Proiectul este amplasat pe locul fostei fabrici de bere Ursus din centrul oraşului Cluj-Napoca şi este cel de-al treilea proiect construit sub brandul Platinia. Primele două, Platinia Lounge Residence şi Platinia Elite Residence sunt ansambluri mixte, compuse din apartamente, spaţii de birouri şi spaţii comerciale.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Typo-urile, sau greşelile de scriere sunt jenante. Şi uneori, costisitoare. Pe unii, cei angajaţi în posturi care necesită cunoaşterea la perfecţie a limbii, îi poate costa chiar slujba, însă pe alţii îi poate costa şi foarte mulţi bani.
1. Cratima lipsă de la NASA. Prejudiciu: 80 de milioane de dolari
Cratima, de regulă, nu prea este luată în calcul la greşelile de scriere. Însă, în 1962, lipsa banalei liniuţe a condus la cel mai mare eşec al Agenţiei Spaţiale.
Primul zbor interplanetar al omenirii trebuia să fie “simplu”: sonda Mariner 1 trebuia să se apropie şi să studieze Venus. Însă lipsa unei cratime în codul sursă al programului care calcula traiectoria a făcut ca sonda să explodeze la câteva minute după lansare.
2. O bere “antică” Prejudiciu: 502.996 dolari
Un “P” lipsă din anunţul unui neglijent vânzător pe eBay l-a făcut pe acesta să piardă o jumătate de milion de dolari. Acesta dorea să vândă o sticlă de bere Allsopp’s Arctic Ale, veche de 150 de ani, însă anunţul a fost făcut pentru… Allsop’s Arctic Ale. Dându-şi seama de greşeală, un client ager a licitat 304 dolari, sumă cu care a şi cumpărat “vechitura”, pe care a revândut-o imediiat cu 503.300 de dolari
3. Biblia promovează adulterul – 3000 de lire sterline
În 1631 Baker Book House din londra a decis să rescrie cele 10 porunci, iar la cea de-a şaptea au uitat un cuvânt – rezultând ” Thou shalt commit adultery – (să precurverşti). Parlamentul nu a fost încântat şi a amendat publisherul cu 3000 de lire sterline.
4.Pastele rasiste – 20.000 de dolari
Această greşeală a costat publicaţia în jur de 20.000 de dolari. Este vorba despre cartea “The Pasta Bible” şi unde la reţeta de tagliatelle cu sardine şi prosciutto era scris că se recomandă asezonarea cu “sare şi boabe de oameni negri (black people în loc de black pepper) proaspăt măcinate”. 7000 de copii au fost distruse
5. A cumpărat din greşeală ceea ce încerca să vândă – 175 milioane de dolari
În 1994 tradingul online era în perioada infanţiei, iar pentru Juan Pablo Davila a însemnat şi o greşeală de 175 de milioane de dolari. Acesta lucra pentru compania deţinută de guvernul chilian Codelco. Se pare că Davila a achiziţionat fără să vrea acţiunile pe care încerca să le vândă. Ca să-şi acopere greşeala a început să cumpere şi să vândă în stânga şi în dreapta, însă nu a reuşit şi a costat compani/ţara 175 milioane de dolari. Davila a fost dat afară şi Codelco a dat în judecată Merril Lynch pentru că l-a lăsat pe Davila să facă trading-uri neautorizate. Merril a dat 25 milioane de dolari pentru a se rezolva situaţia fără proces.
6. Vinde foarte, foarte ieftin – 340 milioane de dolari
În decembrie 2005 Mizuho Securities a adăugat un nou membru în portofoliul său, o companie de recrutare numită J-Com Co şi avea un preţ de 610.000 de yeni pe acţiune. Un an mai târziu, un angajat a vândut 610.000 de acţiuni cu un yen fiecare! Eroarea a costat compania cu 340 mil. dolari
7. Felicitări! Aţi câştigat, dar nu prea – 50 mil. de dolari
În 2007 un dealership auto din SUA s-a gândit că ar fi bine să organizeze un concurs pentru a stimula vânzările şi a plănuit să trimită 50.000 lozuri răzuibile şi doar 1 ar fi fost câştigătorul marelui premiu de 1000 de dolari. Compania care a realizat biletele a printat doar bilete câştigătoare ceea ce înseamnă că reprezentanţa auto avea de dat nu mai puţin de 50 milioane de dolari şi nu 1000 cum plănuiseră. Nimeni nu a câştigat 1000 de dolari, în schimb fiecare a primit un bon pentru magazinul Walmart în valoare de 5 dolari (chiar şi aşa, compania a pierdut 250.000 de dolari).
