărăturile pot fi făcute şi de acasă, din faţa calculatorului, spune el, dar odată ajunşi într-un astfel de centru comercial oamenii pot cheltui sub îndemnul impulsului.

    Tot în construcţie se află şi ParkLake Plaza, pe un teren aflat în apropierea parcului Titan din Bucureşti, care este programat să fie deschis în 2016. Cu o suprafaţă de 70.000 mp, centrul comercial are nevoie de investiţii de circa 180 de milioane de euro, iar pentru finanţarea acestei investiţii dezvoltatorii Sonae Sierra şi Caelum Development negociază şi atragerea unui împrumut bancar de 80-90 de milioane de euro. ParkLake Plaza este construit în partea de est a Capitalei şi va concura direct cu Mega Mall, care este plasat la o distanţă de circa 4 km, dar are însă avantajul că va fi inaugurat mai devreme, în toamna acestui an.

  • Yahoo îşi întăreşte divizia mobilă, cumpărând compania Flurry

     Yahoo! a refuzat să divulge detaliile financiare ale tranzacţiei, însă Wall Street Journal evocă o sursă apropiată de acest dosar de achiziţie care spune că tranzacţia ar fi fost încheiată contra sumei de 200 milioane de dolari.

    Flurry, cu sediul în San Francisco, a început în 2008 să lucreze cu dezvoltatori de aplicaţii mobile pentru a crea instrumente care analizează utilizarea acestor aplicaţii. Instrumentele pot fi utile atât agenţiilor de publicitate, care pot să determine astfel segmentele în care reclamele lor sunt cel mai rentabile, dar şi dezvoltatorilor, pentru optimizarea aplicaţiilor create de aceştia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Consultanţii din imobiliare trec de cealalată parte a baricadei şi devin dezvoltatori

    IONUŢ DUMITRESCU, unul dintre fondatorii firmei de con-sultanţă imobiliară Eurisko, pe care a vândut-o gru-pului american CBRE, Radu Lucianu, coleg cu Dumitrescu în Eurisko şi apoi şef al CBRE România şi al firmei Property Advisors, o so-cie-tate fondată de acţio-narii casei de investiţii Capital Part-ners, sau Mihnea Şerbănescu, directorul general al DTZ Echinox, sunt doar câteva exemple de astfel de cazuri.

    ”Andrei Diaconescu şi Victor Căpitanu, doi dintre fondatorii companiei Capital Partners, au dezvoltat mai multe proiecte imobiliare şi într-unul din el sunt şi eu implicat, respectiv One Charles de Gaulle. Căutăm oportunităţi de investiţii pe segmentul imobiliar, fie ele structuri nefinalizate, terenuri sau proiecte existente. Nu sunt singurul consultant imobiliar care face astfel de investiţii. Şi foştii mei colegi Gabriel Marchievici (care a lucrat de asemenea în firma Eurisko – n.r.), Mihnea Şerbănescu de la DTZ, Bogdan Georgescu de la Colliers, persoane cu care am copilărit în piaţa imobiliară, au făcut acest pas„, spune Radu Lucianu.

    El crede că acesta este un pas firesc pe care îl face un consultant cu vechime pe piaţa imobiliară. ”Ai experienţă, ai resurse financiare dacă eşti cumpătat, iar la un moment dat vrei să faci altceva. Brokerajul îl faci 10-15 ani, te zbaţi, apoi treci pe o poziţie de top management. După aceea, variantele sunt fie să te duci într-o companie de dezvoltare imobiliară foarte mare, gen Skanska sau Immofinanz, fie să începi tu să fii dezvoltator şi faci pasul către dezvoltare. Nu am văzut broker imobiliar la 60 de ani„, a explicat Lucianu.

