BusinessMagazin

Tag: Asia

  • Străzile Europei devin tot mai verzi

    Piaţa auto europeană urmează să treacă prin cea mai mare transformare a sa din ultimii 100 de ani – fiecare constructor sau grup auto va trebui să se încadreze într-o limită de 95 de grame de dioxid de carbon emis per kilometru. Asta după ce la 1 septembrie a intrat în vigoare o nouă versiune a normei de poluare Euro 6, iar anul trecut au trecut la măsurătorile WLTP (Worldwide Harmonised Light Vehicle Test Procedure – un standard internaţional creat ca să determine nivelul de poluanţi, emisii de dioxid de carbon şi consumul autovehiculelor tradiţionale şi hibride, precum şi gama autovehiculelor electrice).

    Toate acestea au determinat investiţii majore din partea constructorilor şi tăieri de modele sau versiuni, pe măsură ce acestea nu se mai încadrau în noile standarde.

    Economia Germaniei suferă cea mai periculoasă încetinire în aproape şapte ani, pe măsură ce scăderea producţiei industriale se adânceşte şi creşte presiunea asupra guvernului pentru a impulsiona economia prin stimulente fiscale, scrie Blomberg. Germania este cel mai mare partener comercial al României, însumând aproape un sfert din totalul exporturilor de bunuri din România.

    Activitatea din fabricile nemţeşti s-a redus în septembrie în cel mai rapid ritm de un deceniu încoace şi creşterea serviciilor s-a temperat, potrivit unui raport lunar. Au existat, de asemenea, alte semne că piaţa forţei de muncă va fi lovită. Acest lucru ar putea avea un impact negativ asupra cererii şi ar putea porni o spirală negativă pentru cea mai mare economie din Europa.Potrivit estimărilor managerilor din industria nemţească, aceasta va continua să scadă la un ritm de 2% în 2020, după o scădere similară în 2019.
    „Pe piaţa auto europeană vedem o scădere a vânzărilor de autoturisme noi şi o stagnare a pieţei pe care o vedem peste tot în lume. Şi în China vânzările de maşini scad, vedem un fenomen global în acest moment. La fel, şi în Europa am tot avut creşteri, însă există o limită până la care poţi creşte, a explicat Erik Jonnaert, care până luna aceasta a deţinut funcţia de secretar general al Asociaţiei Constructorilor Europeni de Automobile şi care de la 1 octombire este senior advisor în cadrul boardului ACEA.

    El a subliniat că încetinirea pieţei are legătură şi cu noul standard de poluare care a intrat în vigoare la 1 septembrie. „Acum maşinile noi trebuie să treacă prin teste mai lungi şi mai dure pentru a îndeplini normele. Anul trecut a fost WLTP, acum noul standard Euro 6, omologarea durează iar cine comandă acum o maşină nouă aşteaptă mai mult până o va primi. Acest lucru de asemenea determină o încetinire a pieţei.
    Din 2021 pragul de 95 de grame de CO2 per km va reprezenta o provocare pentru industria auto, având în vedere situaţia de astăzi, mai ales că în ultimii doi ani emisiile de dioxid de carbon au crescut în loc să scadă. „Creşterea ponderii motoarelor pe benzină a determinat şi creşterea emisiilor de dioxid de carbon. Nu cu mult, dar au crescut. Producătorii vor să atingă acest target, însă timpul devine unul tot mai scurt, a subliniat Erik Jonnaert.

    Din 2007 până în 2017 emisiile de CO2 au scăzut, însă din acel an valorile au revenit pe plus. Pentru a îndeplini ţinta din 2021, va trebui ca industria să treacă prin schimbări puternice pe piaţa auto europeană în 2020. Spre exemplu, în prezent motorizările pe benzină reprezintă mai bine de jumătate din piaţă, în timp ce dieselul a scăzut dramatic, la 35% din piaţă. „Europa vrea acum să dea un exemplu celorlalte pieţe mari. SUA şi China, ţările cu cele mai mari emisii, nu iau încă măsuri la fel mari pentru a reduce emisiile. Noi avem ambiţii mari, nu tocmai realiste şi care forţează pieţele. Industria auto investeşte acum în Europa pentru a respecta cerinţele.

