BusinessMagazin

Tag: dezvoltator

  • Ce fructe de mare preferă românii: piaţa a ajuns la zeci de milioane de euro

    Creveţii sunt campionii fructelor de mare în preferinţele românilor, arată un studiu Romfood Trading, unul dintre principalii jucători de pe piaţa importatorilor şi distribuitorilor de produse de peşte şi fructe de mare din România şi dezvoltator al brandului Alfredo Seafood. Compania estimează o creştere de 5% a acestei pieţe pentru anul în curs, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei.

    Creveţii au ocupat prima poziţie în topul volumelor de fructe de mare vândute în 2015, cu 30,9%, urmaţi de scoici (16,4%), calamari (13,8%) şi caracatiţă (8,8%). Clasamentul se păstrează şi din punct de vedere valoric: creveţii însumează 51,4% din totalul pieţei, la mare distanţă situându-se scoicile (14,2%), calamarii (9,7%) şi caracatiţa (6,9%). Piaţa de fructe de mare din România se situa, în 2015, la circa 35 milioane de euro. Alfredo Seafood reprezintă 23% din piaţa de fructe de mare de marcă. Totuşi, vânzările vrac şi private-label sunt dominante ca volum, pe piaţa autohtonă s-au vândut 500 de tone de fructe de mare în cursul anului trecut.

    Principala sursă de fructe de mare din România sunt creveţii tropicali aduşi din Vietnam, India si China, iar ca segmente de piaţă regăsim creveţii sălbatici şi creveţii de acvacultură. Creveţii de acvacultură sunt crescuţi la standarde calitative foarte înalte, deoarece pieţele ţintă sunt SUA şi Uniunea Europeană, pieţe deosebit de atente la calitatea produselor indigenizate. În acest moment, pe piaţa românească, fructele de mare pot fi cumpărate atât sub formă congelată, cât şi refrigerată, ceea ce înseamnă că produsul nu mai trebuie decongelat înainte de a fi gătit.

    “Am constatat cu satisfacţie că românii au devenit interesaţi de fructele de mare care, deşi intră în continuare în categoria produselor elitiste, se regăsesc din ce în ce mai mult în obiceiurile de consum. Preferinţa clară pentru creveţi poate fi explicată prin faptul că, pe de o parte, românii călătoresc mult şi în special în ţări mediteraneene unde fructele de mare sunt obligatorii în toate meniurile, dar şi pentru ca Chef-ii români îi promovează atât în restaurante, cât şi pe posturile de televiziune în emisiuni culinare şi în social media. Am observat şi o diversificare a cererii pentru creveţii de diferite dimensiuni, de la cei foarte mici, la Tiger şi King, precum şi o deschidere către alte sortimente, cum ar fi caracatiţa pre-gătită. Tendinţa este de orientare către produse sănătoase, aspect pe care noi, la Alfredo Seafood, am mizat întotdeauna. Fructele de mare fac parte dintre alimentele cele mai bogate în nutrienţi şi de aceea majoritatea medicilor încurajează includerea lor într-o alimentaţie echilibrată.”, explică Mihai Cristian Dărmănescu, Director General Romfood Trading.

    Romfood Trading este unul dintre principalii importatori şi distribuitori de produse din peşte şi fructe de mare din România. Comercializarea produselor se face prin brandul Alfredo Seafood creat de Mihai Cristian Dărmănescu şi Daniel Florin Nistor şi lansat în anul 2013.  Compania are  două fabrici în Constanţa şi Bucureşti, iar produsele cu marca Alfredo Seafood sunt distribuite atât în cele mai importate lanţuri de hypermarketuri şi supermaketuri din ţară, precum Kaufland, Carrefour, Mega Image, Metro, Billa, Cora, Penny etc., cât şi în peste 300 de magazine de comerţ tradiţional.

     

  • Ce fructe de mare preferă românii: piaţa locală a ajuns la zeci de milioane de euro

    Creveţii sunt campionii fructelor de mare în preferinţele românilor, arată un studiu Romfood Trading, unul dintre principalii jucători de pe piaţa importatorilor şi distribuitorilor de produse de peşte şi fructe de mare din România şi dezvoltator al brandului Alfredo Seafood. Compania estimează o creştere de 5% a acestei pieţe pentru anul în curs, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei.

