BusinessMagazin

Tag: comunitate

  • Nemţii de lângă Bucureşti

    Prima senzaţie pe care o ai când treci de poarta complexului este una de simetrie: blocurile de câteva etaje arată la fel, drumurile dintre ele sunt toate drepte, iar culorile nu ies prea mult în evidenţă. Fiecare bloc are numele unui oraş din Germania, iar străzile poartă numele unor râuri din aceeaşi ţară; sigur, e doar pentru plăcerea locatarilor, îmi explică şeful dezvoltatorului. Nu au vrut să îl încurce pe poştaş. Mai exact, spune Bogdan Cernescu, proiectul este o replică a unui proiect dintr-o suburbie a Stuttgartului.

    „Am decis să-l amplasăm într‑un loc unde existau cât mai puţine restrângeri de natură urbanistică sau geografică. Era clar, Chitila era o destinaţie foarte bună, se ştia încă de atunci că accesul va fi îmbunătăţit în mod dramatic. Terenul avea o formă rectangulară, accesul la utilităţi era foarte facil pentru că aici existase o fabrică, Romceram. Era un teren bun, necontaminat. A contat şi colaborarea cu autorităţile locale, pentru că oraşele-satelit vor să atragă investitori.” Aşa a început povestea Rezidenz – cartierul german, în urmă cu mai bine de 10 ani.

    L-am întrebat pe directorul Ţiriac Imobiliare dacă intrarea într-o zonă fără alte investiţii rezidenţiale majore, aşa cum este Chitila, nu a fost un pariu. Răspunsul a venit prompt: „Nu, pentru că trebuie să pornim de la piaţă: nevoia de spaţii de locuit în România este mare, în ciuda scăderii populaţiei. Ai un fond imobiliar care îmbătrâneşte şi care nu a fost întreţinut aşa cum trebuie, iar în oraşele mari, care atrag un flux masiv de tineri datorită universităţilor, întotdeauna va fi cerere; dacă nu în creştere, măcar constantă. În momentul în care grupul s-a apucat de proiect, trendul tinerilor profesionişti de a se muta în afara oraşului era ascendent. Am vrut de la bun început să construim o zonă care să fie la nişte standarde nemţeşti şi care să ofere un standard de locuit pe care să îl caute familiile cu copii.”

    Ce înseamnă, concret, standarde nemţeşti? În primul rând, suprafeţele sunt mai mari; au fost spaţii chiar şi cu 30% mai mari decât ce se construieşte în piaţă. „Probabil că aşa era piaţa atunci, în 2005-2006; dacă ne-am apuca acum să-l facem de la zero, probabil că am face suprafeţele ceva mai mici – dar nu într-atât de mici încât să devină nelocuibile, undeva la standardul de confort 1 sporit de dinainte de 1989, la care să mai adaugi 10%”, spune Bogdan Cernescu. „Proiectul a fost făcut de un constructor german, încă prezent pe piaţă, şi tot cu el finalizăm cele 12 blocuri noi. El s-a ocupat în prima fază inclusiv de proiectare şi componenta tehnică. De exemplu: acestea sunt proiecte care se bazează pe planşee şi diafragme de beton; dacă nu te uiţi, nu vezi stâlpi sau grinzi. S-a construit şi la noi la modul ăsta, acum se preferă însă sistemul cu stâlpi şi cadre cu umplutură de BCA sau cărămidă. Aici, gândirea a fost să oferim cât mai mult spaţiu.” Şeful Ţiriac Imobiliare subliniază că şi partea de instalaţii a fost bine aleasă: sistemul de aer condiţionat a fost gândit încă de la bun început să fie integrat, să nu fie nimic vizibil, aparatele fiind amplasate pe casă. „Alt detaliu simpatic: au fost gândite cu boxe. Sistemul de iluminat al boxei duce la contorul apartamentului, pentru că am zis din start să-i dăm omului şi un spaţiu de depozitare. Am vrut să creăm o experienţă a locuirii, nu neapărat să vindem nişte metri pătraţi.”