    Dar piaţa o va accepta? Producătorii vor lansa noile modele, însă cumpărătorii le vor achiziţiona? Avem nevoie de suportul guvernelor pentru ca oamenii să le achiziţioneze şi să aibă posibilitatea de a le încărca, a subliniat Erik Jonnaert. România e cel mai bun exemplu în materie de subvenţii pentru maşini electrice. Are cea mai mare primă din UE pentru maşini electrice, dar în ceea ce priveşte infastructura, România este printre ţările cu cele mai puţine staţii.

    „Oamenii sunt încurajaţi să treacă pe electric, dar nu le sunt oferite şi puncte de încărcare, există o inconsistenţă în implementarea măsurilor. Este şi o discuţie despre ou şi găină. Pentru a avea piaţă ai nevoie de infrastructură şi bonus de la stat, a spus Erik Jonnaert. În ceea ce priveşte poluarea, în România, de când a fost eliminat timbrul de mediu, la 1 februarie 2017, pe piaţa locală au intrat aproape 1,5 milioane de maşini vechi şi poluante, 80% dintre acestea fiind mai vechi de 10-12 ani. „Vedem această problemă peste tot în Europa Centrală şi de Est când vine vorba de importul de maşini poluante.

    Dar aici este considerată a fi o problemă naţională şi nu este o problemă controlată de producători, a subliniat Erik Jonnaert. El este de părere că importurile de maşini rulate ar trebui controlate. În ţările din care acestea sunt exportate, aceste maşini ar trebui casate, iar în ţările importatoare, importul acestor maşini ar trebui îngreunat. „Mai există un prag – inspecţiile tehnice periodice. Dacă este posibil să conduci astfel de automobile, atunci problema va persista. Dacă veţi putea controla acest fenomen, maşinile vor fi controlate mult mai strict, iar maşinile poluante vor fi eliminate de pe străzi, atunci vor fi casate. Este vorba strict de aplicarea legii, a subliniat Erik Jonnaert.

    Acum în Comisia Europeană se vorbeşte despre un nou Green Deal, de un plan şi mai ambiţios pentru reducerea emisiilor în general, de ideea de a deveni neutri din punctul de vedere al CO2 până în 2050. „Cumva nu este corect că Europa vrea să conducă pe acest domeniu în timp ce alţii nu urmează exemplul. Europa nu e singurul loc din lume cu emisii şi dacă în 2050 noi devenim neutri, dar restul lumii nu schimbă nimic, nu vom ajuta cu mare lucru. Toţi trebuie să urmeze exemplul, altfel va exista un dezavantaj competitiv pentru companiile din Europa, a concluzionat Erik Jonnaert. 

  • Cine va câştiga şi cine va pierde din războiul comercial dintre Statele Unite şi China

    Următoarele fabrici ale lumii nu vor fi în Asia de Sud, în contextul în care regiunea pierde în cursa de atragere a investiţiilor noi în producţie, scrie un editorialist al Bloomberg.

    Irene Yuan Sun consideră că Vietnamul va fi câştigătorul războiului comercial, pe măsură ce chinezii şi alţii producători se mută spre această ţară din Asia de Sud-Est.  Dacă există un pierzător, cel puţin în termeni de oportunităţi ratate, putem vorbi desspre ţările din Asia de Sud.

    În faţa costurilor în creştere, producătorii chinezi trebuie să decidă dacă să investească în tehnologii de automatizare sau să se relocheze.  Cea de-a doua variantă oferă oportunităţi imense pentru ţările mai puţin dezvoltate, în timp ce companiile chineze pot ajuta la reînvierea industrializării şi la transformarea economică de care au nevoie în noile lor case.

    S-ar putea să nu existe o astfel de şansă în această generaţie. Singura cale posibilă pentru o prosperitate de durată a fost construcţia unui sector de producţie care să fie conectat la lanţurile globale de valoare, care să crească nivelurile productivităţii şi care să creeze job-uri în toată economia.

    Dovezile arată că ţările din sudul Asiei au rămas în urmă în ceea ce priveşte atragerea de investiţii în producţie. Nu doar Vietnamul are un avantaj: ţările din Africa, de asemenea, consideră producţia o prioritate. Doar Etiopia a deschis peste 10 parcuri industriale în perioada recentă şi au pus bazele unei agenţii guvernamentale pentru a atrage investiţiile străine. Potrivit unui raport al World Bank, regiunea africană sub-sahariană este pe primul loc din punctul de vedere al reformelor încă din 2012.