    Creveţii au ocupat prima poziţie în topul volumelor de fructe de mare vândute în 2015, cu 30,9%, urmaţi de scoici (16,4%), calamari (13,8%) şi caracatiţă (8,8%). Clasamentul se păstrează şi din punct de vedere valoric: creveţii însumează 51,4% din totalul pieţei, la mare distanţă situându-se scoicile (14,2%), calamarii (9,7%) şi caracatiţa (6,9%). Piaţa de fructe de mare din România se situa, în 2015, la circa 35 milioane de euro. Alfredo Seafood reprezintă 23% din piaţa de fructe de mare de marcă. Totuşi, vânzările vrac şi private-label sunt dominante ca volum, pe piaţa autohtonă s-au vândut 500 de tone de fructe de mare în cursul anului trecut.

    Principala sursă de fructe de mare din România sunt creveţii tropicali aduşi din Vietnam, India si China, iar ca segmente de piaţă regăsim creveţii sălbatici şi creveţii de acvacultură. Creveţii de acvacultură sunt crescuţi la standarde calitative foarte înalte, deoarece pieţele ţintă sunt SUA şi Uniunea Europeană, pieţe deosebit de atente la calitatea produselor indigenizate. În acest moment, pe piaţa românească, fructele de mare pot fi cumpărate atât sub formă congelată, cât şi refrigerată, ceea ce înseamnă că produsul nu mai trebuie decongelat înainte de a fi gătit.

    “Am constatat cu satisfacţie că românii au devenit interesaţi de fructele de mare care, deşi intră în continuare în categoria produselor elitiste, se regăsesc din ce în ce mai mult în obiceiurile de consum. Preferinţa clară pentru creveţi poate fi explicată prin faptul că, pe de o parte, românii călătoresc mult şi în special în ţări mediteraneene unde fructele de mare sunt obligatorii în toate meniurile, dar şi pentru ca Chef-ii români îi promovează atât în restaurante, cât şi pe posturile de televiziune în emisiuni culinare şi în social media. Am observat şi o diversificare a cererii pentru creveţii de diferite dimensiuni, de la cei foarte mici, la Tiger şi King, precum şi o deschidere către alte sortimente, cum ar fi caracatiţa pre-gătită. Tendinţa este de orientare către produse sănătoase, aspect pe care noi, la Alfredo Seafood, am mizat întotdeauna. Fructele de mare fac parte dintre alimentele cele mai bogate în nutrienţi şi de aceea majoritatea medicilor încurajează includerea lor într-o alimentaţie echilibrată.”, explică Mihai Cristian Dărmănescu, Director General Romfood Trading.

    Romfood Trading este unul dintre principalii importatori şi distribuitori de produse din peşte şi fructe de mare din România. Comercializarea produselor se face prin brandul Alfredo Seafood creat de Mihai Cristian Dărmănescu şi Daniel Florin Nistor şi lansat în anul 2013.  Compania are  două fabrici în Constanţa şi Bucureşti, iar produsele cu marca Alfredo Seafood sunt distribuite atât în cele mai importate lanţuri de hypermarketuri şi supermaketuri din ţară, precum Kaufland, Carrefour, Mega Image, Metro, Billa, Cora, Penny etc., cât şi în peste 300 de magazine de comerţ tradiţional.

     

  • Prima operă de artă expusă permanent în public

    Un arhitect renumit şi dotările clădirii sunt elemente care atrag clienţi, dar nu mai sunt suficiente pentru a ieşi în evidenţă, par a gândi dezvoltatorii imobiliari din New York. Aceştia au început a se întrece în opere de artă instalate în holul sau în faţa clădirilor lor rezidenţiale ori de birouri, scrie New York Times.

    Turnul de apartamente Sky, care oferă peste 1.100 de locuinţe de închiriat şi a fost inaugurat anul trecut în metropola americană, se laudă cu prima operă de artă expusă permanent în public semnată de artista japoneză Yayoi Kusama, ale cărei lucrări se regăsesc în mai toate muzeele importante de artă contemporană din lume.