8. O literă în plus, costuri duble – 1.4 milioane de dolari
O eroare în contabilitatea departamentului pentru educaţie al New York-ului a făcut ca bugetul pentru transport să sară de la 1,4 milioane de dolari la 2,8. Se pare că o literă în plus a făcut ca software-ul să interpreteze greşit datele.
9. Noul preţ, la fel ca cel vechi – 500.000 de dolari
New York City Transportation Authority a realizat 160.000 de hărţi şi postere prin care anunţau mărirea preţului biletului de la 4,50 dolari la 5 dolari. Problema? Au uitat să schimbe preţul şi au trebuit să refacă totul.
10. Vacanţă ex(r)otică – 10 mil. dolari
O companie de călătorii s-a gândit să-şi facă reclamă în Pagini Aurii, numai că în loc de “oferim vacanţe exotice” s-au trezit cu vacanţe erotice. Compania de travel a dat în judecată Pagini Aurii pentru 10 milioane de dolari.
Atunci când şeful de recrutate al LinkedIn Brandon Browne intervievează un candidat, unul din primele lucruri pe care le face este să îi ofere respectivului un marker.
Browne se află la conducerea departamentului de recrutare din 2010, şi spune că de-a lungul timpului a descoperit un indicator extrem de bun în ceea ce priveşte abilităţile candidaţilor.
El întreabă fiecare candidat, indiferent de poziţia pe care vrea să o ocupe, care este lucrul care îl pasionează în mod special. Apoi, cu ajutorul markerului, candidatul trebuie să schiţeze modul în care acel lucru funcţionează.
“E o situaţie destul de ambiguă”, spune Browne, “aşa că persoana în cauză trebuie să dea dovadă de spontaneitate.”
Spre exemplu, explică Browne, dacă unui candidat îi place să producă bere în timpul liber, atunci el trebuie să explice în detaliu cum realizează acest lucru.
Şeful reţelei de recrutare spune că sunt patru lucruri pe care le poţi afla în urma acestui exerciţiu:
La ce ţin candidaţii cel mai mult?
Cât de bin se pot exprima?
Cum explică ei un proces?
Cum se descurcă un candidat cu ambiguitatea?
Atunci când şeful de recrutate al LinkedIn Brandon Browne intervievează un candidat, unul din primele lucruri pe care le face este să îi ofere respectivului un marker.
Browne se află la conducerea departamentului de recrutare din 2010, şi spune că de-a lungul timpului a descoperit un indicator extrem de bun în ceea ce priveşte abilităţile candidaţilor.
El întreabă fiecare candidat, indiferent de poziţia pe care vrea să o ocupe, care este lucrul care îl pasionează în mod special. Apoi, cu ajutorul markerului, candidatul trebuie să schiţeze modul în care acel lucru funcţionează.
“E o situaţie destul de ambiguă”, spune Browne, “aşa că persoana în cauză trebuie să dea dovadă de spontaneitate.”
Spre exemplu, explică Browne, dacă unui candidat îi place să producă bere în timpul liber, atunci el trebuie să explice în detaliu cum realizează acest lucru.
Şeful reţelei de recrutare spune că sunt patru lucruri pe care le poţi afla în urma acestui exerciţiu:
La ce ţin candidaţii cel mai mult?
Cât de bin se pot exprima?
Cum explică ei un proces?
Cum se descurcă un candidat cu ambiguitatea?
Atunci când şeful de recrutate al LinkedIn Brandon Browne intervievează un candidat, unul din primele lucruri pe care le face este să îi ofere respectivului un marker.
Browne se află la conducerea departamentului de recrutare din 2010, şi spune că de-a lungul timpului a descoperit un indicator extrem de bun în ceea ce priveşte abilităţile candidaţilor.
El întreabă fiecare candidat, indiferent de poziţia pe care vrea să o ocupe, care este lucrul care îl pasionează în mod special. Apoi, cu ajutorul markerului, candidatul trebuie să schiţeze modul în care acel lucru funcţionează.
“E o situaţie destul de ambiguă”, spune Browne, “aşa că persoana în cauză trebuie să dea dovadă de spontaneitate.”
Spre exemplu, explică Browne, dacă unui candidat îi place să producă bere în timpul liber, atunci el trebuie să explice în detaliu cum realizează acest lucru.
Şeful reţelei de recrutare spune că sunt patru lucruri pe care le poţi afla în urma acestui exerciţiu:
La ce ţin candidaţii cel mai mult?