    Chiar dacă PIB-ul total al Asiei de Sud este cu 70% mai mare decât al Africii, continentul a primit de trei ori mai mult şi jumătate din nivelul investuiţiilor din China spre Asia de Sud în 2012, cel mai recent an pentru care Naţiunile Unite au publicat statistici referitoare la investiţiile străine directe. În ultimii cinci ani, Institututul Întreprinderilor Americane care urmăreşte investiţiile globale din China a înregistrat 13 dealuri de investiţii în Africa şi doar nouă în Asia de Sud.

    Bangladesh oferă o perspectivă asupra problemei. Ţara trebuie să creeze 2 milioane de job-uri în fiecare an doar pentru a ţine pasul cu populaţia în creştere. Totuşi, în pofida unui sector al producţiei în creştere, nu poate să reducă birocraţia şi să realizeze reformele de care este nevoie pentru a atrage investiţii şi a diversifica producţia de haine. În ultimii câţiva ani, Bangladesh a scăzut pe locul 176 din 190 de ţări într-un clasament al gradului de dificultate în ceea ce priveşte modul în care se fac afacerile (Ease of Doing Business). Compania cu origini în Bangladesh DBL Group investeşte într-o nouă facilitate de producţie de îmbrăcăminte care va genera 4.000 de locuri de muncă – în Etiopia.

    „Fantezia, mai întâlnită mai ales în India, că o ţară poate cumva să facă un salt mare de la o economie preponderent rurală, care se bazează pe agricultură, înspre una ce se bazează pe servicii, este doar atât: o fantezie. Africa de Sud nu îşi poate permite să piardă şansa de a creşte sectorul producţiei”, concluzionează editorialistul de la Bloomberg.

  • Artă cu schele şi bambus

    În zone de pe continentul asiatic ca Macao, schelele de bambus sunt adevărate opere de artă, după cum consideră proprietarii firmei de design Impromptu Projects, care sunt decişi să convingă şi publicul larg să le considere astfel, scrie CNN.
    Fondatorii Improptu Projects, Rita Machado şi Joao O, s-au asociat cu specialişti locali în construcţii de bambus pe care-i invită să-şi arate meşteşugul în speranţa că şi alţii vor dori să-l deprindă, dat fiind că în Macao au rămas mai puţin de 50 de astfel de experţi. Potenţialii candidaţi sunt descurajaţi de munca fizică solicitantă şi de faptul că se lucrează la mare înălţime, susţin meşterii, porecliţi „păianjeni” pentru dexteritatea cu care se mişcă în timp ce realizează construcţiile din bambus. Ca să educe publicul cu privire la arta structurilor de bambus, Impromptu Design realizează proiecte 3D pe care meşterii le confecţionează apoi în aer liber. Pentru fiecare operă de artă din bambus se folosesc beţe provenite de la alte schele, care, după o vreme, se vor întoarce pe şantierele de construcţii. Creaţiile specialiştilor în schele de bambus sunt expuse în zonele în care aceştia lucrează, pentru a atrage atenţia locuitorilor din zonă asupra calităţii artistice a acestor construcţii.

  • SFÂRŞITUL BENZINEI: Noul combustibil care ar putea duce la dispariţia maşinilor cu motoare tradiţionale

    China investeşte masiv în combustibilul viitorului. Hidrogenul, noul vis al industriei auto din Asia. Politicile publice ale Chinei din zona auto par să se concentreze pe motoarele propulsate de hidrogen.
     
    Cea mai mare piaţă auto din lume a trecut de la motoare electrice la motoare cu celule de hidrogen, autorităţile propunându-şi să aibă un milion de astfel de vehicule în circulaţie în următorii 10 ani.
     
    Wan Gang, cunoscut ca “părintele electromibilităţii din China”, a declarat celor de la Bloomberg că statul ar trebui să instaureze o “societate a hidrogenului”.
     
    Calculele Bloomberg arată că investiţiile în industrie vor atinge 17 miliarde de dolari până în 2013. Un anunţ important în acest sens a fost făcut recent de China National Heavy Duty Truck, respectiv investiţii de 7,6 miliarde de dolari în construirea vechiculelor cu motoare cu celule de hidrogen în provincia Shandong, din estul Chinei.
     
