BusinessMagazin

Tag: bogati

  • Ce afaceri au pe plan local, în agricultură şi industria alimentară, doi dintre cei mai bogaţi antreprenori din Ungaria

    Lőrinc Mészáros şi Sándor Csányi, doi dintre cei mai bogaţi antreprenori din Ungaria, deţin în România companiile Farmland Development, o fermă de circa 1.300 de hectare în Marghita (jud. Bihor), respectiv Sole Mizo România, important producător de lactate şi distribuitor al mezelurilor fabricate de Pick Szeged din Ungaria, cu afaceri de 175 mil. lei anul trecut.

    Sole Mizo România, parte a grupului ungar Bonafarm, controlat de Sándor Csányi, şeful OTP Bank şi unul dintre cei mai bogaţi oameni din Ungaria – cu o avere estimată de presa maghiară la peste un miliard de euro, a intrat pe piaţa locală în 2008. Compania are în portofoliu lactate şi mezeluri şi distribuie produsele în toate oraşele importante ale ţării, având şi două centre logistice în Timişoara şi Bucureşti.

    Grupul Sole-Mizo este unul dintre cei mai mari producători de lactate din Ungaria, cu afaceri de 150 mil. euro şi 1.000 de angajaţi, potrivit celor mai recente date. Profitul net al companiei din România s-a situat în 2019 la 294.000 de lei (peste 60.000 de euro), în scădere cu 58% faţă de anul precedent. Rezultatul a fost realizat cu ajutorul a 65 de salariaţi, arată datele de la Ministerul de Finanţe.

    Lőrinc Mészáros, polititcian şi om de afaceri maghiar, cu o avere evaluată de revista Forbes la 1,3 miliarde de dolari, şi prieten cu Viktor Orban, prim-ministrul Ungariei, a făcut pariu pe România în urmă cu un an, când a cumpărat cu 8,35 milioane de euro compania Farmland Development de la olandezii de la Van Den Heerik, potrivit portalului independent de ştiri 24.hu din Ungaria.

    El a cumpărat ferma din Marghita, judeţul Bihor, de circa 1.300 de hectare, prin intermediul Talentis Agro Zrt, un grup de companii agricole şi alimentare deţinute holdingului Mészáros.  Talentis Agro Zrt are o serie de companii agricole şi fabrici care produc materii prime alimentare şi bunuri de larg consum, potrivit datelor de pe site-ul companiei.

    „În cursul activităţii noastre agricole, ne ocupăm de producţia de culturi de câmp şi creşterea animalelor. În plus faţă de nevoile de creştere a animalelor, o parte semnificativă a capacităţii producţiei noastre de culturi este utilizată în domeniul producţiei de seminţe şi al procesării alimentelor. Avem fabrici de panificaţie, prelucrarea fructelor şi fabricarea vinului”, se arată pe site-ul Talentis Agro Zrt.

    În România, compania Farmland Development a încheiat anul 2019 cu o cifră de afaceri de 650.000 de lei, în creştere cu 30% faţă de anul precedent, şi un profit de 420.000 de lei, în creştere cu 68% comparativ cu anul anterior, potrivit datelor publice. Acesta a fost cel mai bun an pentru companiei.

    „În ciuda situaţiei epidemice şi a condiţiilor meteorologice extreme, Talentis Agro Zrt., care aparţine grupului Mészáros, închide cu succes în acest an”, mai scrie pe site-ul firmei.

    Compania Mészáros es Mészáros Kft a fost înfiinţată în 2001, în industria construcţiilor şi a devenit un jucător cheie de piaţa în industria construcţiilor, conform datelor de pe propriul site.

  • Unu din patru oameni la nivel global nu se va putea vaccina împotriva coronavirusului până în 2022

    În timp ce unele ţări şi-au lansat deja programele de vaccinare împotriva coronavirusului, aproape un sfert din populaţia planetei nu va avea acces la vaccin înainte de 2022, conform unui studiu citat de Forbes.

    Studiul, publicat de jurnalul medial BMJ, a analizat comenzile pentru vaccinurile anti-COVID-19 înainte ca autorităţile sanitare să îşi dea acordul pentru nivelul de siguranţă şi eficienţă. Astfel, până pe 15 noiembrie, câteva ţări au rezervat circa 7,5 miliarde de doze de la 13 producători.

    Însă peste jumătate din dozele rezervate (51%) va merge către ţările cu venituri mari, în ciuda faptului că aceste state reprezintă doar 14% din populaţia la nivel mondial.

    Rachel Silverman, analist pentru Centrul pentru Dezvoltare Globală din SUA, a declarat pentru BBC că vaccinurile „sunt acoperite în mare parte de o serie de acorduri lansate în avans, majoritatea în ţări bogate”.

    De exemplu, Statele Unite – care au rezervat 800 de milioane de doze – reprezintă aproximativ o cincime din cazurile de COVID-19 la nivel mondial, însă Japonia, Australia şi Canada au comandat la un loc aproximativ un miliard de doze, însă cele trei ţări reprezintă sub 1% din infecţiile raportate la nivel global.

    Rezultatul, conform autorilor studiului, este un grad ridicat de incertitudine pentru restul oamenilor, adică 85% din populaţia planetei. În plus, 40% dintre dozele produse de marile companii farmaceutice vor rămâne ţărilor cu venituri mici şi medii, însă procentul poate varia în funcţie de deciziile statelor cu venituri mari.

     

  • Era unul dintre cei mai bogaţi oameni din România cu un imperiu de 600 de milioane de euro şi 16.000 de angajaţi, dar a pierdut totul după ce a făcut o greşeală uriaşă

    Cei mai mulţi antreprenori romani preferă să controleze cu o mână de fier firmele pe care le-au construit, chiar dacă apar din când în când şi încercări de a delega conducerea companiei. Poate că aventurile riscante ale câtorva antreprenori joacă un rol esenţial în această preferinţă clară de a păstra frâiele companiei în propriiile mâini.