    Pe lângă această piesă, dezvoltatorul a mai achiziţionat două tablouri ale artistei, pe care le-a expus în holul clădirii. O altă clădire rezidenţială aflată în construcţie va avea la parter într-un colţ o sculptură din oţel inoxidabil lustruit oglindă semnată de britanicul Anish Kapoor. O clădire de birouri de pe Astor Place din Manhattan a optat pentru o piesă de Jeff Koons, Baloon Rabbit (Red), dezvoltatorul instalând-o în hol, de unde poate fi văzută de departe, strălucind prin pereţii de sticlă.

    Pe Fifth Avenue o clădire de birouri a ales o lucrare realizată de artistul californian James Turrell şi care constă de fapt dintr-un joc al luminii naturale şi artificiale ce scaldă holul său în tot felul de culori.

  • Cel mai bogat om din Asia vrea să construiască Hollywood-ul chinezesc

    Wang Jianlin este cel mai bogat om din asia, cu o avere estimată de 34,8 miliarde de dolari, potrivit ultimelor date ale forbes. jianlin conduce cel mai mare dezvoltator imobiliar din china, dalian wanda, dar este implicat şi în fotbal sau în cinematografie.

    Wang Jianlin s-a născut pe 23 octombrie 1954 în provincia Sichuan, din China. Tatăl său a fost un general respectat, iar Wang a intrat în armată încă de la 15 ani. Experienţă despre care spune că a contribuit mult la succesul în afaceri. După 17 ani petrecuţi în uniformă a decis că viitorul lui nu este acela de general, ci de om de afaceri.

    Aşadar, în 1988, după o perioadă când a lucrat ca administratorul unui birou, a pornit o companie în oraşul Dalian împrumutând 80.000 de dolari.

    Acum Dalian Wanda este cel mai mare dezvoltator imobiliar din China, ce deţine 21,57 milioane de metri pătraţi de teren, 134 de malluri Wanda, 82 de hoteluri de lux, 213 cinematografe, 99 de magazine şi 54 de centre de karaoke. Compania sa a înregistrat anul trecut venituri de 40 de miliarde de dolari, cu 30% mai mult faţă de 2014.

    De asemenea, Dalian Wand a cumpărat 25% din echipa de fotbal Atletico Madrid, care-şi dispută trofeul Champions League din acest an cu rivala Real Madrid.

    În 2013 a cumpărat lanţul de cinematografe AMC Entertainment pentru 2,6 miliarde de dolari, iar anul trecut a primit o recunoaştere importantă prin faptul că filmul „Spotlight“ a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film. Pelicula a fost produsă de Open Road, o subsidiară a AMC Entertainment. Însă Wang Jianlin nu se mulţumeşte doar cu atât, ci vrea să construiască un mini-Hollywood pe coasta Chinei. În oraşul Qingdao construieşte un complex ce se întinde pe aproape 500 de hectare şi pentru care a cheltuit deja peste 8 miliarde de dolari. Când va fi inaugurat, în aprilie 2017, va fi unul dintre cele mai avansate studiouri de filmare din punct de vedere tehnologic. Jianlin nu şi-a oprit investiţiile în film şi în ianuarie 2016 a cumpărat compania de producţie de film Legendary Entertainment cu 3,5 miliarde de dolari.

    Wang Jianlin are ambiţii mari şi vrea să transforme Dalian Wanda într-un colos în domeniul entertainmentului la nivel mondial capabil să se lupte de la egal la egal cu Disney şi vrea ca Dalian Wanda să ajungă la venituri de 100 de miliarde de dolari în 2020 şi să fie la fel de recunoscută ca Google sau Walmart.

    Wang Jianlin îşi conduce afacerea exact ca un general cu o mână de fier – angajaţii sunt amendaţi dacă încalcă codul de îmbrăcăminte la locul de muncă – dar nu se teme să guste din fructele capitalismului, pentru că organizează petreceri extravagante şi deţine mai multe iahturi luxoase.

