BusinessMagazin

Tag: ape

  • 20 de locuri tropicale pe care trebuie să le vizitezi

    Deşi la noi încă nu se simte cu adevărat iarna, poate te-ai săturat de deja de geacă, căciulă sau mânuşi aşa că noi ţi-am făcut o listă cu câteva plaje tropicale pe care să le vizitezi iarna asta.

    1. Plaja Bamboo, Tailanda – Insulă tropicală izolată şi plaje cu nisip alb. În plus, aici s-a turnat filmul „The Beach” cu Leonardo DiCaprio

    2. Eleuthera, Bahamas – Bahamas este un loc ideal pentru relaxare, iar Eleuthera este atracţia principală, nu este foarte aglomerată, apa este incredibilă, iar nisipul roz.


    3. Plaja Ipanema, Brazilia – locul favorit al vedetelor şi supermodelelor


    4. Jobsons Cove, Insulele Bermude – O altă destinaţie departe de ochii lumii, o plajă cu nisip rozaliu, apă curată şi puţin adâncă.


    5. Plaja Kadmat, India. India este cunoscută pentru templele vechi şi mâncarea incredibilă, însă ţara se poate lăuda cu unele dintre cele mai frumoase plaje, iar Kadmat este una dintre ele.


    6. Plaja Matira, Polinezia franceză – Este descrisă de mulţi ca fiind cea mai frumoasă plajă din lume, acest loc este cel mai popular loc de vacanţă din Bora Bora.


    7. Plaja Navio, Puerto Rico – Destinaţie ideală pentru iubitorii de sporturi nautice.


    8. Insulele Perhentian, Malaezia – Palmieri, nisip alb, clima perfectă şi ape albastre cristaline.


    9. Plajele Tulum, Mexic – Cele mai frumoase plaje din Mexic, cu nisip alb şi privelişti minuntate. Un adevărat paradis pentru iubitori de plajă.


    10. Insula Yasawa, Fiji – Mai puţin cunoscută ca plaja din Mamanucas, Yasawa este o destinaţie ideală pentru călătorii care caută o plajă fără turişti şi cu privelişti fantastice


    11. Plaja Eagle, Aruba – destinaţia perfectă pentru „spring break”, plină de petreceri şi multe locuri pentru relaxare


    12. Plaja Punalu’u, Hawaii – Recunoscută în lume pentru nisipul negru, dar şi pentru natura sălbatică


    13. Bias Tugal, Bali – Mai puţin aglomerată decât plaja Kuta, dar la fel de frumoasă, Bias Tugal este o destinaţie perfecta pentru cei care adoră să lenevească la soare


    14. Porto Marie, Curacao – Un loc perfect pentru cei care vor să facă snorkeling


    15. Bikini Beach, Uruguay – Bikini Beach este situată în Punta del Este, are o plaja întinsă şi este foarte populară în rândul turiştilor


    16. Seven Mile Beach, Insula Grand Cayman – Este cea mai bună plajă din Caraibe, locul unde se găsesc cele mai luxoase hoteluri şi restorturi din regiune


    17. Bird Island, Seychelles – o insula cu peisaje uimitoare, o destinaţie perfecta pentru iubitorii de natură.


    18. Anse du Gouverneur, St. Bart – escapade tropicală pe care ţi-ai dorit-o


    19. Champagne Beach, Vanuatu – Nu degeaba a fost numită aşa. Apele chiar seamănă cu băutura pe care o bem atunci când sărbătorim


    20. Crane Beach, Barbados – nu este pentru toată lumea, ci este un loc perfect pentru înotătorii experimentaţi şi surferi

  • Ideea genială prin care un şomer american a devenit milionar

    Glenn Berger a explicat ca a inceput sa faca acest lucru acum aproape 15 ani, cand era in somaj tehnic iar ca acum este milionar.  A imbracat un costum de scufundari, si-a luat masca si tubul de respirat si a intrat in apa sa pescuiasca mingile de golf pierdute. El afirma ca a recuperat in total intre 1,3 si 1,7 milioane de mingi anual, pe care le-a curatat chimic si le-a vandut administratorilor de terenuri de golf.

    Stiind ca pretul unei mingi “readuse la viata” este de un dolar, se pare ca Glenn a adunat o mica avere de-a lungul timpului datorita contractelor semnate cu cateva zeci de terenuri de golf din Florida.

    Insa aceasta activitate, oricat de profitabila si originala ar fi, presupune si unele riscuri. Glenn Berger spune ca a gasit de toate in apele din Florida: bineinteles mingi de golf, dar si carucioare pentru acest sport, carcase de pasari si masini de tuns iarba. Americanul s-a aflat in adancuri alaturi de pesti si broaste testoase si uneori de aligatori si serpi. Sunt pericole despre care nu ii place sa vorbeasca.

