BusinessMagazin

Tag: productie

  • Producţia auto scade, dar vânzările cresc

    La nivelul primelor cinci luni, creşterea vânzărilor de autoturisme a fost de 29,8%, cu un plus 53,2% pentru cele autohtone şi 21,7% pentru cele din import.

    În această perioadă, topul pe mărci este condus de către Dacia, cu 9.832 unităţi vândute (32,6% din total), urmată de Volkswagen (2.995 unităţi / 9,9%), Skoda (2.816 unităţi / 9,3%), Ford (2.066 unităţi / 6,8%), Renault (1.920 unităţi / 6,4%) şi Opel (1.221 unităţi / 4%). Pe modele, Dacia Logan este cel mai bine vândut model în luna mai, dar şi după cinci luni, urmat de Dacia Sandero, Dacia Duster, Skoda Octavia şi Volkswagen Golf.

    În ceea ce priveşte producţia, în mai s-au fabricat cu 1,6% mai puţine autoturisme decât în aprilie, iar în primele cinci luni ale anului reducerea a fost de 6,7%, la 176.124 de autovehicule, faţă de perioada corespunzătoare din 2013. Dintre acestea, 149.489 unităţi (85%) sunt produse de către Dacia, 26.631 (15%) de către Ford şi 4 unităţi de către Roman Braşov.

    Exporturile s-au redus în mai cu 5,6% comparativ cu aprilie, dar la cinci luni s-a înregistrat un avans cu 1,6%, la 161.255 unităţi.

  • CEC Bank a lansat microcreditele pentru agricultură

    Banca beneficiază de un fond în valoare de aproximativ 16,6 milioane lei, cu posibilitatea suplimentării dupa utilizarea integrală a acestei sume.

    Din fondul pus la dispoziţie de MADR, clientii eligibili pot contracta de la CEC Bank următoarele tipuri de finanţări: credite pentru investiţii în domeniul agricol, în valoare de maximum 15.000 euro, in echivalent lei, pe o perioadă de creditare de maximum 120 de luni; credite pentru asigurarea contribuţiei proprii aferente proiectelor de investiţii selectate prin PNDR, în valoare de până la 75.000 euro, în echivalent lei, pe o perioadă de maximum 120 de luni; credite pentru susţinerea realizării producţiei agricole, în valoare maximă de 25.000 euro, în echivalent lei, pe o perioadă de creditare de maximum 24 de luni.

    Avantajul principal al finanţărilor acordate prin convenţia CEC Bank ă MADR îl constituie costurile ce permit clienţilor eligibili un acces mai uşor la finanţare. În prezent, dobânda este de 6,1%, iar comisionul de acordare a creditelor este 0. Costurile includ comisionul de analiză de 0,4%, comisionul de gestiune de 0,04%, aplicabil lunar la soldul curent al creditului şi comisionul de evaluare a garanţiilor.

    Facilităţile beneficiază de garanţie emisă de Fondul de Garantare a Creditului Rural de maximum 80% din valoarea creditului, plus alte garanţii din mixul acceptat de CEC Bank. Nu se solicită contribuţie proprie şi exista posibilitatea obţinerii unei perioade de gratie.

    “Prin lansarea acestor microcredite, CEC Bank îşi consolidează poziţia de partener strategic în susţinerea sectorului agricol, în scopul creării de noi oportunităţi de dezvoltare intensivă şi extensivă a agriculturii”, a declarat Radu Graţian Gheţea, preşedintele CEC Bank.

    CEC Bank a avut anul trecut un profit brut de 56 mil. lei (13 mil. euro), în creştere cu circa 22 mil. lei faţă de 2012. Portofoliul de credite acordate de bancă s-a extins cu 3%, la 12,3 mld. lei (2,8 mld. euro).
     

  • Prometal estimează că afacerile sale vor creşte cu 10% în 2014

    Prometal, unic producător din România de plafoane metalice, estimează pentru acest an venituri în creştere cu 10% faţă de nivelul anului trecut, când a înregistrat o cifră de afaceri de 1,8 milioane de lei.

