BusinessMagazin

Tag: Franta

  • Francois Hollande şi Matteo Renzi încearcă să tempereze disputa pe tema imigranţilor

    După declaraţiile dure din ultimele zile între miniştrii de Interne francez şi italian, Hollande s-a arătat cooperativ.

    “Faptul că Italia se află în sudul Europei nu înseamnă că ea trebuie să fie ţara care, alături de Grecia şi Malta, trebuie să depună eforturi în beneficiul tuturor”, a declarat Hollande. “Italia nu trebuie să îşi asume singură această cooperare şi această misiune, şi alte ţări pot fi vizate”, a adăugat el.

    Şeful Guvernului italian Matteo Renzi s-a referit la semnarea, în 2003, a Regulamentului Dublin II care cere ţării în care ajunge pentru prima dată imigrantul să examineze solicitarea lui de azil.

    “Vreau să fiu clar. Nu cred că acordul de la Dublin este o idee bună, în special pentru Italia, dar nu vreau să mă lansez într-o polemică în interiorul ţării mele împotriva partidului politic care se afla la putere în acel moment”, a asigurat Renzi.

    La frontiera franco-italiană, forţele de ordine franceze împiedică în continuare imigranţii să pătrundă în Hexagon. La Vintimille, în partea italiană, circa 500 de persoane au manifestat sâmbătă sub sloganul “Franţa, deschide-ţi frontiera”.

  • După şase luni la Cotroceni, Klaus Iohannis are parte de o surpriză majoră. Scenariul pe care preşedintele nu l-a anticipat

    Nu a trecut decât o jumătate de an de la instalarea sa la Cotroceni şi preşedintele Klaus Iohannis are parte de o surpriză majoră. Un scenariu care în urmă cu şase luni nu părea previzibil, se conturează acum din ce în ce mai clar. Într-un interviu acordat gândul, un renumit teolg francez demonstrează care este cel mai mare pericol pentru Klaus Iohannis.

    Scenariul pe care preşedintele nu l-a anticipat

  • Capitalista săptămânii: Barbe Nicole Ponsardin (1777-1866)

     La doar 28 de ani, a preluat afacerea familiei Clicquot Ponsard, în urma decesului soţului ei, şi a decis ca numele şampaniei să conţină cuvântul Veuve (văduvă), iar până în prezent numele şampaniei este Veuve Clicquot Ponsardin. În 2012 s-au vândut aproximativ 1.500.000 de sticle în întreaga lume, Veuve Cliquot Ponsardin devenind a doua marcă de şampanie din lume ca vânzări.

    Barbe Nicole Ponsardin s-a născut pe 16 decembrie 1777 în Reims (Franţa), într-o familie de comercianţi. Tatăl său, Ponce Jean Nicolas Philippe Ponsardin, era un om ambiţios, care prin muncă şi agoniseală a trecut de la clasa de mijloc în cea a nobilimii. Încă din copilărie, Ponsardin a fost puternic influenţată de înclinaţiile politice ale tatălui ei.

    Ea s-a căsătorit la vârsta de 21 de ani cu François Clicquot, care provenea dintr-o familie bogată ce deţinea podgorii, facea afaceri cu lână şi tranzacţii bancare. Soţul ei a murit şase ani mai târziu. Rămasă văduvă la 27 de ani, a preluat cârma afacerilor soţului. Ajutată financiar de socrul său, s-a hotărât să se concentreze asupra podgoriilor şi a cramelor unde producea vin şi şampanie.

    Sub conducerea sa, afacerea a devenit prosperă: în 1805 a expediat 110.000 sticle de şampanie, dintre care 25.000 cu destinaţia Rusia, iar în 1814 a trecut peste embargoul impus Europei şi a trimis către Sankt Petersburg 10.550 sticle de şampanie. În 1816 a reinventat rastelurile numite ”Pupitres„, unde sticlele stau orientate cu dopul în jos şi sunt supuse procedeului ”remuage, adică la rotiri periodice pentru ca reziduurile de drojdie să se acumuleze în gâtul sticlei. Ea şi-a dat sema că trebuie să modifice ceva la produsul ei pentru a face faţă comenzilor, astfel că a adăugat zahăr şi drojdie la vinul său alb.

    Drojdia generează o refermentare în sticlă, proces prin care zahărul se transformă în dioxid de carbon (tehnica este folosită şi în prezent, cu foarte puţine modificări). Jean-Rémy Moët, principalul concurent al lui Ponsardin, a fost nemulţumit că nu a reuşit să reproducă metoda şi că nu a reuşit să afle secretul păstrat cu sfinţenie de lucrătorii din pivniţele Veuve Clicquot Ponsardin. Producţia de şampanie Veuve Clicquot Ponsardin a crescut constant, iar Ponsardin şi-a propus să construiască un imperiu global.

