BusinessMagazin

Tag: viata

  • Cât de ticălos a fost Steve Jobs şi cum va prezenta Hollywoodul asta

    Viaţa lui Steve Jobs a devenit în ultimii ani subiect de filme şi documentare. Dar calitatea producţiilor lasă mult de dorit, iar speranţele publicului se îndreaptă către filmul care va debuta la sfârşitul acestei săptămâni şi care poartă numele fondatorului Apple.

    Noul film, numit chiar Steve Jobs, îl prezintă pe acesta într-o lumină diferită, exploatând duritatea cu care el îşi trata angajaţii şi propria familie. Scenariul a pornit numeroase controverse, iar CEO-ul actual al Apple, Tim Cook, l-a numit pe scenaristul Aaron Sorkin „un oportunist“.

    Lauren Powell Jobs, văduva celui care a pus bazele companiei Apple, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru ca filmul să nu vadă lumina zilei. Potrivit Daily Mail, Powell Jobs i-a contactat personal pe Leonardo DiCaprio şi Christian Bale, pentru a-i convinge să nu accepte rolul principal. În cele din urmă, rolul lui Steve Jobs va fi interpretat de Michael Fassbender, chiar dacă acesta nu a fost prima opţiune a producătorilor. Văduva lui Steve Jobs a încercat chiar să blocheze finanţarea producţiei, determinându-i pe cei de la Sony să cedeze drepturile de distribuţie celor de la Universal.

    Aaron Sorkin şi-a bazat scenariul, în mare măsură, pe biografia lui Jobs semnată de Walter Isaacson, carte pe care Lauren Powell Jobs o consideră „nedreaptă“. „Ne-a spus de nenumărate ori că nu îi place cartea şi că un film bazat pe această carte nu va reflecta cu acurateţe viaţa lui Steve“, a declarat producătorul Scott Rudin pentru Wall Street Journal. El a mai spus că i-a oferit lui văduvei lui Jobs posibilitatea de a viziona filmul înainte să ajungă pe marile ecrane, dar aceasta l-a refuzat.

    Filmul, care îi mai are în distribuţie pe Kate Winslet şi Seth Rogen, părea că nu va mai ajunge în sălile de cinema. Regizorul Danny Boyle a recunoscut problemele ridicate atât de Lauren Powell Jobs cât şi de Apple: „Am trecut prin momente dificile, dar nu mai are rost să le detaliem“.

    Danny Boyle nu a fost nici el prima opţiune pentru scaunul de regizor, fiind cooptat după ce David Fincher a cerut un salariu de 10 milioane de dolari şi un buget de 45 de milioane – mai mult decât a fost dispusă Sony să investească în film.
    „Steve Jobs“ nu este primul film despre viaţa celui care a dat lumii Apple; alte trei filme de lungmetraj l-au avut ca personaj principal – Pirates of Silicon Valley, iSteve şi Jobs.

    PIRATES OF SILICON VALLEY este un film de televiziune din 1999 care aduce în prim-plan competiţia dintre Bill Gates, fondatorul Microsoft, şi Steve Jobs. Distribuţia i-a inclus pe Noah Wyle în rolul lui Jobs (ER, A Few Good Men) şi Anthony Michael Hall în rolul lui Gates (The Breakfast Club, Edward Scissorhands), iar regia a fost semnată de Martyn Burke (Witnesses, Under Fire: Journalists in Combat).

    Filmul a primit recenzii destul de bune, dar faptul că a fost lansat doar pe micile ecrane a limitat mult potenţialul său. Pirates of Silicon Valley rămâne însă, până în ziua de azi, cel mai bun film avându-l ca personaj central pe Steve Jobs.

    ISTEVE (2013) a fost o parodie lansată online la scurt timp după moartea lui Jobs. Rolurile principale au fost semnate de Justin Long (Veronica Mars, Best Man Down), Jorge Garcia (How I Met Your Mother, Fringe, Lost) şi Art Evans (Die Hard, Metro, Fright Night), în vreme ce regia a fost semnată de Ryan Perez, cunoscut mai mult pentru scurt-metraje. Filmul nu s-a luat în serios şi nu a fost luat în serios; este considerat drept cel mai slab proiect legat de viaţa fondatorului Apple.

    JOBS (2013) este singurul film din această listă care a ajuns pe marile ecrane. Avându-l pe Ashton Kutcher în rolul principal, Jobs a beneficiat de un marketing impresionant, dar a dezamăgit la mai multe capitole. Interpretarea lui Kutcher este primul lucru care vine în minte: actorul dovedeşte încă o dată că locul său este în comedii şi nu în filme cu un puternic accent dramatic. Josh Glad (Love and Other Drugs, The Wedding Ringer), Lukas Haas (Inception, Witness) şi Dermot Mulroney (The Grey, About Schmidt) completează distribuţia, iar scenariul şi regia sunt semnate de Matt Whiteley, respectiv Joshua Michael Stern (Swing Vote, Neverwas).

    Având în minte aceste încercări nereuşite de a-l portretiza pe unul dintre cei mai de succes antreprenori ai ultimului secol, spectatorii îşi pun speranţe mari în filmul semnat de Danny Boyle. Fassbender este un actor nominalizat la Oscar, iar Winslet şi Boyle sunt câştigători ai acestui premiu. Aşteptările sunt astfel justificate, dar rămâne de văzut dacă Steve Jobs va fi într-adevăr un film reuşit.