    Compania împlineşte opt ani de existenţă pe piaţă construcţiilor din România, ajungând ca după investiţii totale de 750.000 de euro, să producă şi să comercializeze, în 2013, 60.000 mp de plafoane metalice speciale şi standard.

    Piaţa autohtonă de plafoane este estimată la 1.000.000 mp, din care plafoanele metalice reprezintă 10%. Conform estimărilor companiei, Prometal a avut anul trecut o cotă de 50% din piaţa de plafoane metalice, cealaltă jumătate fiind completată de importuri.

    ”Chiar dacă acest sector este încă slab dezvoltat, vom asista la o creştere în anii următori, când ponderea clădirilor de birouri care vor fi amenajate cu sisteme de plafoane metalice suspendate va ajunge la 50%. Asta pentru că plafoanele metalice prezintă, în primul rând, o durată de viaţă în exploatare net superioară tavanelor folosite în prezent. După care, parametri superiori de izolare acustică şi termică, reacţia la foc de clasă “0”, rezistenţa în spaţii umede sau în spaţii ce impun un standard riguros de igienă, uşurinţa instalării şi întreţinerii, flexibilitatea încorporării aparatelor de iluminat / de ventilaţie / de siguranţă, varietatea finisajelor şi cromaticii, sunt alte caracteristici tehnice ale plafoanelor Prometal. Toate aceste aspecte duc la eficientizarea costurilor care reprezintă unul dintre principalele obiective ale oricărui sediu de birouri. Acesta este şi motivul pentru care plafoanele metalice devin soluţii fezabile preferate de administratorii sau proprietarii sediilor de birouri”, declară Cătălin Fecioru, director general Prometal.

    Prometal a înregistrat în primele trei luni al acestui an o cifră de afaceri în creştere cu peste 10% faţă de aceeaşi perioadă a lui 2013. Pentru sfârşitul lui 2014 reprezentantul companiei estimează o creştere similară cu cea din prima parte a anului, cu o producţie de aproximativ 66.000 mp de plafoane casetate.

    ”Pentru 2014 estimăm o creştere a cifrei de afaceri cu 10 procente. Linia de producţie a trapelor de vizitare (care permite accesul la instalaţii) şi linia de vopsitorie în câmp electrostatic, care au fost puse în funcţiune la începutul anului 2014, vor avea o contribuţie semnificativă în creşterea business-ului. Investiţia în cele două linii s-a ridicat la 150.000 de euro. De asemenea, se simte o revigorare a pieţei spaţiilor office prin renovarea sediilor de bănci şi a spaţiilor comerciale. în multe din aceste cazuri, tavanele cu fibră minerală se înlocuiesc cu plafoanele metalice. Estimăm că în următorii trei ani, România va urma trendul din Europa, unde aproximativ 70% din piaţa de plafoane este reprezentată de plafoanele metalice.  Acest aspect se va simţi într-un mod pozitiv şi în business-ul nostru”, declară Cătălin Fecioru.

    Prometal, societate membră a grupului Menatwork, este unicul producător din România de plafoane metalice standard şi speciale, cu o capacitate anuală de producţie de 150.000 mp. Compania îşi desfăşoară activitatea pe o suprafaţă de 1000 mp unde se produc şi depozitează peste 30 de tipuri de plafoane: casetate cu structură la vedere şi cu structură ascunsă, tip grilă sau lamelare

    Afi Cotroceni, pasajul de la Piaţa Victoriei, pasajul de la Universitate, sau supermarketurile Kaufland, sunt doar câteva dintre proiectele realizate cu plafoanele metalice fabricate de Prometal.

  • Volvo reduce producţia de camioane în Rusia, din cauza încetinirii creşterii economice

     Producătorul suedez va opri producţia la fabrica din Kaluga timp de mai multe săptămâni, pe parcursul următoarelor luni, transmite Bloomberg.

    Livrările de camioane sub brand Volvo în Europa de Est au scăzut cu 22% în luna mai, în principal din cauza cererii mai mici din Rusia. Din acest motiv, creşterea livrărilor grupului Volvo la nivel mondial a încetinit luna trecută la 4%, fiind incluse vânzările brandurilor Volvo şi Renault în Europa, modelelor Mack în America de Nord şi UD Trucks în Asia.