    A murit însă în 1866. Invenţia ei permite producţia în cantităţi mari a unor produse de calitate, care reprezină cu succes luxul şi rafinamentul. La 10 ani după moartea sa, pe 12 februarie 1877, firma înregistrează prima etichetă galbenă cu marca fabricii, lucru neobişnuit pentru acea vreme.

    Clicquot Ponsardin a fost poreclită ”La Grande Dame de la Champagne„ şi din 1972 în cinstea ei se acordă premiul pentru cea mai bună femeie antreprenor sau director de firmă. La început premiul se acorda doar în Franţa, apoi s-a extins şi peste hotare, în 27 de ţări. În fiecare an, după acordarea premiului, câştigătoarele din fiecare ţară se întâlnesc la Reims pentru a lua parte la Forumul Internaţional Business Woman. Discuţiile au loc pe domeniul ”Marii Doamne a Şampaniei„.

  • Dominique Strauss-Kahn, achitat de acuzaţiile de proxenetism în “procesul Carlton”

    Dominique Strauss-Kahn (DSK) a rămas impasibil în timpul citirii sentinţei. El s-a mulţumit doar să dea din cap când judecătorul Bernard Lemaire l-a anunţat că-l eliberează, declarându-l nevinovat.

    Strauss-Kahn era acuzat că se afla în centrul unei reţele de prostituţie create de “prieteni” de-ai săi din nordul Franţei. Judecătorii au stabilit la finalul instrucţiei că DSK nu putea să ignore faptul că femeile cu care făcea sex erau plătite şi că petrecerile respective erau organizate special pentru el. În apărarea sa, DSK s-a declarat adept al libertinajului.

    Dominique Alderweireld, alias Dodo la Saumure, deţinătorul unor bordeluri în Belgia, a fost de asemenea achitat, la fel ca şi partenera sa Béatrice Legrain. Suspectat că a trimis prostituate din Belgia în regiunea Lille, dar şi la Paris şi în Statele Unite, el era singurul protagonist din acest caz împotriva căruia parchetul a cerut o pedeapsă la închisoare cu executare. Judecătorul Bernard Lemaire a stabilit că infracţiunile nu erau bine fundamentate.

    Tribunalul l-a condamnat la un an de închisoare, cu suspendare, pe fost responsabil cu relaţiile publice la Hotelul Carlton, René Kojfer, dar i-a achitat pe Hervé Franchois şi Francis Henrion, foşti membri ai conducerii hotelului. Tribunalul a stabilit că René Kojfer, “pivotul” cazului, a ajutat cinci femei să se prostitueze, fără să reţină circumstanţe agravante de grup organizat, şi că a acţionat ca intermediar pentru clienţi. Procurorul, care l-a catalogat drept “sergent-recrutor al prostituţiei din Lille”, a cerut să fie condamnat la 15 ani de închisoare.

    “Prietenii” lui DSK – fostul comisar-şef al Securităţii în departamentul Nord Jean-Christophe Lagarde, Emmanuel Riglaire, conducătorul unei firme de materiale medical Patrice Pazskowski şi fostul director al unei filiale a grupului BTP Eiffage din Pas-de-Calais David Roquet – care erau acuzaţi de organizarea partidelor de sex, au fost, de asemenea, achitaţi.

  • Rămăşiţele a 44 de victimele ale accidentului Germanwings au fost repatriate

    Lufthansa, compania mamă, a trimis sicriele cu un avion cargo marţi noaptea, din Marsilia.

    Copilotul Andreas Lubitz ar fi prăbuşit intenţionat avionul Airbus A320 în Alpii Francezi în martie, provocând moartea a 150 de persoane. Şaisprezece dintre victime erau de la şcoala gimnazială Joseph-Koenig din Haltern şi se întorceau dintr-un schimb de experienţă la Barcelona.

    Familiilor li se va permite să viziteze sicriele în interiorul hangarului din Duesseldorf miercuri. Elmar Giemulla, avocat al unora dintre familiile victimelor, a declarat că sosirea lor le va oferi rudelor sentimentul că “s-a încheiat”.

    “Familiile încearcă un sentiment de negare. Nu pot şi nu vor să realizeze că le-au murit copiii”, a declarat Giemulla. “Va fi dur când vor vedea scriele, dar este necesar, pentru că au nevoie de o încheiere”, a adăugat el.