    Într-o maşină electrică, energia produsă în exteriorul maşinii este acumulată în bateriile de tip litiu-ion. În cazul motoarelor propulsate de hidrogen, celulele de hidrogen folosesc reacţiile chimice pentru a produce energie, eliminând doar aburi (zero emisii toxice). Hidrogenul are a densitate mai mare decât bateriile pe litiu-ion, ceea ce înseamnă că reîncărcarea vehiculelor durează mai puţin şi generează o autonomie mai mare (ca număr de kilometri).

  • Povestea oltencei cu afaceri în toată lumea care a ales să se întoarcă în Romania pentru a porni şi aici un business

    „La începutul carierei mele lucram la o companie de trading, acolo unde mă ocupam de antichităţi, artă şi de bijuteria de epocă. Astfel, am dezvoltat pasiunea mea pentru acest domeniu. Au urmat studii de design de bijuterie şi gemologie făcute la Londra, iar crearea propriului brand a fost un lucru care s-a întâmplat natural, însă nu peste noapte. A fost nevoie de câţiva ani buni pentru a-mi pune brandul pe picioare, pentru a-i construi o identitate şi a-l impune pe piaţă”, descrie românca Narcisa Pheres începuturile sale în industria bijuteriilor. Potrivit antreprenoarei, bijuteriile create de ea îmbină arta, istoria şi influenţele multiculturale, iar diamantele care le compun sunt aduse din toate colţurile lumii.

    Preţul bijuteriilor unicat create de ea porneşte de la 20.000 de dolari şi poate ajunge la peste 1 milion de dolari; un alt segment de bijuterii, Pheres ready to wear, au preţuri cuprinse între 2.000 şi 5.000 de dolari.

    Originară din judeţul Olt, antreprenoarea a studiat la Instituto di Moda Burgo din Milano şi la Central St. Martins din Londra, secţiunea Fashion Marketing. Ulterior, Narcisa Pheres s-a specializat în designul de bijuterii la Institutul Gemologic American din Carlsbad (Statele Unite)şi a devenit designer de bijuterii şi expert gemolog recunoscut pe plan mondial. După ce şi-a lansat prima colecţie proprie la Milano şi Veneţia, şi-a prezentat creaţiile şi în Tokio şi a mizat pe Asia pentru dezvoltarea afacerii. În prezent, are mai multe showroomuri în Hong Kong.

    „Asia este principala piaţă de dezvoltare a businessului, cu preponderenţă Hong Kong, acolo unde şi locuiesc, dar şi la Tokio, unde îmi sunt solicitate serviciile de a crea bijuterii bespoke chiar şi de către membrii casei regale”, descrie ea pieţele pe care este cel mai prezentă. 

    Însă, după ce bijuteriile create de ea au beneficiat de expunerea creată de faptul că au fost purtate de vedete internaţionale precum Madonna, Michelle Obama, Jennifer Lopez, Lady Gaga, Rihanna sau Beyoncé, în urmă cu doi ani antreprenoarea a lansat brandul şi pe piaţa din Statele Unite. „Bijuteriile au devenit nelipsite de pe covorul roşu cu prilejul marilor evenimente din lumea filmului sau a muzicii. Numeroase piese au fost purtate de vedete, de la Madonna la Michelle Obama, de la Jennifer Lopez la Lady Gaga, Rihanna sau Beyoncé”, povesteşte antreprenoarea. În ceea ce priveşte valoarea investiţiei în business, ea nu spune care este suma exactă, însă este vorba despre „mai multe milioane de dolari, repartizate pe parcursul mai multor ani”.

    Narcisa Pheres nu a neglijat nici piaţa din România, iar la finalul lunii martie a organizat un prim eveniment privat în cadrul căreia şi-a prezentat creaţiile. „În cadrul evenimentului am expus chiar şi câteva piese special create de mine pentru prinţesa Olga Romanoff, descendentă a casei ruse Romanov. Mă bucură faptul că am fost numită designerul oficial de bijuterii al prinţesei, iar acest lucru s-a întâmplat după un eveniment care a avut loc la Tokio, acolo unde am prezentat o colecţie bespoke”, descrie ea una dintre cele mai recente realizări.

    Cu prilejul expoziţiei de la Bucureşti a luat pulsul pieţei, având ca obiectiv introducerea pe piaţa locală a liniei de bijuterii Pheres ready to wear, ce include piese la preţuri mai accesibile.