    E bine şi că autorităţile au devenit mai stricte, crede dezvoltatorul. Dacă există legi şi reguli, e bine să fie respectate de toată lumea, pentru că altfel induci confuzii în procesul concurenţial. „Eu nu vreau să concurez cu cineva care nu construieşte în linie cu normativele în vigoare, nu e bine; la sfârşitul zilei, orice poveste cu caracter negativ ne afectează pe toţi. Clientul nu stă să facă diferenţa, pe termen scurt, între unii şi alţii. Lucrurile trebuie să crească egal pentru toată lumea.”

    Tot în prima fază s-a construit zona comercială din faţă, care s-a populat relativ rapid cu farmacii, bănci, restaurante şi aşa mai departe. Spaţiile s-au şi vândut între timp, fie la operatori, fie la investitori. „A existat şi o piaţă pe care noi am dezafectat-o la un moment dat, şi ulterior a fost preluată de Lidl. În acest context s-a creat cartierul: spaţii mai largi decât ce ofereau proiectele din oraş sau apartamentele de la parter cu grădină.“

    Nu a fost neapărat un pariu, concluzionează el, ci a fost o strategie determinată şi foarte bine gândită.

  • Jaak Mikkel, general manager Coca-Cola HBC Romania, este noul preşedinte al AmCham Romania

    Camera de Comerţ Americană în Romania (AmCham Romania) are un nou Consiliu Director, ca urmare a alegerilor şi Adunării Generale a Membrilor din data de 22 martie 2017.

    Jaak Mikkel, general manager Coca-Cola HBC Romania, este noul Preşedinte al organizaţiei pentru următorul an. Din Comitetul Executiv fac parte Vice-Preşedinţii Anda Todor, Managing Partner Dentons şi Radu Florescu, CEO Centrade Cheil şi Madeline Alexander, Audit Partner & EU Account Leader, Deloitte în calitate de Trezorier.  Din Consiliul Director fac parte în calitate de membri: Elisabeta Moraru- Country Business Development Manager, Google, Gabriela Matei – General Manager, Microsoft Romania, Daniela Nemoianu – Senior Partner, Nemoianu Consulting, Tax&Law, Ionuţ Sas- Tax Partner, PwC Romania şi James Daniel Stewart- Vice President, Raiffeisen Bank.

    Jaak Mikkel, Preşedintele AmCham Romania, a reiterat angajamentul ferm al AmCham Romania de a reprezenta comunitatea de afaceri în consultările cu decidenţii, în scopul adoptării celor mai bune politici publice şi măsuri economice în beneficiul României. “Contextul global, regional şi intern în continuă schimbare îşi pune amprenta asupra dinamicii mediului economic, şi impune o mai mare implicare din partea comunităţii de afaceri. AmCham Romania are misiunea de a îndeplini acest rol în numele membrilor noştri, peste 400 de companii americane, internaţionale şi româneşti care au în comun aceleaşi aspiratii pentru dezvoltarea României. Vom urmări cu prioritate cele cinci direcţii strategice de dezvoltare identificate în contextul Priorităţilor pentru România, respectiv:  capitalul uman, infrastructură modernă, atragerea fluxurilor de capital, dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului, şi statul de drept şi aplicarea legii” a declarat Jaak Mikkel, Preşedintele AmCham Romania.

    Consolidarea relaţiilor comerciale transatlantice, atât prin prisma Parteneriatului Strategic SUA – Romania cât şi ca parte a UE, este în viziunea AmCham o prioritate şi se va regăsi ca atare în agenda organizaţiei.  O nouă direcţie de dezvoltare pe care Consiliul Director o va demara odată cu debutul acestui mandat este contribuţia AmCham la dezvoltarea sectorului de IMM-uri şi antreprenori, atât prin reflectarea nevoilor specifice acestora în agenda de advocacy cât şi prin programe care vor facilitata schimbul de bune practici între membrii din acest sector. 

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Dan Ostahie, proprietar Altex

    S-a concentrat pe inovaţia pe care o poate aduce la nivel de piaţă: implementarea creditului cu buletinul, crearea unei reţele de retail dual, prin lansarea brandului Media Galaxy, cu magazine electro-IT cu o suprafaţă mai mare de 2.500 mp şi, nu în ultimul rând, implementarea conceptului de omnichannel.