    Cititi mai multe pe www.stirileprotv.ro

  • Oraşul fantomă care a fost înghiţit de ape şi a reapărut după 30 de ani – GALERIE FOTO

    Epecuen, cunoscut drept “oraşul fantomă al Argentinei”, era o staţiune populară, atrăgând anual mii de vizitatori; în urmă cu 30 de ani, o inundaţie a acoperit de apă tot oraşul.

    Localitatea a rămas sub ape timp de 28 de ani, iar Pablo Novak este singura persoană care a refuzat să plece. “Au întărit digurile, dar pe 10 noiembrie apa a distrus structura de protecţie şi a inundat tot”, povesteşte Pablo Novak. “Digul a cedat în două locuri, acolo unde era cel mai slab. Cei din administraţie au venit cu pompe hidraulice, dar ne-au spus că nu se poate face nimic. “

    Mirta Noemi, o fostă rezidentă, povesteşte la rândul ei cum era viaţa în Epecuen înainte de inundaţie: “Am avut aici un hotel dar acum, după 25 de ani, am rămas doar cu un morman de gunoaie. A fost extrem de dificil, pentru că aici ne cunoşteam unii cu alţii, eram prieteni, iar copiii noştri mergeau la şcoală împreună. Totul s-a pierdut. Oamenii nu şi-au pierdut doar proprietăţile, şi-au pierdut întreaga viaţă.”

  • O staţiune din România, considerată mai frumoasă decat multe alte locuri turistice din Europa

    Deşi mulţi ani a fost perecepută drept o staţiune pentru pensionari, Sovata este una dintre cele mai căutate destinaţii de vacanţă. Mulţi turişti care ajung acolo pentru prima dată rămân plăcut impresionaţi şi declară, fără nicio reţinere, că în Sovata… “E mai frumos ca-n Croaţia”!

    Recunoscută la nivel european încă din 1850, Sovata este o staţiune pentru orice sezon. Lacurile cu ape clorurate şi sodice – cât şi nămolul din ele –  au proprietăţi terapeutice pentru o multitudine de afecţiuni, în speciale pentru cele ginecologice.

    Cititi mai multe pe one.ro.

  • Noul teritoriu al României: are 21.410 de hectare, iar accesul este INTERZIS

    În prezent, cel mai nou pământ românesc are o suprafaţă de 21.410 de hectare, este înconjurat de ape, iar peisajele îţi taie respiraţia. Deşi frumuseţea locului atrage în fiecare an mii de turişti, accesul pe noul teritoriu este interzis!

    O zonă spectaculoasă care se întinde pe o suprafaţă de 21.410 de hectare, cu peste 229 de specii de păsări şi soiuri de plante rare, cu peisaje care par desprinse din cărţile cu poveşti şi în care nu poţi ajunge decât cu barca. Şi în care, din păcate, Guvernul României a interzis popularea insulei. Nici măcar turiştii nu au acces pe acest pământ. O măsură pe cât de controversată, pe atât de justificată.

    Vezi aici cum arată noul teritoriu al României!

  • Grupul polonez Maspex Wadowice achiziţionează apele minerale Rio Bucovina

    Tranzacţia include, printre altele, achiziţionarea celor trei facilităţi de producţie ale societăţii Rio Bucovina, localizate în Vatra Dornei, Timişoara şi Giurgiu, precum şi a brandului “Bucovina”. Rio Bucovina deţine o cotă de aproape 10% din piaţa românească a apelor îmbuteliate, conform AC Nielsen (date de piaţă aferente perioadei aprilie-mai 2015). 

    Grupul Maspex este producător de de sucuri, nectaruri şi băuturi răcoritoare, de paste făinoase, biscuiţi săraţi (crackers) şi covrigei (brezels). Grupul a intrat pe piaţa românească în anul 1996 şi, în prezent, este unul dintre cei mai mari investitori polonezi în România. Brandurile deţinute de Maspex sunt Tedi, Tymbark, La Festa, Ekland, Coffeeta şi Salatini. Preluarea companiei Rio Bucovina va fi cea de-a treia pe care Grupul Maspex o realizează în România.

    Rio Bucovina este unul dintre cei mai mari producători de ape minerale naturale de pe piaţa românească. Conform datelor AC Nielsen, Rio Bucovina este al doilea mare jucător ca volum, deţinând o cotă de aproape 10% din piaţa apelor îmbuteliate (date de piaţă aferente perioadei aprilie – mai 2015).