    O poveste cu adevărat spectaculoasă are omul de afaceri Gelu Tofan, care era în anii 90 şi la începutul anilor 2000 unul dintre cei mai importanţi antreprenori din România. Grupul Tofan opera mai multe firme, majoriatea din industria anvelopelor auto, cu o cifră de afaceri netă de circa 600 de milioane de dolari; 16.000 de oameni lucrau în cadrul grupului.

    Antreprenorul român a făcut însă o greşeală, după cum el însuşi spune, având prea multă încredere într-un executiv, care a fraudat mai multe companii din cadrul grupului. Drept urmare, mai multe firme au intrat în faliment şi executare silită. Gelu Tofan a fost victima unui atac în stradă, urmare a războiului pe care îl purta cu fostul său angajat, apoi a avut mai multe probleme de sănătate.

    Acum povesteşte calm ce anume a dus la prăbuşirea imperiului pe care îl controla în trecut. „Numai în divizia de anvelope lucrau în jur de 10.000 de oameni. Din afară nu prea se vedea, dar afacerile erau practic împărţite în două”, povesteşte Gelu Tofan. Pe de o parte activităţile de transport şi cele de producţie a anvelopelor, divizie în care era partener cu grupul financiar japonez Nomura, care avea 49% din grup iar Tofan şi câţiva minoritari deţineau 51%.

    O altă divizie a afacerilor, în care Nomura nu era implicată, reunea activităţi variate – morărit şi panificaţie, presă (grupul Monitorul, Caţavencu), o firmă de comunicaţii prin satelit şi altele mai mici în care mai lucrau câteva mii de oameni. „Vorbim de peste 16.000 de oameni. Indiferent cât de mare, puternic, pregătit, deştept eşti, este clar că nu poţi să conduci zeci de companii, independente, multe dintre ele deschise – Danubiana, fabricile mari de morărit şi panificaţie, două fabrici de anvelope – Victoria Floreşti şi Silvania Zalău, ambele preluate în 2001 de Michellin”.

    Cetate Deva, Panerom Timişoara, Mopan Suceava, enumeră omul de afaceri, erau societăţi deschise, cotate la bursă, cu mulţi acţionari iar antreprenorul spune că pusese la punct un mecanism de administrare care se baza pe „schema clasică”: consiliu de administraţie, adunare generală, consiliu director, cu împărţirea şi repartizarea sarcinilor, cu limite de competenţă. „Am multe exemple de oameni extrem de competenţi, oneşti, care au făcut performanţă.

    Au fost mai mulţi cei oneşti decât ceilalţi. Vârful negativ a fost Rădulescu, despre care ulterior am constatat că el nu a fost decât un pion, o piesă a unui angrenaj care a făcut din distrugerea Tofan un obiectiv în sine. Probabil toată treaba aceasta a avut legătură şi cu politica”, spune Gelu Tofan.O vreme a colaborat cu Teodor Stolojan, după încheierea mandatului acestuia la Banca Mondială şi înainte de intrarea în politică, iar Tofan spune că „am făcut afaceri împreună.

    Experienţa a fost una pozitivă de ambele părţi”. Omul de afaceri este încredinţat că a ajuns în postura de victimă pe de o parte din pricina lăcomiei umane, a celui care i-a fost angajat, iar pe de altă parte din pricina sprijinului reprezentanţilor din mediul politic de care a beneficiat Rădulescu. „Pe lângă suma de bani în sine au mai luat în vizor şi o ţintă politică, adică Stolojan.

    Cumva dublu câştig pentru grupul sprijinit şi încurajat de unii lideri PSD”, povesteşte cu oarecare detaşare omul de afaceri.
    Cum a ajuns totuşi anterprenorul într-o poziţie vulnerabilă în faţa lui Ştefan Rădulescu, care ulterior a primit două condamnări la închisoare, cu executare, de câte cinci ani, pentru delapidare şi, respectiv, devalizarea societăţii Transporturi Auto Astra, parte a grupului Tofan? Rădulescu i-a fost prezentat în 1994, în perioada în care derula o campanie de lichidare de stocuri, iar la prima discuţie i s-a părut „modest din toate punctele de vedere.

    L-am trimis la vânzări unde au făcut contractul cu el şi nu numai că a respectat înţelegerea, dar a vândut mai mult şi a plătit mai repede decât am agreat. Deci a fost foarte bun”. Ulterior, afacerile antreprenorului s-au dezvoltat tot mai mult şi avea nevoie de un control strict al costurilor în departamentul de transporturi, care avea peste 100 de maşini.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

     

     

     

     

     

     

     

  • Argentina i-ar putea taxa pe bogaţi pentru a finanţa măsurile luate în pandemie

    Într-un an extrem de dificil, ambele camere ale Congresului argentinian au votat pentru introducerea unei taxe excepţionale în cazul a 11.865 de argentinieni ale căror active individuale se ridică la cel puţin 200 milioane de peso (2 milioane de euro) pentru a ajuta la finanţarea luptei împotriva coronavirusului, scrie Deutsche Welle.

  • Ţările din Asia şi Africa se aruncă direct în braţele Chinei pentru un vaccin salvator, dar interesul Beijingului rămâne o necunoscută

    Pe măsură ce cursa pentru dezvoltarea şi distribuirea unui vaccin prinde avânt, China le-a promis ţărilor din Africa şi celor din Asia de sud-est că vor fi primii la rând atunci când vaccinul dezvoltat de Beijing va fi pregătit pentru distribuţie, însă această mutare ridică întrebări cu privire la intenţiile Chinei, potrivit CNBC.