    Întrebată care este potenţialul pieţei locale de a absorbi bijuteriile de lux, Narcisa Pheres a spus că piaţa bijuteriilor preţioase din România este încă într-o fază incipientă şi necesită educarea vânzătorilor şi a magazinelor de profil, însă are un potenţial foarte mare de creştere. „Sunt plecată de mai bine de 20 de ani din ţară, însă vin acasă des şi în ultima perioadă am observat că România are o clasă socială de mijloc tot mai numeroasă, iar pentru aceştia achiziţia unei bijuterii preţioase este o formă de investiţie.”

    Când vine vorba despre procesul de producţie, spune că pentru crearea bijuteriilor preţioase artista cumpără aurul şi platina de pe piaţa de metale preţioase, la fel ca şi celelalte companii de profil, iar pentru diamante lucrează cu o companie care este pe piaţă de peste 100 de ani. „Compania cu care lucrăm pentru diamante se ocupă de întregul proces de tăiere, şlefuire, finisare şi montare a pietrelor. Sursa pietrelor cu care lucrăm este foarte importantă pentru noi şi vrem să fim absolut siguri că nu lucrăm cu diamante ce provin din zone de conflict. Înainte de fiecare achiziţie cerem informaţii despre furnizor şi referinţe solide din domeniu. Pentru alte pietre preţioase lucrăm cu diferiţi colecţionari, sau direct cu cei ce deţin mine de smarald, rubin sau tanzanite.” De altfel, pentru a crea bijuteriile unicat, spune că se inspiră din orice o înconjoară, începând cu arta, istoria, natura, arhitectura, motivele etnografice, până la triburile africane, antichităţi şi muzeele pe care le vizitează în călătoriile pe care le face în diverse colţuri ale lumii.

    „Călătoriile mele în diferite colţuri exotice ale lumii sunt mereu o sursă de inspiraţie, la fel cum sunt şi tehnicile vechi japoneze sau chinezeşti folosite în modelarea lutului sau a ceramicii.”

    După ce şi-a luat porţia de inspiraţie şi are toate materialele pe stoc, în funcţie de gradul de complexitate al pieselor, ea decide unde va produce acea bijuterie – la artizani din Japonia, Hong Kong, India, Italia, Belgia, New York sau Los Angeles.

    Având în vedere că antreprenoarea nu produce mai mult de 100 de piese pe an sub marca Narcisa Pheres şi câteva mii de bijuterii sub brandul Pheres, acestea nu sunt distribuite şi în alte magazine de profil şi pot fi găsite doar în showroomurile proprii ale companiei sau pe site-ul propriu.

    „Cum majoritatea pieselor sunt unicat, nu distribuim bijuteriile în alte magazine, ci doar în propriile noastre showroomuri. Acestea sunt deschise în prezent la Hong Kong şi Tokio, însă piesele exclusiviste pot fi găsite acum şi în Los Angeles. Nu vindem încă în România pentru că nu am identificat ce magazine ar fi potrivite pentru noi ca brand.”

    Extinderea pe piaţa locală face parte dintr-o strategie de extindere a liniei de bijuterii Pheres ready to wear  pentru distribuţia pe mai multe pieţe.

    Capacitatea de producţie anuală este foarte mare pentru bijuteriile din seria Pheres ready to wear. „Putem produce mii de piese pe an dacă este cerere. Piesele care vin însă sub numele Narcisa Pheres sunt couture şi unicat. Acolo depinde de câte piese vreau să pun pe piaţă în acel an, care sunt evenimentele de covor roşu pentru care creez piese speciale, iar la acestea se adaugă cele comisionate direct de clienţi. Am numeroşi clienţi care îmi cer să le creez anumite bijuterii pentru a marca evenimente importante. În medie, nu creez mai mult de 100 de piese pe an sub marca Narcisa Pheres şi câteva mii sub marca Pheres.”

    În ceea ce priveşte preferinţele clienţilor, artista a spus că în timp clienţii au devenit colecţionari şi buni cunoscători în materie de bijuterii preţioase, iar cei mai mulţi care achiziţionează bijuterii sub brandul Pheres sunt clienţi sofisticaţi care vor ca piesele achiziţionate să fie artistice, unice şi să le reflecte stilul şi personalitatea. „Genul acesta de clientelă este destul de greu de mulţumit, însă luăm fiecare cerere ca pe o provocare şi ne străduim să depăşim de fiecare dată aşteptările. Cele mai căutate piese sunt cele ce conţin diamante sau pietre preţioase rare precum Paraiba, smaraldul din minele Muzo sau rubinul Pigeon Blood.”

