Blog

  • Aventuri pe patru roţi, distracţie garantată

    De data aceasta, miza supremă este câştigarea titlului de “cea mai rapidă maşină din lume” în cadrul faimosului Grand Prix mondial, desfăşurat în Japonia. Ca un samurai al timpurilor noastre, Mater porneşte o joacă de-a agentul secret, dar intră fără să ştie în centrul unui adevărat spionaj internaţional, din care numai Flash îl poate scoate.

    Pe lângă personajele îndrăgite din primul film, “Maşini 2” introduce un nou personaj fermecător, Finn McMissile (Michael Caine), un adevărat James Bond în varianta cu motor, care va conduce acţiunea pe noi culmi. Distracţia şi aventura sunt garantate.

    Filmul este distribuit în România de PRO Video.

  • După 535 de zile, belgienii ies din criza de guvern

    Evenimentul pune capăt perioadei de 535 de zile în care ţara a funcţionat fără un guvern central – un record mondial, după cum notează The Wall Street Journal. În zilele următoare va fi anunţată componenţa guvernului federal, primul de după criza politică din aprilie 2010. După ce vor fi selectaţi miniştrii, componenţa guvernului va fi prezentată spre aprobare regelui Albert al II-lea, după care se va trece la votarea ei în parlament.

    Elio di Rupo, 60 de ani, este francofon, descendent al unor imigranţi italieni, homosexual şi lider al Partidului Socialist din 1999, iar ulterior prim-ministru regional al Valoniei. El s-a impus ca viitor prim-ministru în urma eforturilor depuse cu succes şi a diplomaţiei de care a dat dovadă pentru negocierea unei formule de guvern.

    Acordul asupra bugetului, la care s-a ajuns la câteva ore după ce agenţia Standard&Poor’s a redus ratingul Belgiei de la AA+ la AA, prevede reducerea deficitului de la 3,6% din PIB în acest an la 2,8% anul viitor, pentru ca în 2015 să se ajungă la un deficit zero. Comisia Europeană estimează pentru 2012 o creştere economică de 0,9%, cu 0,1% peste estimarea pe care a fost construit bugetul.

  • Cărtărescu tradus în bandă desenată

    Lectura textului cărtărescian este una empatică şi spontană, fără îndoială, eficientizată de existenţa unor “capilare” comune spre lumea visului. Dar nu numai atât. Baudoin se documentează, citeşte “Travesti” în diverse registre, vine la Bucureşti pe urmele scriitorului şi încearcă să-i priceapă nu doar literatura, ci şi biografia. Mai mult, intervine el însuşi în text cu reflecţii personale.

    Romanul este de fapt o plonjare în universul de năluci al unui adolescent care se visează scriitor, o suită de exorcizări şi de scene reale, intersectate de proiecţiile imaginare ale unui ego efervescent.

    Mircea Cărtărescu, Edmond Baudoin, “Travesti”, Editura Humanitas, Editura Jumătatea plină, Bucureşti, 2011

  • Coliere cu perle pentru bărbaţi? De ce nu?

    O companie franco-filipineză, Jewelmer International, încearcă să-i convingă pe domni că le poate sta bine cu perle, care le-ar da o notă de eleganţă subtilă, şi a lansat o line de bijuterii cu perle aurii special pentru bărbaţi.

    Gama de produse create de Jewelmer International cuprinde lănţişoare cu o singură perlă montată pe o fâşie subţire de piele, ce se pot purta şi la o ţinută sport, cercei cu o singură perlă din cei care se poartă pe lobul urechii, butoni cu perle şi ace de cravată cu perle.

    Pentru a-şi promova produsele, compania a apelat la actori şi la echipa naţională de fotbal din Filipine, iar clienţii încep să apară.

  • Militarii bulgari se întorc acasă din Afganistan

    Conform noii strategii privind participarea la războiul din Afganistan, prezentate de ministrul apărării, Anyu Anghelov, două echipe medicale vor fi retrase până la finele lui 2012, la începutul lui 2013 se vor întoarce acasă militarii care păzesc aeroportul din Kabul, iar cei însărcinaţi cu paza aeroportului din Kandahar vor urma până la sfârşitul lui 2014. Retragerea bulgarilor coincide cu planul american de transferare treptată a responsabilităţilor de securitate către forţele afgane până în 2014, notează Novinite.

    În ce priveşte România, preşedintele Traian Băsescu a anunţat la Adunarea Parlamentară a NATO din octombrie că “reconfigurarea efortului nostru” se va face “doar în funcţie de situaţia de pe teren”.

  • Scenariul lunii: cum v-ar suna un nou guvern PDL-PSD, ca în 2008?

    Explicaţia ar fi că, din cauza incapacităţii principalelor partide de a aduna singure majoritatea parlamentară calificată, marile proiecte de reformă ale preşedintelui Băsescu – reorganizarea teritorială şi reforma Constituţiei – nu se pot realiza decât cu susţinerea PSD, partidul care (cu numele actual sau cu cele precedente) a câştigat la votul popular toate alegerile de după 1990, cu excepţia celor din 1996.

