BusinessMagazin

Blog

  • Facebook, spaima vampirilor

    Nu cred că există vreo industrie la fel de secretoasă cum e cea informatică. Urmarea firească este că zvonurile sunt cele care domină lumea ştirilor din domeniu, iar tiparul este mereu acelaşi: nimeni nu vrea să recunoască nimic, dar nici nu neagă categoric. Dacă ar fi să facem o retrospectivă, am constata că multe dintre cele mai fanteziste zvonuri s-au confirmat într-o formă sau alta. Intenţia lui Microsoft de a cumpăra Yahoo! a fost un zvon îndelung negat până în ziua în care a fost confirmat. Telefoanele sub brand Google au fost o ipoteză aparent fără nicio bază până când au fost lansate pe piaţă. Şi exemplele ar putea continua cu toată zvonistica legată de Apple, de tableta de la Amazon şi multe altele.

    Dacă mâine un blog obscur ar pretinde că ştie din surse sigure că Boeing se lansează în industria de biscuiţi, nimeni nu l-ar băga în seamă. În schimb, un zvon conform căruia Facebook intenţionează să producă un smartphone bântuie lumea IT de vreo doi ani şi nu dă semne că s-ar stinge. De curând, pe situl AllThingsD – editat de Walt Mossberg şi patronat de Wall Stret Journal – a apărut o serie de articole care pretind că zvonul a devenit certitudine. Telefonul de la Facebook poartă numele de cod Buffy şi va include nativ (şi adânc) toată funcţionalităţile imensei reţele sociale. Mai mult chiar, se dau şi detalii despre platforma tehnologică – bazată pe o variantă modificată de Android şi folosind HTML5 ca bază pentru aplicaţii – şi chiar detalii despre negocierile cu producătorii: se pare că s-au purtat discuţii cu Samsung şi HTC, iar cel din urmă a fost cel ales. Bineînţeles, HTC a refuzat să comenteze (nu e clar dacă a negat), iar un oficial de la Facebook a refuzat să discute despre Buffy. Dar a expus pe scurt concepţia companiei: orice dispozitiv mobil este mai valoros dacă cuprinde în adâncime caracteristici sociale, iar Facebook colaborează cu operatori, cu fabricanţi, cu proiectanţi de sisteme de operare şi aplicaţii pentru a aduce cât mai multe aspecte sociale către cât mai mulţi utilizatori. În romgleză s-ar zice că “face sens”, având în vedere că Facebook pretinde că are 350 de milioane de utilizatori activi care se conectează de pe dispozitive mobile şi că are relaţii cu 475 de operatori din întreaga lume.

    De fapt, Facebook este prezent de multă vreme pe telefoane, pentru că pe toate platformele există aplicaţii pentru acces la reţeaua socială. Mai mult, HTC şi Motorola au lansat telefoane care au butoane dedicate pentru Facebook, iar unii operatori (în frunte cu Orange) au anunţat deja o serie de telefoane centrate pe Facebook. Însă toate aceste aparate oferă doar o parte din ceea ce este Facebook în browser, iar Buffy ar fi cel care va aduce totul. Un motiv în plus ar putea să fie concurenţa: Google Plus este deja mult mai bine integrat pe telefoanele bazate pe Android şi este clar că Google mizează mult pe zona mobilă. Cum previziunile spun că într-un viitor apropiat internetul va fi accesat mai mult de pe telefoane inteligente şi tablete, Facebook nu-şi permite să rămână în urmă. Pare convingător, nu-i aşa?

    Dar lucrurile nu sunt atât de simple. Deşi un telefon cu Facebook integrat ar putea aduce unele funcţionalităţi interesante (de pildă integrarea prietenilor din reţea în lista de adrese şi în mesagerie), planul are câteva slăbiciuni şi prima se referă la timp: o eventuală lansare nu poate veni mai repede de un an (dar cel mai probabil 18 luni), iar asta în zona mobilă este o eternitate. Mai important mi se pare însă un alt aspect: Facebook nu prea este iubită de utilizatori (deşi se zice că are peste 800 de milioane) şi problemele legate de “privacy” ar putea fi mult mai acute în zona mobilă. Dar mai sunt în joc şi Apple şi Google, care nu vor aplauda apariţia unui concurent. Google chiar poate face ceva în această privinţă, deoarece controlează Android şi ar putea să limiteze funcţiile non-Facebook livrate ramurii respective, punând potenţialii utilizatori într-o grea dilemă: doar Facebook sau tot ce poate oferi Android? Şi ultima, dar cea mai importantă: chiar vă trebuie un telefon Facebook sau funcţiile oferite de alte platforme sunt suficiente când sunteţi pe drum?
    Eu cred că dacă Facebook se vrea pe mobile, un telefon propriu nu-i de mare ajutor şi nici n-ar ajuta la prima listare la bursă. Varianta lui Roger McNamee este că Facebook ar trebui doar să livreze un toolkit software care să-i ajute pe fabricanţi să integreze funcţiile reţelei în propriile telefoane. Probabil că aşa va face, iar Buffy rămâne doar spaima vampirilor. Dar era mai ieftin cu usturoi.

