Tag: Asia

  • A renunţat la şcoală la 18 ani în căutarea aventurii. Până la 27 de ani a vizitat aproape 100 de ţări şi se întreţine lucrând pentru localnici

    Norvegianul Christian Lindgren a renunţat la scoală la 18 ani şi a plecat în lume în căutarea de aventuri şi pentru a-şi explora pasiunea pentru fotografie, scrie Daily Mail

    Lindgren, 27 ani ani, a vizitat de-a lungul timpului nu mai puţin de 97 de ţări. “Mi-a plăcut să călătoresc de mic. Şi părinţii şi bunicii mei au călătorit mult când au fost tineri, iar eu am crescut în jurul a tot felul de obiecte adunate de peste tot din lume”, a declarat el pentru Daily Mail.

    Tânărul a cumpărat primul bilet de avion din banii economisiţi, apoi şi-a finanţat călătoriile practicând tot felul de joburi neobişnuite. A predat, a lucrat la o fermă şi la hosteluri. “Toţi banii pe care i-am cheluit până acum au fost câştigaţi de mine. Pentru a economisi bani am dormit la prieteni, la hosteluri, iar în zone izolate am dormit în cort”,  a spus Christian Lindgren.

    Nu totul a mers perfect de-a lungul călătoriilor, de două ori i s-a furat camera foto şi a întâmpinat dificultăţi la trecerea graniţei dintre Burkina Faso şi Ghana. Aceste lucruri nu l-au determinat să renunţe, iar când vine vorba de fotografie Lindgren susţine că nu ai nevoie de echipament scump pentru a face fotografii bune.

    Scopul lui este să viziteze fiecare ţară de pe glob, dar nu se grăbeşte să realizeze această performanţă. “Am fost în Asia centrală de două ori, în Nepal de şase ori, am văzut fiecare ţară din Asia de sud-est de cel puţin trei ori şi în China de peste 10 ori. Îmi place să mă reîntorc în ţările care mi-au lăsat o impresie plăcută şi pe care vreau să le explorez mai în detaliu”, a spus tânărul.

    “Toată lumea ar trebui să călătorească. Aşa înveţi mult mai multe despre tine, despre lume şi culturile din jurul globlui decât ai face-o privind la televizor sau citind”, a încheiat el.

  • A renunţat la şcoală la 18 ani în căutarea aventurii. Până la 27 de ani a vizitat aproape 100 de ţări

    Norvegianul Christian Lindgren a renunţat la scoală la 18 ani şi a plecat în lume în căutarea de aventuri şi pentru a-şi explora pasiunea pentru fotografie, scrie Daily Mail

    Lindgren, 27 ani ani, a vizitat de-a lungul timpului nu mai puţin de 97 de ţări. “Mi-a plăcut să călătoresc de mic. Şi părinţii şi bunicii mei au călătorit mult când au fost tineri, iar eu am crescut în jurul a tot felul de obiecte adunate de peste tot din lume”, a declarat el pentru Daily Mail.

    Tânărul a cumpărat primul bilet de avion din banii economisiţi, apoi şi-a finanţat călătoriile practicând tot felul de joburi neobişnuite. A predat, a lucrat la o fermă şi la hosteluri. “Toţi banii pe care i-am cheluit până acum au fost câştigaţi de mine. Pentru a economisi bani am dormit la prieteni, la hosteluri, iar în zone izolate am dormit în cort”,  a spus Christian Lindgren.

    Nu totul a mers perfect de-a lungul călătoriilor, de două ori i s-a furat camera foto şi a întâmpinat dificultăţi la trecerea graniţei dintre Burkina Faso şi Ghana. Aceste lucruri nu l-au determinat să renunţe, iar când vine vorba de fotografie Lindgren susţine că nu ai nevoie de echipament scump pentru a face fotografii bune.

    Scopul lui este să viziteze fiecare ţară de pe glob, dar nu se grăbeşte să realizeze această performanţă. “Am fost în Asia centrală de două ori, în Nepal de şase ori, am văzut fiecare ţară din Asia de sud-est de cel puţin trei ori şi în China de peste 10 ori. Îmi place să mă reîntorc în ţările care mi-au lăsat o impresie plăcută şi pe care vreau să le explorez mai în detaliu”, a spus tânărul.