    Prin urmare, PSD ar urma să fie atras de PDL cu câteva concesii, de la numirea unui premier semitehnocrat (ca Mihai Tănăsescu, de pildă) până la oferirea câtorva portofolii ministeriale. Cât despre PDL, în imposibilitatea de a câştiga alegerile de unul singur, ar fi susţinut în Parlament de Mişcarea Populară, adică de sacul de partide dispuse să intre în coaliţie cu el – PP, UDMR şi UNPR, plus eventualii dezertori din PSD şi PNL – “soluţii imorale” bune pentru a guverna, dar insuficiente pentru a-i oferi PDL majoritatea necesară spre a trece prin Parlament modificarea Constituţiei şi reorganizarea administrativă.

    Dar poate cel mai interesant element al scenariului-şopârlă e previziunea că USL se va destrăma până la alegeri, iar PSD, rămas singur, va produce fix acelaşi scor electoral ca şi PDL: 28-30%.

  • Noua poruncă pentru companiile aeriene: răsfăţaţi-vă pasagerii!

    Până de curând, pasagerii care plăteau biletul de clasa întâi aveau ceva mai mult loc să-şi întindă picioarele şi mâncare mai bună. Între timp, pretenţiile pasagerilor în privinţa confortului oferit au crescut, mai ales după apariţia unor avioane care permit parcurgerea unor distanţe mai mari fără escală. A crescut totodată şi numărul de clienţi care călătoresc la clasa întâi pe rute internaţionale, odată cu creşterea economiei unora dintre ţările asiatice, astfel că şi companiile aeriene a trebuit să-şi adapteze oferta.

    Dacă în anii ’90 British Airways introdusese scaunele care se puteau întinde la orizontală pentru ca pasagerii să doarmă liniştiţi, Emirates Airlines a plusat, introducând adevărate apartamente pentru pasageri la bordul navelor sale în 2003, iar în 2008 a instalat şi duşuri pentru acei călători care la destinaţie doresc să nu mai piardă vremea la hotel şi să se ocupe direct de afacerile pentru care au venit în locul respectiv.

    Air France nu s-a lăsat nici ea mai prejos, oferind clienţilor de la clasa întâi o sală dedicată de aşteptare la Paris, dotată cu spa şi un restaurant unde le găteşte celebrul maestru bucătar Alain Ducasse. Tot în această sală le sunt verificate paşapoartele, după care sunt duşi la avion cu limuzina. Lufthansa a redus numărul de scaune la clasa întâi, la cererea clienţilor care doreau mai multă intimitate, şi a instalat un sistem special de control al umidităţii, care ar trebui să-i ajute pe aceştia să suporte mai uşor oboseala dată de schimbarea fusului orar.

    Pe Cathay Pacific, clientul este tratat cu şampanie şi caviar şi primeşte o pijama de firmă ca să poată dormi pe scaunul devenit pat, aranjat cu grijă de către o însoţitoare de zbor.

  • CARICATURA ZILEI

    Senatul a adoptat tacit, marţi, o iniţiativă legislativă care prevede ca ziua de 30 noiembrie, în care este sărbătorit Sfântul Andrei, să fie declarată zi de sărbătoare legală, în care nu se lucrează.

    Caricatură de Dan Dumitrescu “Uxi” ©

  • Cum arăta viaţa fără Photoshop

    Vizualul public era rodul unor comenzi de partid şi de stat (în genere stupide, ca un soi de aflare în treabă) uneori şablonarde şi sforăitoare, alteori utile când nu erau pur şi simplu redundante (Nu călcaţi pe iarbă! Atenţie, pericol de moarte! Ascensorul nu funcţionează! Ieşiţi din raza de acţiune a macaralei!), şi care erau puse în operă plastică de mărunţi executanţi (ehe, desenatorul tehnic…, domnişoara secretară cu talent la desen…), ori chiar de importanţi artişti ai momentului, care-şi ofereau însă mici libertăţi de viziune, care doreau să practice perfecţiunea, dar care, forţamente, lăsau loc ezitării, greşelii mărunte dar, vai, cât de umane.

    Această slăbiciune umanizantă a posterului, a anunţului sau a firmei încearcă să o antologheze cei de la Atelierul de grafică care, prin cartea de faţă ne pun la dispoziţie un memento cutremurător pe alocuri, hazliu şi tonic în genere a ceea ce a însemnat agitaţia vizuală şi comunicarea publică în “epoca de aur”. Pe atunci nu exista computerul şi nici softurile infografice, layerele din Adobe erau decupate şi lipite unele peste altele cu gumă arabică sau aracet, fonturile erau rotunjite din peniţă, sau tăiate din polistiren cu “fierăstrăul” construit dintr-o liţă încinsă.

    Premisa acestui proiect de arheologie culturală? O spun chiar cei de la Atelierul de grafică: “Credem că zăbovirea pe construcţia unei forme poate da rezultate mai bune decât permite dinamica zilelor noastre, aşa cum eliminarea intervenţiei directe a omului în zona graficii, să zicem, înseamnă de fapt suprimarea acesteia”. Aşa să fie?

    Ciprian Isaac, Carla Duschka (coordonatori), “Grafică fără computer”, Editura Atelierul de grafică, Bucureşti, 2011