    Din Malaezia şi Filipine, până la un grup de ţări africane, China a promis mai multor ţări în curs de dezvoltare acces prioritar la vaccinul împotriva Covid-19 pe care îl dezvoltă Beijingul. De asemenea, producătorii din China au semnat acorduri cu câteva guverne pentru testarea şi producţia vaccinului.

    Experţii internaţionali sunt de părere că o astfel de mutare pune presiune pe aceste ţări, astfel încât ele se vor vedea nevoite să dea curs intereselor economice şi politice ale Beijingului.

    „Nu cred că pleacă din altruism, cred că vor exista câteva beneficii pentru China în această situaţie. (…) China vrea să îşi extindă interesele comerciale şi strategice în aceste ţări”, a explicat Imogen Page-Jarrett, analist, The Economist Intelligence Unit.

    Cecetătorul a subliniat că vaccinurile ar putea fi „o metodă prin care China îşi poate extinde influenţa”. Mai mult, Beijingul îşi poate atrage aliaţi din rândul unor ţări care învinovăţesc China pentru pandemia de Covid-19.

    Potrivit unui text publicat de presa de stat din China, Beijingul a transmis că „nu va utiliza vaccinurile împotriva Covid-19 într-o armă geopolitică sau un instrument de negociere diplomatică” şi că se opune ideii de a politiza subiectul vaccinului.

    Ţările în curs de dezvoltare din toată lumea se văd obligate să caute soluţii, în contextul în care un raport a arătat ieri că oamenii din ţările mai sărace ar putea să nu aibă acces la un vaccin sigur şi eficient împotriva Covid-19 în următorii ani. Acest fapt se datorează ţărilor bogate care au cumpărat doze pentru a-şi vaccina de 3 ori populaţia.

    Canada este în vârful acestei liste, întrucât şi-a asigurat deja destule doze pentru a-şi vaccina populaţia de cinci ori, conform mesajului publicat şi de Amnesty International. La polul opus, aproape 70 de ţări mai sărace vor avea doze doar pentru a-şi vaccina 1 din 10 cetăţeni până la finalul anului viitor.

  • Paradoxul scandalos al pandemiei: Ţările bogate au cumpărat doze cât să îşi vaccineze de 3 ori populaţia în 2021, în timp ce în ţările sărace ajung doze doar pentru 10% din populaţie

    Oamenii din ţările mai sărace ar putea să nu aibă acces la un vaccin sigur şi eficient împotriva Covid-19 în următorii ani, în contextul în care naţiunile mai bogate „adună” mai multe doze de vaccin decât au nevoie, arată un semnal de alarmă tras de coaliţia de organizaţii People`s Vaccine Alliance.

    Din coaliţia People`s Vaccine Alliance fac parte organizaţii precum Amnesty International, Global Justice Now şi Oxfam, potrivit CNBC. Grupul a avertizat că naţiunile bogate au rezervat şi cumpărat destule doze pentru a-şi vaccina întreaga populaţie de trei ori până la finalul anului 2021.

    Canada este în vârful acestei liste, întrucât şi-a asigurat deja destule doze pentru a-şi vaccina populaţia de cinci ori, conform mesajului publicat şi de Amnesty International. La polul opus, aproape 70 de ţări mai sărace vor avea doze doar pentru a-şi vaccina 1 din 10 cetăţeni până la finalul anului viitor.

    Grupul a calculat că mai multe ţări bogate care reprezintă doar 14% din populaţia lumii au cumpărat deja 53% din toate dozele de vaccin anunţate şi promise până acum.

    Agenţia de presă Reuters a relatat luna trecută în baza unor surse că guvernul canadian poartă discuţii cu guvernele altor ţări, cu intenţia de a dona o parte din dozele de vaccin către naţiuni mai sărace.

    People`s Vaccine Alliance citează date colectate de compania Airfinity, specializată în analiza de informaţii ştiinţifice. Airfinity colectează aceste date pentru a analiza înţelegerile dintre naţiunile lumii şi cei opt producători care lucrează la dezvoltarea unui vaccin anti-Covid. Calculele au la bază ideea că vaccinurile aflate în prezent în teste clinice vor fi autorizate.

    „Nimănui nu ar trebui să îi fie blocat accesul la un vaccin vital în funcţie de ţara din care vine sau de câţi bani are în buzunar. (…) Însă, dacă nu va avea loc o schimbare fundamentală, miliarde de oameni din întreaga lume nu vor primi un vaccin sigur şi eficient împotriva Covid-19 în anii următori”, a declarat Anna Marriott, director pentru politici de sănătate în cadrul Oxfam.

    Cum arată situaţia

    Raportul vine într-un moment în care oamenii speră că un program de vaccinare în masă ar putea pune capăt pandemiei de Covid-19 care a făcut până acum peste 1,56 de milioane de victime la nivel global până acum.

    Cu toate acestea, lupta globală pentru a securiza viitoarele doze de vaccin a ridicat semne de întrebare asupra accesului echitabil la serul vital. În acelaşi timp rămân multe întrebări în ceea ce priveşte costul, logistica şi distribuţia.

    Marea Britanie a lansat marţi prima campanie de vaccinare, care a început cu o femeie în vârstă de 90 de ani pe nume Margaret Keenan, ea intrând în istorie drept prima persoană care a primit vaccinul Pfizer-BioNTech, dincolo de testele clinice. Vaccinul a fost aprobat de autorităţile din Marea Britanie săptămâna trecută şi ar putea primi autorizare şi în alte ţări în următoarele zile.

    Alte două laboratoare de dezvoltare ar trebui să depună cereri de autorizare la autorităţi în perioada următoare, acestea fiind Moderna şi Oxford-AstraZeneca.