  • Cel mai puternic CEO din farma: Robert Popescu

    “Am fost nu neapărat un student eminent, ci unul foarte bun în zonele care l-au interesat şi mai puţin atent la notele de la materiile neimportante.” Robert Popescu absolvea secţia de calculatoare a Facultăţii de Informatică din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti în 1989. A lucrat două luni şi jumătate în vechiul regim – “o experienţă pe care n-o s-o uit uşor pentru că numai în armată mai dormeam cu capul pe birou patru ore pe zi” – iar apoi a început să se apropie de domeniul în care a a studiat: IT-ul. A primit o ofertă de a face ordine în sistemul informatic al unei companii nou-înfiinţate şi pentru că ştia engleza şi avea simţul comerţului a avansat într-un an în funcţia de director general adjunct. Avea 26 de ani când grupul israelian Eisenberg, cu care compania sa trebuia să fuzioneze, i-a oferit poziţia de şef al reprezentanţei din România. Câştiga de patru ori mai mult decât ca specialist IT în Institutul de Cercetări al Ministerului Industriei Alimentare.

    A încercat apoi să preia contractul de privatizare al TVR2 printr-o licitaţie menită să îmbunătăţească infrastructura de transimisie a postului – “o misiune care a eşuat din cauza situaţiei politice”. Al doilea proiect de care se leagă numele său este cel de construire a primei electrocentrale private din România. În 1994 au început discuţiile pentru o centrală în cogenerare pe locul unde se află astăzi CET Grozăveşti. Un an mai târziu s-a semnat contractul de 100 de milioane de dolari, proiectul era cât pe ce să prindă contur, dar ulterior a fost blocat pentru că nu s-a reuşit garantarea de către stat a unei părţi din suma respectivă. “A fost ca un copil al meu din punct de vedere al efortului depus şi dacă e să mă întrebaţi care e cea mai mare nerealizare din cariera mea ar fi tocmai asta”, spune Popescu, cu trimitere la ceea ce ar fi putut deveni un “stindard al modului de privatizare românesc”. Între 1992 şi 1999 a lucrat în Eisenberg în activităţi comerciale. A vândut de la adidaşi, mingi şi echipamente sportive până la celebrele televizoare NEI, dar a obţinut şi contracte de reprezentanţă ale unor firme de echipamente de aer condiţionat şi de producţie de sticle PET.

    Dezamăgit de mediul politic şi de faptul că n-a reuşit să implementeze proiectul de la Grozăveşti, a decis în 1999 să plece din România cu destinaţia Canada. “Din punctul de vedere al carierei e o decizie ilogică. Dar sunt momente în viaţă când trebuie să dai reset şi să vezi cum arată viaţa şi din alte perspective. Să continui ce făcusem până atunci în România ar fi fost un dead-end.” Aşa vorbeşte Popescu despre perioada de reîmprospătare din cariera sa într-un sistem nou cu alte reguli, principii şi idei de business. El povesteşte că, deşi nu l-a primit cu braţele deschise, Canada era la începutul anilor 2000 un mediu propice pentru informaticieni: “Dacă spuneai două vorbe despre calculatoare în metrou, când ajungeai în staţie venea un recruiter să te întrebe dacă nu vrei un job”. Boomul dot.com i-a oferit slujbe part-time în consultanţa de business sau de IT, iar experienţa combinată din cele două domenii îi e de folos şi astăzi. Familia l-a făcut să revină însă în ţară, iniţial temporar, iar din 2003 s-a stabilit definitiv în ţară. De fapt, încă din 2001 începuse colaborarea cu cei de la distribuitorul de medicamente Relad, iar din 2004 a devenit şeful grupului timp de trei ani şi jumătate.

  • De ce sunt bune rozătoarele la casa omului

    Un studiu recent publicat în “Proceedings of the Royal Society B” şi efectuat într-o zonă din Noua Zeelandă, ţară afectată de scăderea alarmantă a numărului de specii de animale care asigură polenizarea plantelor, arată că noi specii ar putea îndeplini rolul celor dispărute.

    Spre surprinderea cercetătorilor, s-a constatat că şobolanul de casă, specie invadatoare venită din Europa la bordul navelor, contribuie la polenizare, fiind atras de nectarul florilor.

