BusinessMagazin

Tag: cifra de afaceri

  • Cât de tare a fost lovită România de criza provocată de pandemia de COVID-19 şi care sunt domeniile care au pierdut cei mai mulţi oameni şi bani

    „Criza actuală nu se compară cu nimic din ce am trăit până acum”. Ion Nestor, avocatul cofondator al casei de avocatură NNDKP, este în business din 1990, a trecut prin crize marcate de inflaţie record, devalorizări de active, şocuri externe, a consiliat antreprenori şi multinaţionale în tranzacţii cu valori totale de miliarde de euro, dar niciuna din crizele trăite până acum nu seamănă cu cea actuală. Acum „economia a fost părăsită de oameni. Oamenii au decis – nu de bunăvoie – să abandoneze economia”, spune avocatul şi trimite prin declaraţia sa către ceea ce se va întâmpla de astăzi încolo. Vor reveni oamenii, consumatorii în economie? Şi dacă da, când? Cum? Cu ce intensitate faţă de obişnuinţa lor de dinainte de criză?

    Orice criză naşte şi oportunităţi. Auzim în fiecare zi şi asta. Dar urmele lăsate în două luni şi jumătate de criza generată de pandemia de COVID-19 sunt adânci. Sunt 430.000 de locuri de muncă pierdute, câte 5.000 pentru fiecare zi de criză, locuri de muncă ce se vor întoarce cu greu în economie. Peste ele vine şomajul tehnic, cu alte sute de mii de persoane, dar ce va fi când se termină şi el, când companiile vor avea de plătit salarii din contractele pe care le generează, din facturile plătite de clienţi care aleg serviciile lor? Cercul economiei se duce din nou către oameni. Care vor fi veniturile lor după această criză? 96% dintre IMM-urile din România au o scădere a cifrei de afaceri, iar ele sunt cei mai mari angajatori din economie. Tot din această zonă, a firmelor mici şi mijlocii, vine şi cel mai mare număr al contractelor de muncă încetate în criză.
    „Criza e abia la început”, spune Radu Dumitrescu, proprietarul grupului Stadio Hospitality Concepts, care reuneşte sub aceeaşi umbrelă restaurantele Stadio, NOR, Bistro Cişmigiu, Social 1, 18 Lounge şi Embassy Park. Sectorul HoReCa (hoteluri, restaurante, baruri –
    n. red.) este cel mai lovit în această criză, peste 100.000 de oameni au fost în şomaj tehnic, iar mulţi dintre ei nu au revenit încă la muncă.
    Un raport al BNR identifică şase sectoare din economie – HoReCa, transport rutier, servicii recreative, activităţi sportive, agenţii de turism şi transport aerian – ca fiind cel mai lovite din economie în trimestrul al doilea din 2020. Raportul analizează evoluţia industriilor din perspectiva valorii adăugate brute (VAB) şi menţionează că în cele şase sectoare de activitate VAB-ul din trimestrul al doilea se va reduce cu marje cuprinse între 30 şi 60%. Mai mult, din 62 de sectoare incluse în raportul BNR, 51 sunt afectate de pandemia de COVID-19.
    „Până acum jucătorii HoReCa au primit bani pentru şomaj, n-au plătit taxe, au beneficiat de multe ori de amânarea plăţii chiriilor sau a plăţilor către furnizori, băncile au înţeles şi ele. Acum urmează o reactivare a costurilor menţionate mai sus, deşi noi funcţionăm la doar 15% din capacitate (doar cu terasele şi conform regulilor de distanţare socială – n.red.). Trebuie să avem grijă la fiecare leu”, spune Radu Dumitrescu.
    Trimestrul al doilea este deja compromis pentru cele mai multe companii, iar lipsa de reacţie în elaborarea unui program de repornire a businessului ne poate costa şi mai scump.
    „Economia locală va fi sever afectată, peisajul fiind însă neuniform în plan sectorial. Domenii precum industria alimentară, cea farmaceutică sau cea chimică sunt relativ bine poziţionate în contextul actual, după cum sunt şi comerţul online, activitatea de curierat sau serviciile IT&C. De asemenea, expunerea economiei locale pe sectorul auto nu reprezintă neapărat o vulnerabilitate. Totuşi, marea majoritate a sectoarelor economice autohtone vor fi sever afectate”, notează BNR
    într-un raport.
    În 85 de zile de criză, din cifra de afaceri a companiilor s-au evaporat peste 40 de miliarde de eruo, câte 500 de milioane de euro pentru fiecare zi. În 2020, pentru prima dată, numărul de salariaţi din companii va coborî sub 4 milioane de oameni. La începutul crizei din 2008, în companiile locale lucrau 4,6 milioane de salariaţi, cifră care nu a mai fost atinsă deşi businessul s-a majorat cu 45%, iar productivitatea a crescut cu 60%. Acum numărul angajaţilor va scădea sub 4 milioane, dar pierderea poate fi şi mai dramatică. De măsuri concrete de repornire a businessului sau de lipsa lor va depinde bilanţul primelor 100 de zile de criză economică în România. 

    Radu Dumitrescu, proprietarul Stadio Hospitality Concepts
    „Criza e abia la început, mai exact până acum jucătorii HoReCa au primit bani pentru şomaj, n-au plătit taxe, au beneficiat de multe ori de amânarea plăţii chiriilor sau a plăţilor către furnizori, băncile au înţeles şi ele. Acum urmează o reactivare a costurilor menţionate mai sus, deşi noi funcţionăm la doar 15% din capacitate (doar cu terasele şi conform regulilor de distanţare socială – n.red.). Trebuie să avem grijă la fiecare leu”, spune Radu Dumitrescu, proprietarul grupului Stadio Hospitality Concepts, care reuneşte sub aceeaşi umbrelă restaurantele Stadio, NOR, Bistro Cişmigiu, Social 1, 18 Lounge şi Embassy Park.

    Daniel Boaje, CEO şi acţionar minoritar al McDonald’s
    „Construim planuri pe termen scurt şi mediu, pe care le adaptăm în funcţie de contextul în continuă schimbare, avem mai multe scenarii cu care lucrăm şi ne asigurăm că luăm de fiecare dată cele mai responsabile decizii. Mai mult ca oricând este nevoie de colaborare, să existe un dialog între autorităţi şi companiile private, precum şi un plan de redresare economică, pentru a ajuta economia României să îşi revină într-un timp cât mai scurt.
    De deciziile luate acum depinde succesul business-ului în viitor, de aceea cel mai important este să ne adaptăm rapid la contextul în continuă schimbare, să ne folosim resursele acolo unde este nevoie şi să luăm decizii responsabile pentru a susţine continuitatea businessurilor”, spune Daniel Boaje, CEO-ul şi acţionarul minoritar al McDonald’s, liderul pieţei locale de restaurante, cu peste 80 de localuri şi afaceri ce sar de 200 mil. euro.

    Ion Nestor, cofondator al NNDKP
    „Criza actuală nu se compară cu nimic din ce am trăit până acum. Am trecut (în cariera de antreprenor – n.red.) prin mai multe etape şi momente dificile pentru economie, dar ce se întâmplă acum e cu totul diferit şi sper să nu mai trăim niciodată aşa ceva. Diferenţa majoră faţă de toate celelalte crize, de-a lungul timpului, e direcţia din care s-a născut şi s-a propagat criza. Până acum direcţia a fost mereu dinspre economie către oameni.
    Astfel, orice criză a pornit mereu de la anumite sectoare de activitate, cum ar fi sectorul imobiliar care s-a prăbuşit. La un moment dat s-au creat nişte exagerări în sectorul financiar, aceasta fiind situaţia de acum mai bine de un deceniu. Modalitatea în care s-au născut crizele anterioare a fost aceasta: unul sau mai multe sectoare din economia mondială sau a anumitor ţări s-au îmbolnăvit. Acea boală s-a propagat. În cazul acestei pandemii, economia a fost părăsită de oameni. Oamenii au decis – nu de bunăvoie – să abandoneze economia” spune avocatul Ion Nestor, care a pornit la drum în antreprenoriat în 1990, alături de soţia sa Manuela Nestor, împreună cu care a cofondat casa de avocatură NNDKP, una dintre cele mai importante din piaţă până astăzi.

    Irina Schrotter, designer şi proprietara a două fabrici de textile
    „Odată ce pandemia de Covid-19 a lovit puternic ţările din Europa am început să simţim efectele în special pe brandul propriu. La fel ca şi la criza anterioară, zona de high-end şi lux a fost prima care a simţit, impactul fiind imediat. Am văzut cum consumatorii încep să se uite la cheltuielile pe care le fac. Impactul în industria de lohn se va resimţi din plin 3-4 luni, când ar fi trebuit să începem noile comenzi. Momentan simţim îngrijorare de la clienţii care au depozitele închise. Nu am putut trimite marfa actuală clientului principal din Italia. Nu există nicio certitudine, nici cu show-urile de modă, nici cu showroom-urile”, spune Irina Schrotter, designer şi proprietara a două fabrici de textile cu 800 de salariaţi.

    Dan Pavel, fondatorul Benvenuti

    „Momentan ne lovim de un fenomen la care nu
    ne-am aşteptat niciodată în decursul carierei noastre de business, de stopare totală a activităţii, ceea ce în 2008-2009 nu s-a întâmplat. Asta înseamnă o reevaluare totală a businessului, şi al nostru, şi al tuturor celorlalte sectoare. Ce s-a întâmplat în 2008-2009 a fost devalorizarea cursului de schimb, de aproximativ 30%. În august cursul era 3,5 lei pentru un euro, iar în final de martie era 4,39 lei la euro. Această devalorizare a influenţat profund businessul, de la achiziţii, până la plata chiriilor şi a dărilor la malluri, toate fiind echivalente în euro. În acel moment, principala noastră problemă, a creşterii costurilor, a fost devalorizarea. Într-adevăr a fost şi o tendinţă pe termen scurt a consumatorului de a fi mai rezervat. Dacă ne uităm din actuala criză la ce a fost în 2008-2009 putem spune că atunci a fost ceva uşor faţă de se va întâmpla acum. Cu siguranţă că va fi mult mai puternic afectat comportamentul de consum decât în urmă cu 11-12 ani”, spune Dan Pavel, fondatorul retailerului de încălţăminte Benvenuti, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de profil, cu peste 50 de magazine şi afaceri de circa 140 mil. lei anul trecut.

    Raul Ciurtin, proprietarul Prefera Foods

    „Eu personal cred că un rol major în evoluţia acestei situaţii îl are statul român prin măsurile pe care le ia sau ar trebui să le ia. Sunt două direcţii care pot influenţa viitorul economic al României. Pe de-o parte statul român ar trebui în acest moment istoric pe care îl trăim să îşi asume pe termen mediu şi lung un program masiv de investiţii în şosele, spitale, şcoli, în lucrurile care contează. Al doilea lucru curajos şi hotărât pe care ar trebui să îl facă statul român ar fi să sprijine – e momentul cel mai import să facă asta – jucătorii locali din producţie. Trebuie să producem mult mai mult în România”, crede Raul Ciurtin, unul dintre cei mai importanţi antreprenori din industria alimentară, de numele său fiind legat cel mai mare producător de lactate din România, Albalact, vândut către gigantul francez Lactalis. Apoi, el nu a renunţat la producţie, ci a dezvoltat Prefera Foods, pe care l-a transformat într-unul dintre cei mai mari jucători din producţia de conserve, investind totodată în branduri precum „Capricii şi Delicii“ sau „de Azi“.