    Tranzacţia va reprezenta cea de-a 18-a preluare a Grupului Maspex Wadowice şi cea de-a 3-a pe piaţa românească. În anul 2007, Tymbark Maspex România, parte a Grupului Maspex Wadowice, a achiziţionat brandul Arnos iar în anul 2013 brandurile Salatini şi Capollini – cele mai vechi mărci comerciale de pe segmentul biscuiţi săraţi (crackers) şi covrigei (brezels).

    România reprezintă pentru Maspex o a doua piaţă ca mărime, după Polonia, atât din punctul de vedere al cifrei de afaceri şi al investiţilor efectuate, cât şi ca putere de cumpărare. Compania a intrat pe piaţa românească în anul 1996 şi în prezent este unul dintre cei mai mari investitori polonezi în România.

    Krzysztof Pawiński, Preşedintele Consiliului de Adminstraţie al Grupului Maspex Wadowice: „Pe piaţa apelor minerale nu am fost prezenţi până acum, iar aceasta este o categorie care se află în creştere. În prezent, segmentul apelor minerale ocupă o cotă de 50% din piaţa băuturilor nealcoolice din România. Comparativ, piaţa băuturilor răcoritoare reprezintă 10%. Brandul Bucovina va creşte semnificativ competitivitatea noastră şi va consolida poziţia companiei pe piaţa românească. În plus, în România consumul de apă îmbuteliată se află încă la un nivel scăzut, comparativ cu alte ţări din Europa, ceea ce, cu certitudine, ne creează o perspectivă de dezvoltare, la aceasta contribuind şi tendinţele spre un mod de viaţă sănătos.”

    Krzysztof Grabowski, Preşedintele Consiliului de Administraţie al companiei Tymbark Maspex România: „După tranzacţia istorică din iulie 2015, când Grupul Maspex Wadowice a achiziţionat active ale firmei Agros Nova din Polonia, aceasta având ca efect crearea unui grup alimentar cu un rulaj de aproape 1 miliard de euro, preluarea Rio Bucovina de către Grupul Maspex Wadowice va reprezenta cea mai importantă achiziţie realizată în România de către Maspex.”

    Dorel Radu, Director general Rio Bucovina: „Ca parte a Grupului Maspex, alături de Tymbark Maspex România, Rio Bucovina îşi va consolida şi mai mult poziţia pe piaţa producătorilor de apă minerală naturală, apă de izvor şi apă de masă  din România.  Sunt sigur că experienţa companiei poloneze, precum şi obiectivele ambiţioase ale acesteia privind portofoliul de produse vor contribui substanţial la dezvoltarea continuă a brandurilor deţinute de compania Rio Bucovina.”

  • Adrenalină, magie şi un strop de pericol. Câţi români s-au căsătorit pe mare

    Numărul cuplurilor care şi-au spus DA, pe mare, în apele internaţionale, este în creştere. Fireşte, în cazul lor nu a fost nevoie de o programare la primărie, ca pentru cei mai mulţi dintre noi. A fost suficient să iasă în larg, departe de ţărm, în apele internaţionale, pentru ca skipperul să oficieze căsătoria. „Un vas, în apele internaţionale, sub pavilionul unei anumite ţări, reprezintă teritoriu aferent pavilionului afişat, iar căpitanul unui vas sau skipperul reprezintă puterea executivă”, spune skipperul Constantin Lascu.

    El însuşi este unul dintre românii pentru care ceremonia de căsătorie a avut loc pe mare. „Soţia mea şi cu mine suntem căsătoriţi pe mare, de skipperul Viorel Bălănescu, fiind a şaptea pereche de români care a avut această experienţă. Eu personal am căsătorit două perechi, în calitate de skipper”, adaugă Constantin Lascu. El adaugă că numărul celor căsătoriţi pe apele internaţionale ar putea fi chiar mai mare de atât.

    O căsătorie oficiată pe mare trebuie înregistrată însă şi pe uscat. În actul de căsătorie însă, la rubrica unde se înscrie locul oficierii căsătoriei sunt trecute coordonatele pe mare, respectiv longitudine şi latitudine.

    Deşi numărul pasionaţilor de navigaţie este foarte mic în comparaţie cu alte ţări, ritmul de creştere al celor care practică acest sport se află în creştere geometrică, după cum spun cei implicaţi în afacerile de profil. Prin urmare, este de aşteptat să vedem tot mai multe bărci cu pavilon românesc pe litoralul nostru, în Grecia şi, de ce nu?, poate chiar mai departe.