    Altex previzionează pentru 2016 de o cifră de afaceri de peste 600 milioane euro, fiind în acest moment unul dintre cele mai mari jucători pe piaţa de electronice din România.

  • Satisfacţia angajaţilor, criteriu pentru succesul unei companii

    Daca pentru romanii 15-60 de ani, calitatea produselor si serviciilor influenteaza cel mai mult succesul unei companii (peste o treime punand pe primul loc acest criteriu), pentru generatia tanara, 15-34 de ani, satisfactia printre angajati are o importanta la fel de mare: 28% considera acesta un influentator important al succesului unei companii, urmat de calitatea/fiabilitatea produselor si serviciilor cu 27%. Tot in randul tinerilor creste importanta grijei si a focusului pe client, 14% considerand serviciile de client service importante pentru bunul mers al companiei. Asadar, se pune din ce in ce mai mult accentul in cazul milenarilor (15-34 de ani) pe grija pentru relatiile umane intr-un business: fie ca este vorba de personalul angajat, fie ca este vorba de relatiile cu clientii companiei.

    Cand s-au raportat la ei ca angajati, tinerii pun de asemenea, foarte mult accentul pe beneficiile ce tin de crestere si dezvoltare lor ca resurse umane, chiar daca cele materiale sunt inca principalele lucruri la care se uita. Chiar daca atunci cand vorbesc de aspecte legate de locul de munca ideal, salariul este considerat important de catre 40% dintre tineri, urmatoarele beneficii pe care le cauta sunt in jurul pastrarii echilibrului in viata si a mediului de lucru bun: cauta imbinarea dezvoltarii profesionale cu cea personala la un job (33%), echilibru viata profesionala – cariera (31%), mediu de lucru placut (28%) si dinamic (22%) si de asemenea, o relatie buna cu colegii (18%).

    Cand se raporteaza la locul de munca actual, tinerii considera ca se implica in ceea ce fac, contribuie la bunul mers al companiei, departamentului in care lucreaza, fac tot ceea ce pot, insa simt ca nu sunt apreciati suficient de sefi, nu li se ofera suficient feedback. Desi pozeaza in rolul de salvatori la locul de munca (fac mai mult decat li se cere deoarece “cariera cere sacrificii”), in realitate se victimizeaza, adoptand o atitudine de genul: “eu fac multe lucruri insa nu sunt vazut”, avand nevoie permanenta de feedback, confirmare ca munca le este apreciata.

    Cand se raporteaza la companiile din Romania, evalueaza mai degraba pozitiv interesul pe care acestea il manifesta pentru dezvoltarea profesionala a angajatilor: tinerii considera ca li se ofera sprijin pentru imbunatatirea abilitatilor de ocupare a unei functii de conducere in compania in care lucreaza (32% de acord vs. 23% dezacord), ca angajatii tineri sunt incurajati activ sa se dezvolte pentru a ocupa functii de conducere (33% de acord vs. 19% dezacord).

    Si totusi, referitor la companiile din Romania, tinerii 15-34 de ani considera ca acestea sunt concentrate exclusiv pe agenda proprie si nu se gandesc la binele societatii (46% de acord vs. 14% dezacord) si de asemenea, ca nu au niciun scop in afara aceluia de a face bani (56 % de acord vs. 10% dezacord). Chiar daca sunt companii care se gandesc si la aducerea unor beneficii comunitatii in care activeaza (23% acord vs. 18% dezacord), acest comportament nu este inca in concordanta cu asteptarile lor de a vedea companii private, branduri implicate in actiuni societale, care contribuie la ameliorarea anumitor probleme sociale ale comunitatii in care activeaza.

    Datele au fost obtinute folosind un mix de metodologii de cercetare: un studiu calitativ de tip comunitate online in care insusi respondentii au identificat beneficiile pe care le care le cauta la jobul ideal si apoi au fost masurate intr-un studiu cantitativ pentru identificarea celor mai importante dintre ele.