    Întrebat de sumele pe care este dispus să le investească în proiecte imobiliare, Lucianu a precizat că ”este vorba de mulţi bani„, fără să indice o valoare. ”Resursele financiare sunt utilizate la maximum. Piaţa imobiliară este o piaţă în care am crezut tot timpul, chiar dacă mi-a arătat şi faţa mai puţin bună. Nu investim niciodată în produse în care simt că lucrurile nu sunt în regulă, ci doar acolo unde se poate aduce valoare adăugată. Investim bani proprii de la început până la sfârşit, deşi abia acum vedem că accesarea unor împrumuturi este interesantă din punct de vedere al debitorului. Încercăm să ne ţinem promisiunile, să livrăm ceea ce promitem şi la termenul pe care îl promitem„.
    În ceea ce priveşte proiectul pe care vrea să-l dezvolte în Piaţa Charles de Gaulle din centrul Bucureştiului, spune că este în stadiu de proiectare şi că e deocamdată singurul în care este implicat. ”Căutăm locaţii la care ne pricepem cel mai bine şi pe care le înţelegem. Ne adresăm unei nişe de clienţi şi facem investiţii de care suntem siguri că vor fi rentabile, nu avem clienţi industriali sau fabrici. Segmentul pe care se vor focusa investiţiile este cel rezidenţial, în special cel din Bucureşti. One Charles de Gaulle este deocamdată singurul proiect pe care îl avem în plan, dar tot timpul suntem în căutare de noi oportunităţi„, spune Lucianu.

    Terenul de 2.000 metri pătraţi pe care va fi dezvoltat proiectul a fost cumpărat în acest an.

    One United Properties are în portofoliu proiectele rezidenţiale de lux One Floreasca Lake şi Madrigalului Residence, un complex exclusivist de doar 14 unităţi, pe malul lacului Băneasa. One Floreasca Lake este unul dintre cele mai de succes proiecte din zona de nord a Capitalei – primele două imobile din cadrul proiectului, cu 42 de apartamente, au fost vândute până la finalizarea acestora în 2013, iar cel de-al treilea bloc, care urmează să fie finalizat în luna iunie 2015, are deja precontractate 21 dintre cele 26 de apartamente. Similar Madrigalului Residence, proiectul va fi finalizat în luna august 2014, iar 10 dintre cele 14 apartamente sunt deja precontractate.

    ”Un exemplu interesant privind evoluţiile din ultimii ani ale pieţei imobiliare sunt acei consultanţi sau investitori proveniţi din alte domenii decât real estate care au urmărit cu atenţie piaţa şi au achiziţionat terenuri în perioada 2007-2008. După blocajul anilor de criză, acum aceştia încep să anunţe din ce în ce mai multe dezvoltări pe aceste terenuri. Pe de altă parte, alţi investitori au achiziţionat terenuri la preţuri foarte bune în plină criză şi acum încep dezvoltările pe acestea„, a declarat Mihai Dumitrescu, managing partner, Crosspoint Investment Banking & Real Estate.

    Mihnea Şerbănescu este, la fel ca şi Lucianu, unul dintre pionierii pieţei locale de real estate. El a fondat Echinox Consulting acum mai bine de 20 de ani, iar în 2002 a încheiat un parteneriat cu DTZ, unul dintre liderii globali în domeniul imobiliar. Noul nume al firmei este de atunci DTZ Echinox. Cu focus în special pe segmentul rezidenţial de lux, Şerbănescu a fost implicat în toate sectoarele pieţei locale de real estate, jucând un rol major în ascensiunea DTZ Echinox în topul companiilor de profil din România.

    ”Mi-am început activitatea în imobiliare în 1993. Principalul motiv a fost faptul că acest domeniu permitea un start-up fără capital, principala resursă fiind entuziasmul. De-a lungul timpului, dinamica pieţei şi oportunităţile ivite m-au determinat să rămân loial acestui business. În perioada 2004-2009, împreună cu alţi parteneri, am dezvoltat şapte proiecte de birouri şi clădiri rezidenţiale în locaţii de top din capitală, care astăzi sunt finalizate şi ocupate în totalitate. Având în vedere că piaţa dă semne clare de revenire, cu siguranţă, în perioada următoare, voi relua investiţiile în mici dezvoltări de acelaşi tip„, spune el.