    Reducerea producţiei de camioane a Volvo în Rusia este o nouă dovadă a impactului conflictului declanşat de anexarea Crimeei de către Rusia asupra economiei ruse.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Producătorul de mobilă din Câmpina care a reuşit în 2013 ce nu a putut să facă în România gigantul IKEA

    CONTEXTUL: Încă în anii de glorie ai consumului, în perioada 2005-2007, antreprenorul Alexandru Rizea a intuit că, pentru a se dezvolta, producătorul de mobilă Lemet trebuie să se axeze pe mobilier personalizat, în serii medii şi mici.

    DECIZIA: Hotărârea de a investi în echipamente de producţie de ultimă generaţie destinate producerii de mobilă personalizată a fost luată exact la debutul crizei (2008-2009). „A fost o decizie anticiclică. Perioada de dificultăţi economice, criza, urma să afecteze comportamentul de consum produselor de mobilier, astfel încât în cazul Lemet vremea seriilor mari urma să ia sfârşit“, spune Alexandru Rizea, fondatorul Lemet. În plus, pentru a completa strategia, compania a ales să extindă reţeaua de magazine. Numai în 2013 Lemet a investit peste 12 milioane de lei pentru deschiderea a 11 noi magazine Lem’s în oraşe cu peste 150.000 locuitori.

    EFECTELE: Reţeaua de magazine Lem’s a realizat în 2013 o cifră de afaceri de 231 milioane de lei, în creştere cu 10 procente faţă de 2012, dar şi profit, iar pentru primul trimestru din 2014 creşterea s-a menţinut. 

    În acelaşi timp, magazinul de mobilă şi deco­raţiuni interioare IKEA din Capitală a raportat pierderi de 0,5 mil. euro în 2013, rezultat motivat de reprezentanţii retailerului prin faptul că magazinul se află încă în perioada de tranziţie dintre franciză şi operare directă.

    Producătorul Lemet marşează pe o strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lung bazată pe producţia de mobilă personalizată. Pentru asta însă a fost nevoie deopotrivă de dezvoltarea gamei de produse, de care se leagă direct investiţiile din fabrică, dar şi de extinderea reţei de magazine Lem’s, în care producătorul îşi vinde produsele.

    Plus 10% în 2013, după o creştere de 20 de procente în 2012 sunt rezultatele care plasează producătorul de mobilă Lemet într-o poziţie confortabilă în piaţa de profil, afectată grav de scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor. Mai mult de atât, compania a crescut şi comparativ cu anii de glorie ai consumului, vânzările fiind cu peste 50% mai mari faţă de 2008, când s-au plasat în jurul a 171 de milioane de lei.

    Anul trecut compania a ajuns la o cifră de afaceri de 231 milioane de lei, 1.400 de angajaţi şi hale industriale pe o suprafaţă de peste 35.000 mp, cu o capacitate anuală de 3,5 milioane de panouri prelucrate de tip PAL. Compania desface în reţeaua de magazine Lem’s 17 programe distincte de mobilier, produse de tapiţerie şi o gamă de produse complementare – saltele, electrocasnice, mese şi scaune, aşternuturi.

    Pentru a bifa an de an plusuri ale vânzărilor, compania a aplicat o strategie de business stabilită pe termen mediu şi lung, realizată în trei paşi: diversificarea gamei, investiţiile în producţie şi dezvoltarea propriei reţele de magazine, spune Alexandru Rizea, proprietarul fabricii de mobilă Lemet Câmpina. El a intuit încă în perioada de avânt economic (2005-2007) că în piaţa de mobilă se va face simţită cererea de produse personalizate. Pentru a răspunde cererii însă, era nevoie ca Lemet să producă serii medii şi mici de mobilier.

    Decizia de a investi în echipamente de producţie de ultimă generaţie destinate producerii de mobilă personalizată a fost luată exact la debutul crizei (2008-2009). ”O decizie anticiclică! Perioada de dificultăţi economice, criza, urma să afecteze comportamentul de consum al produselor de mobilier, astfel încât în cazul Lemet vremea seriilor mari urma să ia sfârşit„, povesteşte Alexandru Rizea.

