BusinessMagazin

Tag: alegere

  • Dacă vor să supravieţuiască, oraşele va trebui să atragă tineri, aşa cum fac companiile cu forţa de muncă

    Pentru tinerii de azi nu va mai conta ţara de unde sunt, ci oraşul unde locuiesc şi unde muncesc, spune el.
    Azi poţi să stai în Bucureşti, mâine în Praga şi apoi în Viena.Retorica asta naţionalistă este o prostie, crede bancherul austriac.

    Ţările din Europa Centrală şi de Est se confruntă cu plecarea propriilor cetăţeni în alte ţări din Europa sau în Statele Unite. Ei se duc acolo unde cred că viaţa este mai bună, unde au o şcoală cu renume, unde găsesc un job mai bine plătit.

    România a pierdut 5 milioane de cetăţeni, alte ţări au fost mai norocoase, pierzând mai puţin.Pe de altă parte, sunt oraşe din ţările care au pierdut oameni care au reuşit să atragă mai mulţi oameni şi să aibă un număr de locuitori în creştere.

    În viitor, lupta se va da pentru a atrage mai mulţi tineri şi nu numai în oraşe, pentru că la nivelul unor ţări s-ar putea ca lupta să fie pierdută.
    La noi, studiile Băncii Mondiale arată că în 2030 vom avea doar 15 milioane de locuitori dacă se va menţine ritmul actual de scădere. Dar atunci s-ar putea ca Clujul să aibă 1 milion de locuitori şi Bucureştiul peste 6 milioane.

    Va urma o presiune din ce în ce mai mare din partea companiilor pe edili ca să facă oraşele mai bune, pentru a atrage tineri sau alţi oameni din alte ţări.

    Companiile ştiu că dacă nu au forţă de muncă, mai ales tânără, dacă nu vor avea de unde alege talente, afacerea lor va fi pusă în pericol şi nu vor supravieţui. Până la un anumit moment, lipsa de oameni va fi acoperită prin roboţi, prin reorganizarea fluxurilor şi a proceselor de producţie. Dar tot vor avea nevoie de angajaţi.

    De asemenea, investitorii în real estate, dezvoltatorii de clădiri de birouri şi de proiecte rezidenţiale vor avea nevoie de clienţi pentru a-şi umple clădirile şi apartamentele. Şi vor pune presiune pe toată lumea, pentru că în joc vor fi miliarde şi miliarde de euro.

    Iaşiul a revenit la viaţă odată cu complexul Palas, dezvoltat de Iulian Dascălu. Acest complex, care are mall, supermarketuri, birouri, hotel, a devenit un magnet pentru tinerii din judeţele limitrofe, dar şi pentru cei din Republica Moldova şi Ucraina. În lipsa acestui complex, Iaşiul s-ar fi confruntat cu aceeaşi cădere constantă şi sigură cu care se confruntă celelalte oraşe din Moldova. Iaşiul a devenit un pol IT, industrial, de cercetare şi dezvoltare şi poţi să ai o viaţă bună acolo.

    La fel se întâmplă cu Clujul, care are şansa unui puternic centru universitar şi a unui suflu antreprenorial foarte bun.
    Timişoara, cu Iulius Town, va atrage forţă de muncă şi tineri din Serbia şi chiar Ungaria. Dacă Bucureştiul va dezvolta următoarele trei proiecte – Esplanada de la Unirea, Casa Radio de la Eroilor şi va transforma Gara de Nord într-un mall şi clădiri de birouri – care înseamnă investiţii de aproape 5 miliarde de euro, va ajunge un oraş de unde tinerii nu vor dori să plece, ca acum la Viena, Londra, Madrid sau alt oraş din Europa.
    Bineînţeles că infrastructura de transport, infrastructura medicală şi de educaţie va trebui să ţină pasul cu aceste dezvoltări.