  • Satisfacţia angajaţilor, criteriu pentru succesul unei companii

    Daca pentru romanii 15-60 de ani, calitatea produselor si serviciilor influenteaza cel mai mult succesul unei companii (peste o treime punand pe primul loc acest criteriu), pentru generatia tanara, 15-34 de ani, satisfactia printre angajati are o importanta la fel de mare: 28% considera acesta un influentator important al succesului unei companii, urmat de calitatea/fiabilitatea produselor si serviciilor cu 27%. Tot in randul tinerilor creste importanta grijei si a focusului pe client, 14% considerand serviciile de client service importante pentru bunul mers al companiei. Asadar, se pune din ce in ce mai mult accentul in cazul milenarilor (15-34 de ani) pe grija pentru relatiile umane intr-un business: fie ca este vorba de personalul angajat, fie ca este vorba de relatiile cu clientii companiei.

    Cand s-au raportat la ei ca angajati, tinerii pun de asemenea, foarte mult accentul pe beneficiile ce tin de crestere si dezvoltare lor ca resurse umane, chiar daca cele materiale sunt inca principalele lucruri la care se uita. Chiar daca atunci cand vorbesc de aspecte legate de locul de munca ideal, salariul este considerat important de catre 40% dintre tineri, urmatoarele beneficii pe care le cauta sunt in jurul pastrarii echilibrului in viata si a mediului de lucru bun: cauta imbinarea dezvoltarii profesionale cu cea personala la un job (33%), echilibru viata profesionala – cariera (31%), mediu de lucru placut (28%) si dinamic (22%) si de asemenea, o relatie buna cu colegii (18%).

    Cand se raporteaza la locul de munca actual, tinerii considera ca se implica in ceea ce fac, contribuie la bunul mers al companiei, departamentului in care lucreaza, fac tot ceea ce pot, insa simt ca nu sunt apreciati suficient de sefi, nu li se ofera suficient feedback. Desi pozeaza in rolul de salvatori la locul de munca (fac mai mult decat li se cere deoarece “cariera cere sacrificii”), in realitate se victimizeaza, adoptand o atitudine de genul: “eu fac multe lucruri insa nu sunt vazut”, avand nevoie permanenta de feedback, confirmare ca munca le este apreciata.

    Cand se raporteaza la companiile din Romania, evalueaza mai degraba pozitiv interesul pe care acestea il manifesta pentru dezvoltarea profesionala a angajatilor: tinerii considera ca li se ofera sprijin pentru imbunatatirea abilitatilor de ocupare a unei functii de conducere in compania in care lucreaza (32% de acord vs. 23% dezacord), ca angajatii tineri sunt incurajati activ sa se dezvolte pentru a ocupa functii de conducere (33% de acord vs. 19% dezacord).

    Si totusi, referitor la companiile din Romania, tinerii 15-34 de ani considera ca acestea sunt concentrate exclusiv pe agenda proprie si nu se gandesc la binele societatii (46% de acord vs. 14% dezacord) si de asemenea, ca nu au niciun scop in afara aceluia de a face bani (56 % de acord vs. 10% dezacord). Chiar daca sunt companii care se gandesc si la aducerea unor beneficii comunitatii in care activeaza (23% acord vs. 18% dezacord), acest comportament nu este inca in concordanta cu asteptarile lor de a vedea companii private, branduri implicate in actiuni societale, care contribuie la ameliorarea anumitor probleme sociale ale comunitatii in care activeaza.

    Datele au fost obtinute folosind un mix de metodologii de cercetare: un studiu calitativ de tip comunitate online in care insusi respondentii au identificat beneficiile pe care le care le cauta la jobul ideal si apoi au fost masurate intr-un studiu cantitativ pentru identificarea celor mai importante dintre ele.