    Odată cu scăderea puterii de cumpărare, clienţii au devenit mult mai pretenţioşi, ”este nevoie de mai multă atenţie pentru nevoile fiecăruia, deci de personalizare„, argumentează Rizea punctul de plecare al strategiei Lemet. Ca urmare, numărul de produse noi este în continuă creştere, ”fiind dezvoltate programe de mobilă mai sofisticate, cu adresabilitate către un public cu aşteptări mult mai ridicate, destinate categoriilor premium şi lux„, punctează Rizea.

    Dezvoltarea noilor produse nu este făcută la întâmplare. Pentru a vedea exact ce produse sunt pe placul clienţilor, compania a derulat în 2009 o cercetare de piaţă amănunţită.

  • A pornit o afacere cu 30 de maşini de cusut, iar acum are peste 1.000 de angajaţi şi câştigă 3 mil. de euro

    Pentru Dorel Boris Simiz, cutia Pandorei s-a deschis de mai multe ori. Au ieşit de acolo producţie de textile în lohn şi pentru piaţa mass-market, un business în agricultură şi altul în zootehnie. Ultima deschidere a cutiei şi o decizie curajoasă au fost însă decisive  pentru omul de afaceri.

    Pandora Prod este un business de familie, care are în spate o istorie de peste două decenii“, povesteşte Dorel Boris Simiz, cel care conduce alături de familia sa Pandora Prod. În 1991, tatăl său a intrat în acest business, al producţiei de textile, în asociaţie cu un partener. Trei ani mai târziu a decis să dezvolte prima fabrică doar împreună cu familia.

    La început, compania se adresa pieţei interne, însă apoi s-a orientat spre export. Dorel Boris Simiz a lucrat de la început în afacerea familiei, deşi a încercat pe parcurs şi alte businessuri, în special în agricultură: „Am avut şi alte investiţii, într-o fermă de creştere a porcilor şi în producţie agricolă, însă am vândut.către o firmă din Danemarca, pentru a mă concentra asupra producţiei de textile“.

    „Am pornit la drum cu 30 de oameni şi 30 de maşini de cusut, iar acum avem peste 1.000 de angajaţi.“ Astăzi, partenerii de business ai Pandora Prod sunt doar companii străine, în general retaileri de lux. Până la a ajunge în acest punct, drumul a fost mai complicat.

    În urmă cu aproape două decenii firma producea în sistem de lohn pentru retaileri mass market mari precum H&M, Next, Marks & Spencer sau Dorothy Perkins: „Aveam o marjă mică pentru că valoarea adăugată era mică, însă era un business sigur. În 2004 ajunseserăm să avem 1.500 de angajaţi“. Odată cu migraţia retailerilor spre Asia după forţă de muncă mai ieftină, businessul a intrat în criză, iar în 2008 familia Simiz a început restructurarea.

    „În 2008, când businessul a intrat în criză, aveam trei fabrici care lucrau în lohn. Am decis atunci să realizăm produse integrate, respectiv să primim o schiţă de la client, iar  noi să realizăm proiectarea şi dezvoltarea produsului.“ Tot producătorul român alege ţesătura şi accesoriile. Mai mult, se ocupă şi de transportul la client, având un parteneriat cu firme specializate. „Anterior, când lucram în lohn, clientul trimitea el şi materialele şi toate detaliile, noi doar executam produsul.“

    Restructurarea businessului a început treptat, compania lucrând produse integrate doar pentru unii clienţi. A ajuns la 90% produse integrate şi vrea să mai crească ponderea şi anul acesta. „Realizăm cantităţi mai mici, însă valoarea per produs este mult mai mare, putând depăşi 100 de euro, sumă ce include şi valoarea materialului, a accesoriilor, manopera. La lohn ai doar manopera.“ Dorel Simiz recunoaşte că atunci când lucrezi în sistem de lohn ai într-adevăr clienţi mulţi, forţa de muncă este mai ieftină, însă şi veniturile sunt mai mici. La produse integrate, ai nevoie de investiţii în utilaje bune, ai nevoie de angajaţi bine pregătiţi şi de clienţi buni.