    Actualii primari încă trăiesc din trecut, din autorizaţiile de construcţii pe care le eliberează, dar va veni un moment în care vor simţi din spate presiunea companiilor de a îmbunătăţi viaţa locuitorilor, de a mişca lucrurile din loc pentru a ţine forţa de muncă şi pentru a atrage alta nouă.
    Acum se pune presiune pe guvern, dar companiile vor pune presiune şi pe primari.

    Guvernul a fost forţat să aducă 30.000 de muncitori din afară, dar în viitor primarii vor fi forţaţi să aibă planuri de a atrage tineri prin parcuri, prin zone rezidenţiale, prin grădiniţe şi şcoli, prin centre sportive, prin restaurante şi cluburi.

    Ondrej Vlcek, CEO al Avast, o companie de tehnologie specializată în securitate (echivalentul Bitdefenderului, dar de trei ori mai mare), spune că le trebuie mai multă diversitate în companie, că au nevoie de oameni din mai multe ţări, că au nevoie de mai multă deschidere externă pentru a face faţă pieţei.

    Oraşele mari din România au o şansă de a opri ritmul de scădere a populaţiei, cel puţin pentru zona lor. Cu cât o fac mai repede, cu atât vor avea o viaţă mai bună şi vor supravieţui acestei globalizări unde, pentru multinaţionale dar şi pentru companiile locale, nu va mai conta din ce ţară eşti, ci ceea ce ştii să faci. 

  • Cât de bogat ai fi fost dacă investeai 1.000 de dolari în Google acum 10 ani. Randamentul investiţiei este uriaş

    Google, gigantul tehnologic american a aniversat pe 27 septembrie 21 de ani de existenţă, două decade de business în tehnologie şi inovare. Încă de la lansarea pe bursă, Google nu şi-a dezamăgit acţionarii, iar cei ce au ales să parieze măcar 1.000 de dolari pe această companie în 2009, ar fi obţinut un profit de 4.800 de dolari, datorită randamentului investiţiei care este de aproximativ 400%, scrie CNBC.

    Compania Google s-a lansat pe bursă în 2004, iar în prezent o acţiune se tranzacţionează pentru aproximativ 1.200 de dolari. La momentul redactării articolului, o acţiune Google se tranzacţiona 1.201 de dolari, potrivit platformei marketwatch.com.

    Acest gigant tehnologic a fost fondat în 1988 de doi doctoranzi ai Universităţii Stanford, Sergey Brin şi Larry Page. În acea perioadă, cei doi au ales să se asocieze şi să elaboreze o lucrare ştiinţifică despre dezvoltarea primului mare motor de căutar din lume. Acea lucrare a fost scânteia care a dat viaţă companiei Google, aşa cum este cunoscută ea astăzi.

    Sergey Brin şi Larry Page au dezvoltat ceea ce avea să se transforme într-una dintre cele mai puternice companii din lume într-un garaj din Menlo Park, California. În 1999, la 11 ani după elaborarea şi publicarea lucrării de cercetare, compania se muta într-o clădire de birouri din Palo Alto, iar apoi a avut loc o altă mutare în 2004 într-un complex de clădiri de birouri cunoscut în prezent ca şi Googleplex.

    În 1999, Google încasa venituri anuale de 220.000 de dolari, iar patru ani mai târziu, veniturile companiei se apropiau de un miliard de dolari. Datorită acestui succes, în 2004 Deloitte, compania de consultanţă şi audit financiar, a evaluat Google ca fiind compania tehnologică cu cea mai rapidă creştere din America de Nord.

    Succesul companiei, poate fi pus pe seama lui Eric Schmidt, directorul executiv ales de cei doi Sergey Brin şi Larry Page. În timpul mandatului lui Erich Schmidt, Google şi-a majorat veniturile cu 85%, a achiziţionat platforma Android şi a cumpărat YouTube. Schimdt condus această companie până în 2011, iar apoi locul său a fost preluat de Larry Page.