    În opinia lui Şerbănescu, cel mai accesibil sector pentru investitorii mici şi medii este cel rezidenţial sau cel al birourilor mici şi al spaţiilor comerciale stradale. De asemenea, Şerbănescu consideră că o soluţie pentru accesul micilor investitori la proiecte de anvergură ar reprezenta-o fondurile imobiliare, care însă sunt prea puţin prezente în acest moment pe piaţa locală.

    Dar poate cel mai activ şi cel mai mediatizat caz de acest tip este al lui Ionuţ Dumitrescu, cel care în 1997 a fondat firma de consultanţă imobiliară Eurisko, pe care a vândut-o în 2008 pentru 35 de milioane de dolari grupului American CBRE.

  • Paradoxul pieţei imobiliare: românii aleg să stea în apartamente noi, dar mai mici decât cele din blocurile comuniste

    O parte importantă dintre locuinţele noi scoase la vânzare de către dezvoltatorii imobiliari au suprafeţe mai mici decât cele din blocurile construite înainte de 1989. Dacă în 2008 clienţii se fereau să le cumpere, acum acestea se vând cel mai uşor. Ce îi determină pe clienţi să cumpere în 2014 o garsonieră de 25 de metri pătraţi sau un apartament cu trei camere de 50, la fel ca în urmă cu patru decenii?

    “DEZVOLTATOR, VÂND GARSONIERĂ ÎN ZONA BERCENI, METROU DIMITRIE LEONIDA, 28 MP, LA 23.000 DE EURO.” „Vând apartament cu două camere, construcţie 2013, 43 mp, zona Bucureştii Noi, lângă parcul Bazilescu, 45.000 de euro negociabil.“ „Organizatorii Târgului Imobiliar Naţional pun la dispoziţia celor interesaţi să cumpere o locuinţă o ofertă de circa 5.000 de locuinte finalizate, cu preţuri pornind de la 21.500 de euro pentru o garsonieră de 25 mp în sectorul 4.“ Astfel de anunţuri se regăsesc pe cele mai accesate portaluri imobiliare din România.

    Mai exact, multe dintre locuinţele noi scoase la vânzare în ultimii doi ani de către unii dezvoltatori au suprafeţe similare celor construite înainte de 1989. Aşa-numitele cutii de chibrituri de care cumpărătorii se fereau în urmă cu şase ani sunt acum un real succes pentru cei care le vând. „Lumea caută bloc nou şi se uită la preţ, iar suprafaţa nu e atât de importantă. Clienţii caută suprafeţe mai mici, de aceea avem şi apartamente cu două camere la 35 mp. Părerile sunt împărţite, dar până la urmă cererea dictează oferta“, susţin reprezentanţii Sud Rezidenţial, companie care gestionează mai multe proiecte în sudul Capitalei.

    Suprafaţa unui apartament cu două camere în zona de sud variază între 35 şi 55 mp, la preţuri de până la 40.000 de euro. „Vă daţi seama că nu le-am construi dacă nu s-ar vinde. Cele cu suprafeţe mici se vând cel mai repede“, spune şi Maria D., care construieşte în prezent al doilea bloc de apartamente, cu suprafeţe cuprinse între 40 şi 55 de metri pătraţi, la circa o mie de euro/mp, în Şoseaua Chitilei din zona de nord a Bucureştiului. Grad de ocupare: 50%, deşi proiectul va fi gata abia în septembrie.

    „Înainte de criza economică, cei care se arătau interesaţi de o locuinţă nouă îşi doreau o suprafaţă semnificativ mai mare comparativ cu o locuinţă similară dintr-un bloc construit înainte de 1990, ceea ce explică şi oferta existentă pe piaţă. Unii au înţeles ulterior că nu le este necesar un apartament cu trei camere de 100 mp pentru că suprafeţele mai mari sunt mai dificil de intreţinut, iar costurile mai ridicate“, spune Gabriel Voicu, directorul New Homes Division în cadrul companiei de consultanţă Coldwell Banker.