    „Pentru că ne-am orientat către realizarea de produse integrate, cifra de afaceri a crescut puternic. An de an am crescut valoarea fiecărui produs realizat pentru că producem articole tot mai complexe.“ Marja de profit rămâne însă, ca şi în cazul lohnului, la 8-10%. Pandora Prod a terminat anul trecut cu afaceri de 128,8 mil. lei, în creştere cu 25% faţă de anul anterior. Profitul companiei a fost de 14,5 mil. lei, în creştere cu 38% faţă de 2012. Anul acesta compania se aşteaptă la o creştere de 3-5% a afacerilor, pe fondul creşterii uşoare a ponderii produselor integrate în total producţie.

    „Odată cu restructurarea businessului ne-am reorientat de la clienţii mass market către piaţa exclusivistă şi de lux.“ Acum lucrează cu branduri precum Ted Baker, Cos, Hugo Boss, Comptoir de Cotonniers, Massimo Dutti şi alţii, toţi clienţii firmei fiind străini. Comptoir de Cottoniers a fost primul brand de lux din portofoliul Pandora Prod, compania lucrând cu ei din 1995.

  • Airbus Helicopters vrea să facă elicoptere SuperPuma la Braşov. Ce spun francezii despre investiţie

    Fabrice Arfi, vicepreşedintele Airbus Helicopters, s-a întâlnit în martie la Paris şi apoi în aprilie la Braşov cu Niculae Banea, directorul IAR Braşov, ca să îl informeze despre intenţia francezilor de a deschide o linie completă de asamblare pentru elicoptere în parcul aerospaţial de la Ghimbav. Fabrica IAR Braşov, înfiinţată acum 90 de ani, a produs până în 1945 peste 1.000 de avioane de diferite tipuri, iar după Al Doilea Război Mondial a fost transformată în unitate de producţie de tractoare. În 1968, fabrica de avioane a fost redeschisă sub numele ICA Braşov şi s-a specializat în producţia de elicoptere în parteneriat cu Aerospatiale Franţa, în prezent subsidiară a Eurocopter.

    Proiectul Airbus urmăreşte creşterea pieţei de elicoptere Super Puma MK1 prin scăderea costului de fabricaţie şi promovăre susţinută. Pentru a atinge obiectivul de a scădea preţul de vânzare, Airbus Helicopters vrea să deschidă în România linia de montaj a acestui tip de elicopter şi a înfiinţat în acest an compania Vadstena, o entitate nouă prin care vrea să implementeze proiectul de la Braşov. Francezii vor ca IAR să participe în proiect în calitate de furnizor de subansambluri şi să preia o parte din pregătirea de fabricaţie aferentă acestui proiect. De asemenea, cer 15.000 de metri pătraţi, din care jumătate pentru a construi o hală, dar şi ca IAR să îşi utilizeze profitul neutilizat de la Eurocopter România, cealaltă investiţie a francezilor în România, unde IAR are 49,9% din acţiuni, pentru ca Eurocopter să devină acţionar la Vadstena.

    Airbus Helicopters are aproximativ 23.000 de angajaţi la nivel mondial; compania este prezentă în România prin Eurocopter România, unde deţine 51% din acţiuni. Eurocopter România, creată în 2002, a dezvoltat activităţi legate de piaţa civilă şi militară şi este principalul centru industrial din cadrul grupului care execută lucrări de reparaţie/revizie şi modernizare pentru elicopterele Puma şi Alouette de pe piaţa mondială. Din 2008, Eurocopter România a lansat activităţile pentru elicopterele Super Puma, asigurând lucrările aferente de întreţinere, reparaţiile capitale şi upgrade-urile.

    Colaborarea între cele două părţi ar însemna fabricarea din prima zi a unor componente de structură, cu condiţia ca IAR să îşi execute, cu costuri proprii, pregătirea de fabricaţie aferentă componentelor respective (se estimează o valoare a investiţiei de circa un milion de euro), fabricarea în termen mediu a fuselajului acestui tip de elicopter, cu condiţia obţinerii de către Airbus Helicopters a acordului TAI Turcia (aceasta deţine în prezent drepturile exclusive de a fabrica fuselajul şi alte câteva subansambluri). Acest lucru ar presupune din partea IAR Ghimbav o investiţie de 10 milioane de euro în pregătirea de fabricaţie/şcolarizare/asistenţă tehnică.