    “Toată lumea ar trebui să călătorească. Aşa înveţi mult mai multe despre tine, despre lume şi culturile din jurul globlui decât ai face-o privind la televizor sau citind”, a încheiat el.

  • Cinci grafice pentru a înţelege gravitatea situaţiei de pe bursele din Asia şi Europa

    Un val de panică a cuprins investitorii din lumea întreagă, după cu bursa din China s-a prăbuşit astăzi, alimentând temerile că o nouă criză financiară ar putea izbucni cât de curând.

    Investitorii din jurul lumii încep să facă pariurile după o deschidere dramatică a burselor europene şi americane, în condiţiile în care pieţele din Asia şi Orientul Mijlociu sunt în picaj.

    Indicele Nikkei al Japoniei a deschis în scădere cu 4,6%, în timp ce Shanghai Composite, indicele de referinţă al Chinei, s-a prăbuşit cu 8,5%, cel mai mult după 2007, după ce investitorii s-au îngrămădit să plece din cauză că guvernul de la Beijing nu a intervenit pentru a readuce piaţa pe linia de plutire sau pentru a reduce dobânzile.

    În continuare, vă prezentăm 5 grafice care încearcă să explice situaţia dramatică de pe burse.

    1. Evoluţia indicelui Shanghai Composite este cel mai grăitor – bursa a pierdut toate câştigurile înregistrate de la începutul acestui an

    sursa: Bloomberg

    2. Evoluţia indicelui Hang Seng din Hong Kong

    sursa: Quartz

    3. Evoluţia indicelui din Taiwan

    sursa: Quartz

    4. Evoluţia preţului cuprului pe bursa din Marea Britanie

    sursa: Quartz

    5. Evoluţia mai multor valute faţă de dolar

    sursa: Quartz

  • Bursa din China a închis în declin cu 8,5%, cel mai mult după 2007. Bursele asiatice scad puternic

    Declinul pieţelor asiatice de capital a urmat scăderilor accentuate consemnate vineri de acţiunile din SUA şi Europa, transmite MarketWatch.

    La originea declinului se află îngrijorarea că avansul economiei chineze ar putea încetini semnificativ.

    Pentru a creşte competivitatea exporturilor, autorităţile chineze au decis în urmă cu două săptămâni să devalorizeze yuanul, luând prin surprindere pieţele. Investitorii vor urmări următoarea mişcare a autorităţilor de la Beijing, după ce Wall Street Journal a relatat că banca centrală se pregăteşte să inunde sistemul bancar cu lichidităţi pentru a stimula creditarea.

    Indicele Shanghai Composite a coborât cu 9,5%, iar indicele Shenzhen cu 7,7%.

    La Hong Kong, indicele Hang Seng a scăzut cu 5,06%, Nikkei Stock Average al bursei din Tokyo cu 4,6%, în timp ce indicele australian S&P ASX 200 a pierdut 2,7%.

    Pe piaţa valutară, ringgit-ul malaysian a atins minimul ultimilor 17 ani, moneda thailandeză baht la cel mai redus nivel din 6 ani, iar won-ul sud-coreean la un minim al ultimilor patru ani, faţă de dolar.

  • Băncile elveţiene se orientează intens spre atragerea milionarilor din Asia

    Recent, banca UBS a fost criticată pentru că instalase pe Turnul One Peking Road din Hong Kong un banner publicitar atât de mare încât nu mai permitea trecerea razelor solare.

    Managerii băncilor elveţiene se orientaseră de mult spre clienţii foarte bogaţi din Asia, în contextul scăderii creşterii economice în Europa şi pe fondul modificării reglementărilor privind secretul bancar.

    Concurenţa s-a intensificat în ultima perioadă, în contextul în care noul director al companiei Credit Suisse a semnalat intenţia de a intra pe segmentul clienţilor multimilionari, în special din Asia.

    “Toată lumea vrea să fie în Asia. Nu este deloc surprinzător că dintr-o dată aceasta a devenit strategia principală a băncilor”, confirmă Andreas Brun, analist la Zuercher Kantonalbank (ZKB).

    Atracţiile sunt evidente, în contextul în care scăderea recentă a ritmului creşterii economice permite multor economii asiatice să depăşească în continuare ţările occidentale.

    Boston Consulting Group (BCG) prefigurează că activele private din regiunea Asia/Pacific, cu excepţia Japoniei, vor avea o creştere anuală de 9,7% până în anul 2019, un ritm de două ori mai intens decât cel din Europa Occidentală.