    De-a lungul timpului Google a cumpărat peste 200 de companii, iar potrivit estimărilor până în 2010, gigantul tehnologic american achziţiona două companii noi în fiecare lună.

     

     

  • Din ocean pe umeraş

    Ele ignoră însă o sursă importantă de populare, consideră creatorul Roland Mouret, mai precis umeraşele, care, afirmă acesta, sunt la fel de rele ca paiele de plastic, scrie Financial Times. Hainele create de industria modei sunt atârnate pe umeraşe, iar atunci când acestea din urmă nu mai sunt necesare sunt aruncate, contribuind la poluarea provocată de acest sector. Modalitatea de luptă împotriva poluării aleasă de Mouret este folosirea de umeraşe realizate în parteneriat cu producătorul olandez Arch & Hook, care conţin în proporţie de 80% plastic recuperat din oceanele planetei şi sunt disponibile sub marca Blue. 

  • Războaiele secrete ale bisericii. Cum au ajuns preoţii să fie implicaţi în politică şi cum contribuie ei la alegerea noilor preşedinţi

    Numărul de lobbyişti conservatori care acţionează în numele credinţei religioase la Bruxelles creşte, iar Biserica Romano-Catolică este ea însăşi foarte „generoasă” cu banii cheltuiţi pe lobby. 

     Însă şi miliardari americani, unii dintre ei prieteni ai preşedintelui american Donald Trump, plătesc organizaţiilor care militează contra avortului sau eutanasiei în Europa zeci de milioane de dolari pentru a influenţa politica şi legea.

    Grupurile americane nu au marcat încă victorii mari. Dar acţionează concertat şi până acum şi-au făcut doar încălzirea, au avertizat parlamentarii europeni care lucrează pentru sănătatea sexuală şi reproductivă. O anchetă privind operaţiunile acestor grupuri şi sponsorii lor a publicat EUobserver. Autorii sunt Michael Bird, care scrie pentru site-ul de ştiri The Black Sea şi s-a specializat pe materiale pentru drepturile omului, şi Blaz Zgaga, ziarist de investigaţie sloven.

    Războiul cultural este mai cuprinzător, drepturile femeilor, drepturile minorităţilor sexuale, cercetarea embrionară şi eutanasia fiind de asemenea implicate în ciocnirea valorilor. Aproximativ 21 de thinktank-uri, ONG-uri şi alte entităţi religioase cheltuie în prezent 2,1 – 3,1 milioane de euro pe an pentru lobby la Parlamentul European şi Comisia Europeană pe aceste fronturi, potrivit registrului de transparenţă al UE. Majoritatea provin din Austria, Belgia, Franţa, Polonia, Spania şi Elveţia. Dar Vaticanul este cel mai mare cheltuitor individual.

    Ambasadorul Bisericii Romano-Catolice în Belgia se întâlneşte uneori cu oficiali ai UE. Cealaltă unitate a Bisericii, Comisia Episcopiilor Uniunii Europene (Comece), creată la Bruxelles în 1980, cheltuie, de asemenea, 1,25 milioane de euro pe an pentru a încerca să influenţeze instituţiile UE. Comece crede că „fiecare persoană trebuie protejată de la concepţie şi până la moartea naturală”. Misiunea sa este „nu de a face lobby”, ci de a „pleda” pentru un punct de vedere catolic asupra afacerilor UE, a declarat purtătorul de cuvânt al organizaţiei, Alessandro Di Maio.

