BusinessMagazin

Blog

  • Dacia fabricată la Mioveni vs. Dacia din Tanger

    Cum arată Dacia Lodgy (GALERIE FOTO)

    Intrarea în producţie a monovolumului Lodgy este o veste bună nu numai pentru Maroc (Tanger), unde francezii de la Renault au investit un miliard de euro pentru a dubla producţia anuală a Dacia, ci şi pentru producătorii de componente, având în vedere că din România se vor exporta şi mai multe piese către uzina din Tanger. “Vor exista exporturi de piese din România pentru Lodgy către uzina din Maroc, iar astfel lansarea lui Lodgy este o veste bună şi pentru activitatea Renault de aici. Piesele nu sunt colecţii CKD, ci componente comune cu platforma de modele produse la Dacia, iar acestea vor fi exportate de la Piteşti. Vânzările Dacia ne-au făcut să creştem capacitatea de producţie, iar acest lucru nu se mai putea face la Piteşti, care a ajuns la maximul capacităţii sale. Astfel am deschis un nou centru de producţie în Maroc, care este o piaţă dinamică. Acel centru de producţie ne oferă deschidere bună pentru exporturi”, a spus Jean-Christophe Kugler, 50 de ani, care a preluat funcţia de director Renault pentru regiunea Euromed (România, Bulgaria, Turcia, Maroc, Algeria şi Tunisia) şi pe cea de preşedinte al Automobile Dacia la 1 noiembrie anul acesta.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cel mai profitabil fond mutual a adus de două ori mai mulţi bani decât dobânda la bancă

    Cele peste 60 de fonduri mutuale active pe piaţa locală au ajuns în prezent la active de 6,748 de miliarde de lei, înregistrând astfel o creştere de 23% faţă de începutul anului. Ritmul de creştere al activelor din acest an este de aproape trei ori mai mic decât avansul record de 63% din 2010.

    Numărul de investitori a crescut cu 11.956, până la un total de 233.818 clienţi la 20 decembrie, potrivit datelor colectate de ZF de la administratorii de fonduri. În 2010, fondurile mutuale au atras peste 57.400 de noi investitori, însă anul trecut pieţele financiare erau departe de starea de încordare în care au fost pe parcursul acestui an, cauzată de situaţia incertă a Greciei, dar şi de îngrijo­rările cu privire la viitorul zonei euro.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Sorin Pâslaru, ZF: Oricâţi bani i-ai da, administraţia românească rade tot

    În loc de o prezentare simplă cu lista banilor primiţi de la buget şi alocarea lor pe obiectivele de investiţii, de forma “obiectivul X a costat Y lei şi a fost executat de firma Z”, sunt înşirate inaugurări de săli de sport de-a valma cu drumuri judeţene, reparaţii cu deschideri de şantiere, plăţi de datorii cu avansuri pentru obiective “fără ordin de începere a lucrărilor”.

    Este de bănuit că din cele 3,5 miliarde de euro cheltuite în 2011, Transporturile puteau aloca resurse pentru a prezenta detaliat pe ce au dat banii în 2011, tranzacţie cu tranzacţie, obiectiv cu obiectiv. Cum poţi justifica cheltuirea a 3,4 miliarde de euro în 2011 pe 58 km de autostradă, 500 km de drumuri naţionale reabilitate şi 230 km de cale ferată refăcută?

    Prea puţin se discută despre cum se dă drumul banilor în administraţia românească. Prea uşor dă statul drumul la bani, prea puţine interpelări vin de la parlamentari pe această temă, prea puţine întrebări de la contribuabili.

    Ar trebui luat exemplu de la UE şi transpusă aceeaşi stricteţe în raportarea cheltuielilor de la fondurile nerambursabile la toţi banii cheltuiţi de administraţia românească. Pentru că doar prin constrângerea raportării de date poate Uniunea Europeană verifica ce se întâmplă cu cele 30 miliarde de euro pe care le-a pus la dispoziţia României pentru perioada 2007-2013.
    Administraţia românească a asimilat această constrângere doar în relaţie cu UE, dar nu a mers mai departe. Nu şi-a imaginat ce poate face ea însăşi, fără cererea UE, pentru ca fondurile să contribuie la dezvoltarea economiei.

    Spre exemplu, nu se ştie în acest moment repartizarea teritorială a fondurilor europene, pe toate axele, nu doar la transport, resurse umane sau dezvoltare regională. Câţi bani au mers în Muntenia, câţi în Dobrogea, de câţi ar mai fi nevoie. Sau care sunt companiile care au cele mai mari încasări din bani europeni. Dacă sunt firme străine, dacă sunt firme româneşti.