    Potrivit celui mai recent raport privind nivelul activelor din regiunea Asia-Pacific, publicat în octombrie 2014 de Capgemini & RBC, numărul persoanelor care au averi disponibile pentru investiţii mai mari de un milion de dolari a crescut cu 17%, ajungând la 4,3 milioane în 2013. Averile acestei categorii au crescut cu 18%, atingând 14,2 miliarde de dolari. În alte zone ale lumii, ratele de creştere în funcţie de aceste două criterii au fost de 13%, respectiv 12%.

     

  • Salată cu ştaif

    Garnitură sau doar ceva consumat înaintea felului principal, salata începe să se distanţeze azi de imaginea umilă şi tinde să devină felul principal al unei mese.

    Acest lucru se datorează preocupării tot mai multor oameni pentru o alimentaţie sănătoasă şi accesului mai facil la tot felul de ingrediente exotice, cum ar fi cele din Orientul Mijlociu sau Asia, precum şi dorinţei de a adecva preparatele la sezonul în care sunt consumate.

    Astfel, salatele propuse de maeştrii bucătari din diverse localuri conţin astăzi combinaţii de portocale roşii, mărar, brânză feta, nuci, mac pentru cei care preferă totul crud sau cartofi, fasole verde, morcovi traşi la tigaie cu ghimbir, coriandru şi seminţe de in, dar nu numai, fiecare întrecându-se în a propune combinaţii de ingrediente care mai de care mai ingenioase.

  • Maşina de cusut a Europei a devenit a doua industrie exportatoare a României

    Producători români sau străini, cu zeci, sute sau chiar mii de salariaţi fiecare, şi‑au împărţit strategic harta României. „Pantofarii” s-au înghesuit în vestul ţării, în judeţe precum Bihor, pariind pe apropierea de Occident şi pe salariile mici din zonă. La polul opus, producătorii de îmbrăcăminte s-au concentrat pe estul ţării şi pe zona de sud, atraşi de forţa de muncă experimentată, de salariile mici şi de lipsa de investiţii din zonă.

    Regiunea istorică a Moldovei este „cenuşăreasă“ în materie de investiţii străine atrase în ultimele două decenii şi jumătate, având în vedere că sumele totale aduse de investitorii străini la capitalul companiilor pe care le-au înfiinţat în România au fost de două-trei ori mai mici decât cele din Transilvania şi Muntenia şi de zece ori mai mici faţă de cele din regiunea Bucureşti-Ilfov.

    În acest context, în oraşe precum Focşani sau Botoşani producţia de îmbrăcăminte este cea mai importantă industrie, fabricile de aici fiind cele care au ţinut în viaţă atât centrele urbane, cât şi satele aflate pe o rază de până la 60-100 de kilomentri. Aici, angajaţii din industria textilă aleg fie să plece în străinătate să muncească, fie să croiască şi să coasă haine pe un salariu care de multe ori nu depăşeşte pragul de 1.000 de lei net.

    „În Focşani, industria textilă este cea mai importantă. Sunt producători mici care lucrează cu clienţi mass market (şi nu pot plăti salarii mai mari – n.red.), de aceea noi trebuie să fim atenţi cu politica salarială pentru a păstra în Focşani industria aceasta”, spunea recent Bernard Cheere, CEO al Artifex, unul dintre cei mai mari producători locali de textile. Producătorul de textile Artifex realizează în Focşani haine pentru unele dintre cele mai importante branduri de modă din lume precum Hugo Boss, Massimo Dutti, Lacoste Premium sau COS.

    Artifex are peste 1.300 de salariaţi, iar peste 50% dintre aceştia locuiesc în afara Focşaniului, unii venind de la 60 de kilometri distanţă. Oficialii companiei nu dau detalii despre salariile pe care le plătesc, afirmând doar că sunt în linie cu piaţa. Salariul mediu brut în industriile de textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte a ajuns anul trecut la 1.610 lei, fiind în continuare cu circa 30% sub media pe economie. Joburile de croitor şi cusător sunt printre cele mai prost plătite în România, alături de cele de casier în magazine şi de menajeră în HoReCa.