    Comece nu a făcut presiuni în ceea ce priveşte avortul sau eutanasia la nivelul UE deoarece acestea erau chestiuni de drept naţional care nu sunt de competenţa sa, a spus el. „Întrucât avortul şi eutanasia intră în competenţa statelor membre ale UE, dialogul dintre Comece şi instituţiile europene nu le include“, a explicat Di Maio. Însă, în ultima perioadă, Comece a coorganizat un seminar juridic în capitala UE intitulat „Prevenirea avortului în Europa”. Organizaţia a spus că ajutorul UE destinat ţărilor în curs de dezvoltare nu ar trebui utilizat pentru finanţarea avorturilor şi că Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare o interdicţie a fondurilor UE pentru proiectele ştiinţifice care implică distrugerea embrionilor. Organizaţia elveţiană internaţională pentru Dreptul la Educaţie şi Libertatea Educaţiei (OIDEL), un alt mare cheltuitor pe lobby la Bruxelles (200.000-300.000 euro pe an), se autodescrie ca avocat al învăţării pure.

    CITESTE AICI CONTINUAREA MATERIALULUI

  • „Regina porumbului” – dar nu şi pentru investitorii americani

    Un vânt turbat poartă aroma uşor înţepătoare dar dulceagă a strugurilor proaspăt culeşi în tot Estul Franţei. Este toamnă în Alsacia, o regiune la doar o aruncătură de băţ de graniţa cu Germania, iar temperaturile sunt la jumătate faţă de Bucureşti. La doar 13-14 grade Celsius, porumbul de aici are frunzele puternic verzi şi se înalţă semeţ, spre deosebire de cel din Câmpia Română, care în mare parte din cauza secetei este acoperit de un galben pal, semn că i-a venit timpul. Celui din Alsacia, încă nu.

    La prima vedere, zona liniştită a satelor vechi din această provincie în care îndeletnicirea este agricultura pare îngheţată în timp. În realitate însă, în spatele acestui peisaj de septembrie americanii s-au „infiltrat” şi au adus cu ei şi tehnologia cu care speră ca într-o zi să hrănească o lume întreagă.

    Corteva Agriscience, companie care se ocupă cu producţia seminţelor şi cu protecţia plantelor, prin dezvoltarea de tratamente împotriva bolilor şi dăunătorilor, un gigant de 22 miliarde de dolari listat la New York, a investit 20 milioane de euro în Alsacia într-o fabrică care produce ambalaje pentru fungicide obţinute prin fermentare.

    „Avem o amprentă puternică în Franţa şi de aceea am ales să facem investiţia aici. Mergem acolo unde este cerere, dar observăm că în ultima perioadă şi în estul Europei, inclusiv în România, trendul este de creştere”, răspunde Susan Lewis, vicepreşedinte senior şi director de operaţiuni la Corteva, la întrebarea Business MAGAZIN de ce tocmai Franţa şi când vom vedea investiţii de acest tip şi în România?.
    Corteva Agriscience are o fabrică de seminţe în România, în Afumaţi, cu vânzări estimate la circa 170 milioane de dolari în 2019, faţă de cele încheiate de 165 milioane de dolari în 2018, fiind una dintre puţinele ţări din estul Europei în care americanii au ales să investească. De altfel aceasta este una dintre cele mai mari fabrici de procesare a seminţelor, fiind deschisă în 2002.

    Pe de altă parte, Corteva este prezentă în Franţa din 1982, iar în prezent are două unităţi administrative, patru fabrici, cinci centre de cercetare şi circa 1.000 de angajaţi. Noua investiţie va crea 50 de locuri de muncă.

    În Alsacia, respectiv în Cernay şi în centrul de producţie adiacent din Uffholtz, la doar 3 kilometri, Corteva se concentrează pe sinteza, formularea şi ambalarea de produse de protecţia plantelor sub formă de pulberi, granule sau lichidă.

    În timp ce la Cernay sunt produse fungicide şi insecticide, la Uffholtz compania se concentrează pe producerea de erbicide.
    În Alsacia, investiţia americanilor va susţine în principal producţia gamei Inatreq, o nouă clasă de fungicide pentru cereale în care molecula activă este obţinută din produse de origine naturală prin fermentare, care îi poate ajuta şi pe fermierii români.

    Astfel, decizia investiţiei în Hexagon se leagă de orientarea pe noua generaţie de agricultură, dar şi pe faptul că baza de operaţiuni din Franţa are o istorie mai îndelungată faţă de cea din România. 