    Dincolo de cumpătare şi de atitudinea prudentă privind viitorul pe termen lung, principalul argument pentru existenţa cererii pentru acest tip de locuinţe este reprezentat de nivelul veniturilor disponibile. Ce-i drept, preţul este principalul criteriu care influenţează decizia de achiziţie, potrivit unui studiu al imobiliare.ro, iar suprafeţele generoase înseamnă, fireşte, preţuri mai mari. „Cererea pe segmentul nou nu este încă atât de ridicată, iar valoarea adăugată de achiziţia unui apartament nou nu este încă suficient de mult conştientizată, ceea ce face ca mulţi cumpărători să compare un apartament nou şi unul vechi de multe ori prin prisma preţului. După preţ urmează zona, vecinătăţile, în timp ce prestigiul dezvoltatorului sau portofoliul acestuia aproape că nu sunt luate în calcul“, spune Daniel Crainic, directorul de marketing al imobiliare.ro.

  • Tendinţe în rezidenţialul de lux: apartamente cu deschidere la cer (GALERIE FOTO)

    Grădinile la înălţime sunt foarte populare în Asia şi sunt prevăzute, în multe cazuri, cu pereţi de sticlă şi tavane care se pot deschide după dorinţa locatarilor şi pot fi utilizate fie doar ca spaţiu verde, fie chiar pe post de camere de locuit, arată The Telegraph.

    În Singapore există Ascentia Sky, unde cele mai scumpe apartamente sunt separate de grădini suspendate, sau The Clermont Residences, cu grădini suspendate la etajele 39 şi 52 şi apartamente la preţuri pornind de la 1.400 dolari/mp. În cazul Sky Condos de la Lima din Peru, peticul de cer poate fi admirat din mica terasă-grădină prevăzută cu minipiscină a fiecărui apartament, în timp ce locatarii Verve Suites din Kuala Lumpur se pot relaxa pe terasa verde de pe acoperiş, pot face baie în piscina instalată tot acolo, pot sta la plajă sau face sport la înălţime.

    În SUA, faimoasa arhitectă Zaha Hadid a proiectat The 1000 Museum din Miami, unde apartamentele costă de la 4 mil. dolari în sus, iar penthouse-urile cca 45 milioane. La etajele 60 şi 61, clădirea include un “sky lounge” pentru amatorii de privit oceanul şi cerul, care “oferă o viziune la standard de penthouse pentru toţi locatarii”, cum o laudă un agent imobiliar.

    Dar nici în Europa lucrurile nu stau mult diferit, mai ales în ţări cu climă capricioasă, unde fiecare rază de soare contează. În Londra, clădirea Heron Tower are două penthouse-uri la etajul 35, cu acoperişuri retractabile de sticlă, în aşa fel încât locatarii pot face plajă sau privi norii prin plafon. Penthouse-urile costă 12 milioane de lire, respectiv 18 milioane. Acelaşi Heron Tower are două baruri de acoperiş şi restaurante, la etajele 38 şi 40 – restaurantele cu terase în aer liber situate la cea mai mare înălţime din Marea Britanie.

  • Apple permite dezvoltatorilor să includă în aplicaţii tranzacţii cu monede virtuale

     Apple nu a menţionat direct bitcoin, însă regulile pentru dezvoltatori permit acum anumite “monede virtuale aprobate”. Aplicaţiile care folosesc monedele virtuale trebuie să respecte legislaţia, arată termenii Apple pentru dezvoltatori, transmite Bloomberg.

    Bitcoin este cea mai populară monedă virtuală.

    “Este un semn că ecosistemul se maturizează şi dobândeşte credibilitate. Cred însă în continuare că bitcoin este la început ca tehnologie, dar este acceptat din ce în ce mai mult”, a declarat Bill Lee, investitor în BitGo, care asigură utilizatorilor posibilitatea de a efectua tranzacţii securizate cu bitcoin.