    Situaţia la zi prezentată de People`s Vaccine Alliance arată că toate dozele pe care le va produce Moderna şi 96% dintre dozele produse de Pfizer-BioNTech au fost deja rezervate sau achiziţionate de ţări bogate. În ceea ce este descris drept „un contrast îmbucurător”, Oxford-AstraZeneca a promis că 64% dintre dozele produse de ei vor ajunge la oameni din ţările în curs de dezvoltare.

    „Adunarea de vaccinuri ajunge să submineze eforturile care se fac la nivel global pentru a ne asigura că toată lumea poate fi protejată în faţa Covid-19. Ţările bogate au obligaţii clare legate de drepturile omului şi trebuie nu doar să se abţină din acţiuni care ar putea afecta accesul la vaccin în alte părţi ale lumii, ci să coopereze şi să ajute alte ţări care au nevoie”, a declarat Steve Cockburn, director pentru economie şi justiţie socială, în cadrul Amnesty International.

  • Cele mai bogate 20 de familii din Asia controlează 463 de miliarde de dolari, de două ori mai mult decât PIB-ul României

    Cele mai bogate 20 de familii din Asia controlează aproximativ 463 de miliarde de dolari, de două ori mai mult decât produsul intern brut (PIB) al României, transmite Bloomberg. Potrivit datelor Comisiei Europene, România a avut o pondere a contribuţiei în PIB-ul Uniunii Europene de 1,6% în 2019 – 223 de miliarde de euro – şi ocupă locul 14 în UE la acest capitol, peste Portugalia şi Grecia.

    Între timp, pe locul 5 în topul celor mai bogate familii asiatice se găseşte familia sud-coreeană Lee, care deţine o avere de 26,6 miliarde de dolari datorită grupului Samsung. Fostul preşedinte al companiei, Lee Kun-hee, a murit spre sfârşitul lunii octombrie la 78 de ani.

    Locul 4 este ocupat de familia Hartono, din Indonezia, care conduce brandul de ţigări Djarum şi Bank Central Asia, printre altele. Per total, membrii familiei înregistrează o avere de circa 31,3 miliarde de dolari.

    Familia thailandeză Chearavanont ocupă a treia poziţie în clasament, cu o avere estimată la 31,7 miliarde de dolari, deţinând unul dintre cele mai mari conglomerate alimentare din lume – Charoen Pokphand Group.

    Podiumul este continuat de familia Kwok din Hong Kong. Cu o istorie de aproape 60 de ani în imobiliare, compania Sun Hung Kai Properties le-a oferit membrilor familiei Kwok o avere de 33 de miliarde de dolari.

    Pe primul loc se găseşte familia indiană Ambani care conduce Reliance Industries, un conglomerat din industriile telecom şi petrolieră. Membrii familiei deţin o avere de peste două ori mai mare decât cei aflaţi pe locul doi, mai precis 76 de miliarde de dolari. Preşedintele companiei, Mukesh Ambani, are o avere de 74 de miliarde de dolari, conform Bloomberg Billionaires Index.

     

  • Românul care se distrează cu ideile

    De ce prăpastia dintre bogaţii şi săracii lumii trebuie să existe în continuare şi de ce timpul pare să treacă mai repede sunt doar câteva dileme, printre altele, la care legea constructală, lansată de fizicianul Adrian Bejan, răspunde. Profesor la Universitatea Duke din Statele Unite, a primit numeroase distincţii, inclusiv medalia Benjamin Franklin, acordată în trecut şi unor cercetători precum Stephen Hawking şi Nikola Tesla. Subliniază însă că nu aceste recunoaşteri îi aduc fericirea.

    „Sunt la fel ca şi înainte. Sunt fericit fiindcă mă distrez cu ideile”, răspunde Adrian Bejan în interviul acordat Business MAGAZIN, întrebat ce înseamnă distincţiile numeroase primite de-a lungul timpului pentru lucrările sale în domeniul fizicii. Profesor universitar de inginerie mecanică la Universitatea Duke din Carolina de Nord – specializat pe studiul termodinamicii, transferului căldurii, designului naturii, evoluţiei fizicii – Adrian Bejan s-a numărat, în 2001, în rândul primilor 100 cei mai citaţi autori în domeniul ingineriei din toată lumea. Este autorul a 30 de cărţi, a 600 de publicaţii, a primit 18 doctorate onorifice de la universităţi din 11 ţări, iar anul trecut i-a fost acordată şi medalia Benjamin Franklin pentru inginerie mecanică, pentru legea constructală, acordată anterior şi altor fizicieni celebri.

    Articolele din presa internaţională îl descriu pe profesorul Adrian Bejan drept un cercetător care „pune la îndoială convenţiile şi autoritatea şi crede în conexiunile dintre teme şi discipline diferite”.

    Popularitatea sa se leagă mai ales de invenţia unui principiu din fizică denumit „legea constructală a evoluţiei şi organizării”, despre care el spune că are o aplicabilitate vastă în viaţă şi societate şi oferă o mai bună înţelegere a funcţionării lumii. Legea constructală descrie un principiu de design din natură: sistemele de flux, de toate felurile – oameni, râuri, copaci, plăci tectonice, pieţe – toate funcţionează la fel, dintr-un anumit punct de vedere. Pentru a supravieţui, toate aceste sisteme trebuie să se adapteze liber şi să acomodeze curenţii care le traversează, iar toate evoluează urmând un tipar vascular.
    „Nu am idee, s-a întâmplat, iar pasiunea a crescut de-a lungul timpului”, răspunde Adrian Bejan la întrebarea legată de modul în care s-a născut pasiunea pentru fizică. A studiat timp de 11 ani la liceul Vasile Alecsandri din Galaţi – pe care îl descrie drept excepţional din punctul de vedere al atragerii şi producţiei de talente, profesori şi elevi. „Mă descurcam bine la ştiinţe, dar îmi plăceau şi botanica, zoologia, geografia şi istoria.” De ce? Explică, simplu: „Fiindcă îmi plăcea să desenez – copaci, animale, hărţi ale reliefului şi hărţi ale ţărilor”.