  • Un economist şi un IT-ist au renunţat la corporaţie şi îşi petrec aproape tot timpul în bucătărie. După mai puţin de un an de activitate, vor ajunge la venituri de 50.000 de euro

    Ea este economist, iar el e IT-ist. Dar au ajuns să-şi petreacă cea mai mare parte parte a timpului în bucătărie, de unde se nasc cele mai aromate reţete.

    „Făceam de ani buni brioşe din plăcere, experimentam încercând să găsim reţeta perfectă de aluat”, povestesc cei doi antreprenori din Iaşi.
    Demersurile pentru începerea unui business cu aceste mici plăceri (ne)vinovate au fost făcute în urmă cu trei ani, când Maria şi Ionuţ Baltag au angajat o firmă de branding care să le găsească numele perfect pentru ceea ce voiau ei să facă. „Mufftangeria” a fost deschisă efectiv însă abia în iulie 2019.

    „Avem două tipuri de produse, brioşe dulci şi brioşe sărate. Brioşele sărate au apărut din joacă, am făcut un aluat simplu şi l-am combinat cu ce aveam în frigider la momentul respectiv. Apoi am început să căutăm diverse combinaţii şi aşa au ieşit reţetele de brioşe sărate.”
    Au investit 15.000 de euro din economii în echipamente, accesorii pentru gătit, semnalistică şi toate dotările necesare spaţiului de producţie. După deschiderea unităţii din Iaşi, Maria şi Ionuţ Baltag au primit şi o finanţare de 200.000 de lei (peste 43.000 de euro) prin programul Start-Up Nation.

    Banii i-au folosit pentru echiparea cu mai multe cuptoare şi pentru trei aparate de tip vending machine care vor fi amplasate în oraş şi unde se vor pune în vânzarea brioşele sub brandul Mufftangerie. „Pe 15 iulie am vândut prima brioşă. Fiind primul an de activitate, încă încercăm să schiţăm planurile pentru sfârşitul anului. În ultimul trimestru, dorim să ne extindem şi în alte zone, prin amplasarea unor vending machines. Vrem să ajungem la o cifră de afaceri de 50.000 de euro în 2019”, spun cei doi antreprenori.

    Brioşele sunt făcute chiar de ei, în laboratorul care însoţeşte spaţiul de vânzare, iar preţurile variază între 5 şi 10 lei. De pildă, toate brioşele dulci costă 5 lei bucata, iar cele sărate pot fi 7 lei (Jumbo) sau 10 lei (Giant), în funcţie de dimensiune. Brioşele dulci vin în combinaţii diverse, cu ciocolată neagră, fructe sau dulceaţă.

    „Oamenii sunt mereu grăbiţi, caută să mănânce un prânz rapid, pe fugă, aşa că mizăm pe ideea de fast food sănătos. Promovăm branduri locale de băuturi şi lactate ce merg servite foarte bine cu brioşele noastre. Sunt făcute cu drag, sunt fresh, nu folosim adaosuri, potenţiatori, produse congelate sau premixuri”, mai spun Maria şi Ionuţ Baltag.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.     
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Fika 18 – producţie de croissante (Bucureşti)
    Fondatori: Armand Sima şi Cătălina Opriş
    Investiţie iniţială: 84.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti

    The Sisters Flower Studio – atelier floral (Cluj-Napoca)
    Fondatori: Lucia Sigmirean şi Andreea Popa
    Investiţie iniţială: 5.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 100.000 de euro
    Prezenţă: Cluj-Napoca

    Atelierul de Tarte – bistro-braserie axat pe producţia şi vânzarea de tarte (Bucureşti)
    Fondatori: Radu Darie şi Dragoş Blănariu
    Investiţie iniţială: 60.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 800.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti

    Evertoys – închiriere de jucării, jocuri şi cărţi
    Fondatori: Tiberiu Lupu, Emil Olteanu, Alina Marian
    Investiţie iniţială: 50.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 100.000 de lei (aproape 22.000 de euro)
    Prezenţă: naţională

    Doamne Fereşte – producţie de sosuri şi muştaruri (Iaşi)
    Fondatori: Roxana Jora şi Ioan Dan Niculescu
    Investiţie iniţială: câteva mii de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 20.000 de euro
    Prezenţă: HoReCa

  • Purtaţi-le până se rup

    Acesta şi-a ales pentru noua sa colecţie pentru bărbaţi, It’s All Good Folk, mottoul „Wear it out” („Poartă-l până se uzează”), scrie The Guardian, propunând articole vestimentare rezistente, pe care clienţii să le poată repara şi purta până se strică de tot. Compania consideră că astfel se reduc cantitatea de deşeuri din industria modei şi implicit impactul negativ asupra mediului.

  • Cine este Ion Cupă, alegerea premierului Dăncilă pentru Ministerul Energiei. Ce funcţie ocupă în ALDE

    Ion Cupă este născut în 1969, din Mehedinţi. A absolvit ASE în 1994 şi este membru în Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România şi în Corpul Experţilor contabili. Are un master în management financiar bancar, obţinut în 2007, şi a absolvit în 2009 Programul de formare specializată pentru înalţi funcţionari publici.

    A lucrat la Energoconstrucţia şi Hidrotehnica, iar din 2005 a fost director executiv la DGPF Mehedinţi.

    Între 2008 şi 2010 a fost membru supleant în Consiliul Naţional de Integritate.

    A mai avut funcţii de conducere la DGFP Gorj şi DGFP Mehedinţi.

    Din 2011 şi până în prezent este preşedintele Consiliului de Administraţie de la CE Rovinari.

    Din 2015 este preşedinte al ALDE Dolj, iar în 2016 a fost ales deputat în circa electorală 17 jud Dolj.

    Este membru al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO, Preşedinte la Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic, secretar la Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare din Camera Deputaţilor şi membru în Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Confesiunile unei stewardese:„Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele dar după o vreme ajunsesem să plâng înainte de fiecare zbor”

    O fostă însoţitoare de bord a companiei Singapore Airlines îşi povesteşte experienţele mai puţin plăcute din cadrul acestei meserii, ce au determinat-o să demisioneze. Printre problemele sale se numărau atât pasagerii necivilizaţi, dar mai ales cerinţele fizice şi emoţionale ale acestui job, nepotrivite caracterului său, arată un articol publicat de Daily Mail.

    La un an după ce a demisionat, Hilary îşi împărtăşeşte povestea prin intermediul unui blog. Ea spune că cea mai dificilă parte a fost adaptarea la diferenţele culturale şi la viciile asociate, de exemplu petrecerile staffului, unde se obişnuia să se consume mult alcool şi descrie acel loc de muncă ca fiind „un mediu toxic” .

    „Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele. Fiind înconjurată de un astfel de mediu, trebuie să te menţii fermă pe poziţii, să nu fii tentată de fumat, alcool, petreceri. Nu toţi fac asta, însă majoritatea da.” spune Hilary.

    Ea sfătuieşte alte fete care îşi doresc să lucreze ca stewardese să se gândească de două ori înainte, pentru că nu e o meserie atât de uşoară precum se crede. Deşi există şi avantaje ale acestui job, dezavantajele le întrec cu siguranţă. „Nu este o oboseală normală. E greu de explicat. E vorba despre o combinaţie între oboseală fizică, psihică şi mult stres. În plus, te afli în majoritatea timpului într-un tub de metal, cu puţin oxigen”.

    Printre părţile bune, Hilary menţionează, totuşi, „salariul foarte bun, mâncarea excelentă din diferite ţări şi, mai ales, oamenii pe care îi cunoşti şi experienţele de viaţă”. Fosta stewardesă menţionază că jobul nu e, în esenţă, unul rău, însă nu a fost unul potrivit pentru ea.