  • Opinie Florin Dull, coordonator transport, CRAISS: Campaniile de CSR sau cum să investeşti în oameni

    Există opinii şi viziuni uşor diferite în legătură cu modul în care poate fi încadrată responsabilitatea socială în schema unei companii. Sunt firme care rezervă un loc pentru CSR în cadrul departamentului de PR şi comunicare, în timp ce alţii consideră că este mai degrabă o chestiune legată de oameni şi de nevoile lor, adică ceva ce trebuie gestionat de cei care sunt responsabili cu resursele umane. Şi atunci echipa de HR primeşte drept sarcini adiacente comunicarea externă, legătura cu administraţia locală, ONG-urile, instituţiile de învăţământ şi implicarea în proiectele de responsabilitate socială propuse de către acestea. Mai există însă şi o a treia strategie, de fapt, cea mai lăudabilă: organizaţiile care au creat o poziţie anume, pentru responsabilul CSR, cel care reprezintă, nici mai mult, nici mai puţin, decât interfaţa dintre firmă şi spaţiul civic. Acele firme care au promovat oameni din interior în astfel de poziţii sau care au angajat din exterior specialişti în comunicare dovedesc că au grijă de imaginea proprie, înţelegând în acelaşi timp cât de mult contează implicarea în comunitate.

    Este de la sine înţeles faptul că responsabilitatea socială corporatistă nu se limitează doar la corporaţii, conform denumirii, ci se referă la întreg mediul de afaceri, la toate firmele care lucrează cu oameni şi înţeleg că au o datorie morală de a face ceva pentru semenii lor; de exemplu pentru copiii talentaţi în domeniul artistic, pentru oamenii care promovează cultura în diverse feluri, pentru cei care urmăresc îmbunătăţirea calităţii vieţii prin adoptarea unui stil de viaţă eco sau, de pildă, pentru educarea practică a studenţilor care, la terminarea anilor de studiu, au mai multe şanse reale în carieră şi în viaţă.

    De asemenea, nu este deloc de neglijat faptul că, atunci când o organizaţie îşi alătură numele unui proiect social câştigă şi respectul propriilor angajaţi. Suntem cu toţii mândri când vedem la televizor vreun proiect major cu ramificaţii sociale, vreo acţiune sprijinită de compania pentru care lucrăm. Avem un sentiment de apartenenţă mai special, în momentul în care citim în presă că firma unde ne desfăşurăm activitatea susţine campania x sau y, sau chiar o iniţiază. Pe stradă ne atrage mai mult atenţia un banner pe care, în loc să apară o reclamă, stă scris numele companiei, alături de proiectul în care s-a implicat. De fapt, dacă stăm să ne gândim bine, aceasta este cea mai bună reclamă, atât pentru clienţii unei companii, dar şi pentru oamenii care lucrează în cadrul respectivei organizaţii.

    Datorită expunerii publice şi prezentărilor de care beneficiază aceste acţiuni cu caracter social, putem vorbi de un efect de multiplicare la nivelul multor companii, care au urmat aceste exemple bune şi s-au implicat în anumite acţiuni, ori au conceput pe cont propriu campanii de responsabilitate socială.

    În studiul „Tedinţe şi realizări CSR în România” (ediţia 2016), realizat de CSRmedia.ro, este relevat faptul că 76% dintre companii deţin o strategie de CSR. Este un procent foarte bun, având în vedere că orice campanie de responsabilitate socială presupune un buget substanţial, şi mulţi manageri se gândesc de două ori înainte de a accepta un anumit proiect. Ideal ar fi ca toate firmele să poată declara, fără vreo rezervă, că se implică în comunitate şi că vor continua să facă acest lucru şi în viitor.

    Acţiunile de CSR au menirea de a face cunoscută firma în mijlocul comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea, este o „reclamă nobilă”, am putea spune. În primul rând însă, este o investiţie în oameni, adică cea mai bună investiţie posibilă. Efectele sunt multe, sunt pozitive şi nu pot fi cuantificate, tocmai pentru că oamenii se transformă, mai ales atunci când cineva (sau ceva) îi determină să progreseze; iar această transformare are loc în timp, reuşind să schimbe în bine viitorul acestora. Iată de ce este atât de important, şi chiar onorific aş putea spune, rolul responsabilului sau echipei CSR din cadrul companiei. În urma unor propuneri ce pot veni atât din interiorul firmei, cât şi din exterior, la un moment dat, o companie poate, chiar şi fără un buget extraordinar, să producă o schimbare pozitivă pentru un grup de persoane din comunitate. Poate fi vorba de sponsorizarea unor activităţi didactice, alocarea unor sume de bani pentru burse de merit, finanţarea unor proiecte de mediu, participarea cu voluntari din rândul angajaţilor la construcţia de locuinţe sociale etc.