    Recent, antreprenoarea a deschis şi o linie de închiriere pentru bijuteriile dintr-o colecţie dedicată mireselor, prin care clienţii, firmele specializate pe acest gen de evenimente sau departamentele speciale ale hotelurilor de 5 stele pot închiria de la Narcisa Pheres seturi – coliere, cercei şi butoni cu diamante sau tiare – începând de la 5.600 de dolari.

    „Coroana regală din colecţia Romanoff (coroană ce are sigla prinţesei Olga Romanoff) poate fi închiriată pentru suma de 11.240 de dolari şi vine într-un set ce include şi cercei şi colier. Pentru colecţia Bridal am creat mai multe pachete de închiriere din care clienţii pot alege în funcţie de buget”, descrie ea câteva din produsele colecţiilor sale.

    Antreprenoarea nu a oferit date financiare despre businessul pe care îl conduce, însă a spus că anul trecut compania a înregistrat o creştere exponenţială comparativ cu anul 2017. „Pot spune însă că ne concentrăm mai mult pe creşterea brandului decât pe veniturile din vânzări. Anul acesta a început destul de bine, mai ales că ne extindem pe partea de bijuterie ready to wear, care înseamnă automat mai mult market share şi creşterea exponenţială a cifei de afaceri.”

  • Cum a fost salvat un gigant bancar din Elveţia de banii unor oameni bogaţi din Asia cu aproape 20 miliarde dolari

    Oamenii bogaţi din Asia au salvat grupul bancar UBS Group în primul trimestru al acestui an după ce CEO-ul Sergio Ermotti a speriat investitorii cu avertismente referitoare la condiţiile problematice din piaţă, ceea ce a afectat veniturile băncii elveţiene, potrivit Bloomberg.

    Astfel, clienţii din regiunea Asia Pacific au adus aproape trei sferturi din capitalul nou pe care banca elveţiană l-a atras în primele trei luni ale anului, de 22,3 miliarde dolari – grupul avea nevoie de capital nou din cauza clienţilor care şi-au retras banii în T4 2018.

    Intrările de capital şi un profit uşor peste aşteptări au salvat ceea ce se putea dovedi un trimestru dezastruos pentru grupul elveţian, pe fondul performanţei slabe a băncii de investiţii.

    Ermotti a anunţat condiţii de piaţă mai bune faţă de luna martie, când a descris primul trimestru drept unul dintre cele mai proaste din istorie, forţând banca să-şi reducă cheltuielile cu 300 milioane dolari.

    Astfel, veniturile nete ale băncii s-au ridicat la 1,14 miliarde dolari în T1, cu 27% mai puţin faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în timp ce profitul înainte de taxe s-a ridicat la 1,55 miliarde dolari, în scădere cu 26%.

     

     

  • Cine este familia Ambani, care locuieşte în cea mai scumpă locuinţă din lume?

    Dhirubhai Hirachand Ambani s-a născut în familia unui profesor de şcoală din oraşul Modhera, regiunea indiană Gujarat. La 17 ani, el s-a mutat în Yemen, oraşul-port Aden (colonie britanică până în 1963), unde lucra deja fratele său.

    Acolo, a lucrat o perioadă de timp ca funcţionar la A. Besse & Co., cea mai mare companie de trading transcontinentală de la estul Suezului. S-a întors în India cu 15.000 de rupii indiene şi a pus bazele propriei companii de trading de textile. A înfiinţat firma Reliance Commercial Corporation într-un parteneriat cu un văr de al doilea, pe nume Champaklal Damani. Aceasta importa iniţial fire de poliester şi exporta mirodenii către Yemen.

    Primul birou al Reliance Commercial Corporation era o cameră de 33 de metri pătraţi care avea un telefon, o masă şi trei scaune. În această perioadă, Ambani şi familia lui stăteau într-un apartament cu trei camere din Mumbai.

    După ce Champaklal Damani şi Dhirubhai Ambani şi-au încheiat parteneriatul, Ambani a continuat afacerile pe cont propriu. Marketingul intens al brandului în India l-a transformat într-un nume de uz curent pe teritoriul ţării. În 1975, o echipă tehnică de la Banca Mondială a vizitat unitatea de producţie a Reliance Textiles.