Cât de bin se pot exprima?
Cum explică ei un proces?
Cum se descurcă un candidat cu ambiguitatea?
Atunci când şeful de recrutate al LinkedIn Brandon Browne intervievează un candidat, unul din primele lucruri pe care le face este să îi ofere respectivului un marker.
Browne se află la conducerea departamentului de recrutare din 2010, şi spune că de-a lungul timpului a descoperit un indicator extrem de bun în ceea ce priveşte abilităţile candidaţilor.
El întreabă fiecare candidat, indiferent de poziţia pe care vrea să o ocupe, care este lucrul care îl pasionează în mod special. Apoi, cu ajutorul markerului, candidatul trebuie să schiţeze modul în care acel lucru funcţionează.
“E o situaţie destul de ambiguă”, spune Browne, “aşa că persoana în cauză trebuie să dea dovadă de spontaneitate.”
Spre exemplu, explică Browne, dacă unui candidat îi place să producă bere în timpul liber, atunci el trebuie să explice în detaliu cum realizează acest lucru.
Şeful reţelei de recrutare spune că sunt patru lucruri pe care le poţi afla în urma acestui exerciţiu:
La ce ţin candidaţii cel mai mult?
Cât de bin se pot exprima?
Cum explică ei un proces?
Cum se descurcă un candidat cu ambiguitatea?
Cu o istorie de circa 150 de ani, bazele grupului Heineken au fost puse de olandezul Gerard Adriaan Heineken, care a cumpărat cel mai mare producător de bere din Amsterdam şi l-a rebranduit după numele său. Cu strategii de producţie, export şi marketing bine puse la punct, Heineken a devenit, în timp, unul dintre marii jucători în producţia berii la nivel global; dar asta pe parcursul a trei generaţii. Heineken international, care vinde peste 170 de mărci în circa 65 de ţări, a încheiat 2015 cu venituri de 20,511 miliarde de euro şi 1,892 de miliarde de euro profit net.
Gerard Adriaan Heineken, născut în 1841, a fost fiul unui om bogat, Cornelius Heineken, şi al Annei Geertruda Van den Paauw. După moartea tatălui său, Heineken şi-a convins mama să cumpere cea mai mare berărie din Amsterdam, pe care a numit-o Heineken and Co. De Hooiberg a fost fondată în 1592 şi la momentul achiziţiei de către Heineken era cea mai mare dintre cele 69 de berării din Amsterdam şi vecinătate. Pasionat de inovaţie, Heineken a călătorit de-a lungul şi latul Europei pentru a găsi cele mai bune ingrediente pentru berea sa. A găsit în Germania o nouă tehnologie de producţie; a început şi să folosească drojdie de cea mai bună calitate. Cu o creştere rapidă a vânzărilor, berăria din centrul Amsteradmului a devenit prea mică; cu un avânt puternic, Heineken a demarat construcţia unei fabrici mult mai mari, departe de centrul oraşului, care a fost activă până recent, când a fost renovată şi a devenit un spaţiu de birouri. Producătorul de bere a fost una dintre primele companii care şi-a făcut propriul laborator.
Competiţia începea să crească, iar numărul de fabrici producătoare de bere au depăşit mia; astăzi, în Olanda, mai sunt circa 30 de berării. În 1893, când Gerard Heineken a murit, fabrica sa de bere era una dintre cele mai mari şi cele mai importante din ţara lalelelor. Cu toate acestea, a fost nevoie de mai mult de o generaţie înainte ca Heineken să ajungă recunoscută la nivel mondial. Iar de asta s-a ocupat, în principal, nepotul său, Alfred Henry Freddy Heineken. Când s-a întors de la studii din SUA, în 1941, Freddy a început să lucreze la fabrica de bere a bunicului său, în perioada când aceasta nu mai era deţinută de familia Heineken. Henry Pierre, tatăl lui Freddy, care era alcoolic, a vândut compania, pe care a condus-o, la rândul său, din 1914 până în 1940.