    Am avea cu toţii o satisfacţie şi mai mare dacă mai multe companii şi-ar uni forţele, în cadrul unor proiecte de CSR, de o anvergură mai mare, şi care ar putea crea efecte mai puternice, ar putea conduce la schimbări majore în viaţă unor oameni, care ar avea astfel şanse de dezvoltare sporite. Cunoaştem cu toţii exemple de campanii CSR reuşite, care şi-au atins scopul şi au ajutat la dezvoltarea personală a multor oameni.

    Există companii mari care au făcut paşi concreţi în această privinţă, firme din tot spectrul economic: farma, industria petrolieră, financiar-bancară, telecom, energie, transport, retail, FMCG, automotive, media, electronică etc. Majoritatea celor care au ales să se implice au deja un capital de imagine, cu o poziţie confortabilă în ce priveşte gradul de percepţie în comunitate, respectiv în rândul clienţilor şi partenerilor de afaceri. De aceea campaniile de CSR pe care le-au derulat nu au făcut decât să le confere o vizibilitate mai bună, reuşind mai ales să transmită un mesaj clar, că trebuie să ne implicăm cu toţii în societate.

    a exemplului.

  • Papa Francisc anunţă un posibil dezastru. “A fost ales de popor, iar apoi şi-a distrus poporul”

    În timpul acestei vizite, Papa Francisc a respins toate formele de antisemitism şi a făcut apel la “prudenţă maximă” şi intervenţie rapidă pentru a preveni un alt Holocaust, relatează Associated Press în pagina online.

    “Violenţa omului împotriva omului este în contradicţie cu fiecare religie care este demnă de numele său, în special cu cele trei religii monoteiste”, a spus Papa Francisc, referindu-se la creştinism, iudaism şi islam.

    Într-un interviu acordat ziarului spaniol El Pais, Papa Francisc a mers chiar mai departe, declarând: „Crizele provoacă frică, alarmează. În opinia mea, cel mai bun exemplu de populism european este Germania anului 1933. Un popor care a fost imersat în criză şi îşi căuta identitatea, până ce a apărut acest lider carismatic, care a promis să-i redea identitatea. Dar le-a dat o identitate distorsionată şi cu toţii ştim ce s-a întâmplat. Hitler nu a furat puterea. A fost ales de popor, iar apoi şi-a distrus poporul”, a punctat Papa Francis, în interviul citat de RT.com.

  • 540 de locuinţe, obiectivul de vânzări al dezvoltatorului Cosmopolis pentru 2017

    Opus Land Development, dezvoltatorul Cosmopolis, cel mai mare proiect rezidenţial din zona de nord a Bucureştiului, are ca obiectiv în acest an vânzarea a 540 de noi locuinţe. 

    „Obiectivul nostru pentru 2017 este să menţinem vânzările anului trecut, cu o uşoară creştere, şi să ajungem la 540 de locuinţe vândute. Anul trecut am vândut 470 de unităţi cu o valoare totală de 30 de milioane de euro şi am înregistrat o creştere în vânzări de 10% raportat la anul 2015. Anul acesta, continuăm să investim atât în infrastructură, cât şi în dezvoltarea generală a Cosmopolis.”, a declarat Ahmet Buyukhanli, CEO Opus Land Development.  

    2.300 de locuinţe sunt finalizate în acest moment în cadrul Cosmopolis, comunitatea numărând peste 4.500 de locuitori. Preţul de vânzare al locuinţelor din Cosmopolis pleacă de la 35.000 de euro şi ajunge până la 150.000 de euro, excluzând vilele personalizate. Din totalul unităţilor puse la vânzare anul trecut, studiourile şi apartamentele cu două camere au fost cel mai bine primite în rândul cumpărătorilor, cu un procent de 58%, urmate de vile cu 27% şi de apartamentele cu trei camere, cele din urmă având un procent de 15% în totalul vânzărilor.