    Rucsandra Hurezeanu, fondatorul Ivatherm

    „Încercăm să ne adaptăm la această nouă criză. E o situaţie în care suntem cu toţii. E o criză foarte diferită de cea de acum un deceniu din mai multe puncte de vedere, în primul rând pentru că oamenii au acceptat şi înţeles situaţia în care ne aflăm. A fost o perioadă de şoc în care a fost haos. Oamenii sunt afectaţi la nivel mental, emoţional, de aceea liderii trebuie să fie aproape de ei, să comunice mai mult, să fie mai prezenţi în mediul virtual sau oricum aleg să facă ei comunicarea. Cred că antreprenorii ar trebui să aibă în primul rând grijă de oameni, să nu renunţe la ei”, spune Rucsandra Hurezeanu, fondatorul Ivatherm, o companie înfiinţată în 2005, care produce dermatocosmetice cu apă termală de la Herculane.

    Constantin Duluţe, proprietar Domeniile Avereşti

    „Eu cred că cine poate, trebuie să facă investiţii în criză, cine are posibilitatea, bineînţeles. Trebuie să ne folosim experienţa pentru ceva util tuturor. E doar o criză, totul se va rezolva şi va trece dacă suntem sănătoşi. Eu toţi banii încasaţi îi investesc tot în România, nu plec nicăieri”, spune Constantin Duluţe, unul dintre cei mai putenici antreprenori români, cunoscut pentru afacerile în domeniul agricol. El deţine astăzi producătorul de vin Domeniile Avereşti, mai multe sute de hectare de teren agricol şi are în plan şi o investiţie imobiliară. Banii provin din tranzacţia pe care el a încheiat-o în 2018. Mai exact, arabii de la Al Dahra, un grup cu sediul în Abu Dhabi şi cu afaceri în agricultură, i-au plătit atunci peste 200 de milioane de euro pentru Agricost, cea mai mare fermă de cereale şi oleaginoase din România după suprafaţa cultivată.

    Dan Balaban, cofondator al Davino

    „Avem cheltuieli zilnice de 10.000-15.000 de lei la 80-90 de hectare de viţă de vie. Asta în contextul în care încasările sunt aproape zero. Sunt zile în care nu am încasat nimic. În ceea ce priveşte businessul, mă aştept la o scădere, mai ales că noi suntem atât de dependenţi de HoReCa. În scenariul pesimist vom vedea un declin de 30-40% la nivelul întregului an. Suntem foarte sensibili la ceea ce se va întâmpla. În scenariul optimist scăderea va fi de 10-15% la nivel de cifră de afaceri. Cu siguranţă însă că Davino va fi pe pierderi pentru că vor fi restaurante care vor închide sau nu vor mai plăti. Nu ni s-a întâmplat să fim pe pierderi de 20 de ani”, spune Dan Balaban, antreprenorul care deţine businessul Davino împreună cu oenologul Bogdan Costăchescu. Davino are în zona Dealu Mare 70 de hectare de viţă-de-vie în proprietate şi lucrează alte 17 hectare luate în arendă. Compania are afaceri anuale de aproape 4 mil. euro. Producătorul de vin din zona Dealu Mare este activ pe segmentul superior al pieţei şi vinde doar în HoReCa, în magazinele specializate şi la export.

    Jean Valvis, proprietar al Aqua Carpatica şi Domeniile Sâmbureşti

    „Investiţiile în infrastructură în faza de criză sunt decizii majore, istorice. Ele au scos şi America şi Europa din crizele economice. Investiţia în infrastructura pentru agricultură e o prioritate absolută în România. În ceea ce-i priveşte pe oameni, lumea îşi va organiza priorităţile mai direct, mai sincer, mai natural, fără a accepta corupţia, poluarea sau distrugerea pădurilor. Lumea nu va mai vrea să facă orice compromisuri. Acesta e aspectul pozitiv al acestei perioade”, spune omul de afaceri Jean Valvis, unul dintre cei mai puternici şi cunoscuţi antreprenori din industria alimentară din România. El a fondat brandurile LaDorna (lactate) şi Dorna (apă minerală), pe care apoi le-a vândut unor giganţi străini, respectiv grupului Lactalis şi către Coca-Cola. Acum el are în portofoliu marca de apă minerală Aqua Carpatica, precum şi producătorul de vinuri Domeniile Sâmbureşti.

    Dani Caramihai, cofondator al Fratelli

    „Emoţiile mele cele mai mari după această perioadă vin din faptul că nu ştiu dacă românii vor mai avea aceeaşi disponibilitate de a cheltui pentru că nu vor mai avea la fel de mulţi bani. Obligatoriu e să avem capacitatea de a ne adapta pas cu pas pentru că lucrurile se schimbă de la o zi la alta. Poate doar în ultimele săptămâni nu au mai fost schimbări semnificative pentru că până atunci ce discutam astăzi nu mai era valabil mâine”, afirmă Dani Caramihai, unul dintre cei patru fondatori ai grupului Fratelli, ce cuprine o reţea de cluburi sub acest brand în mai multe oraşe mari din ţară şi o serie de resto-baruri precum Biutiful, Fratellini, Uanderful sau Carnivale. Businessul cumulat al grupului este de circa 10 mil. euro.

    Octavian Radu, fondator al Diverta

    „O diferenţă uriaşă faţă de criza din 2009-2010 e că guvernul României a acţionat similar cu celelalte guverne, a dat drumul la bani, a dat ajutoare, a dat şansa companiilor să păstreze angajaţii prin plata şomajului tehnic. Astfel, nu se distrug firme, ele evită falimentul. Altfel, efectele ar fi apoi în lanţ. La fel cum la Covid-19 nu vrei ca toţi să se îmbolnăvească în acelaşi timp, pentru că depăşeşti capacitatea sistemelor sanitare, şi în economie vrei ca nu toate firmele să aibă probleme simultan. Dezastrul ar fi uriaş. La criza anterioară băncile nu au fost înţelegătoare cu mediul de business, dar acum sunt. La fel şi alţi parteneri”, spune Octavian Radu, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali, care are acum în portofoliu mai multe businessuri, printre care lanţul de librării Diverta, compania de logistică TCE, producătorul de componente auto Flaro şi firma de poştă Pink Post.

    Mircea Turdean, CEO şi acţionar al Farmec Cluj
    „În 2009, criza economică a fost diferită de pandemia de azi. Şi atunci însă, ca şi acum, Farmec s-a adaptat şi a prosperat. În aceea perioadă produsele autohtone au fost cerute mai mult şi noi am avut creşteri. Am şi ştiut să ne adaptăm la cerinţele de atunci, la fel ca şi acum, când ne-am pliat pe necesităţile prezente ale pieţei autohtone. E important ca o companie românească să tragă învăţăminte rapid dintr-o criză şi să se adapteze la cerinţele de la momentul respectiv”, spune Mircea Turdean, CEO şi acţionar al Farmec Cluj, cel mai mare producător local de cosmetice, cu 850 de salariaţi, cei mai mulţi activând în producţie.

    Dan Ostahie, proprietar al Altex
    „Actuala criză oferă astfel şi o serie de lecţii şi de oportunităţi. Cea mai mare piedere pe care eu o văd în această perioadă e cea legată de locurile de muncă. Această criză va şterge multe locuri de muncă, în unele sectoare mai multe, în altele mai puţine, dar per total vom avea o pierdere severă de joburi care va duce la o atitudine mult mai prudentă a consumatorului, mai elaborată. Este o incertitudine care domneşte”, spune omul de afaceri Dan Ostahie, unul dintre cei mai puternici antreprenori locali, fondatorul retailerului de electro IT Altex, cu afaceri anuale de peste 4 mld. lei.

    Feliciu Paraschiv, proprietar al magazinelor Paco

    „Noi vom învăţa ceva din pandemia actuală. Cu siguranţă! O să ne dăm seama că am fost, poate, prea risipitori. Am cheltuit prea mult şi nu am ştiut să facem economii. Poate trebuia să vină ceva să ne încerce. Generaţiile ce pornesc de la baby boomer şi merg spre millennial sau Z nu au fost încercate de lucruri atât de grave cum a fost cazul bunicilor noştri. Bunicii sau străbunicii noştri au trecut printr-un război sau chiar două, prin foamete. Noi nu am trecut prin nimic (până acum – n.red.)”, spune antreprenorul Feliciu Paraschiv, care a pus bazele lanţului de magazine Paco în urmă cu mai bine de două decenii şi a ajuns astăzi la 15 unităţi în judeţul Vrancea şi la afaceri de peste 20 mil. euro anul trecut.

    Şerban Radu, cofondator al reţelei de librării Cărtureşti
    „Pentru ca o librărie să trăiască e nevoie zilnic de cititori, de evenimente, de interacţiuni între librari, editori, autori şi public. perioada martie-mai, librăriile noastre au rămas fără cititori, lansările de carte s-au anulat, atelierele pentru copii s-au oprit, vânzările au scăzut la niveluri de neimaginat. Activăm într-un domeniu vulnerabil la scăderile economice: cărţile şi activităţile culturale sunt primele tăiate de pe listă în astfel de vremuri. însă disrupţia creată de pandemia COVID 19 s-a dovedit până acum mai devastatoare decât oricare dintre crizele cu care librăriile s-au confruntat în ultimele decenii”, spune Şerban Radu, cofondator al reţelei de librării Cărtureşti, una dintre cele mai importante zn România cu un total de circa 40 de unităţi.

  • Cum a reuşit un medic veterinar din România să îşi deschidă o afacere vânzând un produs altfel

    „Toată povestea a început în urmă cu şapte ani, când, însărcinată fiind, am fost depistată cu o aluniţă malignă, pe care am fost nevoită să o scot de urgenţă. Atunci, medicul mi-a recomandat să fiu foarte atentă ce produse cosmetice folosesc şi astfel am început căutarea de produse fără «prostii» în ele”, povesteşte Corina Ujeniuc.

    A constatat însă că multe branduri aveau în componenţa produselor lor ingrediente sintetice cu potenţial cancerigen sau alergen. Aşa că a început să-şi facă singură cremele de care avea nevoie. În 2017, a trecut de la producţia în scop propriu la una artizanală, de cosmetice hand-made, dedicată şi altor persoane atrase de cremele ei. Nuca Organic presupune cosmetice de origine 100% naturală, fără nimic sintetic în compoziţie.