    În cazul în care România va fi aleasă pentru investiţie, în perioada 2014-2015 se are în vedere începerea dezvoltării pregătirii de fabricaţie a modelului C1e, şcolarizarea personalului şi construirea clădirilor, astfel încât în 2017 să iasă de pe linia de fabricaţie primul elicopter civil de tip C1e, urmat în 2018 de ieşirea de pe linia de fabricaţie a primului elicopter de tip militar, plus forma alungită a acestuia. Proiectul mai prevede ca în anii 2015 şi 2016 să fie vândute elicoptere Super Puma MK1 produse pe linia de fabricaţie Airbus Helicopters, în perioada 2017-2018 să fie vândute elicoptere produse atât de Airbus Helicopters, cât şi pe linia dezvoltată în România, iar din 2019 să fie vândute doar elicoptere de acest tip produse în România.

  • Departamentul pentru Energie: Este exclus ca România să aibă probleme în alimentarea cu gaze ruseşti

     “Am avut în această dimineaţă (luni – n.r.), împreună cu operatorul de transport gaze naturale, Transgaz Mediaş, o analiză a situaţiei, iar, din datele primite, rezultă că avem deja stocate peste 1,4 miliarde de metri cubi de gaze naturale. Mai mult, în ultima lună şi, inclusiv, în prezent, producţia internă a României depăşeşte consumul naţional, ceea ce ne ajută foarte mult. Şi, să nu uităm, că vin luni de vară, în care consumul scade natural”, a spus Nicolescu în comunicat.

    Grupul rusesc Gazprom, de la care România importă indirect gaze naturale, a anunţat luni că a avertizat Comisia Europeană în legătură cu “posibile perturbări” în aprovizionare, în cazul în care Ucraina, căreia Rusia a decis să înceteze să-i mai furnizeze gaze neplătite în avans, prelevează gaze din volumele aflate în tranzit, relatează AFP.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Următoarea generaţie Ford Fiesta va fi construită în Europa exclusiv la Köln

     “Ford Motor Company a anunţat astăzi că fabrica sa de asamblare din Köln (Germania) va rămâne singura sursă de producţie din Europa pentru următoarea generaţie a celui mai bine vândut model de clasă mică, Ford Fiesta. Anunţul de astăzi vine ca urmare a semnării unui acord inovativ de investiţii dintre Ford şi reprezentanţii sindicatelor germane. Acordul ia în calcul perioada 2017 – 2021 şi este de aşteptat să aducă reduceri de cost de cel puţin 400 milioane de dolari pentru Ford, fiind securizate totodată peste 24.000 de locuri de muncă pentru for Ford-Werke GmbH”, se arată într-un comunicat transmis marţi de constructorul auto.

    Acordul include ore şi săptămâni flexibile de lucru, precum şi alte măsuri – inclusiv internalizarea anumitor operaţiuni asigurate momentan de furnizori – care vor permite ca fabrica să fie mai eficientă din punct de vedere al costurilor, asigurând totodată ca producţia următoarei generaţii a modelului Fiesta să rămână competitivă la nivel global.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România de dincolo de Carpaţi arată altfel. Ce a făcut diferenţa între estul şi vestul ţării

    De la începutul anilor ’90, un prim val de investiţii străine în producţia industrială a avut drept ţintă judeţele din vestul ţării, apropiate de graniţă si deci uşor accesibile logistic: Timiş, Arad, Bihor. Pornind de aici, în anii ce au urmat, în partea de vest a ţării au ajuns să se dezvolte platforme industriale puternice, provenind în mare măsură din investiţii ale companiilor internaţionale sau multinaţionale, pe fondul proximităţii faţă de piaţa Europei Centrale şi de Est şi a Europei Occidentale.