    Rămăşiţele celorlalte victime vor fi repatriate în săptămânile următoare. Pasagerii proveneau din 18 ţări, inclusiv Australia, Argentina şi Japonia, dar majoritatea erau din Spania sau Germania.

    Repatrierea unora dintre cadavre a fost întârziată din cauza unor erori privind certificatele de deces în Franţa.

  • Fabrica de servicii de la Timişoara

    “Suntem organizaţi ca o fabrică de servicii, ne apropiem foarte mult în ce priveşte livrarea serviciilor de ceea ce înseamnă uzină: procese automatizate, proceduri de îmbunătăţire a eficienţei, problemele care apar când serviciul este întrerupt în reţelele clienţilor noştri – volumul tichetelor (emise la apariţia în cadrul unor probleme ale reţelelor clienţilor – n.r.) este de 30.000 de tichete lunar, pe care le soluţionează 500 de oameni”, descrie Liviu Giurgiu, networks director pentru CIS, ţările nordice şi baltice şi Europa de Est în cadrul Alcatel-Lucent, activitatea centrului global de servicii al companiei din Timişoara, cel mai mare din cele patru deţinute în prezent de grupul francez şi unul dintre principalele departamente ale furnizorului de echipamente şi soluţii de telecomunicaţii Alcatel-Lucent din România.

    Giurgiu este ghidul grupului de jurnalişti, din care fac parte, într-o vizită la sediile din Timişoara ale companiei franceze, ce are rolul de a dezambiguiza câteva dintre specificităţile tehnice ale domeniului: într-un open space, angajaţii lucrează cu câte patru monitoare în faţă, urmărind din când în când un televizor deschis pe postul american CNN. Aflăm că acesta nu are rol de informare sau de entertainment, ci că ar putea reprezenta primul semnal de alarmă în cazul problemelor reţelelor din diferite părţi ale lumii în situaţia unui dezastru, precum un uragan.

    În altă încăpere, destinată lucrului cu doi dintre cei mai importanţi clienţi ai companiei, companiile americane AT&T şi Verizon, atrag atenţia afişe ale angajaţilor cu „Never expect, always inspect” şi un monitor cu starea vremii din Statele Unite ale Americii, tendinţele de pe Coasta de Est având influenţă directă asupra activităţii acestor clienţi. Într-o altă încăpere se află câţiva angajaţi ce supraveghează activităţile din Eurotunnel, între Marea Britanie şi Franţa. „În cazul Eurotunnel, ne ocupăm de mentenanţa reţelei telecom şi de semnalizare feroviară; 12 angajaţi români se ocupă de toate aceste activităţi, din care doi la faţa locului, compania din România fiind responsabilă inclusiv de reparaţiile de sub apă ale tehnologiei ce deserveşte tunelul.”

    el mai mare department al companiei este însă cel de cercetare şi dezvoltare, împărţit pe divizii în funcţie de tehnologii – wireless, IP platforms, fixed access şi IP routing and transportation -, iar laboratorul ce îl deserveşte este sugestiv în acest sens: se întinde pe o suprafaţă de 1.800 de metri, iar totul este automatizat. Spre exemplu, un echipament are rolul de a simula scenarii reale de pe teren, precum condiţii de exterior de deplasare pedestriană sau într-un autovehicul, cu 250 km/oră. Acesta costă 5.000 de euro, la care se adaugă preţul licenţei, de 10.000 de euro; iar în cadrul laboratorului se află mai multe astfel de echipamente.

    Investiţii se fac tot timpul, iar ce am investit în ultimii zece ani depăşeşte 100 de milioane de euro”, spune Eugen Şerbănescu, directorul general al companiei. Prezent pe piaţa locală din 1991, Alcatel-Lucent a evoluat de la un număr de 50 de angajaţi la aproximativ 1.500 în prezent, împărţiţi între activităţile companiei în România: circa 1.000 lucrează în cadrul centrului de cercetare-dezvoltare din Timişoara, iar restul în cadrul centrului de servicii end to end de suport şi mentenanţă pentru circa 15 clienţi majori la nivel global, printre care British Telekom Franţa, KPM Olanda, Orange Franţa, Vodafone Qatar, singurul continent pe care nu îl acoperă serviciile din Timişoara fiind Australia. Grupul a înregistrat venituri de 13,17 miliarde de euro anul trecut la nivel global, iar în România compania a avut în 2013 (cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile) o cifră de afaceri de 388 milioane de lei (87,8 milioane de euro) şi un profit net de 20 milioane de lei (4,5 milioane de euro).