    „Am apelat la o chimistă din Marea Britanie, specializată în formularea produselor cosmetice naturale, deoarece am considerat că este absolut necesar ca produsele să fie formulate de un specialist în domeniu. Sursele din care provin ingredientele am încercat să fie cât mai mult din România, astfel că mierea o luăm de la un producător român din judeţul Mureş, uleiul de cătină îl luăm din judeţul Buzău şi tot aşa.”

    A investit la început 65.000 de euro, dintre care 25.000 de euro au fost surse proprii, iar 40.000 de euro au fost obţinuţi prin programul de finanţare Start-Up Nation. În cele din urmă, în decembrie 2018, afacerea a fost gata de lansare. „Cifra de afaceri pentru 2019 a fost de aproximativ 90.000 de lei, însă despre profit nu se poate vorbi, deoarece în continuare acoperim cheltuielile iniţiale. Avem doi angajaţi”, spune Corina Ujeniuc.
    Cosmeticele Nuca Organic sunt produse într-un laborator din Bucureşti şi de acolo pleacă mai departe spre cumpărători – femei, într-o proporţie covârşitoare. „Vindem online, atât prin intermediul site-ului nostru, cât şi pe alte platforme, dar şi în magazine tip plafar, farmacii şi magazine specializate.” Preţurile pornesc de la 35 de lei, cât costă un balsam de buze cu acid hialuronic, şi urcă în funcţie de produs, astfel că o cremă hidratantă pentru corp costă 120 de lei, iar una anti-aging cu peptide şi ulei de cătină ajunge la 160 de lei.

    Cum însă 70% din vânzări sunt generate de magazine fizice, ultimele două luni nu au fost prea bune pentru Nuca Organic, pentru că multe spaţii s-au închis şi oricum oamenii au stat mai mult în case. Ca mulţi alţi antreprenori însă, Corina Ujeniuc şi-a canalizat eforturile către online, un pas pe care oricum îl avea pus pe hârtie. „Aveam planuri mari pentru 2020, precum participarea la expoziţii internaţionale de produse cosmetice sau târguri tematice, însă din păcate nu am mai putut lua parte la astfel de evenimente.” Sunt însă şi veşti bune: va lansa două produse noi, va participa la un concurs internaţional de produse cosmetice şi îşi va duce brandul mai departe pe piaţa europeană, mai exact în ţările francofone.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    FermierBun – platformă pentru producători agricoli locali (Bucureşti)
    Fondator: Costin Simion
    Investiţii iniţiale: 7.000-8.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată: 150.000-200.000 de euro
    Prezenţă: online

    Hbebe – brand de haine pentru copii (Iaşi)
    Fondatoare: Flavia Hriţcu
    Investiţie iniţială: 44.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 180.000 de lei (38.000 de euro)
    Prezenţă: online şi la târguri

    PrimeRenting – platformă online pentru închirieri de echipamente (Bucureşti)
    Fondatori: Ana şi Dragoş Preda şi Răzvan Popa
    Investiţie iniţială: 20.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 1 mil. euro
    Prezenţă: online

    Greenarium – producţie de terarii cu plante (Sibiu)
    Fondatori: Anton Balint, Paul Bondane şi Raluca Mitea
    Investiţie iniţială: 3.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 10.000 de euro
    Prezenţă: online

    Big Books for Little Hands – librărie cu cărţi pentru copii (Bucureşti)
    Fondatoare: Mădălina Cociorbă
    Investiţii: 150.000-200.000 de lei (peste 30.000 de euro)
    Cifră de afaceri în 2019: 80.000 de lei (circa 17.000 de euro)
    Prezenţă: online şi cu un spaţiu fizic în Bucureşti, în zona Moşilor

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Ceea ce părea de neconceput în urmă cu câţiva ani este propus azi ca regulă chiar de garantul pieţei libere: Comisia Europeană vrea un impozit pe cifra de afaceri, o soluţie pe care piaţa liberă o consideră o oroare

    Comisarul european pe buget Johan­nes Hahn vrea ca noul fond propus de Comisie, în valoare de 750 de miliarde de euro, destinat relansării economice post-pan­demie, să fie strâns în parte din ba­nii companiilor private. Propunerea lui Hahn este ca firmele cu afaceri anuale de peste 750 mil. euro să plătească o taxă, variabilă în funcţie de dimensiunea companiei, în schimbul accesului la piaţa comună.

    Noul plan fiscal ar urma să aducă într-o primă etapă 10 mld. euro pe an, urmând ca în următorii 7 ani să ajungă până la 15-20 mld. euro pe an, potrivit Financial Times.

    Ideea implementării unui impozit pe cifra de afaceri a fost testată şi în România de guvernul PSD con­dus de premierul Mihai Tudose, dar a întâmpinat opoziţie puternică din partea societăţii.

    La fel şi planul comisarului Johan­nes Hahn de a strânge taxe de la cele 70.000 de companii din UE cu afaceri de peste 750 mil. euro pe an ar putea întâm­pina rezistenţă majoră din partea unor state UE, precum şi din partea companiilor direct afectate.

    Avocatul de business Gabriel Biriş explică ce pre­supune de fapt această nouă măsură propusă de UE, a cărei formă de aplicare nu a fost încă concretizată. „Comisia Europeană spune că nu va taxa contribuabili individuali, dar prac­tic vor taxa fiecare cetăţean, pentru că în general companiile mari îşi permit să îşi ajusteze preţurile. Practic, în loc să taxezi ţările, taxezi cetăţenii“, a spus Biriş.

    Potrivit Comisiei Europene, taxa face parte dintr-un meniu mai amplu de po­sibile surse de finanţare, precum in­clu­derea unei ajustări a taxei pe emisiile de dioxid de carbon, sau o taxă supli­mentară pentru companiile digitale. 

  • Tânărul care a studiat în patru oraşe europene diferite şi a mizat tot pe România pentru afacerea sa

    În lumea lui Răzvan Zamfira, evenimentele se măsoară în grafice, tabele, scheme şi baze de date. A gândit conceptul Studio Interrobang într-o vreme în care termenul „big data” nu era foarte popular. Nu existau prea multe instrumente de analiză vizuală şi nici clienţi care să-şi dorească să comunice despre afacerea lor cu ajutorul datelor. Şi totuşi, el a îndrăznit.

    A studiat în patru oraşe europene diferite – Bruxelles, Viena, Madrid şi Copenhaga – unde vizualizarea de date ştiinţifice şi transpunerea lor în mijloace prietenoase de comunicare pentru publicul larg era destul de des întâlnită. A lucrat ca freelancer în domeniul graphic designului. Toate experienţele puse la un loc au dus la crearea businessului Studio Interrobang, un birou de design specializat în vizualizarea de date şi design informaţional.
    „Sunt arhitect, cercetător în studii urbane şi graphic designer. Nu cred că aş putea să înţeleg la fel de uşor seturile complexe de date cu care lucrez în prezent, dar şi contextul acestora, fără o astfel de pregătire interdisciplinară. În ultimii doi ani, am colaborat sau coordonat proiecte despre piaţa imobiliară, servicii sociale, alegerile prezidenţiale, agricultură, calitatea sistemului de învăţământ, poluare fonică sau analiza de reţele sociale de inovatori în domeniul mediului.”
    Aşa se descrie Răzvan Zamfira. Spune că, în vizualizarea de date, combină reprezentarea artistică şi abilităţile de comunicare vizuală cu nevoia de înţelegere şi structurare rapidă a datelor despre subiecte mereu diferite. Diferiţi sunt şi clienţii, fie ei organizaţii care vor să valorifice datele de care dispun sau care vor să comunice sinteze către publicul larg, ori instituţii din domeniul jurnalismului de date.
    Printre numele cu care a colaborat Studio Interrobang până acum se numără Ordinul Arhitecţilor din România, Greenpeace România, Asociaţia MOJAR, organizatoarea Bienalei de Arhitectură din Timişoara, şi iZi Data, o agenţie de studii de piaţă fondată de antreprenoarea Silvia Luican.
    „Probabil cel mai deschis la experimentare este jurnalismul de date, fiind şi cel care a popularizat designul informaţional şi transformarea unor seturi complexe în poveşti pe înţelesul unui public larg. Am colaborat deja la o grămadă de articole cu o serie de publicaţii independente din România”, spune Răzvan Zamfira.
    Afacerea sa a luat fiinţă ca rezultat al unui cumul de cunoştinţe şi al unor perioade mari de timp dedicat unor proiecte de cercetare personale, care în scurt timp i-au adus şi primii clienţi. La finalul anului 2018, Răzvan Zamfira a obţinut un grant de finanţare, prin programul Start-up Plus, în valoare de 40.000 de euro.
    „Pentru prima jumătate de an de activitate, în condiţiile în care primele luni după obţinerea finanţării au fost dedicate activităţilor administrative, am avut o cifră de afaceri de aproximativ 30.000 de euro.”
    Pentru 2020, el estimează că cifra de afaceri va fi de 50.000 de euro, iar planul său este ca, pe parcursul acestui an, să lucreze la conştientizarea importanţei comunicării cu date şi a transparenţei.
    „În contextul incertitudinii generale de acum, discuţiile «cu numerele pe faţă» au căpătat foarte multă importanţă. Toată lumea a văzut un grafic sau câteva cifre oficiale care prezintă evoluţia pandemiei şi încearcă să le analizeze. Datele au devenit un subiect mainstream zilele astea şi pentru businessul nostru este o oportunitate, mai ales că vor juca un rol din ce în ce mai important în luarea deciziilor atât economice, cât şi sociale în lunile următoare.”
    Studio Interrobang vrea aşadar să ne împrietenească, puţin câte puţin, cu statisticile obositoare şi greu de descifrat. Cu o încercare suntem toţi datori.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Localo – marketplace pentru producătorii români (Timişoara)
    Fondator: Mihai Pegulescu
    Investiţie iniţială: 100.000 de euro
    Prezenţă: online

    Regnet – platformă pentru firme (Bucureşti)
    Fondator: Cristian Bărcan
    Investiţie iniţială: 10.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 70.000 de euro
    Prezenţă: online

    Minor Swing – brand de hamace (Bucureşti)
    Fondator: Andrei Gruia
    Prezenţă: online

    Lavanda Laurei – produse cosmetice cu lavandă (jud. Vaslui)
    Fondator: Laura şi Andrei Ignătoaie
    Investiţie iniţială: 5.000 de euro
    Cifră de afaceri: 5.000 de lei (circa 1.000 de euro) pe lună
    Prezenţă: online şi în farmacii

    Glom – brand de lămpi din lemn (Bucureşti)
    Fondator: Mircea Struţeanu
    Investiţie iniţială: 3.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 32.000 de lei (aproape 7.000 de euro)
    Prezenţă: online, pe site-ul Glom şi pe platforma Etsy

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de lazero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero. În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro. Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • O generaţie pierdută? Câţi dintre micii antreprenori loviţi de această criză vor avea puterea să o ia de la capăt?