    Proximitatea a fost completată de forţa de muncă bine pregătită, de noile tronsoane de autostradă inaugurate şi de promisiunea că în 2016 se va putea circula pe A1 de la Sibiu la Nădlac. Toate acestea au făcut ca Transilvania să crească economic, în timp ce Muntenia, Oltenia şi Moldova încă trebuie să se mulţumească cu o infrastructură mult sub standardele europene, dar şi cu investitori ce plătesc salariul minim pe economie pentru a compensa costurile.

    „Pe măsura maturizării economiei şi implicit a dezvoltării infrastructurii de transport, concomitent cu deschiderea din punct de vedere politic a unor regiuni închise în anii ’90 investitorilor străini, aşa cum a fost Clujul, producătorii industriali au început să se stabilească şi în judeţele din centrul şi sudul Transilvaniei“, explică Horaţiu Cocheci, senior manager şi liderul echipei de consultanţă în resurse umane în cadrul PwC România.

    După 1999 şi privatizarea uzinei Dacia de la Mioveni (unde în prezent Renault derulează afaceri de 4,4 miliarde de euro), zona a devenit un magnet pentru producătorii de componente. La 150 km sud-est, la Craiova, Ford produce modelul B-Max, dar cu un impact regional mult mai mic comparativ cu Dacia.

    „În ultimii 10 ani, din punctul de vedere al angajatului în căutare de salariu mai bun, situaţia s-a complicat suplimentar, diferenţele salariale ajungând să nu mai fie date de o anumită locaţie geografică, ci de tipul producţiei derulate. În momentul actual, constatăm că judeţele care au reuşit să atragă producţie industrială avansată şi centre de cercetare in inginerie sunt cele care raportează un nivel salarial mediu mai ridicat faţă de cele care s-au menţinut la producţia la bandă“, continuă Horaţiu Cocheci.

    Potrivit datelor studiului PwC de salarizare şi beneficii PayWell, Clujul se distinge printre celelalte judeţe din Transilvania având un salariu mediu în sectorul producţiei industriale chiar mai ridicat decât cel din Bucureşti, cu 10% mai ridicat decât cele din judeţele limitrofe (de exemplu Bihor), cât şi cu aproape 40% mai mare decât cele din Arad şi Timiş.

    „O altă tendinţă remarcată la producătorii industriali este ca, în cadrul aceleaşi locaţii geografice, să existe diferenţe sensibile între companiile furnizoare de produse componente şi cele care pun la dispoziţia consumatorului produsul final. Astfel, chiar dacă este vorba de acelaşi tip de munca „la bandă“, angajaţii aflaţi la capătul lanţului de producţie vor fi în măsură să ceară, dar şi să primească un salariu mediu mai ridicat în comparaţie cu concitadinii implicaţi in producţia de componente“, a subliniat specialistul PwC România.

    Acesta este contextul prin care România a atras investiţia de 300 de milioane de euro de la Sebeş, unde Daimler produce prin divizia sa Star Transmission cutii de viteze de ultimă generaţie pentru cele mai scumpe limuzine Mercedes-Benz. Dar tot România a ratat în 2008 o investiţie a companiei germane într-o uzină auto, câştigată de Ungaria. În timp ce o uzină de cutii de viteze poate atrage o producţie în valoare de circa 1-2 miliarde de euro, una de maşini poate urca spre 4-5 miliarde de euro.

    Potrivit expertului de la PwC, angajaţii consideră că pot surmonta diferenţele salariale prin mobilitate crescută, atât geografic, cât şi ca (re)specializare. Angajatorii însă consideră că îmbunătăţirea infrastructurii de transport (cum ar fi o autostradă care să traverseze Carpaţii), îmbunătăţirea climatului de afaceri general inclusiv prin reducerea birocraţiei, încurajarea investiţiilor în zone considerate defavorizate economic, dar şi simplificarea procesului de plată a taxelor sau reducerea costurilor fiscale cu forţa de muncă prin reducerea contribuţiilor sociale ar permite mutarea costurilor companiei în plata unor angajaţi mai calificaţi şi implicit mai performanţi, capabili de a derula proiecte de cercetare şi dezvoltare.