     

  • Cât de ticălos a fost Steve Jobs şi cum va prezenta Hollywoodul asta

    Viaţa lui Steve Jobs a devenit în ultimii ani subiect de filme şi documentare. Dar calitatea producţiilor lasă mult de dorit, iar speranţele publicului se îndreaptă către filmul care va debuta la sfârşitul acestei săptămâni şi care poartă numele fondatorului Apple.

    Noul film, numit chiar Steve Jobs, îl prezintă pe acesta într-o lumină diferită, exploatând duritatea cu care el îşi trata angajaţii şi propria familie. Scenariul a pornit numeroase controverse, iar CEO-ul actual al Apple, Tim Cook, l-a numit pe scenaristul Aaron Sorkin „un oportunist“.

    Lauren Powell Jobs, văduva celui care a pus bazele companiei Apple, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru ca filmul să nu vadă lumina zilei. Potrivit Daily Mail, Powell Jobs i-a contactat personal pe Leonardo DiCaprio şi Christian Bale, pentru a-i convinge să nu accepte rolul principal. În cele din urmă, rolul lui Steve Jobs va fi interpretat de Michael Fassbender, chiar dacă acesta nu a fost prima opţiune a producătorilor. Văduva lui Steve Jobs a încercat chiar să blocheze finanţarea producţiei, determinându-i pe cei de la Sony să cedeze drepturile de distribuţie celor de la Universal.

    Aaron Sorkin şi-a bazat scenariul, în mare măsură, pe biografia lui Jobs semnată de Walter Isaacson, carte pe care Lauren Powell Jobs o consideră „nedreaptă“. „Ne-a spus de nenumărate ori că nu îi place cartea şi că un film bazat pe această carte nu va reflecta cu acurateţe viaţa lui Steve“, a declarat producătorul Scott Rudin pentru Wall Street Journal. El a mai spus că i-a oferit lui văduvei lui Jobs posibilitatea de a viziona filmul înainte să ajungă pe marile ecrane, dar aceasta l-a refuzat.

    Filmul, care îi mai are în distribuţie pe Kate Winslet şi Seth Rogen, părea că nu va mai ajunge în sălile de cinema. Regizorul Danny Boyle a recunoscut problemele ridicate atât de Lauren Powell Jobs cât şi de Apple: „Am trecut prin momente dificile, dar nu mai are rost să le detaliem“.

    Danny Boyle nu a fost nici el prima opţiune pentru scaunul de regizor, fiind cooptat după ce David Fincher a cerut un salariu de 10 milioane de dolari şi un buget de 45 de milioane – mai mult decât a fost dispusă Sony să investească în film.
    „Steve Jobs“ nu este primul film despre viaţa celui care a dat lumii Apple; alte trei filme de lungmetraj l-au avut ca personaj principal – Pirates of Silicon Valley, iSteve şi Jobs.

    PIRATES OF SILICON VALLEY este un film de televiziune din 1999 care aduce în prim-plan competiţia dintre Bill Gates, fondatorul Microsoft, şi Steve Jobs. Distribuţia i-a inclus pe Noah Wyle în rolul lui Jobs (ER, A Few Good Men) şi Anthony Michael Hall în rolul lui Gates (The Breakfast Club, Edward Scissorhands), iar regia a fost semnată de Martyn Burke (Witnesses, Under Fire: Journalists in Combat).

    Filmul a primit recenzii destul de bune, dar faptul că a fost lansat doar pe micile ecrane a limitat mult potenţialul său. Pirates of Silicon Valley rămâne însă, până în ziua de azi, cel mai bun film avându-l ca personaj central pe Steve Jobs.

    ISTEVE (2013) a fost o parodie lansată online la scurt timp după moartea lui Jobs. Rolurile principale au fost semnate de Justin Long (Veronica Mars, Best Man Down), Jorge Garcia (How I Met Your Mother, Fringe, Lost) şi Art Evans (Die Hard, Metro, Fright Night), în vreme ce regia a fost semnată de Ryan Perez, cunoscut mai mult pentru scurt-metraje. Filmul nu s-a luat în serios şi nu a fost luat în serios; este considerat drept cel mai slab proiect legat de viaţa fondatorului Apple.

    JOBS (2013) este singurul film din această listă care a ajuns pe marile ecrane. Avându-l pe Ashton Kutcher în rolul principal, Jobs a beneficiat de un marketing impresionant, dar a dezamăgit la mai multe capitole. Interpretarea lui Kutcher este primul lucru care vine în minte: actorul dovedeşte încă o dată că locul său este în comedii şi nu în filme cu un puternic accent dramatic. Josh Glad (Love and Other Drugs, The Wedding Ringer), Lukas Haas (Inception, Witness) şi Dermot Mulroney (The Grey, About Schmidt) completează distribuţia, iar scenariul şi regia sunt semnate de Matt Whiteley, respectiv Joshua Michael Stern (Swing Vote, Neverwas).

    Având în minte aceste încercări nereuşite de a-l portretiza pe unul dintre cei mai de succes antreprenori ai ultimului secol, spectatorii îşi pun speranţe mari în filmul semnat de Danny Boyle. Fassbender este un actor nominalizat la Oscar, iar Winslet şi Boyle sunt câştigători ai acestui premiu. Aşteptările sunt astfel justificate, dar rămâne de văzut dacă Steve Jobs va fi într-adevăr un film reuşit.

     

  • Secom a investit 40.000 de euro într-un magazin din Braşov

    Compania de soluţii de medicină integrativă pentru un stil de viaţă sănătos se extinde cu un magazin în Braşov. Magazinul, întins pe o suprafaţă de 63 mp, este obiectul unei investiţii de aproximativ 40.000.

    Magazinul este cel de-al 7-lea din portofoliul companiei, reţeaua de retail Secom fiind inaugurată în aprilie 2013.  Compania deţine patru magazine în Bucureşti şi câte un magazin în Iaşi, Ploieşti şi Braşov.

    Compania Secom este specializată în importul, promovarea şi comercializarea de produse naturale pentru sănătate şi frumuseţe. Portofoliul Secom include: vitamine şi minerale, extracte standardizate din plante, fructe şi legume, formule fito-homeopate, ciuperci medicinale, extracte glandulare, aminoacizi, enzime, probiotice şi prebiotice, o linie specială de suplimente alimentare pentru copii, creme medicinale şi fito-dermatocosmetice.

     

  • Atracţia marţiană. Cine şi când va ajunge pentru prima oară pe planeta roşie

    „Suntem prinşi într-o mare de gheaţă. Ne-am spus toate poveştile care ne-au trecut prin cap, reale şi imaginare. Timpul cântăreşte greu deasupra noastră, în timp ce întunericul avansează încet“, a scris Frederick Cook pe 21 martie 1898 în jurnalul său de călătorie. Cook se înscrie astfel în şirul nesfârşit de eroi prin care omenirea şi-a depăşit fragilitatea şi a îmblânzit sălbăticia.

    Frederick Cook a făcut parte din primul echipaj care a explorat pe timp de iarnă Antarcticul. El a fost doctorul echipajului şi s-a aventurat alături de alţi 18 oameni în această expediţie. Echipa era format din nouă belgieni, şase norvegieni, doi polonezi, un român şi un american. Biologul român Emil Racoviţă a fost primul care a studiat viaţa animalelor din Antarctic. Acesta a rămas în istoria ştiinţei ca descoperitor al balenei cu cioc. A fost o expediţie grea, în condiţii de neimaginat, pe durata căreia un tânăr belgian de 21 de ani şi-a pierdut viaţa.

    La mai bine de o sută de ani distanţă, NASA a anunţat că a găsit semne care indică prezenţa apei pe planeta Marte. Aceste semne sunt dovezi spectrale ale prezenţei sărurilor hidratate pe planeta roşie, fâşii de sare hidratată ce apar pe scoarţa planetei şi sunt în mod direct asociate cu fluxurile de apă care curg în mod periodic pe Planeta Roşie, ceea ce ar duce la posibilitatea susţinerea vieţii omeneşti în viitor.

    Descoperirea a stârnit reacţii în lumea întreagă şi a readus în prim-plan expediţia omului pe Marte. NASA a trimis vehicule automate în 2004 şi în 2012, Opportunity şi Curiosity. Maşinării care chiar acum explorează suprafaţa planetei şi studiază climatul şi evoluţia scoarţei planetei, iar în 2020 se plănuieşte trimiterea unui alt vehicul menit să testeze tehnologia extragerii oxigenului din atmosfera planetei, iar prima misiune de explorare cu echipaj uman pe orbită este programată pentru anul 2033, urmată de aterizarea în 2039.

    Între timp însă SpaceX, programul spaţial al lui Elon Musk, ar putea ajunge primul pe Marte. Musk a declarat că vrea să trimită 1 milion de oameni pe Marte, iar primii ar trebui să ajungă până în 2030. Acesta şi-a anunţat planurile de a trimite oameni pe planeta roşie încă din 2007, iar în 2014 SpaceX a început să lucreze la Mars Colonial Transporter, o navă care ar putea trimite în spaţiu 100 de oameni. Elon Musk a promis să ofere mai multe detalii despre modul cum vrea să realizeze acest lucru la finalul anului. Conform unei case de pariuri din Las Vegas, SpaceX are cele mai mari şanse să ajungă pe Marte, cu o cotă de 5 la 1, pe când NASA are o cotă de 80 la 1.

    Şi alte entităţi şi-au manifestat dorinţa de a trimite oameni pe Marte. Mars One este una dintre ele şi vrea ca, peste 10 ani, un grup de patru oameni să aterizeze pe suprafaţa aridă şi prăfuită a lui Marte. Este proiectul care a făcut vâlvă, mai ales atunci când au anunţat că 200.000 de oameni s-au oferit voluntari pentru o misiune fără întoarcere. Număr care se pare că a cam fost umflat de vreo 10 ori, cel real fiind undeva la 2.000 de oameni, conform lui Joseph Roche, unul dintre candidaţii care şi-au povestit experienţa în cadrul Mars One.

    Roche are un doctorat în fizică şi astrofizică şi a ajuns pe o listă de 100 de candidaţi selectaţi pentru această călătorie. Te-ai gândi că, pentru a călători în spaţiu, este nevoie de oameni bine pregătiţi şi testaţi riguros. Ei bine, aici lucrurile devin tragicomice. Procesul de selecţie al Mars One este unul simplu: candidatul completează un chestionar, încarcă un videoclip pe site-ul companiei şi este supus unei examinări medicale din partea unui doctor, pe care chiar candidatul trebuie să-l găsească. Iar la final este supus unui interviu de 10 minute prin Skype. În comparaţie, şi testarea la Masterchef este mai riguroasă. Pe lângă asta au apărut multe probleme, care fac ca proiectul să pară mai mult o glumă proastă decât ceva realist, printre care faptul că Mars One crede că are nevoie de doar 6 miliarde de dolari pentru a realiza această călătorie şi faptul că le cere tuturor candidaţilor bani pentru sponsorizare, iar proiectul chiar avea în spate un reality show, care s-a retras de curând.

    În plus fizicianul teoretician, Gerard ’t Hooft, care apare pe site-ul Mars One în calitate de consultant, a spus că planul de a începe colonizarea pe Marte din 2025 este unul nerealist. O expediţie umană pe Marte o să aibă loc în următorii 100 de ani, nu peste 10 ani, după cum se laudă Mars One, şi va fi nevoie de mult mai mulţi bani, este de părere Hooft.

    Popularitatea Planetei Roşii a crescut şi mai mult datorită Hollywoodului. Marte a fost surprinsă pe film încă din 1924 prin pelicula Aelita: Queen of Mars, apoi alte zeci de producţii şi-au imaginat lumea Planetei Roşii, fie ca pe un wild west cu alieni şi mutanţi precum în Total Recall, fie ca pe una pustie ca în Red Planet. Cea mai recentă producţie este The Martian (regizat de Ridley Scott, cel care ne-a adus Alien), o peliculă în care astronautul Mark Watney, interpretat de Matt Damon, a rămas singur pe planetă şi trebuie să supravieţuiască şi să găsească un mod de a contacta oamenii de pe Pământ.

    Întrebarea rămâne, odată ajuns acolo, ce este de făcut? Cu toţii ştim că Planeta Roşie nu este prietenoasă, ci chiar un pic mortală. Însă nu tot timpul a fost aşa, în urmă cu miliarde de ani Marte se asemăna foarte mult cu Pământul, avea o atmosferă densă, avea râuri şi emisfera de nord era acoperită de un ocean cu o adâncime de 11 metri. Între timp, apa a îngheţat, iar atmosfera s-a subţiat, în prezent fiind compusă în proporţie de 95% din CO2.

    Dacă oamenii ar ajunge pe Marte, aceştia ar supravieţui doar într-un fel acvariu care i-ar proteja de radiaţii şi de atmosfera toxică, dar omenirea nu se poate dezvolta într-un asemenea mediu şi am fi nevoiţi să modelăm planeta după chipul şi asemănarea Pământului: terraformarea planetei. Iar primul pas ar fi introducerea unor gaze de seră care să încălzească şi eventual să topească gheaţa, apoi după ce clima ar deveni mai caldă ar urma cultivarea plantelor pentru fotosinteză, lucru care ar transforma CO2 în oxigen. Odată cu eliberarea oxigenului, în atmosferă se va forma un strat de ozon în jurul planetei care va proteja omenirea de razele ultraviolete.

    Viitorul umanităţii este în spaţiu, o spune şi Stephen Hawking. Poate peste 100 de ani nu o să vorbim doar de o „ploaie în luna lui Marte“, ci de una chiar pe Marte.
     

  • Cât de tare înşală aparenţele: Unul dintre cei mai în vogă fotografi din New York este de fapt un VAGABOND. Povestea incredibilă a unui om care părea să ducă o viaţă de vis

    Fotograful Mark Reay este omul cu care dacă te-ai întâlni întâmplător pe stradă ai crede că-şi trăieşte viaţa la fel ca toţi ceilalţi oameni din industria fashion, iar asta te duce cu gândul la un stil cel puţin confortabil. Pozează pentru reviste renumite, se îmbracă în costume bine croite, îşi petrece timpul cu modelele – cum ar putea deci să nu îi meargă bine?

     
     

  • „Bine aţi venit în capitalism 3.0“ sau în hipercapitalism? Sau în sharing economy?

    Digitalizarea a bulversat în profunzime societatea. De la economie, sănătate, muncă la viaţa privată şi la politică, nimic n-a rămas neatins. Prin cartea „Bienvenue dans le capitalisme 3.0“ (Bine aţi venit în capitalism 3.0), jurnaliştii francezi Sandrine Cassini şi Philippe Escande propun un plonjon în lumea capitalismului secolului XXI, în cea de-a treia revoluţie industrială. Publicaţia Les Echos redă câteva idei din această carte.

    Maşinăria digitală este pe cale să atace toată societatea şi nimeni nu va scăpa nevătămat. Lumea se schimbă la toate nivelurile, de la cele mai concrete – chemarea unui taxi, rezervarea unei camere la hotel, fabricarea unei maşini -, la cele nepalpabile – comportamentul, modul de a gândi, de a trăi şi de a organiza societatea. Acesta este principiul marilor revoluţii industriale, care se propagă în toate sectoarele, cizelând societatea şi aducând beneficii materiale. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Viaţa plină de frustrări a unui proprietar de franciză McDonald’s

    Al Jarvis avea 16 ani când a început să lucreze în cadrul unui restaurant McDonald‘s din Saginaw, un oraş din Michigan, în 1965. Primul său client a comandat un meniu All-American: un burger, cartofi prăjiţi şi un shake pentru 52 de cenţi. În curând, Jarvis ajunsese să lucreze 50 de oră săptămânal şi să recupereze orele pierdute de somn la şcoală. A renunţat chiar şi la colegiu pentru a se ocupa de managementul restaurantelor, iar până în 1977 devenise consultant pentru proprietari de franciza McDonald’s pe care îi ajuta să deschidă restaurante în statul Michigan – descriu jurnaliştii de la publicaţia Business Week povestea unuia dintre cei mai vechi angajaţi al lanţului american de fast-food.

    Ulterior, Jarvis a cumpărat un restaurant McDonald‘s, iar pe parcursul anilor a angajat sute de persoane, a văzut zeci de articole de meniu intrând şi iesind din acesta şi a petrecut 4-5 ore pe zi, cinci sau şase zile pe săptămână, administrând restaurantul. Jarvis a lucrat 50 de ani  la McDonald’s şi, la şase luni după aceasta perioadă, a decis sa vanda cele doua restaurante pe care ajunsese sa le detina. “Când vedeam cozile ce ajunsesera sa se creeze la drive-thru, simteam o durere in stomac. Oamenii erau diferiţi, compania era diferită. Devenise foarte frustrant”, explica el, referindu-se la modul diferit in care functiona compania, un exemplu in acest sens fiind faptul ca devenise imposibil pentru angajati sa livreze rapid produsele cerute de clienti in timp util.

    Există 5.000 de francize McDonald’s în toată lumea, iar acestea genereaza o treime din veniturile companiei, potrivit Business Week. ”McDonald’s a fost extrem de bun cu mine. Cred în brand.” Dar, la fel ca alţi proprietari de franciza, Jarvis se întreabă dacă directorii din sediile centrale ale companiei vor putea să inoveze pentru a-şi respecta promisiunea de a livra in continuare mâncare gustoasă rapid, promisiune făcută la inceputurile comapaniei. Experienţa lui Jarvis sugerează că răspunsul este nu şi, spre deosebire de alţi proprietari de franciza care nu doresc să comunice presei obsevaţiile lor, Jarvis a acceptat să povestească Business Week părerea sa.

    ”Nu cred că ştiu ce vor să facă”, a spus el referindu-se la executivii de top ai McDonald’s. Ei spun ca ar trebui să ne întoarcem la modul iniţial de a face afaceri, apoi fac burgeri customizaţi şi vorbesc despre micul dejun care va putea fi comandat toată ziua.(…) Îmi pare rău pentru manageri şi pentru echipă. Nu aceea este nişa noastră. Noi facem burgeri şi cartofi prăjiţi.”

    Pentru prima dată în cel puţin trei decenii, McDonald’s va închide mai multe restaurante în Statele Unite ale Americii decât va inaugura. Vanzarile celor 59 de locatii inchise au inregistrat scaderi în ultimele 10 trimestre si, potrivit Business Week,  acţiunile companiei au subperformat in indexul Standar&Poor în ultimii trei ani calendaristici. McDonald’s vrea să concureze cu Starbucks, Chick-fil-A şi Jamba Juice, încercând să pună prefixul Mc oricărui trend observant pe piaţa. ”Fac prea multe”, spune Bob Goldin, vicepreşedinte executiv şi cercetător în cadrul Technomic. ”Nu par să mai fie cei mai buni la nimc.”

    În această vară, McDonald’s a crescut salariile angajaţilor din restaurantele deţinute de companie cu cel puţin un dolar peste minimul local. Acest lucru pune de asemenea presiune asupra proprietarilor de franciza. De asemenea, la începutul lunii septembrie, McDonald’s a anunţat că va începe să ofere micul dejun pe parcursul întregii zile în Statele Unite ale Americii, iar acest lucru va aduce schimbări în restaurante care necesită investiţii cuprinse între aproximativ 500 şi 5000 de dolari pentru echipament – presiune care va cădea din nou, mai ales pe proprietari de franciza.

    Restaurantele cumparate de Jarvis functioneaza langa alte restaurant, parte din lanturi internationale: Burger King, Pizza Hut, KFC, Subway, etc. Jarvis a crezut că poate aduce restaurantul la break even în şase luni, iar acest lucru a durat 18.

    Câteva din tensiunile proprietarilor de francize McDonald’s vin de la  sediile centrale ale companiei. McDonald’s deţine doar 18% din restaurantele  deschise în toată lumea, dar controlează terenurile şi clădirile în care se află majoritatea dintre acestea. McDonald’s are o taxă de franciză care variază între 8,5% şi 15% din veniturile unui restaurant, depinzând de locaţie şi de alţi factori. Astfel, operatorii au griji legate de ce rămâne după plata chiriei, redeventelor, fondului de salariu şi a altor cheltuieli. În general, se descurcă bine, scrie Business Week. Jarvis nu a discutat despre veniturile sale cu jurnaliştii de la publicatia americana, dar nu este neobişnuit pentru proprietari să ajungă la venituri cu sume de şase cifre, potrivit lui Arturs Kalnis, profesor de management axat pe studiul francizelor. Un proprietar care în mod obişnuit lucrează în cadrul McDonald s poate să ajungă la un salaraiu de manager de 108.000 de dolari, pe lângă alte beneficii.

    Presiunile asupra proprietarilor de franciza devin mai mari in contextual in care executivii McDonald’s insistă asupra unui nou produs precum cafeaua McCafe şi cer între 15.000 şi 20.000 de dolari pentru un aparat de făcut espresso. Proprietarul de franciza şi nu compania plăteşte pentru acesta.

    Ambele părţi sunt multumite când anumite investiţii determină recuperarea rapidă a costurilor, iar Jarvis oferă exemplul unui spaţiu de joacă deschis în restaurantul său care i-a crescut numărul de clienţi.

    În 2013, McDonald’s a lansat McWrap-ul. Directorii considerau că acest produs este ideal pentru noua generaţie. Politica McDonald’s spune ca 90 de secunde este sunt suficiente pentru servirea fiecărui client, aspect pe care Jarvis l-a găsit imposibil de implementat după introducerea McWrap-ului, a cărui realizare dura cel puţin 20 de secunde.

    Un alt impas de care s-a lovit Jarvis a fost ca, la cererea conducerii McDonald’s, a încercat să ţină deschis restaurantul timp de 24 de ore în 2009. Pentru a menţine break even-ul,avea nevoie de vânzări de 100 de dolari pe oră, dar în intervalul orar 2 a.m. – 4 a.m. obţinea doar 15-20 de dolari. Nu si-a atins tinta de vanzari, astfel ca a renunţat după două luni de funcţionare in acest regim. I-a plăcut totuşi ideea conducerii companiei de a adăuga un al doilea drive thru. Acesta a fost obiectul unei investitii de 100.000 de dolari. Chiar şi aşa, cozile continuau în continuare să apară în timp ce angajaţii lui încercau să livreze comenzile din ce in ce mai complexe. Până la începutul anului 2014, după mai mulţi ani de vânzări lente, Jarvis a decis să vândă ambele sale restaurante.

    ”Adevărul este că am avut rezultate slabe în ultimul timp”, a declarat CEO-ul McDonald’s, Steve Easterbrook, in cadrul unui interviu citat de Business Week. McDonald’s este în continuare cel mai mare lanţ de restaurante din piaţa fast-food din Statele Unite ale Americii, ce are o valoare totală de 222 de miliarde de dolari. Compania a făcut faţă unor momente dificile, un exemplu al strategiei acesteia fiind în anul 2003, când au lansat strategia ”Plan to Win.” Compania a renunţat atunci la axarea pe deschiderea de noi locaţii în favoarea aducerii de mai mulţi clienţi în cele existente, cu produse mai atractive: spre exemplu, a schimbat modul de realizare a burgerilor, ce au devenit mai suculenţi în urma unui procedeu diferit de pregătire, a adăugat produse solicitate de clienţi, precum băuturile neacidulate ori salatele.

    S-a concentrat pe un serviciu mai prietenos şi mai rapid şi a introdus prima campanie de publicitate globală, ”I m lovin it”, a declarat CEO-ul McDonalds. Easterbrook a declarat că vrea ca McDonald’s să răspundă mai rapid trendurilor în domeniul food şi în acelaşi timp să îmbunătăţească serviciul – prin simplificarea companiei – prin reducerea numărului de produse din meniu şi alocarea de mai mult control proprietarilor de franciza.

    Easterbrook şi-a propus de asemenea să vândă 3.500 din cele 6.700 de restaurante deţinute de companie proprietari de francizalor în următorii trei ani. Compania ar ajunge astfel să deţină 10% din numărul total de restaurante. Spre comparaţie, Burger King deţine doar 1% din lanţul de restaurante.

  • Opinie Lavinia Raşca: Şi antreprenorii plâng câteodată, nu-i aşa? (II)

    Relatam, în articolul anterior, povestea adevărată şi tristă a unui antreprenor nefericit – bolnav, blazat şi rămas singur. Cum a ajuns aşa? Nu l-a preocupat să afle ce-şi doreşte, de fapt; a pus verbul „a avea” înainte de verbul „a fi” şi a crezut că succesul în afaceri îi va aduce fericirea, când, de fapt, este exact invers; nu a tratat cu aceeaşi atenţie cele patru laturi ale vieţii: personală (fizică, spirituală, emoţională, intelectuală – fig. 1), de familie, socială, profesională; a pierdut suportul şi dragostea celor din jur; şi-a irosit energia.


    Spre deosebire de acest personaj, sunt foarte mulţi antreprenori de succes care se simt în acelaşi timp împliniţi, pentru că îşi trăiesc valorile şi misiunea. Alţii învaţă din greşeli şi din eşecuri, fac schimbări în viaţa lor şi merg mai departe cu seninătate, înainte de a-i părăsi toată lumea şi de a se îmbolnăvi. Aşa cum arătam în articolul anterior, este nevoie de o filosofie personală clară, de sprijinul celor apropiaţi, de gândire pozitivă şi de o bună energie. Toate acestea se întrepătrund şi se influenţează reciproc. Degeaba este filosofia de viaţă corectă şi clară, dacă lipseşte energia de a o pune în practică.

    Energia, definită ca fiind capacitatea de a lucra, are patru izvoare: corpul, emoţiile, mintea şi spiritul. Cele patru tipuri de energie (fizică, emoţională, spirituală, mentală – fig. 2) pot fi reînnoite şi dezvoltate cu ajutorul unor obiceiuri sănătoase: orar de somn, de mişcare, de hrană, de lectură, de scris, de introspecţie, de învăţat, de concentrare asupra lucrurilor profesionale majore, de interacţiune cu colegii şi cu prietenii, de contribuţie în folosul comunităţii şi altele. Pot părea prea multe, dar nu sunt imposibil de respectat, cu două condiţii: simplificarea şi combinarea.

    De exemplu, nu este absolut necesar mersul la sală, în celălalt capăt al oraşului, exerciţiile fizice se pot face şi acasă. Plimbările pe străzi liniştite pot fi prilejuri de a admira natura, dar şi de a respira adânc aer curat, de a reflecta la lucruri importante, de a asculta muzica favorită sau audio book-uri. Foarte mulţi oameni de succes – gânditori şi speakeri motivaţionali, oameni de afaceri, sau consultanţi, începând cu Anthony Robbins sau Robin Sharma şi continuând cu Bill Gates, Steward Friedman, Daniel Goleman, Verne Harnish – pledează pentru setarea unor astfel de obiceiuri. Cred că merită încercat.

    Când vine vorba despre corp, odihna de calitate regenerează neuronii şi ţesuturile; mobilizarea articulaţiilor ajută la buna circulaţie a sângelui, dar şi a energiei prin organism, la secreţia hormonilor fericirii; nutriţia corectă (în cantităţi raţionale, fără exces de zahăr, carbohidraţi, grăsimi animale, alcool sau sucuri ambalate), hidratarea, respiraţia în aer curat şi hidratarea ajută şi ele la refacerea ţesuturilor şi transmit către creier hidrogenul şi oxigenul necesare pentru regenerare, dar şi pentru calitatea deciziilor şi pentru creativitate.

    Controlul emoţiilor îmbunătăţeşte calitatea energiei şi rezistenţa la presiunile externe. Dar, pentru asta, sunt necesare perioade de refacere, fără de care energia se risipeşte şi oamenii devin fie iritabili şi nervoşi, fie anxioşi şi nesiguri pe ei. Astfel de stări duc la fricţiuni şi la deteriorări de relaţii, deci la nefericire.

    Pentru a le evita, propun cinci metode, foarte utile: (1) să vă gândiţi bine şi să puneţi pe hârtie, în fiecare seară, trei lucruri care v-au satisfăcut în cursul zilei – cu timpul vor fi cu siguranţă tot mai multe de scris; (2) să vă recunoaşteţi problemele la timp, când le mai puteţi analiza calm şi când puteţi lua decizii înţelepte; (3) când intraţi în stări negative, respiraţi abdominal, adânc şi prelung – calmează şi ajută la concentrare; (4) să recunoaşteţi şi să exprimaţi, verbal sau în scris, sentimentele de apreciere şi de recunoştinţă faţă de cei din jur – este de ajutor pentru receptori, dar în primul rând pentru emitenţi; (5) să adoptaţi o poziţie corectă faţă de ceea ce vi se întâmplă. E inutil şi nociv să luaţi poziţia de victimă şi să daţi vina pe alţii sau pe cine ştie ce. Mai bine răspundeţi la trei întrebări: „Ce aş gândi dacă aş fi în pielea celorlalţi?”, „Ce voi gândi despre situaţia asta peste un timp?” şi – neapărat şi indiferent cât de grave sunt consecinţele situaţiei – „Ce am de învăţat?”.

    Legat de energia mentală, s-a dovedit cât de neeficient este multitaskingul. Prin efectuarea mai multor lucruri în paralel şi deplasarea alternativăa atenţiei, timpul necesar finalizării activităţii principale creşte cu 25%. Tot mai mulţi specialişti pledează pentru exersarea atenţiei şi concentrarea totală, neîntreruptă, timp de 90-120 de minute, asupra unei singure activităţi, alternativ cu pauze totale, adevărate. Keller şi Papasani recomandă concentrarea, timp de patru ore pe zi, asupra acelui singur lucru, considerat cel mai important la un moment dat, până la finalizare, următorul asemenea lui fiind început abia ulterior. Pentru dezvoltarea energiei mentale, mai sunt importante lectura, consemnarea impresiilor, meditaţiile de concentrare a atenţiei.

    Energia spiritualăeste influenţată pozitiv de sentimentul că activitatea desfăşurată corespunde cu valorile, cu misiunea personală şi cu priorităţile. Concentrarea şi atenţia sunt esenţiale pentru a le stabili.

    Când se dezvoltă energia totală, cresc productivitatea şi sentimentul de împlinire personală.Ca urmare, relaţiile interumane vor deveni mult mai bune.

    În concluzie, ca să nu plângă prea des şi prea tare, antreprenorii au nevoie de concentrare, de atenţie şi de autoanaliză.Autoanaliza presupune răspunsuri corecte la întrebări bine alese. Iată câteva:

    Cum stau cu conştiinţa de sine? Îmi cunosc cu adevărat trăirile interioare?Dar valorile, misiunea, viziunea şi priorităţile, în fiecare latură a vieţii mele (personală, de familie, profesională, socială)?Trăiesc în concordanţă cu ele?Îmi cunosc punctele forte? Ştiu ce am de îmbunătăţit la mine? Mă concentrez asupra priorităţilor, evitând să fiu sustras de lucruri mai puţin importante?

    Sunt empatic? Acord suficientă atenţie celor din jur şi părerii lor despre mine? Înţeleg ce gândesc, ce simt şi ce nevoi au? Suntem în relaţii bune?Dau şi primesc feedback?  Cine consider că sunt oamenii cei mai importanţi, în fiecare latură a vieţii mele?

    Sunt atent la mediu?Am gândire strategică? Îmi cunosc avantajul competitiv prezent (personal, sau/şi al afacerii mele)?Sunt în căutare de noi oportunităţi? Le observ?

    Am un spirit inovator?  Sunt curios şi atent la ce se întâmplă în jur? Ştiu să pun ideile şi informaţiile cap la cap, altfel decât ceilalţi şi fără prejudecăţi, ca să obţin un rezultat nou şi valoros?

    Aplic cele trei calităţi – conştiinţă de sine, empatie şi gândire strategică în toate cele patru laturi ale vieţii – personală, de familie, socială şi profesională?

    Am energia necesară – fizică, mentală, emoţională şi socială?

    Mă odihnesc, hrănesc, hidratez corespunzător şi fac suficientă mişcare?

    Sunt atent la emoţiile mele şi lucrez pentru a fi pozitive?

    Mă concentrez asupra lucrurilor cu adevărat importante pentru mine?

    Sunt autentic? Trăiesc în armonie cu valorile şi misiunea mea?

  • Te-ai spălat pe mâini greşit toată viaţa. Aşa te speli corect

    Mâinile sunt o sursă importantă de transmitere de bacterii, iar majoritatea oamenilor nu se spală corect pe mâini, informează Business Insider.

    Mâinile acumulează bacterii în fiecare zi, fie de la telefon, clanţe, tastatură sau de la butoanele din lift. Iar modul de a elimina toate bacteriile este spălarea corectă.

    Potrivit Centrului pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor din Statele Unite (CDC), o persoană ar trebui să-şi frece mâinile cu săpun cel puţin 20 de secunde şi să se acorde atenţie mare palmelor şi degetelor, apoi mâinile trebuiesc clătite bine şi uscate. Astfel poţi elimina până la 99% din bacterii.

  • De ce a fost plătit acest tânăr de NASA cu 18.000 de dolari ca să stea în pat 70 de zile

    Drew Iwanicki a găsit o metodă nonconvenţională de a face bani. El a participat la un studiu NASA numit CFT 70, studiu menit să descopere mai multe despre modul cum oasele şi muşchii se deteriorează în spaţiu, scrie site-ul nextshark.com

    Iwanicki a găsit anunţul NASA pe reddit şi a aplicat. “Nu mă aşteptam să mă contacteze. După o săptămână am primit un răspuns de la echipa de cercetare a NASA. Mi-au analizat istoria medicală şi a familiei mele, apoi m-au chemat la Texas pentru examen medical.”, a spus el.

    A trecut un an şi nu a primit răspuns. Nu credea că o să-l selecteze. În august 2014 a fost dat afară de la job şi în aceeaşi lună a primit o scrisoare de la NASA. Îl rugau să se alăture studiului. “Lucrurile s-au potrivit pentru că nu ştiam ce voiam să fac mai departe. M-am gândit că este o oportunitate care apare o singură dată în viaţă şi că o să fac bani şi aş avea timp să mă gândesc la viitorul meu”, a spus Iwanicki.

    A fost greu la început. Nu era obişnuit să stea toată ziua în pat. “Nu am fost niciodată internat la spital, aşa că ideea de a sta toată ziua întins în pat era o chestiune străină pentru mine. Fizic, a fost o experienţă foarte dureroasă. Corpul nu este obişnuit să stea întins atât de mult. Mă durea capul, spatele. Să stai orizontal este dificil.” a povestit el.

    Acesta nu era întins perfect orizontal, ci stătea cu picioarele puţin ridicate. Avea voie să stea pe o parte sau pe burtă. “În primele zile nu făceam nimic decât să mă întorc de pe-o parte pe alta. Să eliberez din presiunea asupra coloanei vertebrale”, a spus el.
    Iwanicki era monitorizat 24 de ore din 24. Dacă avea nevoie la baie sau voia să facă un duş, tot în poziţie orizontală trebuie să le facă. “Era o cameră specială pentru duşuri. Era un pat din plastic pe care eram aşezat apoi mă spălam acolo, capul de duş fiind mobil.” a spus Drew Iwanicki.

    Prietena lui a avut voie să vină o singură zi în vizită şi nu le-a fost permis să stea în acelaşi pat sau să mănânce împreună.
    “Aveam voie să stau 30 de minute pe zi, ridicat în coate şi aveam voie să-mi întind mâinile deasupra capului. Dar cam atât. Erau foarte stricţi în privinţa regulilor”, a povestit el.

    Mâncarea era bine proporţionată, fiecare calorie calculată. “Trebuia să mănânc tot din farfurie, nu aveam voie să las nimic. Chiar dacă aveam prea mult sos, ketchup sau sirop de arţar. Chiar dacă terminasem toast-ul a trebuit să mănânc şi restul de sirop de arţar.” a spus el.

    La final, Drew Iwanicki a primit 17.800 de dolari pentru 108 zile (aici intra şi perioada de dinaintea testului propriu zis şi perioada de după). Sumă care nu a fost scutită de taxe. El fiind nevoit să plătească statului 5.000 de dolari.

    Pe 2 decembrie 2014 a mers pentru prima dată după 70 de zile. Acesta a povestit experienţa sa publicaţiei Vice. “Îmi simţeam picioarele foarte grele. Eram transpirat. Simţeam că leşin. Privirea s-a întunecat şi staff-ul m-a pus imediat pe pat”.