    Conform unui barometru realizat de SmartBill în aprilie, cifra de afaceri a acestor firme a scăzut cu 25% faţă de martie, iar rezultatele vor fi şi mai proaste în mai şi în lunile următoare, pe măsură ce se va instala criza, iar rezervele de bani ale fiecăruia se vor reduce semnificativ.
    De asemenea, primele date oficiale indică faptul că microîntreprinderile şi întreprinderile mici au trimis cei mai mulţi oameni în şomaj tehnic, respectiv 520.000 dintr-un total de 950.000 de contracte de muncă suspendate. Companiile mari au trimis în şomaj tehnic numai 238.000 de angajaţi, iar companiile mijlocii 184.000.
    Conform datelor analiştilor, microîntreprinderile şi companiile mici vor pierde între 300.000 şi 500.000 de locuri de muncă.
    Cele mai multe afaceri mici şi mijlocii trăiesc din câţiva clienţi, este de ajuns ca unul să moară şi tot businessul se dă peste cap, produsele şi serviciile oferite nu sunt unice şi poţi trăi fără ele o perioadă de timp (marketing, publicitate, consultanţă, HR, IT etc.), sunt pe ultimele poziţii într-un lanţ al puterii de negociere fie cu cei de la care au de încasat bani, fie cu creditorii.
    Acum câţiva ani, când piaţa a început să-şi revină după criza din 2008-2009-2010, mulţi corporatişti şi-au lăsat joburile de la multinaţionale, unde salariile intrau la timp şi chiar creşteau, pentru a intra într-o junglă a afacerilor, unde regulile, contractele, negocierile, plăţile sunt ceva relativ.
    Ei voiau să scape din chingile birocraţiei corporatiste, unde posibilitatea unor joburi mai bune pe verticală, nu pe orizontală, era extrem de mică şi plafonată la un anumit nivel, pentru a câştiga mai puţin la început, dar cu speranţa că din businessul lor vor reuşi să dea lovitura şi să devină rentieri, astfel încât să le intre banii în cont în timp ce se plimbă prin lume.
    În 2008, cel mai bun an înainte să vină criza anterioară, în România erau înregistrate 601.000 de mici companii, cu afaceri de 123 de miliarde de lei şi cu un profit net de 12 miliarde de lei. Toate aceste businessuri aveau o pondere de 11% în cifra de afaceri totală din economie şi 20% din profitul net.
    Aici trebuie să precizăm că între 180.000 şi 200.000 de microîntreprinderi raportează anual o cifră de afaceri zero.
    Toate aceste date au fost calculate de ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului.
    În 2009, în primul an de criză, numărul de microîntreprinderi a scăzut la 577.000, cifra de afaceri s-a redus la 118 miliarde de lei, cu un profit de 9,7 miliarde de lei.
    Cel mai prost an a fost în 2010, când numărul de microîntreprinderi a scăzut la 560.000, cu afaceri de
    114 miliarde de lei şi un profit de 8,6 miliarde de lei.
    Din 2010 economia a început să-şi revină, iar businessurile au revenit la viaţă.
    În 2018 numărul de microîntreprinderi a crescut la 676.000, deci cu 100.000 peste 2010, raportând afaceri de 186 de miliarde de lei, reprezentând 11,9% din piaţă şi, atenţie, cu un profit net de 37 de miliarde de lei, reprezentând 29% din totalul câştigului net din economie.
    Post-mortem, rezultatele pe 2019 vor arăta mult mai bine, trebuie să le punem în ramă, cu peste 700.000 de microîntreprinderi, cu afaceri de peste 200 de miliarde de lei şi un profit net de peste 40 de miliarde de lei.
    Dar acum a venit această criză care va mătura multe afaceri, pe care antreprenorii nu vor avea bani să le susţină, nu vor avea piaţă de desfacere pentru ceea ce produc sau livrează şi, mai mult decât atât, nu vor avea o perspectivă.
    În programul IMM Invest, prin care statul pune la dispoziţie garanţii de 15 miliarde de lei, peste
    3 miliarde de euro, cele mai multe cereri au fost depuse de microîntreprinderi, 71%. Dar, din primele date, din cererile depuse, 8 au fost acceptate de bănci pentru finanţare, iar 15 au fost respinse. Dacă extrapolăm datele, probabil că doar o treime din cererile depuse de microîntreprinderi vor primi în final finanţare bancară cu garanţia statului.
    Această criză, care va dura între 3 şi 5 ani, va naşte foarte multe întrebări: una dintre ele este dacă antreprenorii din spatele microîntreprinderilor, dar şi cei mici şi mijlocii, vor mai avea putere, energie, determinare şi dorinţă de a merge mai departe, de a încerca să iasă din această criză, de a-şi mai pune propriii bani în joc, gândindu-se că s-ar putea să-i piardă de tot.
    Eu sper că nu vom avea o generaţie pierdută de antreprenori şi fiecare va găsi resurse umane şi financiare pentru a încerca să reziste astfel încât să nu urască capitalismul, globalizarea, deschiderea economiei, Uniunea Europeană şi până la urmă tot sistemul în care trăim. 

  • Ce se întâmplă în perioada izolării cu cel mai mare lanţ românesc de săli de sport. Pornit în urmă cu opt ani, businessul era în plină ascensiune când a izbucnit pandemia

    O suprafaţă totală de 9.500 de metri pătraţi şi o cifră de afaceri de 1,6 milioane de euro are reţeaua de centre de fitness Stay Fit Gym, cel mai mare lanţ autohton de profil din România. Pornit în urmă cu opt ani, businessul era în plin proces de expansiune la momentul izbucnirii pandemiei de COVID-19. Cu toate că aceasta a pus momentan „pe hold” industria locală de health & fitness, antrenamentele nu s-au anulat, ci doar s-au mutat în online.