  • Spune-mi ce bei ca să-ţi spun cine eşti! Ce spune băutura aleasă de un bărbat despre personalitatea acestuia

    Whisky cu cola

    Experta în mixologie Dara Mahler, din Manhattan, New York, numeşte această combinaţie “o băutură de weekend pentru bărbaţii la costum”. Un tip care bea whisky cu suc pare că poate să bea opt ore în continuu, timp în care poate încheia şi afaceri, fără a se poticni vreun pic. Poate fi excesiv de macho, dar este direct şi nu îi place să piardă timpul cu jocuri inutile, potrivit glo.msn.com

    Citit imai multe pe www.mediafax.ro

  • Dragoste pe plajă şi aventuri pe fundul mării

    Pentru cei doi, motorul existenţei nu erau banii, ci aventura şi satisfacţia de a vedea Fundaţia Fargo (preocupată cu donaţiile pentru copii sărmani, protecţia animalelor şi conservarea naturii) înflorind şi de a-şi vedea peripeţiile pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume. In timp ce făceau scuba diving în Tanzania, cei doi dau peste vestigiile unui vas confederat aflat pe fundul mării.

    Încercând să aducă la lumină un clopot misterios de la bordul vasului, aventurierii noştri se trezesc confruntaţi cu oamenii ultranaţionalistului mexican Tenocha, care îi urmăresc până în Zanzibar, trecând prin jungla Madagascarului, apoi în Oceanul Indian şi în Indonezia.

    Clive Cussler, “Imperiul pierdut”, Editura Litera, Bucureşti, 2011

  • Toamna arăbească doboară încă un dictator (VIDEO)

    Preşedintele Yemenului, Ali Abdullah Saleh, a acceptat să-şi dea demisia, după 33 de ani în care a condus ţara, dând astfel satisfacţie răscoalei populare care durează de luni de zile. Saleh a acceptat să-i predea puterea vicepreşedintelui Abed Rabbo Mansour Hadi, urmând ca în termen de 90 de zile să fie organizate alegeri prezidenţiale anticipate.

    Acordul este rodul iniţiativelor diplomatice ale SUA şi ale Arabiei Saudite şi îi oferă lui Saleh imunitate în faţa justiţiei, ceea ce i-a dezamăgit însă pe protestatarii yemeniţi. Imunitatea oferită este o răsplată pentru rolul lui Saleh de aliat important al Washingtonului în lupta împotriva Al-Qaida, instalată puternic în Yemen. Confruntat cu revoltele populare, Saleh a refuzat iniţial, la 29 iunie, să semneze un plan de ieşire din criză propus de SUA şi monarhiile arabe din Golful Persic. Acest plan prevedea formarea de către opozanţi a unui guvern de reconciliere şi demisia cel târziu într-o lună a lui Saleh, în schimbul garantării imunităţii pentru el şi rudele sale, toate acestea urmând să se încheie cu alegeri prezidenţiale organizate în decurs de 60 de zile.

  • Milionară la 26 de ani, sau de ce e bine să te refuze editurile

    Tânăra Amanda Hocking, în vârstă de 26 de ani, care s-a specializat pe cărţi de dragoste cu tentă paranormală, în care apar vampiri, trolli şi zombi, nu s-a dat bătută în faţa refuzului editurilor şi a decis să-şi încerce norocul cu o carte din care a reuşit să vândă în prima lună 36 de exemplare. A perseverat, iar vânzările cărţilor ei, disponibile la preţuri cuprise între 99 de cenţi şi 2,99 dolari, au crescut, în ciuda faptului că nu au fost sprijinite de campanii de publicitate, doar datorită cititorilor care le-au cumpărat şi apoi le-au recomandat şi altora.

    Amanda Hocking vinde în prezent, 9.000 de cărţi pe zi, iar succesul online i-a adus şi o ofertă din partea unei edituri tradiţionale, prin intermediul căreia va ajunge la cititorii ce preferă să cumpere cartea în ediţie tipărită dintr-un magazin clasic. Cartea va apărea anul viitor, fiind prima dintr-o nouă trilogie, pentru care Hollywoodul a achiziţionat deja drepturile de ecranizare.

  • Tensiunea creşte în relaţiile Rusiei cu SUA (VIDEO)

    Preşedintele Dmitri Medvedev a spus că încă speră într-o rezolvare diplomatică a situaţiei, însă a adăugat că Rusia va fi nevoită să ia contramăsuri militare, incluzând amplasarea de sisteme de rachete Iskander la Kaliningrad, dacă SUA continuă să construiască scutul în Polonia şi România fără garanţii legale scrise că acesta nu are ca scop o eventuală acţiune contra Rusiei.