    Dhirubhai a murit în 2002, la vârsta de 69 de ani, fără un testament, iar conducerea companiei a fost astfel moştenită de cei doi fii ai săi, Mukesh şi Anil.

    Compania face acum parte din Fortune 500 şi este evaluată la 100 de miliarde de dolari, activităţile acesteia fiind diverse şi răspândite între mai multe entităţi.
    Conglomeratul indian Reliance Industries are afaceri în energie, industria petrochimică, textile, resurse naturale, retail şi telecomunicaţii. Reliance Industries este una dintre cele mai profitabile companii din India, cea mai mare companie listată la bursă din punctul de vedere al capitalizării bursiere – pe 18 octombrie 2007, Reliance Industries a devenit prima companie indiană care a atins o capitalizare de piaţă de 100 de miliarde de dolari.

    În prezent, familia Ambani conduce conglomeratul din industriile telecom şi petrolieră Reliance Industries. Fiica în vârstă de 27 de ani a lui Mukesh, Isha Ambani, căsătorită cu Anand Piramal, în vârstă de 33 de ani, este moştenitoarea unui imperiu din industriile imobiliare şi farmaceutică.  În 2005, fraţii au împărţit compania într-o înţelegere negociată de mama lor, iar Mukesh a rămas la conducerea afacerilor din petrol, petrochimie şi rafinărie, Anil preluând businessurile de construcţii, telecomunicaţii, asset management, entertainment şi afacerile de producţie de energie. În prezent în vârstă de 61 de ani, Mukesh Ambani are o avere estimată la 42,7 miliarde de dolari şi este preşedintele şi cel mai mare acţionar al Reliance Industries Limited. El l-a depăşit astfel pe fondatorul grupului Alibaba, Jack Ma, în iulie 2018, devenind cel mai bogat om din Asia. Fratele său, Anil Ambani, în vârstă de 59 de ani, este preşedintele grupului Reliance şi are o avere estimată la 1,5 miliarde de dolari. Anil este căsătorit cu Tina Ambani, fostă actriţă la Bollywood. 

    În prezent în vârstă de 61 de ani, Mukesh Ambani are o avere estimată la 42,7 miliarde de dolari şi este preşedintele şi cel mai mare acţionar al Reliance Industries Limited. El l-a depăşit astfel pe fondatorul grupului Alibaba, Jack Ma, în iulie 2018, devenind cel mai bogat om din Asia. Fratele lui Mukesh Ambani, Anil (59 de ani) are o avere estimată la 1,5 miliarde de dolari.

    Casa familiei Ambani din Mumbai, India, este de fapt un zgârie-nori de 27 de etaje, a cărei valoare este estimată la 1 miliard de dolari.

  • Povestea familiei care locuieşte într-un zgârie nori de 1 miliard de dolari

    Cea mai bogată familie din Asia are origini indiene şi a devenit mai populară în presa internaţională la finalul anului trecut, după organizrea unei nunţi spectaculoase, care a inclus un concert privat Beyoncé şi a avut invitaţi celebri precum Priyanka Chopra şi Nick Jonas, Hillary Clinton şi Ariana Huffington.

    Familia Ambani  conduce conglomeratul din industriile telecom şi petrolieră Reliance Industries. Preşedintele companiei şi acţionarul principal este Mukesh Ambani, cel mai bogat om din Asia, cu o avere evaluată la 42,7 miliarde de dolari, potrivit Indexului Miliardarilor realizat de Bloomberg.

    CUM ARATA CEA MAI SCUMPA CASA DIN LUME 

    Fiica în vârstă de 27 de ani a lui Mukesh, Isha Ambani, căsătorită cu Anand Piramal, în vârstă de 33 de ani, este moştenitoarea unui imperiu din industriile imobiliare şi farmaceutică.  Casa familiei Ambani din Mumbai, India este de fapt un zgârie-nori de 27 de etaje, a cărei valoarea este estimată la 1 miliard de dolari.

    Averea familiei a început să se acumuleze după ce Dhirubhai Ambani, fondatorul Reliance Industries, a înfiinţat firma axată iniţial pe producţia de materiale textile. Compania face acum parte din Fortune 500 şi este evaluată la 100 de miliarde de dolari.
    Dhirubhai a murit în 2002, la vârsta de 69 de ani, fără un testament, iar conducerea companiei a fost astfel moştenită de cei doi fii ai săi, Mukesh şi Anil.