    În cadrul complexului rezidenţial, a fost construit anul trecut şi strip mall-ul Cosmopolis Plaza, în urma unei investiţii de 2,2 milioane de euro. Acesta are deja deschise magazine dedicate celor mici, o farmacie, o curăţătorie, un pet-shop, magazine de îmbrăcăminte, un supermarket, o cofetărie, un magazin de amenajări interioare, unul de produse bio, un beauty salon şi alte spaţii destinate serviciilor. Strip mall-ul dispune şi de o parcare proprie. Alte magazine se vor deschide în 2017, urmând ca în luna aprilie, gradul de ocupare a spaţiilor comerciale să fie în proporţie de 90%. Pe lângă strip mall, locuitorii din Cosmopolis beneficiază şi de facilităţi precum o grădiniţă, o şcoală primară, un parc, o plajă privată pe malul lacului din apropierea ansamblului, şapte piscine exterioare, terenuri exterioare de baschet, fotbal şi tenis, restaurant şi mai multe terenuri de joacă pentru copii. În plus, rezidenţii au transportul asigurat până la staţiile de metrou Pipera şi Aurel Vlaicu, prin linii de microbuz care circulă permanent, din 30 în 30 de minute. 

     

     

     

  • 2+0+1+7=10 ani de UE

    Ce efecte economice a avut primul deceniu petrecut în Uniunea Europeană? Cum s-a schimbat societatea românească în acest timp? Dar modul în care se face business? Cine a câştigat şi cine a pierdut? Care sunt aşteptările pentru viitorul apropiat şi mai îndepărtat din ecuaţia integrării? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care Business Magazin a încercat să găsească răspuns, lansând întrebări deopotrivă pentru reprezentanţi ai mediului de afaceri şi analişti.

    Uniunea Europeană a fost creată în 1993 odată cu semnarea Tratatului de la Maastricht, atunci în componenţă aflându‑se Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, Spania şi Portugalia. Însă sub o formă sau alta, alianţa din aceste state membre există încă din perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial, când şase state au format Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi Comunitatea Economică Europeană. În deceniile următoare, Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre. În 2004 a avut loc cea mai mare extindere a UE, când zece state – Cipru, Malta, Ungaria, Polonia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia – s-au alăturat uniunii.

    Trei ani mai târziu a avut loc şi aderarea Bulgariei şi României. Ţara noastră şi-a câştigat statutul de stat asociat în 1995, după ce a depus candidatura la aderare, iar în 1997, după primirea acceptului din partea Consiliului European, România a primit finanţare pentru îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga; negocierile pentru aderare au început la Helsinki în 2000 şi se refereau la reforme instituţionale, economice şi sociale. În 2005 s-a desfăşurat ceremonia de semnare a tratatului de aderare, care a intrat în vigoare în 2007.

    Aveam 17 ani când România a aderat la Uniunea Europeană şi chiar dacă nu am înţeles impactul evenimentului, ştiam că este un moment important, ce marca un punct în istoria ţării, şi mai mult, deschidea porţile României către „occidentul” mult dorit. La 10 ani distanţă, după ce economia românească a trecut printr‑un boom şi o criză, economia locală se află pe o pantă de creştere spectaculoasă, cea mai mare din UE.

    Majoritatea indicatorilor arată că efectele integrării au fost pozitive; prognozele pentru 2017 sunt optimiste, însă stau sub rezerva evoluţiilor ce pot fi generate de tensiunile cauzate de Brexit. În plus, tot mai multe semne de întrebare apar în legătură cu rămânerea Franţei şi Italiei în Uniune.

    Cu toate acestea, românii rămân eurooptimişti, cum au fost încă de la aderare. În prezent, potrivit celui mai recent sondaj Euromonitor, majoritatea românilor au încredere în UE (52%, faţă de 36% media europeană), mai mult decât în propriul guvern (29% în România, faţă de 31% media europeană). De asemenea, majoritatea românilor au o percepţie pozitivă cu privire la UE, 36% una neutră, iar 13% una negativă.