     

  • Inventatorul român care a intrat în Cartea Recordului pentru cel mai lung zbor cu o planşă zburătoare

    Povestea hoverboard-ului începe odată cu filmul Back to the future II, din 1989, în care Marty McFly, personajul principal, foloseşte un astfel de dispozitiv pentru a se deplasa.

    De-a lungul anilor, mai mulţi inventatori au încercat să dezvolte un “skateboard zburător”, dar fără a avea prea mult succes.

    Cătălin Alexandru Duru, un inventator român din Canada, a stabilit un record mondial Guinness pentru cel mai lung zbor cu un dispozitiv numit hoverboard (o planşă zburătoare cu elice), deasupra unui lac din Canada, potrivit celor de la Daily Mail.

    Cătălin Alexandru Duru s-a ridicat la cinci metri altitudine şi a parcurs lungimea a peste două terenuri de fotbal, respectiv peste 275 de metri, înainte de a ateriza în apele lacului Ouareau din Quebec, Canada.

    El susţine că acest dispozitiv pe care l-a inventat în 12 luni poate fi folosit oriunde şi poate atinge înălţimi “înspăimântătoare”, pe care le va explora în viitor.

    Cătălin Alexandru Duru trebuia să atingă o distanţă de peste 50 de metri pentru a depăşi precedentul record Guinness, dar performanţa sa, de peste 275 de metri, a fost una zdrobitoare, potrivit sursei citate.

    După ce a stabilit acest record mondial, Cătălin Alexandru Duru a declarat că a vrut să arate că un zbor stabil pe un hoverboard poate fi obţinut de un om în picioare şi controlat doar prin înclinarea picioarelor sale.

  • Inventatorul român care a intrat în Cartea Recordului pentru cel mai lung zbor cu o planşă zburătoare

    Povestea hoverboard-ului începe odată cu filmul Back to the future II, din 1989, în care Marty McFly, personajul principal, foloseşte un astfel de dispozitiv pentru a se deplasa.

    De-a lungul anilor, mai mulţi inventatori au încercat să dezvolte un “skateboard zburător”, dar fără a avea prea mult succes.

    Cătălin Alexandru Duru, un inventator român din Canada, a stabilit un record mondial Guinness pentru cel mai lung zbor cu un dispozitiv numit hoverboard (o planşă zburătoare cu elice), deasupra unui lac din Canada, potrivit celor de la Daily Mail.

    Cătălin Alexandru Duru s-a ridicat la cinci metri altitudine şi a parcurs lungimea a peste două terenuri de fotbal, respectiv peste 275 de metri, înainte de a ateriza în apele lacului Ouareau din Quebec, Canada.

    El susţine că acest dispozitiv pe care l-a inventat în 12 luni poate fi folosit oriunde şi poate atinge înălţimi “înspăimântătoare”, pe care le va explora în viitor.

    Cătălin Alexandru Duru trebuia să atingă o distanţă de peste 50 de metri pentru a depăşi precedentul record Guinness, dar performanţa sa, de peste 275 de metri, a fost una zdrobitoare, potrivit sursei citate.

    După ce a stabilit acest record mondial, Cătălin Alexandru Duru a declarat că a vrut să arate că un zbor stabil pe un hoverboard poate fi obţinut de un om în picioare şi controlat doar prin înclinarea picioarelor sale.

  • Puncte de (dez)interes turistic în judeţul Constanţa

    Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, gastronom în training şi antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi şi cadouri www.biscuit.ro)

    Călătorul ce se abate de la ruta Seimeni-Vlad Ţepeş şi urmează drumul ondulat, ajunge la cetate pe neaşteptate, coborându-şi ochii spre zidurile ei uimit de coexistenţa bicicletelor sprijinite de gardul gospodăriilor de peste drum.

    Merită să tragi maşina undeva lângă un gard şi să te plimbi singur printre ziduri. Nu există ghid, doar o tablă tipărită la intrare. Miroase a fân şi iarbă coaptă de soare, fire scurte îţi gâdilă degetele printre sandale, şi paşii bâiguie tăcuţi prin ziduri. Dunărea îşi vede de treabă curgând obosită sub tăpşanul strategic pe care a fost cocoţat castrul. Prin 2011 o măicuţă blândă de la biserica din apropiere spunea că pe insula dintre ape mergeau studenţi în tabără. La sfârşitul acesta de vară peisajul era tăcut, moleşit de un soare ploios.

    Nu îţi dai seama de mare lucru şi nici imaginaţia nu te ajută. Spaţiile îngrădite de ziduri sunt destul de mari pentru a le putea identifica drept locuinţe, dar destul de mici pentru a te putea gândi la spaţii publice tipice castrelor romane menite să protejeze graniţa danubiană a imperiului.