    Dacă fabricile mari plătesc salarii ce pot ajunge la 2.000 de lei brut, există şi companii care plătesc salariaţii cu minimul pe economie. „Salariile din industria locală de textile şi încălţăminte vor creşte, ne aliniem treptat standardelor din Europa. Nu cred că această situaţie va afecta piaţa locală, România beneficiind de două avantaje majore – poziţia geografică şi experienţa forţei de muncă”, spune Raul Poruţiu, managing director al companiei YKK România, filială a grupului japonez cu acelaşi nume. Japonezii au vân-dut anul trecut 26 de milioane de fermoare către mai mult de 400 de producători locali de textile, pantofi şi accesorii auto. România este aşezată aproape de Occident, unde îşi au sediile şi centrele de distribuţie cele mai mari companii de modă din lume. Astfel, costurile de transport sunt reduse, la fel şi timpul necesar livrării. Contextul este favorabil dat fiind şi că Asia pierde teren. „Din Asia se întorc o serie de comenzi în România. Nici nordul Africii nu mai este mirajul de acum câţiva ani. Cred astfel că majorarea salariilor nu se va reflecta în numărul de comenzi, care nu vor scădea, dar nici nu vor creşte. Va avea loc o stabilizare a pieţei”, explică Poruţiu.

    De aceeaşi părere este şi şeful Artifex, al 12-lea cel mai mare producător local de haine şi încălţăminte. El afirmă că salariile din România vor creşte, însă Artifex va rămâne aici pentru că are planuri de investiţii pe termen lung în România. Economiile vestice îşi mută fabricile, iar nordul Africii este o destinaţie pentru producţia de haine pentru zi. Europa de Est, unde România şi Bulgaria sunt cele mai mari pieţe, primeşte comenzile mai complicate, potrivit lui. El explică faptul că Ungaria şi Cehia nu mai sunt competitive în ceea ce priveşte salariile, de aceea fabricile subcontractează producători din România şi din alte ţări. Pe termen lung însă, aceasta nu este o soluţie.

  • Raoul Ros este noul Director General al Alcatel-Lucent România

    Raoul Ros este noul Director General al Alcatel-Lucent România şi Director Comercial pentru România, Bosnia-Herţegovina, Moldova, Muntenegru şi Serbia, începând cu 1 iulie 2015. Raoul Ros îşi asumă astfel responsabilitatea administrării şi gestionării operaţiunilor curente ale companiei, precum şi direcţia strategică şi comercială pe care Alcatel-Lucent o are în România şi în celelalte ţări pe care acesta le coordonează.

    Raoul va fi responsabil şi de managementul reţelei de Parteneri Comerciali în Europa Centrală şi de Sud. Raoul Ros a mai fost directorul Alcatel-Lucent România şi responsabil de activitatea companiei în Europa de Sud-Est între iulie 2009 şi iulie 2012.

    Raoul Ros are o experienţă de peste 20 de ani în industria de telecomunicaţii; anterior revenirii în România, a deţinut o poziţie cheie în cadrul Alcatel-Lucent, fiind EMEA Channel Partner Organization Leader;
    Raoul Ros a mai fost directorul Alcatel-Lucent România şi responsabil de activitatea companiei în Europa de Sud-Est între iulie 2009 şi iulie 2012. Managerul ucrează în cadrul Alcatel-Lucent din 1992, timp în care a deţinut mai multe poziţii în vânzări şi management în America de Sud, Asia şi Europa.

  • A trecut prin trei crize şi mai mulţi ani de boom, iar acum “vinde” branduri

    Ionuţ Ilie şi-a petrecut mai bine de o treime din viaţă în cadrul gigantului anglo-olandez Unilever. Deşi este corporatist de aproape 20 de ani, încă îşi ţine trează capacitatea de a improviza, inclusiv în business.

    Mi-ar fi plăcut să am o poveste spectaculoasă despre începuturile mele şi despre cum am ajuns să fac meseria pe care o practic astăzi, însă cred că o să vă dezamăgesc“, răspunde dezinvolt Ionuţ Ilie, directorul de vânzări al Unilever. Ionuţ Ilie iese din tiparul corporatistului clasic, vorbeşte liber şi fără multe foi cu cifre în faţă sau cu răspunsuri prestabilite. De fapt, vorbeşte despre jobul său şi despre businessul local al Unilever la fel de dezinvolt ca atunci când povesteşte pasionat despre călătoria sa prin Asia de Sud-Est, mai exact în Thailanda, Cambodgia şi Singapore.