    Pe plan european, procentele înregistrate sunt 35% pentru percepţia pozitivă, 38% pentru cea neutră şi 25% pentru cea negativă. Despre integrarea în Uniunea Europeană, Ionuţ Simion, country manager partner al PwC România, spune că aceasta a maturizat mediul de business, semnalând faptul că în anii dinainte aderării „au presupus rate foarte ridicate de creştere economică, de majorări salariale, dar şi de acumulare graduală a unor dezechilibre economice”. În prezent, mediul de afaceri este văzut ca fiind „mult mai dinamic, mai competitiv şi mai pregătit pentru a face faţă competiţiei din celelalte state membre decât în 2007. În decurs de zece ani, PIB-ul României a crescut cu peste 75%, ajungând la aproape 169 de miliarde euro, iar exporturile ţării s-au dublat în acelaşi interval”, adaugă Simion.

    „Marele câştig al integrării în UE este eliminarea necesităţii vămuirii mărfurilor comunitare. Înainte de integrare, orice transport din sau înspre Uniune, trebuia vămuit, ceea ce ducea de cele mai multe ori la numeroase bariere de ordin birocratic, administrativ. Să nu mai vorbim de corupţie sau abuzuri”, spune Rareş  Măcinică, managing director al companiei de logistică Lagermax AED Romania.

    Victor Iancu, senior manager la KPMG, vede aderarea ca un moment strategic esenţial pentru dezvoltarea economică şi menţionează faptul că aceasta a adus accesul nerestricţionat la o piaţă de 500 milioane de consumatori, dar şi înscrierea ţării într-un program informal de creştere în care fondurile nerambursabile joacă un rol important. „Conform unor statistici oficiale guvernamentale realizate de Ministerul Fondurilor Europene, efectul implementării fondurilor la nivelul economiei a fost o creştere a PIB‑ului real cumulat în perioada 2008-2015 de peste 10%, comparativ cu scenariul în care aceste fonduri nu ar fi existat. De altfel, conform aceloraşi surse, o serie de alţi indicatori macroeconomici importanţi resimt creşteri procentuale importante, atunci când sunt luate în calcul fondurile europene (de exemplu consumul privat, rata şomajului sau nivelul salariului mediu)”, spune Victor Iancu. El precizează că „beneficiul apartenenţei la UE nu este încă unul exploatat la capacităţi optime, potenţialul şi oportunităţile rămânând în continuare uriaşe”.

  • Oraşul locuit doar de femei cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani. Ce trebuie să facă bărbaţii ca să poată intra in oraş – FOTO

    În Noiva do Cordeiro trăiesc peste 600 de femei, cu vârstele cuprinse între 20 şi 35 de ani. Unele dintre ele sunt căsătorite, dar soţii lor trebuie să trăiască şi să lucreze în altă parte, scrie Daily Mail.

    În această comunitate rurală din sud-estul Braziliei, femeile se află la conducere şi au propriul set de reguli. Femeile care sunt căsătorite şi au familii trebuie să-şi trimită soţii şi fii care au împlinit 18 ani să lucreze departe de casă, putând să se întoarcă doar în weekend.

    “Oraşul nostru e mai frumos, mai organizat şi mult mai armonios cu femeile la conducere”, spune Rosalee Fernandes pentru publicaţia britanică. “Împărţim totul, chiar şi pământul pe care-l muncim. Nimeni nu se află în competiţie cu nimeni. Ne strângem să ne uităm la telenovele, ne împrumutăm haine şi ne vopsim unghiile”, a adăugat ea.

    Problema este că este dificil de găsit un bărbat singur care să nu fie rudă sau căsătorit deja cu o vecină. “Toate visăm să ne îndrăgostim şi să ne căsătorim. Dar ne place să trăim aici şi nu vrem să fim nevoite să plecăm din oraş pentru a putea găsi un soţ”, a spus Nelma Fernandes.

    Astfel comunitatea de femei invită bărbaţii să li se alăture, cu o singură condiţie. “Trebuie să-şi dea acordul să facă ceea ce spunem şi să trăiască după regulile noastre”.