    „Cine sunt se datorează în întregime părinţilor (tatălui, de profesie veterinar, mamei, farmacistă – două minţi libere educate în anii 1920 şi 1930), brutalizaţi de regimul comunist dar care au stat neclintiţi în faţa acestuia”, îşi descrie el baza evoluţiei ulterioare. La 12 ani, mama i-a oferit drept cadou de Crăciun cartea „Istoria fizicii” de Max von Laue. „Încă am această carte, pentru că-mi aminteşte de adevărul că ideile bune sunt în continuă morfogeneză. Nu sunt fixe, ca marxismul. Dimpotrivă. Sunt atât de bune, că-l invită pe ascultător să le pună la îndoială, să le îmbunătăţească, să le schimbe.” Adrian Bejan a crescut în perioada comunismului în România şi a reuşit să scape de acest regim devenind jucător profesionist de baschet; a studiat însă şi arta.

    Despre experienţa lui anterioară, ca artist şi sportiv, spune: „Sunt cine am fost, cu excepţia faptului că acum sunt mai bun. Sunt creatorul teoriei fizicii legate de evoluţia sportivă, precum şi a evoluţiei designului (desen, arhitectură)”.

    Mai târziu, în Statele Unite a studiat la Massachusetts Institute of Technology. A început să lucreze la teoria care l-a făcut cunoscut în toată lumea după ce şi-a început cariera de profesor la Universitatea Duke, pe care o descrie drept „o oază de libertate şi, mai amplu vorbind, de talent”.

    În prezent, fizicianul Adrian Bejan lucrează în majoritatea timpului: 2/3 din timp – „muncă de toate felurile”, spune el –, 1/3 din timp doarme şi nu merge niciodată în vacanţă.

    O altă părere despre cei 1% cei mai bogaţi oameni ai lumii

    Aplicată economiei, legea constructală a fizicianului român este cuprinzătoare şi controversată în acelaşi timp. Aceasta spune că cei mai bogaţi oameni ai lumii şi diferenţele dintre ei şi săraci există nu din cauza unei erori a sistemelor economice, ci pentru că trebuie să existe.

    Potrivit celui mai recent raport al Credit Suisse, 1% cei mai bogaţi oameni deţin nu mai puţin de 47% din averea lumii, cu o avere individuală care porneşte de la 871.000 de dolari. Totodată, primii 10% dintre bogaţii lumii deţin 85% din averea globală.

    Chiar dacă mulţi ar vrea ca acest decalaj să fie redus şi să fie creată o societate bazată pe egalitate, potrivit lui Adrian Bejan, acest lucru este imposibil, din punctul de vedere al fizicii. După cum reiese dintr-un eseu al său, inegalitatea socială este inevitabilă, prin prisma legii constructale. Aceasta fiindcă mişcarea tuturor lucrurilor – atât sociale, cât şi politice şi economice – e determinată de sisteme ramificate, precum cele ale ramurilor de copaci sau ale sistemului vascular.

    Inegalitatea în funcţie de avere este una care a divizat din cele mai îndelungate timpuri specia umană. Existenţa acestei inegalităţi, explică profesorul, datează de la începuturile civilizaţiei moderne, cu origini în Egiptul Antic, Europa Renascentistă, secolul al XVIII-lea din Franţa, blocul estic sovietic şi chiar din perioada Statelor Unite moderne. „Nu există un subiect mai fierbinte în contextul politic actual, după cum ne reamintesc mişcările populiste de astăzi. Celebrăm progresul economic continuu, dar liderii de peste tot sunt preocupaţi că doar o mică parte din populaţie poate să se bucure de acesta.” Aşadar, observă Adrian Bejan, ne preocupă modul în care putem să oferim celor care nu au o oportunitate egală pentru a se alătura celor care au.

    „Totuşi, puţini realizează că evoluţia înspre inegalitate este un fenomen natural, la fel ca gravitaţia sau fluxul unidirecţional dinspre căldură înspre frig (a doua lege a termodinamicii), iar acest lucru creează o discuţie despre cum să lupţi împotriva inegalităţii sau dacă aceasta poate fi combătută.”

    Totodată, constată Adrian Bejan în eseul său, această inegalitate oferă o oportunitate. „Dacă ne gândim la inegalitate ca la un fenomen fizic, acesta poate să documenteze discuţia despre cum să ne deplasăm înspre evoluţia unei societăţi care să îi conecteze pe cei cu buzunare mici spre arhitecturile de flux mare care domină totul de la copaci la corpul omului, la livrare, înspre folosirea unor unelte precum libertatea, accesul la educaţie, regula legii, instituţii religioase şi asociaţii între colegi şi vecini.”

    Profesorul Adrian Bejan explică toate aceste lucruri astfel: legile fizicii guvernează modul în care lucrurile se mişcă şi nimic nu se mişcă dacă nu este împins. „Impulsurile vin din putere, puterea vine de la combustibil pentru maşini şi din mâncare pentru animale.”

    Odată ce un sistem natural se mişcă, trebuie să se mişte în continuare şi continuă să evolueze înspre o eficienţă energetică mai mare, înspre un set de obiective.

    Pe măsură ce sistemele evoluează şi devin mai eficiente, devin şi mai complexe. De ce? Fiindcă alăturarea şi mişcarea (fluxul) împreună necesită mai puţină putere decât mişcarea lor individuală. Aceleaşi legi ale fizicii explică motivele pentru care sistemele fluviale evoluează într-o serie de afluenţi care îşi varsă apele într-un râu principal. Organizarea se întâmplă, e naturală.