  • S-a întors vremea investiţiilor de sute de milioane de euro

    O dezvoltare cu 4.500 de locuinţe, care ar urma să găzduiască 14.000 de locuitori, este unul dintre cele mai mari proiecte de acest tip, iar planurile par cu atât mai curajoase cu cât imobiliarele au resimţit din plin efectele crizei. Preţurile s-au prăbuşit, multe proiecte s-au luptat cu insolvenţa sau falimentul, condiţiile de creditare s-au înăsprit, cererea a intrat în cădere liberă, iar proiectul Prima casă a fost singura gură de oxigen, vreme de ani buni. Casele ieftine, din ce în ce mai mici, fără pretenţiile de altădată, erau singurele care dezmoţeautranzacţiile în piaţa imobiliară. Acum a revenit apetitul cumpărătorilor pentru locuinţe mai mari, mai frumoase, implicit mai scumpe. Totuşi, o investiţie de 300 de milioane de euro este mare chiar prin comparaţie cu vedetele dezvoltărilor din perioada de boom.

    „Nu excludem o colaborare cu băncile, pentru a avea resurse pentru alte proiecte“, spune Sorin Blaga, care a preluat conducerea filialei locale a dezvoltatorului imobiliar Liebrecht&wooD în toamna anului trecut. Planurile actuale de dezvoltare a proiectului se întind pe o perioadă de zece ani, iar anul viitor ar putea fi scoase la vânzare primele 180 de „case pe pământ“. Bugetul pentru dezvoltarea infrastructurii şi finalizarea primelor case este de circa 26 de milioane de euro. La Frumuşani, aflat la o distanţă de circa 25 km de Piaţa Unirii, belgienii deţin 190 de hectare, teren cumpărat pe bucăţi, pe parcursul a patru ani; un lot din această suprafaţă, de 10 hectare, este separat, şi pentru el „avem tot felul de idei“, spune Blaga, care completează că pe parcursul ultimilor ani belgienii au fost concentraţi pe dezvoltări industriale, în Polonia, Rusia şi chiar şi România.

    În România, dezvoltatorul a construit West Park, Fashion House Outlet Center, Victoria Park şi Militari Shopping Center. Pe lângă terenul de la Frumuşani, belgienii mai deţin câteva zeci de hectare de teren la Cernica, unde ar fi trebuit să dezvolte un alt Fashion House Outlet, proiect pus pe hold momentan, şi alte circa 11 hectare de teren pe centura Bucureştiului. La FashionHouseOutlet Center, Liebrecht&wooD vrea să extindă suprafaţa comercială cu alţi 20.000 mp în viitorul apropiat, având deja cereri din partea viitorilor chiriaşi.

    „Frumuşani e la fel de departe ca satul Corbeanca. De acolo până în Piaţa Unirii sunt între 25 şi 27 km, iar noi vom conecta podul de la Cernica cu Frumuşani.“ Lucrul la proiect se desfăşoară pe mai multe planuri, iar Blaga spune că acum este preocupat, între altele, de găsirea a ceea ce numeşte „un arhitect de verde“, pentru a amenaja spaţiile, pentru că ar trebui să cumpere deja plantele, chiar dacă încă nu e turnată fundaţia niciunei case şi nici drumul de acces nu este în lucru. „Pentru drumul de acces avem deja autorizaţie de construcţie, dar pentru alte etape de dezvoltare ne aflăm în diferite faze de avize şi autorizări.“

    Acum, proiectul vizează construirea a şapte tipuri de case, iar directorul general spune că încă nu poate da detalii despre suprafeţele concrete de teren pe care le va avea fiecare dintre modele. Cum nu precizează nici preţul mediu de construcţie pe metru pătrat; Blaga spune că preţul final de vânzare diferă de la tip la tip de casă, iar suprafeţele – cel puţin pentru unităţile ce ar fi livrate anul viitor – variază de la 75 la 120 m. El completează că intenţia este ca preţurile de vânzare să se încadreze în condiţiile de TVA de 5% (maxim 450.000 lei); „se adresează mijlocului clasei medii, cu elemente de design şi arhitectură care să sugereze o poziţionare mai înaltă, dar nu ne adresăm celor care vor lux“.

    Pentru proiectul de la Frumuşani Liebrecht&wooD lucrează cu ColdwellBanker. De ce Frumuşani? „Este absolut superb locul. Cu luciu de apă de zeci de hectare, o diferenţă de nivel foarte interesantă. Proiectul ăsta ori va fi funcţional, ori îl vom închide noi“, afirmă Blaga, a cărui carieră a debutat la Direcţia de PoştăşiTelecomunicaţii din Iaşi, apoi a lucrat în radio, televiziune, în industria tutunului şi în petrol şi gaze.