    Polonia poate să spună şi ce suprafaţă de birouri ocupă firmele care au luat fonduri europene, noi nu ştim nici ce suprafaţă de birouri ocupă administraţia centrală.

    Numai urmărind drumul banilor poate mass-media şi opinia publică să identifice plăţile nejustificate. Banii. Unde merg banii. Aflaţi şi veţi avea o administraţie eficientă, veţi putea reduce cheltuielile, veţi putea scoate la lumină tranzacţiile abuzive.

    Exerciţiile de transparenţă ale guvernării sunt încă stângace sau sunt făcute doar la cerere externă. Nu este nimic programatic, ci doar conjunctural. Nu este făcută din transparenţa cheltuirii banilor publici unul din primele trei obiective ale unei administrări eficiente a resurselor, un real ajutor pentru a economisi banii deveniţi atât de scumpi pe timp de criză.

    Un singur lucru e sigur la administraţia românească: ştie să consume banii. Oricât i-ai da, consumă. Rade tot. Dar să nu îi ceri să se justifice.

    Nimeni nu încearcă să-şi imagineze, de exemplu, ce se va întâmpla dacă mâine România va fi nevoită să salveze o bancă-două şi să folosească banii de la FMI în această direcţie sau, mai rău, va trebui să se împrumute de alţi bani. Sau dacă pur şi simplu nu se mai poate împrumuta la dobânzi rezonabile pe piaţa externă.

    Ce-o fi în zona euro, să fie şi la noi. Mâinile încrucişate, aşteptare. Neîncredere că putem încerca o desprindere, că putem avea o şansă. Dar puneţi datele pe masă şi veţi vedea câte miliarde merg aiurea şi ce viitor s-ar putea construi cu ele. Veţi vedea atunci ce spaţiu de acţiune există. Nu-l irosiţi.

    Sorin Pâslaru este redactor-şef al Ziarului Financiar. Cititi mai multe editoriale ZF pe www.zf.ro/opinii

  • Fitch a retrogradat cea mai mare bancă italiană

    Fitch a modificat săptămâna trecută perspectiva ratingului AAA al Franţei la negativă şi a arătat că ar putea coborî calificativele pentru şase ţări din zona euro, inclusiv cel al Italiei, care a fost pus sub supraveghere. “Retrogradarea reflectă dificultăţile din piaţă, dar şi operaţionale, cu care se confruntă băncile din întreaga lume, în special în Europa”, se arată în comunicatul transmis marţi seară de Fitch privind ratingul UniCredit.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Statul consumă pe piuneze cât alocă pentru investiţii, fără control şi argumente de necesitate

    Concluziile sunt prezentate într-un document oficial, obţinut de MEDIAFAX, şi reflectă situaţia achiziţiilor efectuate în ultimul trimestru al acestui an de căre instituţii publice şi companii de stat. Topul autorităţilor cu cele mai multe proceduri de achiziţie lansate în ultimele trei luni este alcătuit, în ordine, de Romsilva (cu 133 documentaţii acceptate), Complexul Energetic Turceni (54) şi Romgaz (50), urmate de CFR Călători (47), Complexul Energetic Craiova (46), CFR SA (45), Institutul Naţional al Patrimoniului (42), Transelectrica (41), Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (38), CN Huilei (34), Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (32), Nuclearelectrica (31).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ghidul bacşişurilor în perioada sărbătorilor (GALERIE FOTO)

  • Muzică pentru piromani (VIDEO)

  • 2011 – Anul cârtiţei. Ce s-a întâmplat cu economia?

    A apărut cel mai tare politician al lumii, care nu se numeşte nici Obama, nici Sarkozy, nici Merkel, ci Piaţa, ne anunţa zilele trecute preşedintele Traian Băsescu. “Piaţa ne-a pus pe toţi cu spatele la zid, cel puţin pe europeni, şi ne cere mai mult decât putem da”, spunea Băsescu, remarcând că nu a mai auzit în ultimele luni “politicieni care să vorbească despre ce este de făcut pentru popoarele lor, care este situaţia financiară a celor care i-au ales”, ci numai discuţii despre cum pot fi satisfăcute cererile pieţei.