    Cu cât este mai mare curentul, cu atât animalul şi vehiculul sunt mai eficiente decât unul mai mic, chiar şi unul mai complex. Prin urmare, mişcarea de pe parcursul vieţii unei economii, de pildă, va deveni mai complexă pe parcursul timpului. Cantitatea de combustibil consumată de populaţie este direct proporţională cu averea anuală, respectiv cu PIB-ul.

    „Aşadar, fizica şi economia sunt două faţete ale aceleiaşi monede. Acelaşi flux ierarhic al sistemelor este responsabil pentru amândouă”, explică el. Astfel, îşi continuă profesorul explicaţia în eseul său, ierarhia – mai multe râuri mici tributare aceluiaşi râu  ale căror ape ajung în mări şi, în cele din urmă, în oceane – există fiindcă acesta este modul în care sistemul va prospera.

    Totuşi, pe măsură ce un sistem devine mai complex, apa nu va circula niciodată prin canale de aceeaşi mărime. La fel ca o albie sănătoasă de râu sau un copac bine nutrit, un sistem eficient de transport într-o societate populată va include câteva drumuri de pământ care conduc spre altele mai mari şi abia apoi înspre o autostradă. „Ierahia se întâmplă”, concluzionează profesorul.

    Câteodată însă, legile naturii determină sistemele să supravieţuiască în moduri pe care noi nu le dorim. O economie complexă în creştere, precum cea globală, în care trăim acum, produce inevitabil inegalităţi care cresc, pe măsură ce populaţia cere mai multă egalitate. Prin intermediul guvernelor reprezentative, putem să lansăm legi care să încline sistemul înspre egalitate. Educaţia, sistemul de sănătate şi filantropia ajută. Pe măsură însă ce timpul trece, inegalitatea va reapărea, la fel şi furia, constată profesorul.

    „Inegalitatea – după cum pare uneori – este imposibil să fie ştearsă, iar cele mai dramatice încercări de a o şterge, precum experimentele comuniste şi socialiste de atunci şi chiar şi de astăzi, conduc la cele mai tragice rezultate. Iar în câteva zile, ierarhia reapare.” Profesorul subliniază că acest lucru nu ar trebui să ne împiedice să acordăm fiecărui membru al societăţii oportunitatea să joace un rol într-un sistem economic care va deveni mai complex şi mai eficient de-a lungul timpului, doar că atunci când facem acest lucru ar trebui să ne amintim că legile fizicii guvernează mişcarea tuturor sistemelor.

    Ierarhii direct proporţionale cu complexitatea organizaţiei

    Legea constructală se aplică însă şi altor sisteme sociale şi economice. Un exemplu este organizarea socială, fenomenul organizării fiind unul care a stârnit curiozităţi ale oamenilor de secole întregi, fiind un fenomen complex cu o serie de manifestări diverse: de la oraşe, guverne, economie, business, alianţe, transport, comunicaţii şi aşa mai departe. Descrieri ale acestor manifestări sunt extinse şi utile, fiind responsabile pentru numeroase volume de literatură şi ale departamentelor academice care sunt devotate studiului organizării sociale.

    „Cu ajutorul legii constructale am arătat de ce ajung indivizii să trăiască (să se mute) împreună, să se organizeze. Organizarea este o reflecţie a realităţii fizice (bio şi nonbio) care necesită mai puţină putere (energie utilă, combustibil, mâncare) pentru a mişca o unitate dintr-o cantitate înspre o cantitate mai mare”, explică Adrian Bejan.

    El a ilustrat predictibilitatea organizării şi evoluţiei acesteia prin intermediul a două modele de mişcare într-o singură zonă, unele inanimate (albii ale râurilor, generate de numeroase reguli constructale) şi altele animate (distribuţia apelor încălzite pentru folosirea lor în aşezările umane).

    Concluzia la care a ajuns este că mişcarea devine mai ierarhică pe măsura creşterii mărimii şi complexităţii arhitecturii respective. Distribuţia poate fi făcută în mod uniform (cu mai multă egalitate) prin impunerea unor canale identice distribuite uniform într-o zonă. Fluxul arhitectural devine astfel o reţea ca o plasă, în loc de o arhitectură ramificată asemeni unui copac; totodată, chiar şi în modele de design cu o egalitate impusă ierarhia persistă. Această reţea teoretică dezvăluie de asemenea înţelesul inovaţiei din punctul de vedere al fizicii: „Este schimbarea unui tip de design local care facilitează curgerea pe parcursul unui teritoriu întreg locuit de cei care se mută în mod organizat”.

    S-ul şi noile tehnologii

    De la trenduri economice, creşterea populaţiei, răspândirea cancerului sau adoptarea de noi tehnologii, anumite configuraţii par în mod inevitabil să se răspândească.

    O nouă tehnologie, de pildă, începe cu o rată de acceptare mică, aceasta fiind urmată de o creştere explozivă, urmată de o încetinire, numai pentru a se opri înainte de a „lovi zidul”, explică profesorul Adrian Bejan. Ilustrată grafic, această curbă de creştere în timp ia forma unui „S”. Fenomenul este atât de răspândit încât a generat numeroase cercetări ce par a nu avea nimic în comun – răspândirea populaţiilor biologice, a reacţiilor chimice, a contaminanţilor, a limbilor, a informaţiilor şi activităţii economice. „Am demonstrat că acest tipar poate fi prezis în întregime ca un sistem de curgere natural.”

    Curba S – cunoscută şi drept funcţie sigmoidă – reprezintă designul natural al sistemelor de flux. În exemplul noilor tehnologii, după un ritm de acceptare încet la început, creşterea poate fi imaginată mişcându-se rapid înspre canale stabilite din piaţă.