    „Între mine şi grupul imobiliar belgian au fost vreo şase luni în care ne-am tot evaluat, mai mult ei pe mine, eu mai puţin pe ei şi mai discret.“ Născut la Topliţa, Sorin Blaga a plecat de acasă la 16 ani, pentru că, spune el glumind, s-a certat cu prietenii cu care cânta la chitară, şi şi-a continuat studiile la Iaşi. Şi-a început cariera la Direcţia de Poştă şi Telecomunicaţii din Iaşi, în 1987, mutându-se la seral şiîşiaminteşte că salariul de la acea vreme, de 2.200 de lei, l-a bucurat mult, fiind un venit însemnat. „M-a fascinat atât de mult lucrul cu oamenii de la poştă, încât eram hotărât să urmez această carieră, să fiu un mare inginer. Îmi spuneam că voi repara telefoane toată viaţa, voi merge să pun fire, să instalez centrale“, A stat doar patru ani şi jumătate în direcţia de poştă după care a fost atras de media şi a lansat, împreună cu câţiva prieteni, un post de radio, al patrulea care şi-a început emisia după revoluţie; „despre acea perioadă spun că nu am fost pionieri, ci eram in the middle of nowhere“.

     

  • Studiul de caz Mega Image

    Vassilis Stavrou, care a preluat funcţia de director general al companiei în vara anului trecut, povesteşte de ce România este o piaţă-cheie pentru afacerile grupului belgian, care sunt planurile pe care le are reţeaua şi care este scopul său ca şef al retailerului cu cea mai rapidă extindere.

    Într-un discurs de câteva minute ţinut pe o mică scenă instalată în Mega Image-ul din Băneasa, Vassilis Stavrou, director general al companiei, spune că pentru magazinul- fanion al reţelei, inaugurat în prag de Crăciun, a fost nevoie de un buget de 9 milioane de euro şi de doi ani de muncă, perioadă în care s-au confruntat şi cu dezamăgiri, mai cu seamă legate de aprobările legate de construcţie, aflată peste drum de Băneasa Shopping City. Proiectul ridicat de la zero este o premieră pentru reţeaua belgiană, care testează astfel nu numai postura de comerciant, ci şi papucii dezvoltatorului, cea mai mare parte din cei 8.000 de metri pătraţi ai suprafeţei comerciale fiind închiriaţi către retailerul de articole sportive Decathlon.

    Mega Image a încheiat anul cu 471 de magazine, cu trei deschideri pe 23 decembrie şi alte cinci în penultima zi din 2015. În total, 61 de noi spaţii de vânzare s-au alăturat reţelei anul trecut, mai puţin decât în anii anteriori, când expansiunea viza cam 100 de noi magazine anual. „Afacerea din România are cel mai mare ritm de creştere din cadrul grupului la nivel internaţional. Aici este un moment foarte bun pentru dezvoltările din comerţ, afacerea pe plan local este în creştere. Luând în calcul afacerea şi mediul economic, ne aflăm la locul potrivit“, îmi spune Vassilis Stavrou.

    Adaugă însă că numărul de magazine a fost mai mic, dar suprafaţa de vânzare nou adăugată în 2015 nu a fost cu mult mai redusă decât în anii anteriori, iar „până la urmă suprafeţele de vânzare contează mai mult decât numărul de magazine“. Deschis dar succint, povesteşte că evoluţia afacerii din România este un veritabil studiu de caz. „În 2010 a fost luată decizia de a accelera investiţiile de pe această piaţă. Strategia a fost pusă la punct cu mare atenţie, executată perfect. Suntem foarte mulţumiţi de rezultatele de până acum“, afirmă Stavrou, vorbind o engleză cu un pronunţat accent, care trădează originea mediteraneană.