    Antreprenorii cu interese legate de bitcoin se aşteaptă la o “explozie” a activităţii, în urma deciziei Apple, scrie Bloomberg.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Google Glass, disponibili publicului larg din SUA pentru o perioadă limitată de timp. Care va fi preţul ochelarilor

     Google Glass, cu un preţ de referinţă de 1.500 de dolari, vor fi disponibili pentru comenzi începând de marţi, 15 aprilie, a anunţat compania pe blog.

    Google nu a precizat câte unităţi vor fi vândute către publicul larg, dar a subliniat că volumul va fi limitat.

    Compania a precizat că extinde astfel programul de testare a ochelarilor Glass. Până acum, produsul a fost disponbil unui cerc relativ restrâns de parteneri Google, dezvoltatori şi jurnalişti, la un preţ de 1.500 de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Colliers International a intermediat tranzacţii de terenuri de 100 de milioane de euro în ultimii trei ani

    Principalele surse ale tranzacţiilor de  100 mil de euro intermediate de Colliers în perioada 2011-2013 au fost reprezentate de retail (70% din totalul volumului tranzacţionat), birouri (25%) şi, într-o masură mai mică, de tranzacţiile cu terenuri de rezidenţial (5%). Printre tranzacţiile majore intermediate de Colliers în perioada analizată se numără achiziţia platformei Vulcan de către Benevo Capital, achiziţia de către Nepi a terenului de 13 ha unde a fost recent livrat Shopping City Galaţi, precum şi vânzarea a trei terenuri cu pozitionare strategică în zona  Floreasca – Barbu Văcărescu, aflate în momentul de faţă într-o fază avansată de dezvoltare. Alţi clienţi majori asistaţi de Colliers Internaţional în procesul de achiziţie de terenuri în ultimii trei ani includ: Dedeman, Interprime Properties, Intercora sau Rewe Group.  

    Volumul mediu de tranzacţii a înregistrat o uşoară scădere în ultimii ani, cu un număr din ce în ce mai mare de tranzactii încheiate sub nivelul de 3 milioane de euro. Dacă în 2012 piaţa a cunoscut 3 tranzactii cu valoare de peste 20 de milioane fiecare, în 2013 a fost realizată o singură tranzacţie care depăşeşte pragul de 15 milioane de euro: preluarea de către Benevo Capital a fabricii Aversa (10ha) în zona pieţei Obor din Bucureşti, pentru suma de 17.3 mil euro. În consecinţă, piaţa a fost dominată de tranzactii mici şi mijlocii, încheiate sub pragul de 3 milioane de euro şi care implică investitori oportunişti şi retaileri de mici dimensiuni.

    Preţurile au rămas pe un trend descendent şi în 2013, dată fiind creşterea numărului de oferte atractive din partea băncilor, a lichidatorilor şi a proprietarilor aflaţi în dificultate. Conform ultimului Raport de Piaţă publicat de Colliers International, anul trecut preţurile terenurilor au înregistrat o scădere medie de 10-25% în comparaţie cu 2012. Cu toate acestea, au existat şi zone în care preţurile au rămas constante, cum ar fi zonele centrale sau exclusiviste unde oferta este limitată şi proprietarii de regula nu sunt presaţi să vândă.

    Ca o tendinţă generală care se va contura în perioada următoare, piaţa de terenuri – dominate până acum de retaileri şi dezvoltatorii de retail – cunoaşte acum revenirea catorva segmente-cheie de clienţi, cum ar fi dezvoltatorii de birouri sau de proiecte rezidenţiale mari.

    Pentru 2014, compania estimează că activitatea de tranzacţionare se va menţine în parametrii din 2013. Majoritatea achiziţiilor vor continua să fie mai degrabă speculative. Atâta timp cât vor exista bănci şi proprietari de terenuri cu presiunea de a vinde, piaţa va dispune de oferte bune. Oferta este de aşteptat să rămână considerabil mai mare în raport cu cererea, iar preţurile vor rămâne pe trend descendent şi în acest an, potrivit reprezentanţilor companiei.