    Medvedev a precizat că Moscova s-ar putea retrage şi din noul acord START de control al armamentului şi din celelalte discuţii privind controlul înarmării. NATO a propus anterior ca scutul să fie operat de NATO în colaborare cu Rusia, însă discuţiile pe această temă s-au blocat.

    Duminică a fost rândul premierului Vladimir Putin să lanseze un atac contra SUA şi a UE, de data aceasta pe motiv că acordă prea multă atenţie opozanţilor din Rusia ai Kremlinului şi că acordă politicienilor şi ONG-urilor din opoziţie sprijin financiar.

    “Noi ştim că reprezentanţi ai anumitor ţări se întâlnesc cu opozanţii şi le dau bani, instrucţiuni şi le spun ce să facă pentru a influenţa campania electorală din ţara noastră”, a spus Putin. “E un efort irosit, e ca şi cum ai arunca bani în vânt”, a continuat premierul, sfătuindu-i pe occidentali ca mai bine să folosească banii “pentru a plăti datoria publică a ţărilor lor în loc să promoveze o politică externă atât de costisitoare şi de ineficientă”.

  • Poveşti de vindecat copiii

    Psihologul australian George W. Burns a ajuns la concluzia că poveştile – spuse cu talent şi, în egală măsură, cu artă – ne pot schimba şi vindeca într-un mod mai eficient decât medicamentele sau decât alte terapii complexe. Iar “pacienţii” cei mai sensibili la o astfel de soluţie curativă sunt copiii, adică fiinţele umane cele mai fragile şi mai lipsite de experienţă.

    Metaforele (adică, în accepţiunea autorului, nişte forme de comunicare în care o expresie e deplasată dintr-un câmp al experienţei şi e folosită pentru a comunica ceva despre alt câmp de experienţă) şi poveştile sunt un fel de a oferi copiilor experienţe pe care poate încă nu le-au întâlnit şi de a-i echipa cu abilităţile necesare situaţiilor din viaţa reală.

    Poveştile terapeutice pot anticipa problemele şi provocările pe care un copil le va întâlni şi pot întări abilităţile de rezolvare a problemelor sau potenţialele metode gestionare a acestor provocări, ajutând astfel la pregătirea copilului sau adolescentului pentru momentul când va ajunge la ananghie. Poveştile sunt interactive, educă prin atracţie, scurtcircuitează rezistenţa, trezesc şi hrănesc imaginaţia, creează posibilităţi pentru îndeplinirea obiectivelor şi, mai ales, invită la o luare a deciziilor independentă.

    Pornind de la aceste premise, G. Burns prezintă o detaliată şi inspirată panoramă a felului cum pot fi tinerii “mişcaţi” prin poveşti, indică modalităţile de adaptare a discursului terapeutic şi a subiectului poveştii la tipul de “problemă” cu care se confruntă cel mic. Nu în ultimul rând, deapănă circa o sută de poveşti (cu pattern-uri diferite) încântătoare, pline de tâlc, amuzante sau înduioşătoare pe care să le putem spune copiilor noştri la ceas de cumpănă şi prin care să putem reînnoda o comunicare pe care o credeam întreruptă.

    George W. Burns, “101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi”, Editura Trei, Bucureşti, 2011

  • Cum s-au pricopsit nişte studenţi cu casele altora

    Oraşul Merced din California se află pe locul în al treilea la nivel naţional în materie de locuinţe confiscate pentru neplata împrumuturilor ipotecare, scrie The New York Times. Nenorocirea altora, însă, se dovedeşte de bun augur pentru studenţii filialei din oraş a Universităţii din California, care descoperă acum alternative mai comode faţă de statul în cămin.

    Cum filiala din Merced nu are încă spaţiu de cazare pentru toţi studenţii înscrişi, mulţi dintre ei îşi găsesc locuinţe în oraş, în condiţii pe care altadată nu le-ar fi avut. Studenţii se asociază să închirieze case cu piscină, multe camere şi garaj pentru câteva maşini, constatând că, în general, plătesc mai puţin decât ar plăti la cămin pentru cazare şi masă.

    Cum multe case din oraş sunt goale, fiind construite de investitori în vremuri mai bune, când se spera că deschiderea filialei universităţii va ajuta la creşterea economiei locale, studenţii sunt acum nişte clienţi bineveniţi, iar instalarea lor în case elimină riscul devastării acestora de către vandali. Tinerii pot fi deranjaţi însă de aceştia în caz că locuiesc lângă o casă goală.

    Pe lângă faptul că locuiesc în condiţii mai bune decât la cămin, studenţii învaţă şi să se gospodărească singuri, pornind de la modul de parcare a maşinilor astfel încât să nu-şi încurce colocatarii până la cumpărarea alimentelor, îngrijirea peluzei sau a grădinii ori spălatul rufelor.