    „Aceasta este ascensiunea abruptă a S-ului.” Pe măsură ce tehnologia se maturizează, şi ritmul de penetrare a acesteia încetineşte, orice creştere sau flux se mişcă în afara canalelor iniţiale de penetrare într-un mod mai scurt şi mai încet.

    „Mi-ar plăcea să folosesc metafora degetelor care se întind pentru a reprezenta creşterea iniţială invazivă cu plasarea unei mănuşi peste acele degete, ca reprezentare a etapelor laterale de consolidare mai lentă. E ca şi cum ar exista două vieţi – prima este lungă şi rapidă, în timp ce a doua este de distanţă scurtă şi înceată. Designul începe cu o invazie rapidă, urmată de o consolidare înceată. Apoi trendul se loveşte de un zid invizibil, dar previzibil”, explică Bejan.
    Această teorie arată că nu există o coincidenţă – ambele sunt manifestări ale tendinţei constructale naturale care caracterizează sistemele de flux pentru a genera tipuri de design aflate într-o evoluţie care le permite să curgă (să evolueze), să se răspândească şi să colecteze mai uşor.

    De ce unele zile trec mai greu decât altele?

    „De ce pare că timpul trece mai repede pe măsură ce îmbătrânim? Care sunt legile fizicii care stau la baza impresiei că unele zile trec mai greu decât altele? De ce avem tendinţa să ne concentrăm pe neobişnuit (pe surpriză) şi nu pe timpul prezent şi monoton?”, sunt alte câteva întrebări cărora legea constructală le oferă un răspuns.  Adrian Bejan spune că a descoperit elementele din fizică ce răspund la aceste întrebări, în urma unor observaţii simple: „Timpul măsurabil «pe ceas» nu reprezintă acelaşi lucru cu timpul perceput de mintea omului”.

    Astfel, spune Bejan, „timpul minţii” este alcătuit dintr-o secvenţă de imagini, reflecţii din natură, care hrănesc stimulii organelor senzitive. Rata la care sunt percepute schimbările imaginilor mentale descreşte odată cu vârsta, din cauza unor proprietăţi fizice care se schimbă odată cu vârsta: frecvenţa mişcărilor ochilor, dimensiunea corpului în acord cu acea curbă S, degradarea anumitor părţi ale corpului etc. O nealiniere între imaginile timpului mental şi timpul propriu-zis stă la baza explicaţiilor acestui fenomen din literatură care e trup şi suflet cu legea constructală şi cu fizica.

    Ce face în continuare cu timpul său omul care îl percepe atât de raţional? Planurile nu fac parte din viaţa sa: „Obiectivul meu este să continui”.

    Mai multe teorii, o singură lege

    Legea constructală este legea fizicii responsabilă de fenomenul evoluţiei (configuraţie, formă, design) în natură a sistemelor de curgere animate sau neanimate. Această lege, aparţinând profesorului Adrian Bejan, a fost formulată în anul 1996.

    Există mai multe teorii constructale – una pentru fiecare fenomen natural la care cineva se poate gândi. Spre exemplu, teoria constructală a locomoţiei animalelor, a arhitecturii albiilor râurilor, teoria constructală a creşterii fulgilor de zăpadă, a respiraţiei etc.

    „O lege, mai multe teorii, la care se adaugă faptul că manifestaţiile legii în natură (peste tot) acoperă tot spectrul, bio şi nonbio. Legea fizicii uneşte cele două teritorii ale observaţiilor umane – la fel ca legea mecanicii (dinamică, legea lui Newton)”, explică profesorul Adrian Bejan.

    Astfel, „legea constructală este legea fizicii responsabilă de fenomenul evoluţiei (configuraţie, formă, design) în natură, modul în care sisteme de curgere animate şi inanimate lucrează împreună“.

    Legea constructală a fost formulată în 1996, după cum urmează: „Pentru ca un sistem de o dimensiune finită să persiste în timp (să existe), trebuie să evolueze liber într-un astfel de mod în care să faciliteze accesul curenţilor care circulă în cadrul acestuia”.

    Legea constructală descrie astfel concepte ale vieţii, evoluţiei, designului şi performanţei în fizică, care este „cea mai amplă arenă ştiinţifică”, potrivit profesorului Adrian Bejan.

    * Mai multe detalii despre Legea Constructală oferă profesorul Adrian Bejan în cartea „Fizica vieţii”, 2016

     

  • Dinastiile care au atât de mulţi bani şi putere încât mulţi cred că ele ar conduce lumea din umbră şi că ar schimba preşedinţi şi guverne după bunul plac şi chiar că ar controla toate băncile din lume

    Există numeroase „teorii ale conspiraţiei” care spun că anumiţi oameni sau organizaţii controlează lumea în care trăim. Unele teorii spun chiar că cele mai bogate familii îi controlează pe preşedinţii anumitor ţări. Potrivit unei liste alcătuite de jurnaliştii brightside.me, iată care sunt familiile pentru care o astfel de teorie este cel mai probabilă:

    1. Familia Rockefeller: surse diferite plasează averea lor la între 1.000 şi 3.000 de miliarde de dolari. Familia a devenit populară datorită lui John Rockefeller, primul milionar al lumii. La finalul secolului al XIX-lea, familia deţinea 90% din industria petrolieră a Statelor Unite. Ambele războaie mondiale au întărit poziţia familiei Rockeffeler – ei deserveau atât partea germană, cât şi pe Aliaţi.

    Teorii ale conspiraţiei spun că membri ai familiei Rockefeller conduc un guvern secret al lumii.

    2. Familia Morgan: John Pierpont Morgan a fost printre pionierii domeniului financiar american. A vândut arme în perioada Războiului Civil şi aproape că a fost închis pentru asta. În 1907, el a prevenit prăbuşirea sistemului bancar.