    În cinci ani, Mega Image şi-a sporit numărul de magazine de circa zece ori, iar cifra de afaceri de aproape cinci ori, ajungând în 2014 la 632 de milioane de euro. Şi-a adjudecat astfel o felie consistentă din totalul pieţei de retail alimentar, în care reţelele moderne de comerţ au vânzări anuale de circa 9 miliarde de euro. Pe parcursul ultimilor ani, ponderea reţelelor în totalul vânzărilor a crescut; comerţul tradiţional a pierdut teren, iar lanţurile internaţionale ajunseseră la jumătatea anului trecut la o cotă de piaţă de 55%. Iar la nivelul Capitalei această pondere se plasează la circa 70%.

    Şi, desigur, grupul vrea o porţie şi mai însemnată din retailul românesc, motiv pentru care va păstra acelaşi ritm de extindere şi pentru următorii doi ani. „Am investit în ultimii ani circa 50 milioane de euro anual pentru deschiderea a circa 100 de noi magazine. Vom continua să investim, mai mult sau mai puţin, aceeaşi sumă de bani“, spune şeful Mega Image. Tot el adaugă că la capitolul investiţiilor se înscriu şi cele 22 de milioane de euro alocate pentru contrucţia unui nou depozit logistic, de 34.000 mp, la marginea Bucureştiului, în Ştefăneşti. Spaţiul va fi complet operaţional până la finalul acestui an şi reprezintă practic o dublare a suprafeţei de depozitare, pentru că depozitul pe care îl operează în prezent este similar ca mărime.

  • Vă este frică să zburaţi cu avionul? O aplicaţie îţi spune probabilitatea ca avionul să se prăbuşească

    Aplicaţia pentru smartphone-uri Am I Going Down? calculează şansele ca un avion să se prăbuşească. Astfel cei cu frică de zbor pot sta mai liniştiţi în scaunele lor.

    Aplicaţia utilizează statistici pentru a analiza şansele ca un avion să se prăbuşească. Dacă zbori cu un Boeing 777 Cathay Pacific de la Hong Kong la Los Angeles şansa ca avionul să se prăbuşească este de 1 la 4 milioane. Daca un alt pasager pleacă de pe aeroportul Heathrow din Londra cu destinaţia J.F.K din New York, într-un avion A330 al companiei Virgin Atlantic Airways, riscul de prăbuşire este de 1 la 5,4 milioane. În plus, dacă zbori în fiecare zi timp de 11.146 de ani există o şansă foarte mică să fii implicat într-un accident de avion, potrivit aplicaţiei. 

    “Ideea acestei aplicaţii vine de la nevasta mea. Nu-i place să călătorească cu avionul şi voiam să fac o aplicaţie care să o liniştească, să-i arate că sunt şanse infime ca un avion să se prăbuşească”, a declarat Nic Johns, dezvoltatorul aplicaţiei.

    Peste 10 milioane de rute au fost evaluate până acum, pe baza datelor de la mai multe organizaţii precum: Consiliul de Securitate al Transporturilor al SUA. Desi cifrele sunt destul de liniştitoare, “există în mod incontestabil anumite falii într-o abordare atât de simplistă”, previne publicaţia The Economist.

    În momentul de faţă aplicaţia este disponibilă doar pentru iOS. O versiune pentru Android ar putea fi lansată în viitor.

  • O inchisoare unde prizonierii au fost torturaţi sau ucişi in timpul celui De-Al Doilea Război Mondial, transformată într-un resort de lux – GALERIE FOTO

    Guvernul din Muntenegru şi-a dat acordul ca un dezvoltator imobiliar să transforme insula pe care se afla o închisoare unde prizonierii au fost torturaţi în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial într-un resort de patru sau cinci stele, informează Daily Mail.

    În cadrul resortului se vor construi un club de noapte, un spa şi mai multe restaurante. Astfel se doreşte ca insula să se transforme într-un loc exclusivist pentru cei cu bani. Însă acest lucru nu este văzut cu ochii buni de toată lumea. Mai multe familii, ai căror membrii au fost încarceraţi pe insulă, sunt revoltate şi au cerut guvernului să se răzgândească, dar nu au avut sorţi de izbândă.

    Insula se află la graniţă cu Croaţia, iar fortul, devenit închisoare, a fost construit în 1853 în timpul Imperiul Austro-Ungar.
    Insula nu este locuită, însă în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial, aici au fost deţinuţi peste 2000 de oameni, iar mulţi dintre ei au fost torturaţi sau ucişi, iar alţii au murit de inaniţie.