    Înţelegi însă repede că stai în faţa unei victorii duble: romanii au reuşit să construiască ceva durabil, românii să ignore la fel de durabil. Între vizitele din 2011 şi 2014 nimic nu pare să se fi schimbat pe acolo în afară de anotimpuri.

    Dacă şerpuieşti pe drum înainte, printre sălcii pitice şi stupi de albine, lăsând pe stânga dava căzută şi dizgraţia ministerului de resort, la vreo şase kilometri înspre Hârşova te opreşti în comuna Topalu, poate cea mai bogată din România, căci acolo Dinu şi nevasta lui Sevasta, nişte învăţători inimoşi, au deschis prima şcoală din sat, fără să ştie unde va duce dragostea lor pentru educaţie şi cultură. În 1960, fiul lor Gheorghe, medic în Bucureşti, a ales să doneze statului român colecţia sa de artă, cu condiţia creării unui muzeu în Topalu, purtând numele părinţilor lui.

    Colecţia Dinu şi Sevastiţa Vintilă numără circa 228 de piese, în mare parte picturi, semnate de Grigorescu, Tonitza, Francisc Şirato, Octav Băncilă, Corneliu Baba, Constatin Piliuţă şi alţii. Sculpturile sunt de mică dimensiune, ieşite din mângâierile unui Paciurea, Ion Jalea şi Oscar Han, cel care a realizat şi bustul ce străjuie mormântul donatorului, plasat în curtea casei părinteşti devenite şcoală şi apoi muzeu.

    Pentru vizitator colecţia poate fi copleşitoare. Carele cu boi ale lui Grigorescu, copiii lui Tonitza, peticarul şi evreul lui Băncilă, himera apelor lui Paciurea – toate acestea puse împreună, în săli ce aliniază sacadat nume grele ale artei româneşti, ar trebui să sufoce vizitatorul şi aşa nepregătit de intrarea modestă în muzeu; cumva însă peste operă se imprimă linişte şi doar ochii şi respiraţia trădează încărcătura din aer. Privirea e rapid marcată de pereţii unei săli de 8 x 2 metri pătraţi tapetate cu lucrările lui Grigorescu, nelăsată să îşi revină din surpriză, căci Tonitza priveşte cu ochi rotunzi în camera următoare. Mirarea se ţine lanţ şi deşi ar trebui să te fi obişnuit deja, te miri încontinuu cu fiecare nou perete, cu fiecare nou nume de artist român de calibru.

    Lucrările sunt atent alese şi devine rapid evident faptul că multe au în comun zona de sud a ţării, Dobrogea, aşa cum era timpul vieţii pictorilor ce au imortalizat-o: Mangalia, Balcicul şi portrete de turci şi tătăroaice, geamii şi copii cu bostani, sate dobrogene şi naturi moarte cu flori, peşti şi fructe solare, promontorii. E o sărbătorire a sufletului oriental de la malul mării, a exotismului caselor văruite în alb şi albăstriu, a liniei bine definite din sprânceana unei tinere tătăroaice, a luminii mai presus de toate, aşa cum se reflectă şi transcende prin arhitectura clădirilor şi a sufletelor.

    Observând perioada în care au trăit artiştii expuşi la Topalu te gândeşti că acela a fost fără doar şi poate timpul de aur al picturii româneşti, sfârşit de secol nouăsprezece până uşor după jumătatea secolului douăzeci. Gândul că acest medic plămădit de doi învăţători de ţară a putut pune laolaltă lucrări ale celor mai bine cotaţi pictori români apasă greu. Colecţionar şi prieten al acestora, medicul Gheorghe Vintilă a avut probabil o viaţă bogată în frumuseţe; istoria precizează doar că nu a fost căsătorit, iar doamna muzeograf (custode al muzeului încă din 1968) ne spune blând că medicul pensionat, devenit director al muzeului de artă din Constanţa, a murit singur şi sărac, nouăsprezece ani după donarea colecţiei, iar înmormântarea a fost suportată financiar de colectivul muzeului.

    Emoţia pe care reuşesc să o transmită unele lucrări este adusă cu picioarele pe pământ instant la un calcul sumar al valorii de piaţă a exponatelor. Un muzeu cât o şcoală sătească, o comoară artistică imposibil de evaluat, încasări de nici o sută de lei pe zi. O excursie de şase ore pentru zile mai întunecate sau turişti pentru care plaja nu e suficientă. Un obiectiv turistic absent din circuitele turistice şi ele inexistente pentru Dobrogea. La fel ca vechiul castru roman.