    Descendenţii săi se numără în continuare printre cele mai puternice familii din domeniul bancar. În afară de Statele Unite, ei au ramuri şi în Europa. Câţiva membri ai familiei au administrat General Motors şi General Electric.

    Teoriile conspiraţiei susţin că familia Morgan decide direcţia politică a Statelor Unite şi administrează toate băncile lumii.

    3. Casa Saudului: este dinastia regală care a guvernat Arabia Saudită încă din 1932. Şeful familiei este regele Salman bin Abdulaziz Al Saud. El deţine puterea politică totală, iar membrii familiei sale au roluri militare şi administrative importante. Ei pot obţine orice loc de muncă îşi doresc, cât timp acesta este în ţară. Deţin totodată 20% din rezervele globale de petrol.

    4. Familia Rothschild: în perioada lui Napoleon, ei se numărau printre cele mai bogate familii. Dinastia a fost începută de Mayer Amschel Rothschild. El au pus bazele unui imperiu bancar uriaş şi a fondat propriul imperiu financiar. Amschel a lăsat un testament pentru moştenitorii lui unde şi-a prezentat convingerile despre cum acest imperiu ar trebui să fie administrat; familia a menţinut aceste obiceiuri timp de 200 de ani.

    5. Familia Baruch deţine o avere mai mică decât a familiiilor Rothschild şi Rockefeller, dar impactul lor ar fi mai mare: Bernard Baruch, primul din dinastie, a fost consilier pentru cinci preşedinţi americani. S-a numărat, de asemenea, printre prietenii lui Sir Winston Churchill. El a fost cel care ar fi lansat termenul de „Război Rece” şi ar fi păstrat secretul designului bombei atomice.

    6. Familia Walton: Sam Walton a deschis primul magazin Walmart în 1962, iar această decizie l-a transformat peste ani în unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii. După moartea lui, afacerea a fost controlată de soţia sa şi de cei patru copii. Familia administrează totodată Arvest Bank; au totodată mai multe obiecte de artă precum şi o organizaţie caritabilă.

    7. Casa Windsor: dinastia regală a Marii Britanii este condusă de Regina Elizabeta a II-a, precum şi de către biserică şi de comandantul forţelor militare ale Marii Britanii.

    8. Familia Murdoch: familia Murdoch a început să îşi dezvolte imperiul în Australia. Keith Murdoch era un reporter axat pe politică ce scria pentru publicaţii aflate în Melbourne. Atunci când Keith a devenit editorul publicaţiei pentru care scria, a dublat vânzările şi a devenit CEO-ul acesteia.

    Fiul său, Rupert, a lucrat iniţial şi el reporter. Odată ce au dobândit puterea mediei centrale din Australia, au pus bazele News Corporation. În prezent deţin 20th Century Fox, Fox News, Myspace şi DowJones. News Corporation a fost acuzată pentru înregistrări ilegale ale familiei regale, precum şi ale unor celebrităţi; au fost acuzaţi şi de mită acordată poliţiei.

    9. Familia Oppenheimer: deţin majoritatea resurselor de aur ale lumii. Ernest Oppenheimer s-a mutat în Kimberley, Africa de Sud, unde a devenit primarul oraşului, iar apoi şeful unei companii de exploatare a diamantelor. Controla piaţa globală a diamantelor; în prezent acest rol a fost preluat de nepotul său, Nicky Oppenheimer. Familia produce şi vinde diamante, aur, fier, platină şi minerale industriale.

    10. Familia Pritzker: familia Pritzker este formată din imigranţi evrei, cu originile în Ucraina. Ei s-au mutat din Kiev în Chicago în 1881. Sunt şefii corporaţiei din industria ospitalităţii Hayat. Aceasta deţine 777 hoteluri în 54 de ţări.

  • Averea celor mai bogaţi chinezi a crescut cu 1.500 de miliarde de dolari în timpul pandemiei, mai mult decât ultimii cinci ani la un loc

    Cei mai bogaţi chinezi au înregistrat un plus de 1,5 trilioane de dolari în 2020, mai mult decât ultimii cinci ani la un loc, pe măsură ce comerţul digital şi industria jocurilor video au înflorit în timpul pandemiei, arată Hurun Report, echivalentul chinez al listelor Forbes.

    China a înregistrat 257 de miliardari noi între ianuarie şi august, după o perioadă de doi ani de scăderi. A doua economia a planetei are în prezent 878 de miliardari, cu 252 mai mult decât numărau Statele Unite la începutul anului.

    Raportul a scos la iveală că există 2.000 de indivizi a căror avere netă depăşea în august două trilioane de yuani (300 mil. dolari). Per total, averea acestora ajunge la aproape 4 trilioane de dolari, aproape cât produsul intern brut (PIB) al Germaniei.

    Jack Ma, fondatorul gigantului din e-commerce Alibaba, a redevenit cel mai bogat om din China, de vreme ce averea sa a crescut cu 45% la 58,8 miliarde de dolari.

    Pe locul doi s-a clasat Pony Ma (57,4 miliarde de dolari), şeful gigantului din domeniul tehnologiei informaţionale Tencent. Compania, care deţine celebra aplicaţie WeChat, a înregistrat creşteri de 50% în ciuda ameninţărilor lansate de administraţia Trump.

    Gigantul a pierdut 66 de miliarde de dolari în câteva zile în urma deciziei Statelor Unite de a le interzice cetăţenilor americani să facă afaceri prin intermediul aplicaţiei WeChat.

    Zhong Shanshan, 66 de ani, a intrat pentru prima dată în listă datorită brandului de apă îmbuteliată Nongfu şi s-a clasat pe locul 3 cu o avere de 53,7 miliarde de dolari.

    China reprezintă singura economie majoră care a raportat creşteri semnificative anul acesta. PIB-ul al ţării s-a majorat în T3/2020 cu 4,9% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.