    În 2005, fraţii au împărţit compania într-o înţelegere negociată de mama lor, iar Mukesh a rămas la conducerea afacerilor din petrol, petrochimie şi rafinărie, Anil preluând businessurile de construcţii, telecomunicaţii, asset management, entertainment şi afacerile de producţie de energie.În prezent, în vârstă de 61 de ani, Mukesh Ambani are o avere estimată la 42,7 miliarde de dolari şi este preşedintele şi cel mai mare acţionar al Reliance Industries Limited. El l-a depăşit astfel pe fondatorul grupului Alibaba, Jack Ma, în iulie 2018, devenind cel mai bogat om din Asia.

    Fratele său, Anil Ambani, în vârstă de 59 de ani, este preşedintele grupului Reliance şi are o avere estimată la 1,5 miliarde de dolari. Anil este căsătorit cu Tina Ambani, fostă actriţă la Bollywood.
     

     

  • Ce acţiuni puteţi cumpăra în piaţa din Asia în 2019 chiar şi în contextul unui război comercial SUA – China

    Probabil cea mai mare durere de cap a investitorilor de anul acesta este China, care în ciuda creşterii economice aproape duble faţă de cea din SUA, a fost una dintre cele mai neperformante pieţe de capital din lume în 2018, anumiţi indici pierzându-şi chiar şi o treime din valoare, potrivit Fortune.

    „China este un joc de risc pentru că sunt chiar în mijlocul furtunii când vine vorba de comerţ”, spune Saira Malik, head of global equities în cadrul Nuveen.

    Aceste îngrijorări l-au făcut pe Tom Hancock, managerul portofoliului de 6,8 miliarde de dolari al fondului GMO Quality Fund, să stea departe momentan.

    Singura companie din Asia pe care o are în portofoliu este Taiwan Semiconductor Manufacturing, pe care o numeşte „dealerul de arme pentru industria semiconductoare” pentru că produce doar chip-uri pentru Nvidia, Apple şi alte companii.

    Astfel, compania se situează într-un loc special atât pentru clienţii americani cât şi pentru cei chinezi dacă războiul comercial escaladează. De asemenea, activitatea companiei este mai diversificată decât a altor producători de chipuri, permiţându-i astfel să beneficieze de toate progresele, de la computing pe bază de inteligenţă artificială, smartphone-uri şi chiar minare de criptomonede.

    Prin urmare, managerii de fonduri de investiţii chestionaţi de Fortune au ales Taiwan Semiconductor Manufacturing, Melco Resorts & Entertainment şi Meituan Dianping, drept recomandări de investiţii pentru 2019 în piaţa din Asia.

     

  • Cine sunt oamenii care au organizat o nuntă care costă mai mult decât nunta prinţului Harry

    Isha, fiica celui mai bogat om din Asia – magnatul din industriile petrolului şi telecom Mukesh Ambani – s-a căsătorit recent cu Anandi, fiul miliardarului Ajay Piramal, fondatorul unui conglomerat cu activităţi în mai multe industrii.

    Potrivit Bloomberg, s-au vehiculat mai multe cifre referitoare la costurile totale ale nunţii acestora; iar specialişti ai industriei au estimat costurile la aproximativ 100 de milioane de dolari, în timp ce o persoană apropiată a familiei – a cărei identitate nu este divulgată de presa internaţională- spune că această valoare nu depăşeşte 15 milioane de dolari.

    Invitaţii la festivităţile organizate de cele două familii sunt cunoscuţi în toată lumea: de la celebrităţi precum Beyonce şi Shah Rukh Khan, la politicieni precum Hillary Clinton sau fostul secretar de stat John Kerry şi magnaţi precum Henry Krabis. Lista de invitaţi este atât de lungă, încât aceştia au fost cazaţi la cinci hoteluri de cinci stele.

    Pentru a-şi arăta recunoştinţa pentru oraşul Udaipur, familia Ambani a donat suficientă mâncare pentru a hrăni 5.100 de oaameni de trei ori pe zi timp de patru zile; au creat totodată un bazar în care au prezentat 108 de picturi tradiţionale, obiecte de olărit şi alte obiecte de artă ale unor artizani locali.

    Ceremonia principală s-a ţinut într-un palat de 27 de etaje din Mumbai. După festivităţi, familiile tinerilor căsătoriţi au anunţat că se mută într-o vilă de 64 de milioane de dolari din Mumbai.