Când a împlinit 18 ani, Freddy Heineken a pornit de la zero în compania bunicului său, începând de la căratul sacilor de hamei, cu speranţa ca într-o zi Heineken să devină din nou a familiei. Cu paşi mărunţi, a avansat până la funcţia de şef al biroului reprezentativ din New York, unde s-a axat, în principiu, pe marketing. Ulterior, a cumpărat în secret acţiuni ale companiei la bursă, astfel încât, în 1954, producătorul de bere a revenit în proprietatea familiei. Alfred Heineken a jucat un rol esenţial în extinderea agresivă a companiei la nivel mondial, axându-se pe strategii precum ambalajele ingenioase sau solganurile puternice folosite în reclamele televizate. Heineken a fost prima bere europeană importată de SUA şi, odată cu căderea zidului din Berlin, piaţa est – europeană a devenit o nouă ţintă profitabilă a companiei. Atunci când s-a retras din poziţia sa de conducere din cadrul companiei, în 1989, fabrica de bere era a treia cea mai mare din lume, iar Freddy Heineken unul dintre cei mai mari miliardari ai Olandei. Era pasionat de automobile şi avioane private, dar a fost o persoană discretă; a murit la 78 de ani, în 2002.
În 2012, Heineken a devenit liderul producătorilor de bere pe piaţa asiatică, depăşind Asia-Pacific. Astăzi, în acţionariatul Heineken International se află fiica lui Alfred, Charlene de Carvalho – Heineken, femeie de afaceri, care deţine 25% din acţiunile producătorului de bere, al treilea cel mai mare la nivel mondial. Ea este cea mai bogată femeie din Regatul Unit (reşedinţa actuală), cu o avere netă de 12,3 miliarde de dolari, conform Forbes. Charlene Heineken a deţinut şi conducerea companiei, până în 2005, când „cea mai importantă decizie a fost găsirea unui alt CEO”, după cum a declarat ea presei, şi l-a numit pe Jean-François van Boxmeer, care până atunci fusese membru al executivului companiei.
Heineken a primit mai multe oferte de preluare, cea mai recentă de la SABMiller Plc, lider pe acest segment de piaţă, ofertă care a fost respinsă. Orice potenţială preluare a Heineken ar avea nevoie de aprobarea familiei care a înfiinţat compania. Pe lângă fiica lui Alfred, din „familia Heineken” fac parte şi Michel, soţul acesteia, şi fiul lor Alexander, care a intrat în consiliul director în 2003. „Heineken este primul lucru la care mă gândesc dimineaţa, când mă trezesc, şi ultimul lucru înainte să adorm”, a declarat Alexander, care şi-a propus să ducă mai departe afacerea familiei.
Sute de companii tehnologice şi-au prezentat ultimele dispozitive la ediţia din 2017 a târgului Consumer Electronics Show (CES), din Las Vegas, Statele Unite, printre acestea remarcându-se drona subacvatică, kitul pentru fabricarea berii acasă şi coşul-robot care leagănă copiii, potrivit CNN.
Toyota a prezentat la CES 2017 Concept-i, un prototip de maşină, expunându-şi viziunea asupra modului în care vor arăta maşinile în 2030. Maşina este echipată cu uşi de sticlă şi roţi construite direct în caroseria maşinii. Maşina nu este complet autonomă, în ciuda tendinţei vizibile către maşinile care se conduc singure.
PowerVision a prezentat la CES drona subacvatică, PowerRay, care poate parcurge 30 de metri sub apă şi foloseşte sonarul pentru ca pescarul să poată identifica peştele mai bine. Datorită sistemului Wi-Fi încorporat, drona trimite alerte utilizatorilor când peştele este în apropiere. Mai mult, aceasta poate face poze şi filme. Preţul oficial nu a fost prezentat, dar este aşteptat să ajungă la 3.000 de dolari.
O altă inovaţie la ediţia din 2017 a CES este PicoBrew, un kit pentru fabricarea berii acasă astfel încât utilizatorii să aibă cinci litri de bere în doar câteva ore. Dispozitivul are peste 40 de opţiuni de bere din care consumatorii pot alege.
Robotul Moro poate turna băutura în pahar, poate ridica cumpărăturile şi poate împături lenjeria. Robotul are 1,20 metri şi este dotat cu braţe. Sistemul include o tehnologie de recunoaştere a feţei şi a vocii care îi permite să îndeplinească sarcini şi să înveţe, în timp, cine dă o comandă. Robotul poate costa în jur de 30.000 de dolari.
Care sunt ingredientele unei beri? Hamei, malţ, orz, apă, drojdie – acestea ar fi câteva dintre cele care vin în mintea celor care au consumat (sau nu) băutura. Mai puţin cunoscut este însă faptul că berea la halbă conţine o substanţă extrasă din peşte şi, potrivit BBC, organizaţii internţionale solicită producătorilor de bere să investigheze alternative pentru aceasta, din cauza problemelor de etică ale consumatorilor vegani.