    Pentru a atrage mai mulţi turişti guvernul din Muntenegru a vorbit despre o oportunitate de investiţie pe insulă încă din decembrie 2013, iar săptămâna trecută a bătut palma cu Orascom Development Holding din Elveţia. Elveţienii au obţinut chiria pe 49 de ani, iar potrivit guvernului din Muntenegru, proiectul de 15 milioane de euro va crea 200 de slujbe.

  • Cumperi o casă, primeşti un Lamborghini gratis. Nu este o glumă, ci o metodă de promovare a unui dezvoltator imobiliar

    Nu este o glumă, ci o metodă de promovare a dezvoltatorului imobiliar Damac. Clienţii care achiziţionează vile sau apartamente (care au un preţ de pornire de 188.401 de dolari) primesc un Lamborghini Huracan, BMW 730i, BMW x6 xDrive 35i şi alte automobile de lux, în funcţie de ce proprietate este achiziţionată, informează site-ul rushlane.com

    Promoţia a început pe 1 ianuarie 2016 şi se termina pe 1 februarie 2016. În funcţie de preţul de vânzare al proprietăţii, automobilul oferit diferă. în cazul celor mai scumpe case, aflate pe “palmierul” artificial Palm Jumeirah, cumpărătorii vor găsi în garaj un Lamborghini Huracan.

    Clienţii îşi primesc automobilele dacă plătesc cel puţin 20% din preţul proprietăţii achiziţionate.

    Promoţia nu este nouă, Damac făcând acelaşi lucru şi anul trecut când a oferit un Lamborghini Aventador pentru clienţii săi.

    Damac Properties a vândut până acum în Dubai peste 14.000 de locuinţe, alte 35.000 fiind în costrucţie (septembrie 2015). 

  • Radu Georgescu, de profesie dezvoltator

    Radu Georgescu este cunoscut pentru că a făcut afaceri cu Bill Gates într-o perioadă în care România nu prea făcea afaceri în general. Românul care şi-a mutat afacerea în Sillicon Valley spune că de la bun început, când a ales calea antreprenoriatului, a preferat poziţia de preşedinte, considerând din start că este mai potrivită pentru el.

    Antreprenorul povesteşte că a înţeles adevărata valoare a activităţii din domeniul calculatoarelor la terminarea facultăţii, când profesorul îndrumător a vrut să-i cumpere proiectul dar el a preferat să-l licenţieze. Acesta a fost un moment de cotitură în viaţa sa, pentru că şi-a dat seama că în business-ul cu software ”faci o dată, dar vinzi de mai multe ori”, după cum spune chiar el.

    Dealtfel, pe lângă ideile bine definite şi răspunsuri clare, antreprenorul se diferenţiază în mod evident de cei mai mulţi români care şi-au contruit propriile afaceri. În vreme ce alţii se despart greu sau deloc de firmele pe care le-au construit de la zero, el şi-a propus din capul locului să facă firme, produse şi servicii pe care să le vândă. Ştie precis că în software ciclul de viaţă al unei firme este de circa zece ani şi cu precizie matematică indică cel mai potrivit moment pentru a vinde afacerea – atunci când este în plină creştere, înainte să se plafoneze. A tras învăţăminte din fiecare greşeală şi nu se codeşte câtuşi de puţin să spună, deopotrivă, care a fost eşecul şi învăţământul tras. Are o reţetă precisă de a-şi angaja oamenii şi crede că un om care a încercat şi a eşuat pe cont propriu ”primeşte puncte în plus”, pentru că ”ştiu lucruri adevărate”: ce înseamnă să fie antreprenori, să muncească, să greşească.

    În plus, comunică foarte onest angajaţilor modelul afacerii, care înţeleg din start că afacerea va fi vândută la un moment dat. Nu investeşte niciodată doar într-o idee, pentru că pe lângă aceasta este nevoie de altele, între care oamenii care s-o pună în practică, un business plan, proiect pilot. Susţine cu tărie că un antreprenor trebuie să vândă atunci când primeşte o ofertă; altminteri, dacă îşi caută investitor, va primi mai puţini bani. Radu Georgescu este, în esenţă, un antreprenor în serie, get-beget.