    „Pentru mine, antreprenoriatul a fost întotdeauna scopul, încă de adolescent mă vedeam construindu-mi propria afacere, deşi recunosc că nu ştiam, pe atunci, ce presupune şi de câtă implicare este nevoie. La vârsta de 25 de ani l-am întâlnit pe Marius Preodişteanu, care tocmai deschisese primul său centru de fitness sub brandul Stay Fit Gym. Îmi plăcea încă din liceu ideea unui centru de fitness, iar apariţia lui Marius, care demarase deja un astfel de proiect, m-a făcut să cred că e momentul oportun pentru a-mi pune ideile în acţiune. Am avut o chimie profesională foarte bună, aşa că nu ne-a luat mult să descoperim că avem viziuni asemănătoare şi că dorim să demarăm un proiect comun. Astfel, am pus bazele reţelei de centre de fitness Stay Fit Gym”, povesteşte Alexandru Lascăr, coproprietar al Stay Fit Gym.
    Prima unitate a lanţului de săli de sport, Stay Fit Titulescu, a fost deschisă în 2012, cu o investiţie totală de 110.000 de euro, fiind modernizată complet în urmă cu 2 ani. „Parteneriatul cu Marius Preodişteanu a început în 2013, când am deschis al doilea centru Stay Fit Gym, perioadă care a marcat şi momentul în care am decis să mă dedic total antreprenoriatului şi am renunţat la job. Prima investiţie făcută a fost de aproximativ 40.000 de euro, pe care i-am folosit pentru amenajarea propriu-zisă, aparatele fiind luate în leasing de la furnizor. Contribuţia mea de atunci, în valoare de 20.000 de euro, a fost reprezentată de surse proprii – banii pe care reuşisem să îi strâng în doi ani de muncă, precum şi un ajutor financiar, primit de la fratele meu. De altfel, el s-a întors din Belgia în anul 2017 şi s-a alăturat afacerii, în calitate de acţionar”, spune Lascăr. Pe vremea aceea, erau amândoi la început, atât în zona de wellness, cât şi în antreprenoriat, motiv pentru care a trebuit să muncească mult, pentru a compensa lipsa de cunoştinţe. „Pe de o parte, faptul că am început de la acelaşi nivel ne-a apropiat şi ne-a ajutat să creştem împreună, pe baza, bineînţeles, a unor inevitabile greşeli, pe care le-am făcut fiecare dintre noi. Consider însă că am dezvoltat un model de afaceri puternic, pe care continuăm să îl îmbogăţim încontinuu.”
    A urmat deschiderea unităţilor din Teiul Doamnei şi Pantelimon, modernizate complet în 2018, respectiv 2019 (investiţia totală în deschidere şi modernizare ajungând la 120.000, respectiv 140.000 de euro), Stay Fit City Offices (270.000 de euro, vândută grupului World Class în 2018), Vitan (280.000 de euro), Cocor (310.000 de euro), Liberty (prin achiziţionarea şi modernizarea completă a fostului club Happy Gym, cu o investiţie de 100.000 de euro) şi Stay Fit Iride (330.000 de euro). „Stay Fit Iride va fi cel mai nou centru al nostru, fiind amplasat în complexul Iride Business Center din zona Pipera – Dimitrie Pompeiu. În planul iniţial pe 2020, mai era inclusă cel puţin o deschidere. Momentan am suspendat noi inaugurări, în afară de Stay Fit Iride pentru 2020, până la clarificarea situaţiei.” În prezent, suprafaţa totală a celor şapte săli din reţeaua Stay Fit Gym, incluzând şi centrul Stay Fit Iride, care urmează să fie deschis, însumează aproximativ 9.500 de metri pătraţi. În plus, anul trecut antreprenorii au lansat şi o aplicaţie proprie, care a ajuns în momentul de faţă la peste 3.000 de utilizatori. Dacă în urmă cu şase ani, deschiderea primului centru Stay Fit Gym s-a făcut cu cinci angajaţi, doi dintre ei fiind şi acum în echipa companiei, în momentul acesta reţeaua numără aproximativ 50 de angajaţi proprii şi peste 60 de colaboratori. Odată cu măsurile luate de autorităţi pe fondul pandemiei de COVID-19, compania a decis să păstreze integral echipa, toţi angajaţii fiind trimişi în şomaj tehnic. „Una dintre priorităţile noastre este să îi păstrăm şi după deschidere. Ştim că doar cu o echipă dedicată ne vom putea reveni.”
    În 2019, Stay Fit Gym a înregistrat o cifră de afaceri cumulată de aproximativ 1,6 milioane de euro, profitul fiind reinvestit constant în achiziţia şi dezvoltarea noilor centre, deoarece busniessul este „într-o perioadă de dezvoltare”. Creşterea pe care reprezentanţii companiei o estimaseră pentru 2020 era de aproximativ 15% în dreptul fiecărui centru, dublată de o cifră consolidată totală de aproximativ 30%, prin deschiderea noului centru Stay Fit Iride. „Situaţia actuală, generată de COVID-19, ne face foarte grea estimarea pentru 2020, nefiind clar când vom putea începe activitatea şi care va fi comportamentul de consum. Astfel, obiectivul nostru este ca, până la sfârşitul anului 2020, începutul anului 2021, să revenim la parametri mai buni şi la un nivel de încasări în linie cu perioada anterioară. Succesul va depinde şi de înţelegerea proprietarilor clădirilor în care ne desfăşurăm activitatea.”
    Fiind printre primele afaceri închise de către guvern, activitatea unităţilor Stay Fit Gym a fost sistată încă din perioada incipientă a crizei. „Măsurile pe care le-am luat înainte de închidere au fost predominant legate de procedurile de igienă şi dezinfectare. Ţinând cont, însă, că vorbim despre centre de fitness, în care aceste norme sunt extrem de importante independent de contextul pandemic, noile măsuri nu au avut un impact major în activitatea noastră”, notează Lascăr.
    Ulterior, după închidere, compania a continuat să le ofere clienţilor şi publicului larg opţiunea de a face mişcare. Astfel, pe pagina de Facebook a sălilor sunt transmise zilnic clase online, disponibile gratuit, iar clienţii fideli pasionaţi de spinning şi-au putut lua acasă una dintre bicicletele staţionare Stay Fit Gym, fără niciun cost, în baza unui proces verbal de predare-primire şi a regulei „primul venit, primul servit”.
    „Continuăm aşadar să ne aratăm angajamentul pentru comunitatea noastră şi să încurajăm oamenii să facă sport. Mişcarea este extrem de importantă acum, pentru sănătatea fizică, dar şi pentru cea emoţională.” În acest moment, antreprenorii studiază toate măsurile propuse de ţările care au repornit timid activitatea şi planurile de redeschidere din ţările membre ale UE. De asemenea, spun ei, împreună cu comunitatea proprietarilor din industrie lucrează activ la un program de măsuri inspirate din  Germania, Belgia, SUA şi încearcă să uniformizeze un set de reguli, pe care să le prezinte guvernului. „Sperăm să venim în sprijinul guvernului în mod proactiv pentru a putea trece mai bine de această perioadă. Primele luni de la restartarea activităţii vor fi foarte mult marcate de pandemie, oamenii fiind obligaţi să poarte măşti, să acorde o atenţie mai mare detaliilor de igienă, atât personală, cât şi a sălilor. Vom reconfigura parţial planul centrelor astfel încât să menţinem o distanţare socială cât mai corectă. Probabil pentru început se va limita şi numărul clienţilor aflaţi în acelaşi timp în centre, pentru a reduce riscurile. În timp, ne vom obişnui cu toţii cu anumite măsuri de igienă sporită şi chiar cu o anumită distanţare socială, făcând parte din normalitatea curentă”, enumeră Lascăr câteva dintre măsurile care vor fi impuse după repornirea businessului. În plus, la sfârşitul lunii martie, reprezentanţii businessului au anunţat că, pe durata stării de urgenţă, cât timp cât sălile rămân închise, în cazul atingerii unui nivel foarte mare al populaţiei infectate pot pune la dispoziţia autorităţilor spaţiile companiei pentru a fi utilizate le diferite necesităţi, de pildă pentru triaj sau carantină, acestea fiind dotate cu utilităţi precum duşuri, vestiare şi mobilier, pentru a contribui în acest fel la limitarea aglomerării altor instituţii.
    În general, media lunară de abonaţi proprii ai companiei este între 4.500 şi 6.500, în funcţie de perioada anului, acestei valori adaugându-i-se persoanele care vin prin parteneri precum 7card, Fitpass, Fitio, şi care reprezintă, lunar, undeva la 1.500-2.000 de clienţi. „Avem o bază de abonaţi destul de variată, care include tipuri diferite de clienţi, uniţi de pasiunea pentru sport. Obiectivul nostru, încă de la început, a fost să transformăm mişcarea fizică, în toate formele ei – indiferent că vorbim de clase cu diferite niveluri de intensitate sau de antrenamentele individuale, cu sau fără greutăţi –, în ceva accesibil şi plăcut, aşa că am creat locuri primitoare, pline de energie, cu o politică de preţ medie.”
    Deoarece, la început, mulţi dintre noi se confruntă cu o formă de anxietate când vine vorba de mersul la sală, „pentru că ni se pare că locul nostru nu e acolo, că nu lucrăm corect, că nu depunem destul de efort”, Lascăr spune că misiunea companiei este ca, prin intermediul echipei sale de antrenori, să îi ajute pe clienţi să depăşească aceste limite autoimpuse şi nesiguranţe şi să devină tot mai buni şi pasionaţi. „Prin urmare, în sălile noastre, veţi vedea atât persoane tinere, la început de drum, care abia descoperă sportul, cât şi persoane mature, care practică o formă de mişcare pentru a se menţine sănătoase, dar şi abonaţi cu experienţă, disciplinaţi, pentru care fitnessul este o parte importantă din activitatea lor zilnică. În acest context, şi profilul socio-profesional al celor ce ne trec pragul diferă – putem vorbi atât despre persoane cu venituri medii, cât şi despre middle şi top management din zona corporate.”
    Pe zona de fitness, cele mai active luni vin odată cu începutul anului, ianuarie-aprilie acoperind aproape 50 – 60% din cifra de afaceri anuală a companiei. În ceea ce priveşte zilele cu cele mai multe check-in-uri, „în centrele noastre de fitness sunt corelate cu ambiţia oamenilor de a începe săptămâna în forţă, aşa că lunea este ziua preferată a clienţilor”. 
    Serviciile oferite de Stay Fit Gym se încadrează în piaţa „value”, preţurile fiind la nivel mediu, spune Lascăr. Un abonament lunar full club costă 190 de lei, iar un abonament full fitness, fără acces la antrenamentele de grup, costă 180 de lei. Clienţii fideli beneficiază de anumite discounturi şi facilităţi. Pachetele Full Fitness reprezintă 65-70% dintre vânzările reţelei. Acestea oferă acces la toate facilităţile cluburilor (vestiare, saună, zonă cardio, zonă fitness, zonă functional training), cu excepţia antrenamentelor de grup. Totuşi, apetitul clienţilor pentru clasele de grup este în creştere în ultimii doi ani, remarcă Alexandru Lascăr, procentul celor care optează pentru ele ajungând de la 15 la 30%. 
    „Provocarea cea mai mare cu care ne confruntăm este aceea de a pune sportul pe agenda consumatorului român”, spune antreprenorul. România s-a confruntat cu cele mai mici procente de populaţie activă din UE, iar în urmă cu şase ani diferenţele dintre ţara noastră şi ţările din vest păreau insurmontabile, adaugă el. „Pe atunci, procentul populaţiei plătitoare de abonamente de fitness în România era sub 1%, faţă de ţări precum Germania, Spania, Suedia sau Danemarca, unde statisticile arătau 8-20%. În timp, lucrurile au evoluat, Bucureştiul a fost oraşul care a crescut disproporţionat faţă de restul ţării. În ultimii ani, oraşe precum Cluj, Timişoara, Oradea, Iaşi, Craiova au simţit de asemenea creşteri.”
    Principalul competitor al companiei este liderul pieţei de fitness, lanţul de centre World Class România, spune Lascăr. „În afară de acesta, mai există centre de fitness cu unul sau două puncte de lucru, care reprezintă concurenţa în anumite zone ale oraşului.”
    În comparaţie cu alte state europene, România încă se situează pe ultimele locuri în UE la numărul persoanelor active şi pe primele locuri atât la obezitate, cât şi la decesele datorate bolilor cardiovasculare, aminteşte Lascăr. „În acest moment, conform cifrelor pieţei, procentul plătitorilor de abonament în România nu depăşeşte 3 – 4% din populaţie, în Bucureşti el fiind, însă, mai mare, spre 6 – 8%, în funcţie de sezon. Suntem încă foarte departe de ţările din vest, precum Belgia, Olanda, Germania, unde media ţării depăşeşte 10%, sau de cele scandinave, unde 20% din populaţie are un abonament la sală.” Încheind totuşi într-o notă optimistă, el spune că facem, însă, progrese constante şi probabil că în următorii cinci ani ne vom apropia de nivelul pieţelor din vest.

  • Cum intră România în cea mai violentă criză din istorie: 10 puncte slabe, 8 puncte tari. Ca să iasă din această criză, România are nevoie de lideri cu un plan de ţară, nu de un cor de bocitoare din mediul politic, dar şi din business

    România a intrat în cea mai violentă criză economică din istorie, la fel ca şi cele mai mari ţări din lume.

    Fiecare ţară este mai bine sau mai slab pregătită pentru a ieşi din această criză, cu cât mai puţine pierderi.

    Întrebarea tuturor este dacă această criză va lua forma literei V sau va fi sub forma literei W, adică din toamnă, o dată cu revenirea pandemiei în lipsa unui vaccin, economiile se vor închide din nou, dar atunci statele nu vor mai avea bani să-şi ţină oamenii acasă.

    România, care înainte de criză avea o cifră de afaceri de 1 miliard de euro pe zi iar acum are numai 50%, are nevoie de toţi banii posibili, de toate împrumuturile pe care le poate lua pentru a ţine în viaţă bugetul de stat, pentru a ţine pe linia de plutire măcar 400.000 de companii mici şi mijlocii din cele 500.000, pentru a gestiona cei peste 1 milion de şomeri cu acte în regulă şi 1 milion de români care îşi vor căuta de lucru, pentru a nu intoxica sistemul bancar cu credite neperformante peste capacitatea de gestiune, şi în final pentru a încerca să recupereze cât mai repede pierderile de acum.

    Anul 2019, cu o cifră de afaceri totală de 350-360 de miliarde de euro, cu un PIB de aproape 220 de miliarde de euro, cu 5,2 milioane de angajaţi, din care 4 milioane în sectorul privat, cu 5 milioane de pensionari, cu un salariu mediu de 750 de euro pe lună şi un salariu minim de 250 de euro, la cea mai redusă diferenţă faţă de media UE – 33% (zona Bucureşti Ilfov este peste media Uniunii Europene) a avut cel mai bun an economic din toată istoria.

     

    România a intrat în această criză cu 10 puncte slabe:

     

    1. Creanţele comerciale, adică datoriile companiile către furnizori sunt de 3 ori mai mari decât creditele bancare:

    În criza precedentă de acum 10 ani, creditele bancare erau mai mari decât creanţele comerciale, dar acum situaţia este total schimbată. Dacă nu sunt plătite, aceste creanţe comerciale reprezintă o bombă pentru întreaga economie. Este de ajuns ca o firmă să nu-şi plătească datoriile (va fi cazul multor firme) pentru ca tot lanţul să se rupă.

    Analistul economic Iancu Guda, economistul şef al Coface, spune că în acest moment creanţele comerciale unice sunt de 125 de miliarde de lei, adică 26 de miliarde de euro, care trebuie comparate cu creditele acordate de bănci pe termen scurt, respectiv capitalul de lucru, care sunt de 34 de miliarde de lei. Dacă am lua creanţele comerciale extinse, am avea 380 de miliarde de lei.

    Creditele bancare totale acordate companiilor pe termen scurt, mediu şi lung sunt de 117 miliarde de lei.

    De neplata creanţelor comerciale pentru marfa deja livrată şi serviciile deja prestate le este frică tuturor.

     

    2. Lipsa încrederii între companii, între parteneri pentru relaţiile comerciale viitoare:

    Piaţa românească va fi dominată de o lipsă totală de încredere între firme, nimeni nu mai preia comenzi sau nu livrează marfa fără bani înainte, fără un avans. Această situaţie se regăseşte inclusiv la comenzile de stat. Dar acest lucru va bloca întreaga economie, toate relaţiile de business, pentru că nimeni nu are lichidităţi să plătească produsele şi serviciile înainte şi a aştepta apoi să-şi recupereze banii când iese cu ele pe piaţă.