  • Cine sunt milionarii români care au investit, în ultimii ani, în producţia de vin

    Radu Timiş, proprietarul Cris-Tim, Valer Blidar de la Astra Vagoane Călători şi Raul Ciurtin, fondatorul Albalact (vândut între timp), sunt trei dintre antreprenorii care au decis să îşi orienteze o parte din câştiguri către domeniul vinului, sector care a atras la nivel internaţional unii din marii bancheri şi oameni de afaceri ai lumii. Ei nu sunt însă singurii.

    „Este un business în care am investit din pasiune, alături de un prieten cu care sunt partener în mai multe afaceri. Totul a început după o discuţie la un pahar de vin, iar acum îmi place să mă plimb printre rândurile de vie şi să fiu implicat în procesul de producţie”, spunea anterior omul de afaceri clujean Simion Mureşan. El e, alături de fratele său Teofil, acţionar al Direct One (telecom) şi Electrogrup Cluj (energie), iar împreună cu un prieten, Claudiu Sugar, a investit acum aproape un deceniu într-o cramă, o pensiune şi un restaurant vizavi de salina Turda. Crama La Salina, pe care se exploatează 70 de hectare de viţă-de-vie, era în momentul când a pornit la drum singurul producător de vin din judeţul Cluj.

    Licoarea lui Bacchus nu a cucerit de-a lungul anilor doar papilele gustative ale unora dintre cei mai critici connoisseuri, dar şi-a câştigat un loc de cinste şi în portofoliile unora dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din lume. Unii au investit în podgorii pe colinele din Toscana, Dealu Mare sau Bordeaux, în timp ce alţii au pariat pe colecţii de sute sau mii de sticle a căror valoare merge spre sute de mii sau chiar milioane de euro. Într-o perioadă în care preţul petrolului fluctuează, iar cel al aurului are şi el propriile urcuşuri şi coborâşuri (deşi mai mici), investitorii caută pariuri alternative, asociate unor riscuri mai mici. Vinul s-a dovedit pentru connoisseuri, pasionaţi, dar şi pentru oamenii de afaceri cu un fin simţ al businessului un pariu sigur.

    Producţia de vin este însă o afacere susţinută de cele mai multe ori financiar de alte businessuri. Cel puţin la început, spun mulţi dintre investitorii în domeniu.
    Unii afirmă că este pură pasiune, alţii sunt convinşi că businessul cu vin are nevoie de răbdare şi timp pentru a-şi arăta roadele. Chiar şi zece ani de răbdare. Tocmai de aceea, nu renunţă la businessul lor iniţial. „A început ca un hobby. Am un prieten care produce vin în zona Dealu Mare, dar care are un business mult mai mare decât mine. El mi-a insuflat «microbul»”, spune Valer Blidar, proprietarul Astra Vagoane Călători din Arad, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală de material rulant. El este unul dintre cei mai noi adepţi ai investiţiilor în domeniul viticol şi a pariat 5 milioane de euro în domeniu. Antreprenorul a achiziţionat deja 25 de hectare de teren în zona Tohani (Dealu Mare) şi continuă investiţiile. Blidar afirma recent că a descoperit vinul Fetească Neagră din zona Tohani încă din tinereţe şi a rămas preferatul său toată viaţa. Astfel, decizia de a merge în zona Tohani cu propria sa investiţie a venit natural.

    România este unul dintre cei mai mari producători de vin de la nivel european şi îşi face loc chiar şi la vârful clasamentului mondial, alături de state care nu mai au nevoie de nicio prezentare, precum Franţa, Italia, Spania, Germania sau Portugalia. Astfel, pare o alegere logică pentru antreprenori să parieze pe vin.
    Pentru că, în business, cele mai multe pariuri se fac cu mintea, nu cu sufletul.