    Această realitate este de departe cel mai important fenomen care a definit anul 2011 din punct de vedere economic şi politic: pentru politicieni, ea a însemnat reducerea importanţei lor până la ieşirea totală din scenă (cazul lui Berlusconi sau Papandreou), în timp ce pentru cetăţenii de rând a însemnat pierderea de facto nu numai a suveranităţii statelor lor, ci şi a individualităţii economiilor, judecate tot mai mult în bloc de către pieţe (blocul Europei de Est, blocul periferic al zonei euro, nucleul zonei euro, zona cu bănci austriece, zona cu bănci greceşti). Este ceea ce constata acelaşi preşedinte Băsescu de fiecare dată când îi acuza ori pe liderii europeni că din cauza indeciziei lor creşte CDS-ul României, ori pe bancherii austrieci că din cauza intenţiei lor de reducere a supraexpunerii în Est rămâne economia românească nefinanţată, ori pe liderii opoziţiei autohtone că periclitează siguranţa naţională atunci când cer relaxări fiscale sau când depun moţiuni de cenzură. Marja tot mai restrânsă în care pot acţiona decidenţii politici (vorba vine) în beneficiul electoratului se completează cu ceea ce evidenţia Jeffrey Franks de la FMI – urgenţa de a adopta o atitudine nu doar prudentă, ci defensivă exact ca la război, în faţa pieţelor care “îşi caută următoarele victime printre statele vulnerabile” şi le vânează asemenea hoţilor care caută maşini fără sisteme de protecţie.

    În această logică, Jeffrey Franks spunea că România poate evita să devină o victimă a pieţelor dacă elimină principalele slăbiciuni din economie, dacă îşi asigură fonduri-tampon de protecţie a sistemului financiar şi dacă îşi respectă strategia asumată pe termen lung. Problema e însă cum pot fi corect calibrate aceste trei elemente, astfel încât zelul de a face pe plac FMI, pieţelor, investitorilor în anumite privinţe să nu creeze vulnerabilităţi ulterioare la fel de periculoase în alte privinţe. L-am citat recent pe Paul Donovan, economist al UBS, ce rezuma cea mai nouă tendinţă manifestată pe pieţe, care nu mai cer statelor doar austeritate, ca în 2010, ci şi creştere economică, după ce şi-au dat seama că austeritatea simplă nu poate duce decât la un nou episod de recesiune şi deci la şanse şi mai mici de a-şi recupera banii investiţi în obligaţiuni suverane. Tema riscului de recădere în recesiune ca efect al austerităţii nu e nouă, însă în ultimele luni a căpătat şi forma unor estimări concrete pentru 2012, lansate deja de cei mai pesimişti analişti inclusiv la adresa României: britanicii de la Capital Economics anticipează că economia românească va scădea la anul cu 0,5%, alături de cele din Cehia, Ungaria sau Bulgaria, din trei motive principale: vulnerabilitatea la turbulenţele financiare (deci un posibil deficit de finanţare), recesiunea din zona euro (care deprimă activitatea din industrie şi export) şi faptul că 2012 nu va mai fi un an agricol la fel de bun ca 2011. Punând răul înainte, ce resurse are România să se apere de o astfel de perspectivă?

  • Google vrea să scoată pe piaţă o tabletă şi ameninţă Apple cu o concurenţă brutală

    Într-un interviu acordat ziarului italian Corriere della Sera, Schmidt observă că “problemele Europei reflectă dificultăţile adaptării la o nouă realitate”. “Cred că politicul din Italia, Europa, şi într-o oarecare măsură şi din SUA, nu a reuşit să se concentreze pe provocările viitorului. Iau în principal decizii tactice, în pofida importanţei chestiunilor: pensii, susţinerea euro. Însă problema reală este cea a competitivităţii globale, una din care nu ne putem retrage. Să zicem că eşti Italia şi produci ceva grozav, însă chinezii încep să o facă mai bine decât tine – atunci nu mai ai alternativă, trebuie să schimbi ceva”, a comentat şeful Google.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ford nu mai asamblează Transit Connect la Craiova şi se pregăteşte pentru producţia de serie a B-Max

    Din aprilie 2010, cand au ieşit pe porţile uzinei din Craiova primele maşini produse de Ford în România şi până în luna octombrie a acestui an, au fost asamblate 17.105 autoutilitare Transit Connect. Producţia utilitarei a fost mutată la fabrica Ford din Valencia, în urma deciziei grupului american, anunţată în luna iunie, de a reorganiza activitatea tuturor fabricilor pe care le deţine în Europa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro