BusinessMagazin

Tag: uniunea europeana

  • Ironia istoriei: oraşul unde a luat naştere Uniunea Europeană vrea să părăsească UE, la fel ca britanicii!

    Oraşul olandez pitoresc Maastricht, care a dat numele pactului ce a creat moderna Uniune Europeană de astăzi, este acum un bastion al euroscepticilor care vor să urmeze Marea Britanie în decizia de a părăsi blocul comunitar.

    Armand Vliegen, rezident al oraşului, a susţinut uniunea pentru o Europă mai integrată atunci când a fost lansat Tratatul de la Maastricht, la începutul anilor 1990. Însă în momentul în care zecile de solicitări de azil s-au materializat într-un „cămin studenţesc” construit aproape de locuinţa sa, acesta a spus că mica sa dorinţă de a rămâne în UE „s-a evaporat”.

    „Uniunea Europeană este un dezastru”, spune Vliegen, un programator în vârstă de 40 de ani. „Ar fi trebuit să o părăsim deja”. El şi mulţi alţi membri ai Partidului pentru Libertate, al cărui lider, Geert Wilders, a promis să dirijeze Ţările de Jos – unul dintre membrii fondatori ai UE- spre ieşirea din Uniunea Europeană dacă va predomina alegerile din martie.

    Câteva sondaje recente arată că Partidul pentru Libertate (Party for Freedom) şi-ar putea tripla prezenţa în Parlament obţinând 25% din locuri şi devenind partidul majoritar, aflat la conducere, într-un peisaj politic oricum fragmentat, scrie The Wall Street Journal.

    Acesta şi alte partide anti Europa au câştigat cele mai multe voturi în Maastricht, cu ocazia alegerilor electorale regionale de anul trecut.

    Schimbarea poziţiei lui Vliegen reflectă acelaşi status quo care i-a condus pe cetăţenii britanici să voteze în iunie părăsirea uniunii cu 28 de state europene, iar acest lucru începe să câştige teren şi în alte state membre.

    În Franţa, politicienii anti – uniune au strâns un şir de victorii electorale în recente alegeri locale, după ce au avut o campanie împotriva euro, invocând dificultăţile economice şi rata ridicată de şomaj din cauza monedei unice.

    În Austria, sondajele îl arată favorit pe candidatul Norbert Hofer pentru alegerile prezidenţiale care vor avea loc în octombrie, după ce a strârnit un val de furie asupra imigranţilor şi în general asupra fenomenului european al migraţiei.

    Lupta Uniunii Europene cu crize economice ca cea provocată de povara datoriei grecilor, dar şi primirea a sute de mii de migranţi au alimentat opinia Ţărilor de Jos cu privire la UE.

    Anul trecut Ţările de Jos au primit aproape 59.000 de cereri de azil, în creştere faţă de 17.000 atât cât primiseră în 2013. Afluxul a determinat mai multe proteste în Maastricht, dar şi în alte locuri din ţară.

    Wilders a mai obţinut o victorie în referendumul din această vară în care olandezii i-au urmat indicaţiile de a se împotrivi unui acord al Uniunii cu Ucraina. „Nu vrem să mai avem de-a face cu Uniunea Europeană de acum”, spune el într-un interviu. „Vrem să fim o ţară suverană, nu să fim la mila unor birocraţi nealeşi în Bruxelles”.

    Fiind întrebat despre discuţiile cu privire la „divorţul” dintre Uniunea Europeană şi Marea Britanie în Maastricht, el a răspuns: „Aş fi încântat dacă sfârşitul oficial al UE ar începe în provincia mea”.

    Tratatul de la Maastricht a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht, fiind cel care a pus bazele Uniunii Europene.

    Conţinutul tratatului

    – Uniunea monetară şi economică

    Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice şi Monetare în trei etape. Conform tratatului moneda unică europeană urmează să fie introdusă cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 şi cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o ţară să participe la Uniunea monetară trebuie să îndeplinească anumite criterii economice (criteriile de convergenţă), prin care trebuie asigurată stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergenţă sunt următoarele: politica financiară, nivelul preţurilor, al dobânzilor şi al cursului de schimb. În timp ce criteriul de politică financiară (deficit bugetar < 3% şi gradul de îndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte două au fost valabile numai pentru anul de referinţă 1997.

    Odată cu semnarea tratatului s-a pus în mişcare un automatism, conform căruia ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă în urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniştri pot participa şi la uniunea monetară. Numai Marea Britanie şi Danemarca şi-au rezervat dreptul de a decide singure dacă vor introduce moneda unică europeană.

    – Politica externă şi de securitate comună

    Vechea Politică Europeană de Colaborare a fost înlocuită prin Tratatul de la Maastricht de Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC). Cu toate că PESC este un pilon al UE, deciziile sunt luate în cele din urmă de statele membre. Pentru cele mai multe din hotărâri este nevoie de aceea de un vot în unanimitate.

    – Cetăţenia europeană

    Nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci o completează. Cetăţenia europeană o deţine orice persoană care are cetăţenia unuia din statele membre ale UE. Aceasta acordă printre altele dreptul de şedere pe întreg teritoriul UE, dreptul de vot pasiv şi activ la alegerile locale precum şi dreptul de a alege deputaţii din Parlamentul European, indiferent de domiciliul avut pe teritoriul UE.

    – Procesul de democratizare

    O altă noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. În felul acesta Parlamentul European are în anumite domenii aceleaşi drepturi ca şi Consiliul de Miniştri. În afară de aceasta s-a hotărât constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura reprezentarea adecvată a intereselor tuturor regiunilor europene.

    – Colaborarea în domeniul politicii interne şi juridice

    În tratat s-a hotărât îmbunătăţirea colaborării în domeniul juridic şi al afacerilor interne. Pentru o mai bună coordonare a colaborării poliţieneşti a fost înfiinţat Oficiul European de Poliţie Europol, cu sediul la Haga.

     

  • Marea Britanie ar putea rămâne membră UE până la sfârşitul anului 2019. Printre argumente în favoarea amânării, alegerile din Franţa şi Germania

    Premierul Theresa May ar fi urma să declanşeze procedura de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană în ianuarie 2017, prin activarea Articolului 50. Negocierile până la ieşirea efectivă a ţării din UE ar urma să dureze cel mult doi ani.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Uniunea Europeană mai primeşte o lovitură. Ce anunţ au făcut liderii din Polonia

    Uniunea Europeană mai primeşte o lovitură, la aproape două luni de la Brexit. Consilierul principal al preşedintelui Poloniei Andrzej Duda, Krzysztof Szczerski, a declarat că Polonia nu va fi de acord cu „imigrarea impusă”, relatează Euronews.

    În cadrul unei conferinţe de presă care a avut loc în Varşovia, Szczerski a declarat: „Politicienii Platformei Civice (partid polonez), observând cum situaţiile dramatice dirijează politica din Uniunea Europenă pe care ei au susţinut-o, sunt ruşinaţi de ceea ce au afirmat şi au făcut… Dacă rezultatele alegerilor din Polonia ar fi fost diferite am avea şi aici aşa numitele cartiere islamiste”.

    Politica de imigrare a Poloniei este tot mai radicală. În momentul în care Consiliul Uniunii Europene a stabilit să distribuie pe bază de cote 160.000 de refugiaţi extracomunitari ajunşi în spaţiul UE, statul polonez a votat în favoarea sistemului. Mai târziu, premierul Poloniei, Beata Szydlo, a explicat că pericolul reprezentat de fluxul de imigranţi a fost „subestimat”.

    În contextul atentatelor de la Paris, Polonia a refuzat să mai accepte imigranţi în cadrul sistemului de cote obligatorii privind distribuirea refugiaţilor în Uniunea Europenă.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Care este cea mai săracă localitate din România şi care este cea mai bogată?

    Bugetul administraţiilor locale e format din veniturile proprii, sumele din TVA defalcate de la bugetul de stat, subvenţiile de la bugetul de stat, sumele atrase de la UE şi alte venituri. Din cele 18,05 miliarde de lei, cât au fost veniturile cumulate ale primăriilor de comune din România, cele mai mari sume le-au încasat primăriile din judeţele Iaşi (709 milioane lei), Timiş (699 milioane lei), Suceava (642 milioane lei), Prahova (633 milioane lei) şi Argeş (612 milioane lei). Pe de altă parte, Hunedoara, Tulcea, Ialomiţa, Brăila şi Covasna sunt judeţele cu cele mai mici venituri cumulate ale primăriilor de comună în 2015.
     
    Potrivit datelor MDRAP, cea mai bogată primărie de comună din România a fost Primăria Miroslava din judeţul Iaşi, cu venituri totale de 56,2 milioane de lei. Pe locul doi s-a aflat Chiajna, primăria care ocupa prima poziţie în 2014; anul trecut, Chiajna a avut venituri de 55 milioane lei. Potrivit execuţiei bugetare din 2015, Primăria Dragomireşti din judeţul Ilfov ocupă locul trei; urmează comuna Lumina din Constanţa, cu venituri totale în 2015 de 41,3 milioane de lei, Floreşti din Cluj, comuna Cumpăna din Constanţa, Ariceşti din Prahova, Valu lui Traian din Constanţa, Dumbrăviţa şi Giroc din Timiş.
     
    Potrivit Ministerului Dezvoltării, comuna Necşeşti din Judeţul Teleorman este cea mai saracă unitate administrativă din România. Din cei 1.300 de locuitări rămaşi, 1.000 sunt pensionari; astfel, comuna nu mai are şanse de dezvoltare. Paradoxal, Necşeşti se află la doar 100 de kilometri de Bucureşti, cel mai bogat oraş al ţării.
     
    Deloc surprinzător, bugetul Capitalei este mult mai mare decât în cazul oricărui alt municipiu, respectiv peste 8 miliarde de lei. Cea mai mare sumă s-a înregistrat în dreptul Primăriei Generale, 3,5 miliarde de lei, urmată de cea a sectorului 1, cu 1,1 miliarde lei. 
     
    Veniturile sectorului 2 au fost de 840 milioane de lei, urmate de ale sectorului 3, cu 764 de milioane. Cele mai mici venituri le-a avut sectorul 5, respectiv 461 milioane de lei.
     
    În ultimii zece ani, un sfert din judeţele României şi-au crescut ponderea deţinută în economia naţională. Deloc surprinzător, Bucureşti a avut în toată această perioadă cea mai mare pondere în PIB (21% în 2005, 24% în 2015), în condiţiile în care populaţia reprezintă doar 11% din totalul populaţiei rezidente. Urmează în ordine Cluj, Timiş, Ilfov şi Constanţa – acestea înregistrând creşteri semnificative ale ponderii în PIB.
     
    Un aspect extrem de important este nivelul PIB-ului pe cap de locuitor. Judeţele cu cele mai ridicate valori sunt Bucureşti, Constanţa, Timiş, Cluj şi Ilfov, în vreme ce la polul opus se află Teleorman, Mehedinţi, Botoşani, Giurgiu şi Vaslui. Diferenţa dintre Bucureşti şi Vaslui este însă una uriaşă: 21.000 de euro faţă de 3.700 de euro; de altfel, PIB-ul pe cap de locuitor în Bucureşti este 260% faţă de media naţională.
     
    De la momentul integrării în Uniunea Europeană, în 2007, PIB‑ul pe cap de locuitor a crescut de la 6.000 de euro la 7.950 de euro, adică de la 23% din media europeană la 28%. Diferenţele între regiuni erau evidente încă de atunci: în Bucureşti PIB pe cap de locuitor reprezenta 52% din media UE, în vreme ce acelaşi indicator aplicat judeţului Vaslui reprezenta doar 10% din media europeană. Bucureşti, Constanţa, Braşov şi Hunedoara sunt judeţele în care PIB-ul pe locuitor a înregistrat cea mai mare creştere în perioada 2007-2015: peste 2.500 de euro. Cele mai mici creşteri s-au înregistrat în Harghita şi Bihor, sub 500 de euro. 
     

  • FOCUS Criză de specialişti în fonduri europene: comunităţile mici, incapabile să ia bani UE

     O analiză realizată de MEDIAFAX reflectă faptul că între Centru şi provincie există o distanţă ca de la cer la pământ în materie de personal profesionalizat pentru accesarea banilor europeni pe care România îi are alocaţi în perioada următoare pentru proiecte din fonduri structurale şi nu numai.

    Dacă la nivelul ministerelor şi al celorlalte structuri centrale s-au pregătit deja planurile strategice pentru stabilirea direcţiilor de finanţare, ba chiar s-au deschis, în unele ministere, cum ar fi acela al Agriculturii, programe punctuale de finanţare, nu acelaşi lucru se întâmplă în localităţile mici, sărace, unde se simte acut lipsa investiţiilor în infrastructură. Vorbim aici despre cele 80% din comunele României, în care drumurile sunt presărate cu gropi sau n-au cunoscut niciodată asfaltul, şcolile şi grădiniţele, spitalele şi dispensarele au toaleta în fundul curţii, iar locurile de muncă lipsesc cu desăvârşire.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Erdogan se ceartă cu toată Europa: “Liderii europeni nu sunt oneşti”

    Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a declarat că Uniunea Europeană nu a fost “onestă” în legătură cu acordul de gestionare a crizei imigranţilor din Siria, relatează BBC News online.

    Situaţia acordului dintre Turcia şi UE, care a intrat în vigoare din 20 martie, a produs îngrijorări în urma tentativei de lovitură de stat de la data de 15 iulie.

    În baza acordului, imigranţii clandestini care sosesc în Grecia din Turcia sunt trimişi înapoi pe teritoriul turc, după sunt înregistraţi, iar solicitările lor de azil urmează a fi procesate.

    “Liderii europeni nu sunt oneşti”, a spus Recep Erdogan într-un interviu acordat postului german de televiuziune ARD.

    Din cele trei miliarde de euro ce fuseseră garantate Turciei, UE a furnizat doar 1-2 miliarde de euro, a adăugat preşedintele turc.

    Turcia găzduieşte aproximativ 2,7 milioane de refugiaţi sirieni, iar, potrivit lui Recep Erdogan, costurile suferite până acum de statul turc, 11 miliarde de euro, au depăşit ajutorul financiar acordat de UE.

    “Turcia îşi susţine în continuare angajamentul luat în faţa refugiaţilor, dar şi-au ţinut europenii promisiunea către Turcia?”, a spus liderul turc.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Erdogan se ceartă cu toată Europa: “Liderii europeni nu sunt oneşti”

    Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a declarat că Uniunea Europeană nu a fost “onestă” în legătură cu acordul de gestionare a crizei imigranţilor din Siria, relatează BBC News online.

    Situaţia acordului dintre Turcia şi UE, care a intrat în vigoare din 20 martie, a produs îngrijorări în urma tentativei de lovitură de stat de la data de 15 iulie.

    În baza acordului, imigranţii clandestini care sosesc în Grecia din Turcia sunt trimişi înapoi pe teritoriul turc, după sunt înregistraţi, iar solicitările lor de azil urmează a fi procesate.

    “Liderii europeni nu sunt oneşti”, a spus Recep Erdogan într-un interviu acordat postului german de televiuziune ARD.

    Din cele trei miliarde de euro ce fuseseră garantate Turciei, UE a furnizat doar 1-2 miliarde de euro, a adăugat preşedintele turc.

    Turcia găzduieşte aproximativ 2,7 milioane de refugiaţi sirieni, iar, potrivit lui Recep Erdogan, costurile suferite până acum de statul turc, 11 miliarde de euro, au depăşit ajutorul financiar acordat de UE.

    “Turcia îşi susţine în continuare angajamentul luat în faţa refugiaţilor, dar şi-au ţinut europenii promisiunea către Turcia?”, a spus liderul turc.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cea mai bună ştire din Europa. Anunţul Băncii Centrale care le aduce tuturor românilor o veste foarte bună

    Această decizie sugerează faptul că Banca Centrală are nevoie de mai mult timp pentru a evalua impactul deciziei Marii Britanii de a ieşi din Uniunea Europeană asupra economiei din zona euro.

    Investitorii şi economiştii vor asculta îndrumări cu privire la posibilele acţiuni pe care ar putea să le ia Banca la următoarea reuniune în septembrie, când vor avea loc prognoze trimestriale şi vor vedea cât de mult va cântări Brexitul asupra economiei din zona euro.

    Cea mai bună ştire din Europa. Anunţul Băncii Centrale care le aduce tuturor românilor o veste foarte bună

  • Referendumul Brexit: opinia unui avocat britanic cu privire la ce va urma

    Opinie Neil McGregor, partener coordonator la McGregor & Partenerii:

    În urma votului de 51,9% pentru „Ieşire“ faţă de 48,1% pentru „Rămânere“ la referendumul Brexit din UK şi Gibraltar, se pare că există multă panică (mai puţin la Edinburgh), reflectată de volatilitatea pe pieţele financiare. Multe din comentariile cu privire la ce va urma par a fi făcute fără o bună înţelegere a bazelor legale ale referendumului şi a ce înseamnă acesta pentru poziţia UK în UE. O mai bună înţelegere a ce se va întâmpla probabil necesită de asemenea un grad de cunoaştere a referendumurilor anterioare din UK şi, dacă îmi este permis să spun, o evaluare a legii constituţionale din UK, care nu este centrată în totalitate pe Anglia.

    S-au spus multe despre Articolul 50 din Tratatul UE. Articolul 50 (1) prevede:

    „Orice Stat Membru poate decide să se retragă din Uniune în conformitate cu propriile prevederi constituţionale.“
    Astfel, orice decizie a UK de a părăsi UE trebuie luată în conformitate cu prevederile constituţionale din UK.
    Este rezultatul referendumului o decizie de a părăsi UE în conformitate cu prevederile constituţionale din UK? Pe scurt: nu.
    Referendumurile  din UK sunt rare – stilul de guvernare din UK este că se aşteaptă ca aleşii noştri să ia deciziile politice dificile, iar noi putem vota pe altcineva la viitoarele alegeri generale dacă nu ne place ce au făcut. Există două tipuri de referendum.

    Un exemplu pentru primul tip este Legea din 2011 privind Sistemul Parlamentar de Vot şi Circumscripţiile Electorale, care lua în considerare o propunere de a schimba sistemul de vot în alegeri de la „primul clasat obţine postul“ (adică candidatul cu cel mai mare număr de voturi câştigă, chiar dacă nu a obţinut o majoritate a tuturor voturilor exprimate) la sistemul de „votare alternativă“. Legea introducea prevederi detaliate pentru introducerea sistemului de votare alternativă, dar făcea ca adoptarea acesteia să fie condiţionată de obţinerea unei majorităţi pentru votarea alternativă în cadrul unui referendum. În funcţie de rezultatul acelui referendum, ministrului responsabil din guvern i se cerea să emită un ordin prin care să fie implementate prevederile detaliate ale votării alternative sau anularea acestora. Rezultatul acelui referendum era de aceea obligatoriu şi declanşa un mecanism fie de implementare, fie de anulare a prevederilor legale detaliate privind un sistem de votare alternativă.

    Astfel votanţii nu aveau niciun dubiu cu privire la ce se va întâmpla, în funcţie de rezultatul acelui referendum.  Propunerea de a adopta sistemul de votare alternativă a fost respinsă cu 67,90% dintre voturi împotrivă şi 32,10% pentru.
    Recentul referendum Brexit aparţine celui de al doilea tip. Consultarea cetăţenilor a fost ţinută în baza Legii din 2015 privind Referendumurile din Uniunea Europeană. Spre deosebire de legislaţia pentru referendumul privind votarea alternativă, această lege a Parlamentului nu spune nimic despre ce se va întâmpla în cazul unui vot pentru „Ieşire“ sau ce mecanism trebuie folosit pentru a implementa o retragere a UK din UE. De aceea acest referendum nu este obligatoriu pentru parlamentul naţional al UK sau pentru parlamentele sau adunările implicate, sau pentru cetăţenii din UK sau guvernele implicate.

    Pe scurt, referendumul Brexit nu a fost altceva decât o consultare a opiniei publice organizată pe cheltuiala contribuabilului.
    Cu siguranţă nu este o decizie de retragere din UE luată în conformitate cu prevederile constituţionale din UK, asta pentru a utiliza formularea din Articolului 50 din Tratatul UE.

    Comentariile susţinătorilor Brexitului din UK, sau ale oficialilor Comisiei Europene, sau ale politicienilor din alte state UE, cum că UK trebuie să invoce acum rapid procedura de retragere în baza Articolului 50, nu sunt decât pur politicianiste şi nu au nicio bază legală.

    Nu trebuie să fie o surpriză faptul că există un corp substanţial de electorat din UK care nu este mulţumit de forma actuală a UE, sau de actualul guvern din UK, sau de alte aspecte. Voi lăsa pe alţii să stabilească în ce proporţie aceste tipuri particulare de nemulţumiri au contribuit la votul de 51,9% pentru „Ieşire“. Totuşi aş risca să fac o presupunere că, dacă referendumuri similare ar fi avut loc în alte ţări ale UE, ar fi existat un vot similar de protest împotriva stării de fapt.
    Astfel, dat fiind faptul că referendumul Brexit nu a fost obligatoriu din punct de vedere legal şi nu respectă prevederile Articolului 50 din Tratatul UE, de ce există atât de multă volatilitate pe piaţă? Un răspuns poate fi acela că pieţele urăsc incertitudinea. Un alt răspuns poate fi acela că anumite persoane se folosesc de situaţia curentă pentru a specula pe pieţe.
    Ce impact va avea votul din cadrul referendumului pentru Brexit? În opinia mea va fi unul pur politic.

    Exprimă acest vot dorinţa cetăţenilor UK? Dacă eşti familiarizat cu conceptul de stat unitar (şi se presupune că oficialii Comisiei Europene şi cei ai altor state membre ale  UE sunt familiarizaţi cu acest concept), atunci este uşor să spui că britanicii au votat să părăsească UE. În opinia mea o astfel de analiză nu ia în calcul faptul că UK nu este un stat unitar (cu toate că UK este „stat membru“ al UE).

    UK este format din patru ţări: Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord (după cum bine ştiu suporterii campionatului de fotbal Euro 2016).  Îi voi lăsa pe alţii să dezbată statutul Ţării Galilor şi al Irlandei de Nord, dar Scoţia şi Anglia au reprezentat un regat unit împărţind un parlament comun în Westminster doar începând cu 1707. Poate că avem un paşaport unic, dar Tratatul Uniunii din 1706 prevede în mod specific, printre altele, perpetuarea unui sistem legislativ separat în Scoţia. Ca urmare a unui alt referendum şi odată cu adoptarea de către parlamentul UK a Legii Scoţiei în 1998, Scoţia are un parlament învestit în Edinburgh.

    De ce este acest lucru atât de important pentru oamenii din Bruxelles, Paris, Berlin, Londra sau Bucureşti?  Pentru că rezultatul referendumului pentru Brexit în Scoţia a fost 62% pentru „Rămânere“ şi 38% pentru „Ieşire“. Guvernul actual al Scoţiei este unul minoritar condus de Partidul Naţional Scoţian, iar liderul acestuia, primul-ministru al Scoţiei (Nicola Sturgeon), a declarat că ea consideră că are un mandat clar din partea electoratului Scoţiei şi anume acela de a păstra Scoţia în Uniunea Europeană.

    Într-un alt referendum, în 2014, electoratul din Scoţia a decis împotriva declarării independenţei de UK, deşi a existat un număr important de voturi pentru independenţă.  În mod ironic, în cadrul acelui referendum, votanţilor li s-a spus că dacă Scoţia votează să părăsească UK, o Scoţie independentă va trebui să aplice pentru a deveni membru al UE şi nu s-a menţionat, în măsura în care am observat eu, folosirea Articolului 50 (a se vedea mai sus).

    În circumstanţele actuale, „cerinţele constituţionale“ ale UK sunt departe de a fi clare în ceea ce priveşte părăsirea UE. A fost simplu atunci când UK a aderat la predecesorul UE în 1973 pentru că în acel moment exista un singur parlament în UK, şi anume cel din Westminster. În anii care au urmat după 1973, noi am creat (sau recreat) mai multe parlamente – inclusiv Parlamentul Scoţiei menţionat mai sus. Se pare că există argumente solide cum că orice decizie din partea parlamentului UK de a părăsi UE are nevoie de acordul parlamentului scoţian. Primul-ministru al Scoţiei a declarat că ia în considerare să solicite parlamentului scoţian să refuze acordarea unui astfel de acord.

    Pe lângă consecinţele politice ale unui astfel de conflict între UK şi parlamentul scoţian, s-a spus că viziunea engleză este că parlamentul UK este suveran şi poate adopta orice lege doreşte – într-adevăr acesta pare să fi fost un argument în campania pentru referendumul Brexit – şi că, din punct de vedere legal, parlamentul UK poate pur şi simplu să schimbe sau să ignore prerogativele parlamentului scoţian.

    Cu toate acestea, în cazul MacCormick vs Lord Advocate din Scoţia (pentru a stabili dacă Majestatea Sa Regina va fi numită „Elizabeth I“ sau „Elizabeth II“ din Scoţia: Elizabeth Tudor a Angliei nu a condus niciodată Scoţia), judecătorul senior din Scoţia a declarat că „principiul suveranităţii nelimitate a Parlamentului este un principiu englez distinct şi nu are echivalent în legea constituţională scoţiană“. Opiniile diferă în ceea ce priveşte puterea legislativă a parlamentului scoţian de a bloca legislaţia pentru implementarea retragerii UK din UE, dar această viziune asupra legii constituţionale are cu siguranţă potenţialul de a complica şi mai mult situaţia.

    Astfel, din punct de vedere legal, opinia mea este că oamenii din România şi din restul UE trebuie să privească votul Brexit ca fiind:

    • o expresie a insatisfacţiei faţă de starea de fapt (inclusiv în ceea ce priveşte natura prezentă a UE) exprimată de o parte importantă a electoratului din UK, dar care nu declanşează retragerea UK din UE; şi

    • cauza unei posibile crize constituţionale interne în UK.

    Despre posibilitatea ca Articolul 50 să fie vreodată invocat – şi dacă UK (sau părţi ale UK) vor părăsi în acel moment UE – acestea sunt alte aspecte!
     

  • Anunţul unui oficial britanic, care schimbă regula jocului. Când ar putea fi iniţiată procedura de Brexit

    Noul oficial britanic însărcinat cu negocierile cu UE pe tema ieşirii Marii Britanii a declarat că activarea articolului 50 din Tratatul de la Lisabona s-ar putea face “înainte sau la începutul anului viitor”.

    Davis a mai spus că “rezultatul ideal” ar fi obţinerea “accesului fără taxe vamale” la piaţa unică europeană.

    Anunţul unui oficial britanic, care schimbă regula jocului. Când ar putea fi iniţiată procedura de Brexit