    Dacă băncile şi statul nu vor interveni în acest mecanism de a garanta plăţile, economia va suferi un şoc major.

     

    3. Bugetul statului este slab, iar lipsa încasărilor ar putea să ducă la decizii extreme:

    Odată cu venirea aceste crize, Ministerul Finanţelor s-a trezit peste noapte cu o plată din ce în ce mai redusă a taxelor şi impozitelor de către companii, situaţia care se va menţine tot anul. Fiecare firmă, în special cele antreprenoriale româneşti, va încerca să-şi protejeze lichidităţile, şi atunci plata impozitelor şi taxelor nu va mai fi o prioritate. Deja Ministerul Finanţelor a rectificat bugetul cu un minus de venituri de 23 de miliarde de lei, dar tare mă tem că scăderea va fi mai mare. De partea cealaltă, chletuielile bugetare explodează, iar toată lumea cere bani, garanţii şi linii de finanţare care nu vor putea fi plătite atât de uşor.

    Dacă situaţia bugetului nu va fi ţinută sub control, guvernul va fi nevoit să ia măsuri extreme: În 2010 Traian Băsescu a tăiat salariile cu 25% şi a majorat TVA la 24% pentru numai o lipsă de venituri de 1 miliard de euro. Acum gaura este mult mai mare.

     

    4. Cine va finanţa deficitul bugetar de 75 de miliarde de lei – peste 13 miliarde de euro – din acest an, dar şi deficitele din anii următori:

    Ministerul Finanţelor se finanţează destul de greu de pe piaţa internă, având în vedere că băncile şi-au atins expunerea maximă pe titlurile de stat sau cer dobânzi mai mari. Pieţele externe de-abia aşteaptă să prindă România într-o poziţie slabă, de a avea nevoie de bani, pentru a cere dobânzi mai mari. O eventuală retrogradare a României de către agenţiile de rating şi aruncarea la statul de “junk” va pune guvernul cu spatele la zid.

    Dobânzile mai mari la care se împrumută statul înseamnă şi dobânzi mai mari pe care le vor plăti companiile şi persoanele fizice.

     

    5. Sistemul bancar are o prezenţă slabă în economie, cu o pondere de numai 40% din PIB, ceea ce arată o lipsă de oxigen în business, în special la nivelul companiilor româneşti.

    Economia României se bazează în proporţie de 90% pe sistemul bancar. Piaţa bursieră şi de capital la nivelul tuturor instrumentelor este extrem de slab reprezentată, iar în criză firmele antreprenoriale româneşti nu au o alternativă de finanţare în afara băncilor. Dacă o firmă românească vrea să ridice acum bani, nu are nicio şansă pe piaţa de capital şi este la mâna băncilor.

     

    6. Businessul din România este dependent de multinaţionale, care controlează 50% din cifra de afaceri totală.

    Top 1.000 de companii din România, din care 85% sunt multinaţionale, controlează 47% din businessul total din economie de peste 350 de miliarde de euro, iar restul de 540.000 de companii, din care majoritatea covârşitoare sunt româneşti, se bat pe 53%.

    Este de ajuns ca o multinaţională mai mare să-şi reducă activitatea şi unda de şoc se duce în întreaga economie.

    Retragerea unei multinaţionale, mai ales dacă este din vestul Europei sau din America, poate să însemne o lovitură importantă în tot businessul românesc, pe tot lanţul de furnizori, mai ales că puterea unei asemenea companii nu poate fi înlocuită atât de uşor. Uitaţi de investitorii chinezi, ruşi  sau de alte naţionalităţi, pentru că nu au aceeaşi responsabilitate ca o multinaţională din Vest sau din America.

     

    7. Antreprenorii români sunt slab capitalizaţi, iar dacă au ceva bani, mai degrabă îi ţin în Elveţia decât să-i rişte într-o economie aflată în criză:

    Businessul românesc este caracterizat de foarte mulţi antreprenori mici şi mijocii care au o putere financiară scăzută, şi asta îi face extrem de vulnerabili când apare o criză.

    Deja România are peste 200.000 de contracte de muncă închise şi nici bine nu a început criza, pe lângă milionul de angajaţi aflaţi în şomaj tehnic.

    Nicio firmă românească nu-şi poate susţine angajaţii pe o perioadă mai mare de 2 luni dacă este închisă sau dacă se confruntă cu un blocaj comercial şi de lichiditate.

    Plus că salariile plătite de firmele antreprenoriale româneşti sunt mult mai mici decât cele plătite la stat şi la multinaţionale.

    Pericolul este ca toţi aceşti antreprenori, care se vor confrunta cu scăderea afacerilor şi chiar cu închiderea lor, vor fi în fruntea maselor de nemuţumiţi la adresa guvernului, privind modul de gestiune a crizei economice.

     

    8. Economia României nu poate plăti salarii mai mari, pentru că are o valoare adăugată mică:

    Pe lanţul unui produs sau unui serviciu, România este la început, nu poate pune mai mult decât manopera, adică salarii mici, pentru că nu deţine nici patentul, nici brandul, nici serviciul şi nici produsul.

    România nu poate executa produse cu o valoare adăugată mai mare pentru că nu are şcoală, ponderea absolvenţilor de învăţămând superior în totalul forţei de muncă este cea mai redusă din Europa. Doar în ultimii zece ani, o dată cu dezvoltarea explozivă a IT-ului, România a putut aduce o valoare adăugată mai mare în acest sector.

    Piaţa internă, adică firmele româneşti nu prea au brand, lucrează la comandă, şi astfel nu pot avea suficienţi bani pentru cercetare dezvoltare sau pentru alte produse şi servicii mai sofisticate.

     

    9. România, guvernul, nu au un plan major de relansare economică de care să se agaţe:

    În ultimii 20 de ani, România a trăit din planul intrării în Uniunea Europeană şi NATO, care ne-a adus investiţii străine de 75 de miliarde de euro, ceea ce a antrenat şi investiţii româneşti cam de aceeaşi valoare astfel încât, în final, PIB-ul a crescut de 5 ori, iar salariile au crescut de 5-7 ori.

    Acum guvernul nu are un plan major de investiţii, cu toate că are resurse sau există o cerere: agricultura nu are irigaţii deşi sectorul de agribusiness are cea mai mare rentabilitate şi poate avea cea mai mare valoare adăugată, peste jumătate din România nu are gaze, iar proiectele de la Marea Neagră sunt pe hold, construcţia de autostrăzi practic nu există, ci doar nişte cioturi sau reparaţii dintr-un sezon în altul, nu există un proiect de digitalizare, în special al statului, ci doar contracte de miliarde de euro care se dau şi în final sistemele informatice cad. Educaţia este la nivelul anilor ‘80, şi tot trăim pe modelul “ce şcoală bună era pe vremea lui Ceauşescu”.

     

    10. România are un stat birocratic, anchilozat, condus de neamuri, o administraţie fanariotă cu salarii mari şi cu un personal fără număr:

    România are 1,2 milioane de angajaţi la stat, iar factura anuală este de 102 miliarde de lei, adică 20 de miliarde de euro, pe care trebuie să o plătească sectorul privat, unde salariile angajaţilor sunt chiar mai mici.

    Niciun partid nu vrea să se atingă în realitate de administraţia publică, pentru că dacă dai într-unul, sar 100. Această administraţie fanariotă, care se lasă moştenire, reprezintă o piatră de moară care va ţine România în loc.

    Intenţia tuturor partidelor este de a rămâne la putere – fie în guvernare, fie în opoziţie – şi de aceea nimeni nu va face nimic pentru a restructura aparatul de stat.

    Dar factura lunară a acestui aparat trebuie plătită.

     

    Punctele tari ale României:

     

    1. România are cel mai ridicat nivel de proprietate din Uniunea Europeană, 95% dintre români fiind proprietari de case şi locuinţe:

    Acesta este cel mai important atu al românilor, care îi va ajuta să treacă orice criză. În Germania numai 65% dintre nemţi deţin proprietatea în care trăiesc, iar în America procentul este chiar mai redus. Dacă îţi pierzi jobul, nu mai poţi să plăteşti chiria şi eşti aruncat afară.

    În România, ai unde să stai şi sigur nu mori de foame.

    Pe lângă acest lucru, bunicii şi părinţii deţin şi ei câte o proprietate, iar acest lucru se adaugă la o plasă de siguranţă extrem de puternică. În America părinţii nu pot să-ţi lase absolut nimic moştenire, pentru că şi ei pot să stea într-o casă închiriată.

     

    2. Preţul locuinţelor este în continuare mic, iar achiziţia unui apartament nu reprezintă o povară imensă.

    Chiar şi cu creşterile din ultimii cinci ani, preţul apartamentelor din România este în continuare mic comparativ cu salariul mediu. În ţările din jur, preţul locuinţelor este mult mai mare, dacă nu chiar dublu, iar salariile nu sunt în acelaşi raport. Este adevărat că suprafaţa locativă este mai mică în România iar locuinţele sunt de o mai proastă calitate, dar mulţi români îşi pot permite un credit ipotecar şi imobiliar pentru a avea casa lor.

     

    3. Sistemul medical şi de educaţie este gratuit la stat:

    Chiar dacă sunt intens criticate, sistemul medical şi cel de educaţie din România sunt gratuite şi constituie un atu pentu confortul românilor. Dacă noi ar trebui să plătim pentru educaţie şi sănătate, aşa cum o fac americanii, nu am mai rămâne cu nimic dintr-un salariu.

    Toate aceste sisteme gratuite se văd cel mai bine în criză, când oamenii devin extrem de vulnerabili din punct de vedere financiar şi social.

     

    4. România este o ţară industrială şi cu o forţă de muncă care se poate trezi dimineaţa să meargă la job:

    România este una dintre ţările cel mai industrializate ale Europei, ponderea industriei în PIB fiind de 25%, faţă de o medie europeană de 17%. În Transilvania ponderea industriei în economie este de 40%, acelaşi nivel ca în Germania. În fiecare zi, 1 milion de români merg dimineaţa sau după-amiaza într-o fabrică şi au rutina programului industrial. De aceea România poate atrage în continuare capacităţi industriale, chiar dacă nu lasă aici o valoare adăugată mare.

    Grecia este dependentă în proporţie de 80% de turism, iar într-o criză, această vulnerabilitate se vede.

     

    5. România are în continuare resurse interne care, dacă ar fi exploatate, ar aduce creştere economică şi noi locuri de muncă.

    Agricultura, gazele şi energia de care dispune România trebuie doar exploatate şi pot produce instantaneu creştere economică, din care să fie plătite celelalte servicii. Degeaba avem gazele din Marea Neagră sau chiar din ţară, dacă ele nu sunt exploatate, dacă jumătate din locuinţe nu au gaze sau dacă nu există capacităţi chimice pentru prelucrare. România nu are suficientă forţă internă pentru a exploata toate aceste lucruri şi de aceea are nevoie de investiţii străine în acest domeniu.