Se pare că ihtiocolul (cleiul de peşte – extras din vezica peştilor) se află pe pe lista de ingrediente a berii la halbă şi este foarte probabil să se regăsească şi în berea pe care aţi consumat-o dvs. astfel de-a lungul timpului. Încă din secolul XIX, acest ingredient a fost folosit în scopul creşterii clarităţii berii. Totodată, o face mai luminoasă şi, astfel, mai atrăgătoare pentru consumatori. Ingredientul este folosit de producătorii de bere, fie că vorbim despre giganţii în domeniu sau despre microberării.
Prezenţa acestui ingredient a devenit însă o problemă pentru vegetarieni şi vegani, mulţi dintre ei nu au realizat până acum că trebuie să fie atenţi la acest aspect.
Există însă berării care au renunţat deja la acest ingredient. Spre exemplu, berăria Twisted Barrel din Anglia a decis să nu folosească acest ingredient la scurt timp după fondarea companiei, în 2014. Fondatorul acestei companii, Tim Boswarth, a devenit vegan în urmă cu doi ani şi a declarat pentru BBC că a fost şocat atunci când a aflat despre acest ingredient.
”Este destul de dezgustător dacă stai să te gândeşti, chiar şi pentru oamenii care consumă carne; este pur şi simplu un lucru despre care nu se discută.Nimeni nu vrea să se promoveze prin a spune că filtrează berea prin intermediul peştilor morţi”, a declarat el în interviul acordat BBC.
În afară de aspectele etice care ţin de veganism, producătorul a observat că acest ingredient alterează şi aroma berii. ”Din ce în ce mai mulţi oameni ştiu acum că berea nu trebuie să fie clară – nu contează cum arată, iar cleiul de peşte este folosit doar din considerente estetice.”
În prezent, organizaţii internaţionale au solicitat producătorilor de bere să caute alternative pentru înlocuirea acestui ”ingredient ascuns”.
RTPR Allen & Overy a consiliat grupul japonez Asahi Group Holdings, Ltd. cu privire la achiziţia Ursus Breweries, liderul pieţei de bere din România. Tranzacţia prin care grupul Asahi a cumpărat producătorii de bere din regiune ai SAB Miller acoperă cinci pieţe – România, Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria – şi va fi cea mai mare tranzacţie de M&A din România din acest an. Vânzătorul este Anheuser-Busch InBev SA/NV.
Allen & Overy a oferit consultanţă Asahi cu privire la aspecte de M&A, drept comercial, concurenţă/antitrust, financiar, taxe şi dreptul muncii în legătură cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu AB InBev. Aceasta este cea mai mare tranzacţie din istoria Asahi.
Echipa de avocaţi a RTPR a fost condusă de Adrian Cazan (counsel) care, sub îndrumarea lui Mihai Ristici (partner), a coordonat o echipă multidisciplinară din care au făcut parte 15 avocaţi din biroul casei de avocatură din Bucureşti.
Adrian Cazan a declarat: „Această tranzacţie internaţională (…) va fi probabil cea mai mare tranzacţie de M&A pe plan local din 2016. A fost un proiect intens care, datorită procesului competitiv, ne-a solicitat capacităţile profesionale la maxim, fiind nevoiţi să lucrăm 24/7 pe parcursul mai multor săptămâni.” Aceasta este a treia tranzacţie din ultima perioadă în care au fost implicaţi avocaţii RTPR; anterior, au lucrat şi pentru vânzarea lanţului de magazine Profi şi achiziţionarea de către Allianz Capital Partners a pachetului de acţiuni al E.ON Distribuţie România S.A.
Vânzătorul a fost asistat pe plan local de către avocaţii Suciu Popa.
Domeniile principale de activitate ale RTPR Allen & Overy cuprind finanţări, fuziuni şi achiziţii, pieţe de capital, insolvenţă şi restructurări, concurenţă, dreptul muncii, dreptul proprietăţii intelectuale, litigii şi arbitraj, consultanţă pentru sectoarele de afaceri, inclusiv energie, telecomunicaţii, finanţare, real estate şi industria farmaceutică.
RTPR a fost înfiinţată în anul 2004 şi activează în asociere cu firma londoneză Allen & Overy din 2008. RTPR Allen & Overy are o echipă de 44 de avocaţi, inclusiv 5 parteneri – Costin Tărăcilă, Victor Pădurari, Alexandru Retevoescu, Mihai Ristici, Valentin Berea, precum şi profesorul Lucian Mihai.