    „Nu cred despre mine că am fost vreun rebel în tinereţe, însă cu siguranţă am fost unul dintre cei care au făcut exact pe dos decât şi-ar fi dorit familia, care visa ca eu să devin doctor sau poate inginer. Sau orice presupunea să ai o diplomă, pentru că era foarte important la acea vreme.“ Recunoaşte că nu a avut niciodată un răspuns la întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare”, însă avea o idee despre lucrurile pe care voia să le aibă atunci când va fi mare: „Răspunsul era invariabil: o să am o casă pe pământ şi o piscină în formă de rinichi“. După cum spune astăzi, îşi preluase imaginea unui clişeu de bunăstare din serialele vremii, respectiv „Om bogat, om sărac“ sau „Dallas“.

    Ionuţ Ilie este directorul de vânzări al Unilever South Central Europe. De la Bucureşti, Unilever South Central Europe controlează operaţiunile din mai multe ţări din regiune: România, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Albania, Macedonia, Moldova şi Kosovo. Piaţa locală este dintre acestea cea mai importantă, contribuind, potrivit ultimelor informaţii disponibile, cu peste 50% din venituri.

    Nu s-a gândit niciodată că va deveni om de afaceri sau executiv deoarece era „în plină perioadă comunistă fără iz de perestroika“. Astfel, „după mai multe rătăciri şi încercări“, a urmat sfatul familiei şi a decis să devină economist: „Nu îmi era clar ce fac economiştii, dar am urmat într-un final îndemnurile tatălui meu, care îmi spunea mereu că el se străduieşte să îmi ofere halat alb în loc de salopetă“. Când a terminat „şcoala de economişti“, unde a înţeles în sfârşit ce face un economist, a decis ce nu vrea să facă şi anume contabilitate, statistică sau să lucreze în sistemul bancar. Toate erau profesii riguroase, marcate de un grad mare de rutină. „Îmi doream ceva care să-mi permită să mă mişc liber, să aibă o anumită dinamică şi să presupună contact cu oameni.“ Era dispus să muncească mult şi voia să câştige pe măsură. Ionuţ Ilie îşi aminteşte că la momentul acela multinaţionalele abia începuseră să îşi facă apariţia pe piaţă, la început prin intermediul unor firme partenere, iar apoi cu birouri de reprezentare. Ulterior, au urmat achiziţiile.

    „Am început ca agent de vânzări într-o companie cipriotă, Cosmos, care distribuia diverse produse, printre care şi un brand Unilever, şi anume Bona Prima“, povesteşte Ionuţ Ilie, precizând că Bona Prima era primul brand lansat de anglo-olandezi local după achiziţia Dero Ploieşti (acum 20 de ani). Era jobul creionat după viziunea sa de atunci şi afirmă că „eram un agent bun“. Acela a fost primul său contact cu Unilever. A urmat apoi un anunţ în România Liberă despre o poziţie de merchandiser pentru Unilever, a aplicat şi a fost recrutat.

    „Aşa a început călătoria“, afirmă Ionuţ Ilie, de altfel pasionat de călătorii, mai ales în locuri îndepărtate, în ţări cu o cultură deosebită. Următoarea expediţie de pe lista sa este din nou în Asia, în Malaiezia, Vietnam şi China, şi ar vrea să meargă împreună cu fiul său, peste 1-2 ani, când acesta va ajunge la vârsta să aprecieze o astfel de excursie. „Pe mine Asia m-a fascinat pentru că oamenii se bucură de ceea ce au deşi este foarte puţin.“

  • Câţiva ardeleni au dat lovitura la export: secretul cărnii cu un gust unic care a cucerit Europa şi Asia – iată unde-şi cresc porcii şi vacile

    “Sănătatea lor se transmite şi în sănătatea produsului pe care-l obţinem de la ele. Este acel gust pe care mereu ni-l dorim, gustul de acasă de la părinţi sau de la bunici”. Gustul – acesta este principalul atu al cărnii produse de aceşti crescători de animale din Transilvania.

    Mai mulţi producători din Ardeal au reuşit să dea lovitura la export, produsele lor fiind comandate în întreaga Europă, dar şi în China şi India. Clienţii spun că îşi dau seama de diferenţa de calitate dintre carnea „din Ardeal” şi cea obişnuită: prima este mai gustoasă, dar şi mai sănătoasă.

    Care este secretul acestei cărni? Iată unde îşi cresc aceşti ardeleni porcii şi vacile