    Agricultura, industria chimică, capacităţile energetice care trebuie înlocuite pot atrage zeci de miliarde de euro, din care pot să trăiască şi firmele româneşti.

     

    6. Reţeaua naţională de internet şi viteza ridicată constituie un punct forte pentru România.

    Apariţia acestei crize şi trimiterea oamenilor să lucreze de acasă a scos în evidenţă reţeaua şi viteza de internet, care ar putea atrage în viitor noi proiecte în IT şi call-centere.

    Nu multe ţări din lume au această reţea de internet, iar marile companii încep să-şi dea seama care sunt centrele unde-şi pot localiza service-urile.

    Cu puţină reclamă şi cu exemplul a ceea ce s-a realizat în numai câteva săptămâni, când sute de miii de angajaţi din centrele IT au fost trimişi să lucreze de acasă, poate aduce în 2-3 ani peste 100.000 de noi locuri de muncă prin delocalizare din alte ţări, unde infrastructura digitală nu este atât de bună, mai ales pentru lucrul de acasă. deşi percepţia este că în aceste centre salariile sunt mici, în realitate salariile depăşesc nivelul mediu pe economie de 3.500 de lei, adică 750 de euro.

    Asta ca să nu mai vorbim de salariile adevărate din IT, care depăşesc 2.000 de euro.

    România poate câştiga teren în IT, ceea ce va ridica şi alte industrii.

     

    7. Băncile din România sunt bine capitalizate, iar raportul dintre creditele acordate şi depozitele atrase este de 70%:

    Băncile din România au capacitate de creditare, având în vedere că depozitele bancare sunt mai mari decâ creditele acordate. În criza de acum 10 ani, creditele depăşeau depozitele, raportul fiind de 120%, faţă de 70% cât este în prezent.

    În Europa, creditele acordate sunt de peste trei ori depozitele atrase.

     

    8. BNR are credibilitate pentru a asigura stabilitatea cursului valutar leu/euro şi a menţine dobânzile la lei la un nivel scăzut.

    BNR este una dintre puţinele instituţii de stat care şi-a menţinut credibilitatea şi care poate asigura în timp real stabilitatea sistemului bancar, stabilitatea pieţei valutare şi a pieţei monetare.

    În criză, această credibilitate este extrem de importantă, pentru că la ea se raportează toată lumea. Fiind o instituţie conservatoare, BNR are mult mai multe instrumente directe şi indirecte de a menţine stabilitatea financiară a României şi a nu lăsa lucrurile să scape de sub control când te loveşte o criză atât de violentă şi când panica cuprinde o întreagă societate. În cele două săptămâni de după declararea stării de urgenţă, retragerile de bani din sistemul bancar au fost de patru ori mai mari decât retragerile de sărbătorile de iarnă, iar sistemul a rezistat.

    Deşi au fost probleme de transport, cu aducerea valutei din străinătate, sistemul bancar a putut să onoreze şi retragerile în euro sau dolari.

    Stabilitatea cursului valutar şi a dobânzilor la lei poate fi menţinută, poate da guvernului un respiro de câteva luni, dacă nu chiar un an, pentru a reporni economia.

     

    ÎN FINAL: România poate traversa această criză, dar trebuie să repornească businessul mai repede, pentru că fiecare zi înseamnă o pierdere de 500 de milioane de euro şi deja s-au acumulat pierderi totale de 18 miliarde de euro.

    Încă o lună în care economia este blocată înseamnă încă 15 miliarde de euro şi încă 200.000 de oameni care rămân fără un loc de muncă, pe lângă 1 milion de oameni în şomaj tehnic.

    Dar pentru acest lucru şi mai ales pentru ce va urma, când ne vom confrunta cu criza adevărată, fără banii din şomaj tehnic, cu salariile tăiate pentru cei care mai au un job, cu disperarea patronilor care îşi dau seama că nu mai pot să-şi deschidă afacerile, cu statul care nu mai are încasări, dar care trebuie să plătească facturi, România are nevoie de lideri, nu de un cor de bocitoare.

    Corul de bocitoare este expresia folosită la ZF Live de Dragoş Anastasiu, preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Germană, ca o caracterizare a ceea ce se întâmplă acum la nivelul discuţiilor dintre guvern şi mediul de business.

    Fiecare parte se plânge, Guvernul că nu are bani, firmele că nu au lichidităţi şi comenzi, dar niciun plan economic pentru viitor nu este pus pe masă.

    Şerban Radu, unul dintre proprietarii lanţului de librării Cărtureşti, închis de această criză, spune că resimte cel mai mult nu închiderea afacerii, ci lipsa unor lideri care să arate un viitor.

    Pentru Tiberiu Moisa, vicepreşedinte al Băncii Transilvania, responsabil de IMM-uri, această criză reprezintă cea mai mare oportunitate pe care o are România din ultimii 30 de ani.

    Numai să o folosească şi să aibă cu cine.

  • Primele calcule privind recesiunea: dacă afacerile totale scad cu 50% în T2, vom avea o reducere anuală a cifrei de afaceri în economie şi a veniturilor bugetare cu 10% în euro

    ♦ Intrăm în această săptămână în cel mai complicat trimestru cu care economia României s-a întâlnit, cel puţin de la revoluţie încoace ♦ Precedent pentru o situaţie atât de fluidă nu există.

    Cifra totală de afaceri în eco­nomie în 2020 era anticipată, la începutul anului, la 350 de miliarde de euro. Produsul Intern Brut (PIB) ar fi urmat să crească, potrivit calculelor pe care a fost fundamentat bugetul consolidat, cu 4,1% şi să atingă în acest an 238-240 mld. euro. Cu o pondere în PIB de 32%, în uşoară creştere faţă de 2019, veniturile consolidate urma să însemne 76-77 mld. euro. Deficitul bugetar fusese stabilit la 3,6% din PIB, ceea împingea cheltuielile totale ale bugetului general consolidat la  35,5% din PIB.

    Acum însă tabloul este cu totul schimbat, cu un T 2 care începe în această săptămână, calificat de economişti drept un „coşmar“. Un trimestru cu o scădere aşteptată a afacerilor de 50%, ceea ce poate anticipa o cădere de 10 % în euro, pe întregul an. Prin urmare, cifra de afaceri în economie se va reduce spre 315 miliarde de euro în 2020, iar veniturile bugetului vor scădea spre 70 de milarde de euro, de la veniturile aşteptate la început de an de aproximativ 77 mld. euro. Costurile în creştere trebuie acoperite prin majorarea până la cel puţin 7% din PIB a deficitului bugetar, ceea ce va majora automat şi datoria publică de 35% din PIB, până la peste 40% din PIB.

    Alte date arată cât de profundă este schimbarea care s-a produs într-un timp atât de scurt. Raportul care însoţeşte proiectul de buget pentru 2020 estima, în urmă cu trei luni, că numărul mediu de şomeri va fi în România anului 2020 de 275.000. Dar, în ultimele două săptămâni, odată cu decretarea stării de urgenţă, numărul celor intraţi în şomaj tehnic a depăşit numărul total al şomerilor pe care statisticile îl estima la începutul anului. Guvernul s-a angajat să plătească, din buget, şomajul tehnic – ceea ce-i va majora cheltuielile, concomitent cu reducerea veniturilor pe care le aştepta din impozitul pe veniturile salariale – 7,2% din totalul veniturilor bugetare, în 2019. La fel se întâmplă cu toate capitolele de venituri bugetare. Consumul se restrânge, se restrâng veniturile din TVA. Se închid fabricile, nu mai există profit, prin urmare nici taxe din profit. Guvernul a decis săptămâna trecută să acorde un stimulent de 5-10% din obligaţii companiilor care-şi plătesc anticipat sau la timp impozitul pe profit, din profitul trecut. Pare mai degrabă o încercare de a vedea câţi mai trăiesc şi au cash, pentru că veniturile din impozitul pe profit au fost de 5,5% din totalul veniturilor din 2019, prin urmare nu sunt principala sursă de venit bugetar

     

    Erste Group: cădere de 4,7%

    La finalul săptămânii trecute, după bănci şi-au actualizat prognozele de creştere pentru 2020 – Erste Group (proprietarul BCR) şi ING Bank. În urmă cu trei săptămâni Erste încă era o bancă ce vedea o creştere economică, chiar dacă modestă, de 1,8%. Previ­ziunile de săptămâna trecută indică însă recesiune – minus 4,7% evoluţie a PIB.

    Ca urmare a căderii economice severe, deficitul bugerat ar urma să ajungă, potrivit sursei citate, la 7,3% din PIB. Pe cale de consecinţă, datoria publică ar urma să crească galopant, de la 35,4% din PIB în 2019, la 41,5% din PIB în acest an.

    Documentul anticipează o scădere economică cu două cifre în trimestrul al doilea (minus 15,2%, trimestru la trimestru, după o cădere de 0,5% în T 1, trimestru la trimestru) urmată însă de o recuperare la fel de puternică (ajutată de stimulii fiscali şi monetari), de plus 12,8%, în T 3, trimestru la trimestru, şi de 0,7% în T 4, faţă de T3.

    Aşa că, pe întreg anul, contracţia va fi de 4,7%, fapt ce va deteriora starea finanţelor publice şi aşa precară, iar deficitul bugatar se  va extinde, „probabil“, la 7,3% din PIB, de la 4,6% din PIB în 2019.

     

    ING Bank: un minus de 6,6% al PIB

    La rândul ei, ING Bank a înrăutăţit semnificativ perspectivele macro ale României: cădere economică de 6,6% în 2020 şi un deficit bugetar între 7 şi 9% din PIB.

    „În aceste vremuri tulburi, prognozele economice au devenit şi mai puţin o ştiinţă exactă decât erau înainte. Ne confruntăm cu o situaţie fără pre­cedent“, a comentat Valentin Tătaru, economist al ING Bank, care semnează analiza pentru România.

    Noua prognoză este justificată de ştirile rele ce vin de peste tot: o contracţie de 4% a Germaniei a ajuns un scenariu optimst, iar Franţa pierde trei puncte din PIB, lunar.

    „Amploarea şi rapiditatea evoluţiilor actuale nu au precedent“, în ciuda faptului că literatură de specia­litate, pe un astfel de scenariu, există.

    Potrivit sursei citate, contracţia PIB va începe chiar din T 1 (minus 1,3% faţă de T 4/2019 şi plus 1,7%, an/an). Căderea va fi puternică în T 2 (minus 19,7% faţă de T 1 şi minus 19,1%, an/an). Revenirea începe în T 3 cu un plus de 17% faţă de T 2, ca urmare a efectului de bază (minus 5,9% faţă de T 3 2019). T 4 va creşte cu 4,4% faţă de T 3 (minus 3,2% faţă de T 4 2019).

     

  • Cum facem ca economia să funcţioneze în continuare – industria auto: O zi de oprire a producţiei industriei auto în România generează o scădere de business de 124 milioane euro

    ♦ Industria de automobile şi componente auto generează circa 14% din Produsul Intern Brut (PIB) al României şi reprezintă 27% din exporturile ţării ♦ În industria auto lucrează peste 230.000 de salariaţi ♦ Stocurile de autovehicule ale companiilor de profil pot susţine cererea timp de 2-3 luni, în condiţiile actuale ale pieţei ♦ Cererea pentru maşini electrice s-a dublat în primele două luni ale anului.

    Industria de automobile şi componente auto a României, care generează circa 14% din Produ­sul Intern Brut al ţării, este şi ea lovită de pan­demia de coronavirus în urma căreia mai mulţi jucători activi în acest sector, precum Auto­mobile Dacia, Ford, Pirelli sau Continental, au decis să închidă uzinele sau să reducă activitatea.

    Impactul pe care îl are decizia de a opri sau reduce activitatea dintr-o fabrică auto este uriaş, având în vedere că o zi de activitate în in­dustria auto din România generează o cifră de afaceri de 124 de milioane de euro.

    „O zi lucrătoare în industria de automobile şi com­ponente din România generează o cifră de afaceri de 124 de milioane de euro. Industria auto va fi tratată împreună cu toate celelalte industrii din România, iar măsuri care sunt în curs de implementare se referă la toate industriile. Măsurile se referă la forţa de muncă calificată, la menţinerea ei, propuneri de natură financiar-fis­ca­lă, măsuri care să asigure, în primul rând, con­ser­varea industriei şi reluarea activităţii la un ni­vel cât mai competitiv“, a spus Cristian Nevzoreanu, reprezentantul Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM).

    Cristian Nevzoreanu (foto dreapta), reprezentantul Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM): Un set de măsuri pentru susţinerea industriei auto a fost deja transmise guvernului prin documente care au rezultat din consultarea membrilor ACAROM şi ai Parteneriatului Auto Român. Măsurile se referă la forţa de muncă calificată, menţinerea ei, cea necesară şi calificată, propuneri de natură financiară şi fiscală, pentru a asigura în primul rând conservarea industriei şi reluarea activităţii la un nivel cât mai competitiv. O zi lucrătoare în industria auto din România generează o cifră de afaceri de 124 de milioane de euro. Asta înseamnă industria auto pentru România. Ne adaptăm la această situaţie, ca toate celelalte unităţi de producţie din Europa.

    Adrian Sandu, secretarul general ACAROM, a men­ţionat că unul dintre motivele pentru care anu­mite companii active în industria auto au de­cis să îşi reducă sau închidă activitatea este că nu mai aveau cui să livreze componentele produse.

    „Închiderea unei uzine din orice zonă a lumii către care livrează o companie din România pu­ne probleme companiei din România. Aşa s-a în­tâm­plat în cazul uzinelor care acum sunt închise în România. Dacă acestea nu au mai avut către cine să livreze componentele produse au închis sau au redus activitatea. O altă cauză a fost evo­lu­ţia cazu­rilor de coronavirus din România. Ca mă­su­ră de protecţie a angajaţilor jucătorii şi-au re­dus sau au închis activitatea“, a spus Adrian Sandu. El a adăugat că şansele ca în aprilie să se re­ia activi­tatea depinde de evoluţia numărului de per­soa­ne infectate cu noul coronavirus atât la nivel eu­ro­pean, cât şi naţional. „Atâta timp cât ca­zurile de coronavirus cresc în România, şansele scad, dacă în Europa se văd scăderi, termenele anun­ţate de jucătorii din industrie vor fi respec­tate, dacă nu cu siguranţă vor fi prelungite“, a spus Adrian Sandu.

    Adrian Sandu, secretar general al Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România: Atâta timp cât un furnizor depinde de client şi invers, mişcările din piaţă, închiderea unei uzine din orice zonă a lumii către care livrează o companie din România, pune probleme companiei din România. Aşa s-a întâmplat cu uzinele din ţară. Nemaiavând cui să livreze componetele produse au închis sau redus activitatea. Sunt fabrici care funcţionează şi trebuie să ţinem cont de cei care produc pentru uzine din afara Europei care încă lucrează, la fel şi ceva fabrici din Europa.

    Spre exemplu, Automobile Dacia a oprit de pe data de 19 martie producţia la uzina de la Mioveni, în cadrul căreia lucrau în 2019 aproxi­mativ 14.700 de persoane.

    Compania Ford a oprit şi ea producţia la uzi­na de la Craiova, tot începând cu data de 19 martie. În cadrul acesteia lucrează circa 6.300 de an­gajaţi care au intrat în şomaj tehnic, potrivit repre­zentanţilor companiei. De asemenea, repre­zen­tanţii Ford se aşteaptă ca suspendarea acti­vi­tă­ţii din uzina de la Craiova să dureze câteva săp­tămâni. Această procedură a fost imple­men­ta­tă în toate uzinele principale pe care le are compania în Europa.

    La rândul ei, fabrica Pirelli din Slatina, a anun­ţat că va opri producţia în perioada 23-31 mar­tie 2020, în contextul crizei generate de răspân­direa no­u­lui coronavirus, dar şi al încetinirii soli­citării pro­du­selor pe piaţa auto, potrivit repre­zentanţilor companiei.

    De asemenea, Cristian Milea, preşedintele APIA, a adăugat că piaţa vânză­rilor au­to a înre­gistrat o scădere încă de la începutul aces­tui an. „Trendul vânzării de vehicule este în scă­de­re de la începutul anului. Dacă ne uităm la datele din pri­mele 2 luni, vedem că industria românească în­re­gistrează o scădere de circa 18% faţă de aceeaşi perioa­dă a anului trecut, în timp ce la nivel euro­pean se observă o viteză mai mică de scădere, de circa 7,5% -7,7%“, a spus Cristian Milea. El a men­ţio­nat că la nivelul care la care se află în pre­zent ce­re­rea de utomobile, companiile de profil au stocuri ca­re pot satisface piaţa pentru 2 luni, cel mult 3 luni.

    „Avem stocuri pentru 2 şi luni jumătate, poate 3 luni de zile, dar depinde foarte tare de cerere. În situaţia în care cere­rea rămâne la cote mici, aşa cum a fost în săptă­mâ­nile recente, poate că sto­cu­rile pot asigura consumul chiar mai mult de 3 luni. Nu există posibilitatea să ră­mâ­nem fără piese de schimb pentru service-uri. Nu suntem ex­puşi la acest risc. Industria auto funcţionează pentru aco­perirea consumului de piese astfel încât oricare din­tre mărci, orice componentă, are stoc suficient pentru câte­va luni de acum încolo“, a menţionat Cristian Milea.

    Cristian Milea, preşedintele Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA): APIA a înaintat către executiv un document, printre care se regăsea şi rolul pe care service-urile autorizate trebuie să îl joace în acest context general. Există posibilitatea să plătim online şi să primim maşina acasă. Cum ne obligă realitatea trecem prin schimbări, unele se întâmplă mai rapid decât ne-am dorit şi există riscul să ne întâlnim cu bug-uri ale unor procese pe care le punem la punct în aceste zile. Dar generic se poate face procesul de derulare a achiziţiei online, se poate efectua plata online şi în final se poate ajunge în situaţia în care livrarea să fie făcută la sediul clientului.

  • Două surori şi-au transformat hobbyul în business, iar acum fac mii de euro din acesta

    „Hobbyul s-a transformat în business la sfârşitul anului 2010, când am decis să deschidem o întreprindere individuală. Atât eu, cât şi sora mea am făcut studii în domeniul economic, care nu prea are legătură cu latura noastră creativă”, povesteşte Luciana Gheorghe.
    Are însă legătură cu natura antreprenorială, iar asta le-a ajutat să-şi dezvolte businessul.
    „Investiţia iniţială nu a fost aşa mare din punctul de vedere al banilor. Câteva zeci de pachete colorate, câteva unelte, un cuptor şi patru mâini pricepute. Din punctul de vedere al timpului însă, pentru a porni un astfel de business, este absolut necesar să te implici foarte mult. Nu poţi să ai un job şi după aceea să vii acasă şi să creezi. Însuşi procesul de creaţie cere minte limpede, inspiraţie, calcule tehnice, căutări intense de materii prime şi accesorii, schiţe peste schiţe”, mai spune Luciana Gheorghe. În 2019, Tracolla le-a adus celor surori o cifră de afaceri de 11.000 de euro, peste rezultatul din anul precedent.
    „Pentru 2019, sunt mulţumită, avem creştere şi există încă cereri pe piaţă. Am introdus peste 20 de modele noi şi suntem prezente pe eMAG, Breslo, Esteto şi pe site-ul personal. În perioadele cele mai aglomerate ale anului – cum sunt Crăciunul, Mărţişorul şi Paştele – chem ajutoare, aşa că facem angajări sezoniere.”
    Cum multe din bijuteriile pe care le fac cele două surori se pretează a fi dăruite ca mărţişoare, atelierul Tracolla din Bucureşti forfoteşte în acest sezon. De la brăţări, inele, broşe sau cercei, gama s-a extins la ceasuri, ghivece, tablouri şi chiar sonerii de bicicletă – tot ce poate fi făcut cu mâinile celor două tinere în micul lor atelier din Bucureşti. Preţurile produselor făcute de ele pornesc de la 5 lei şi cresc în funcţie de timpul alocat şi de cantitatea de material folosit pentru confecţionare.
    „Produsele se pliază pe orice buzunar, aşadar clientul nostru poate fi oricine, de la persoane care vor să ofere un mărţişor la mirese care vor să fie unice în ziua cea mare.”
    Planul Lucianei Gheorghe este, în acest moment, dezvoltarea atelierului, astfel încât să-şi poată primi acolo clienţii care vor să vadă şi să probeze produsele pe loc. Alte obiective sunt îmbunătăţirea site-ului Tracolla, dar şi extinderea vânzărilor de produse handmade şi în străinătate.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Pikasea şi Pikaski – „magazin” de vacanţe personalizate (Bucureşti)
    Fondator: Marius Clain
    Cifră de afaceri în 2019: 50.000 de euro
    Prezenţă: internaţională

    Rockha – producţie de agende cu hârtie din piatră (Târgu-Mureş)
    Fondator: Marius Ardelean
    Investiţie iniţială: 10.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: 10.000 de euro
    Prezenţă: online

    Librăria lui Andrei – magazin de cărţi scrise de autori români (Berlin)
    Fondatori: Bianca şi Tavi Bolog
    Investiţie iniţială: 6.000-7.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: 20.000 de euro
    Prezenţă: online

    Jucărie la cutie – producţie de materiale educaţionale tip Montessori (Bucureşti)
    Fondatori: Andreea Damian şi Alina Lupu
    Investiţie iniţială: 3.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 10.000 de euro
    Prezenţă: online, la târguri

    StarGift – magazin de cadouri personalizate (Bucureşti)
    Fondator: Liviu Bîrleanu
    Investiţie iniţială: 20.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 1,2 mil. euro
    Prezenţă: online

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.