    Înainte de criză, compania a avut în România o cifră de afaceri de 122,5 milioane de euro şi profit de 8 milioane de euro. „Ne continuăm expansiunea în România”, sumarizează Şerbănescu modalitatea în care plănuieşte să extindă activităţile companiei. El a fost numit în funcţie în aprilie anul trecut şi printre responsabilităţile sale se numără gestionarea schimbărilor pe plan local aduse de schimbările din cadrul companiei-mamă: planul industrial Shift Plan (lansat de Michel Kombs, CEO-ul grupului, în 2013) şi anunţul din aprilie referitor la faptul că Nokia va cumpăra Alcatel-Lucent, urmând să formeze un gigant telecom de 40 miliarde euro şi 110.000 angajaţi, despre care presa internaţională scrie că este cea mai mare tranzacţie din ultimii 16 ani din industria echipamentelor şi serviciilor pentru operatorii de telecomunicaţii. Programul Shift Plan a fost creat cu scopul de reducere a costurilor fixe ale companiei cu 950 de milioane de euro până la sfârşitul lui 2015, în funcţie de cerinţele pieţei.

  • O franţuzoaică dă Guvernul în judecată pentru că nu i-a împiedicat fiul minor să plece la jihad

    Femeia a chemat marţi Executivul în instanţă pentru că nu a reuşit să-l oprească pe fiul ei, un adolescent, să se alăture jihadiştilor în Siria.

    Băiatul, identificat drept “B”, avea 16 ani atunci când a plecat, împreună cu alte trei persoane, din oraşul Nisa (sud-est), pe 27 decembrie 2013, fără să-şi avertizeze familia.

    Băiatul, care s-a convertit recent la islam, a călătorit până în Turcia cu un avion, după care şi-a continuat drumul către Siria. Mama lui, care a vorbit recent cu el la telefon, afirmă că acesta se află în continuare în Siria.

    Avocata familiei, Samia Maktouf, a declarat că Turcia este “răscunoscută ca rută către Siria”.

    “Poliţia a comis o eroare gravă… în legătură cu acest minor neînsoţit care avea doar un bilet dus către Turcia şi nu avea bagaje”, a declarat Maktouf.

    Mama băiatului cere despăgubiri în valoare de 110.000 de euro de la Guvern pentru ea şi ceilalţi trei copii ai săi.

    “Nu ne interesează banii, ci vrem să se ştie că a fost comisă o greşeală. Plecarea minorilor la jihad trebuie să înceteze”, a spus Maktouf.

    Ministerul de Interne a trimis familiei o scrisoare în care afirmă că nu este responsabil, având în vedere că băiatul nu era anchetat şi nu exista o bază legală prin care să fie împiedicat să plece.

    Franţa are cea mai mare comunitate musulmană din Europa şi a furnizat cei mai mulţi luptători străini jihadului în Orientul Mijlociu. Parisul estimează că aproximativ 500 de cetăţeni sau rezidenţi francezi participă, în prezent, la războiul din Siria.

    Mai mulţi minori au fost opriţi anul trecut să se alăture jihadului, însă, de obicei, în urma unor informaţii provenind de la familiile lor.

    Parisul a adoptat recent măsuri care-i permit să confişte cărţi de identitate şi paşapoarte ale unor prsoane suspectate că încearcă să se alăture jihadului.

    Mama lui “B” a declarat că a aflat despre intenţia băiatului cu doar câteva zile înainte ca acesta să dispară.

    Ea a anunţat poliţia după 24 de ore de la dispariţia băiatului.

  • Parisul şi Berlinul solicită ajungerea la un acord asupra datoriei Greciei

    “Raţiunea, şi cred că acum trebuie să facem apel la această dimensiune, raţiunea ne determină să ajungem la un bun ritm pentru încheierea unui acord”, a spus François Hollande în cursul unei conferinţe de presă la finalul Summitului G7, care a avut loc duminică şi luni în staţiunea bavareză Garmisch-Partenkirchen.

    Şeful statului francez a insistat asupra necesităţii ca discuţiile dintre Grecia şi creditorii săi să se încheie cu o înţelegere, după ce Atena a respins propunerile instituţiilor internaţionale.

    Potrivit preşedintelui francez, noi discuţii asupra acestui subiect ar urma să aibă loc miercuri, la Bruxelles, în marja unei reuniuni la care vor participa lideri europeni, latino-americani şi din Caraibi.

    “Vrem ca Grecia să rămână în zona euro, dar vom adopta o poziţie clară potrivit căreia solidaritatea cu Grecia cere ca (această ţară) să facă propuneri şi să aplice reforme”, a adăugat cancelarul german, Angela Merkel, în cursul unei conferinţe de presă separate.

    “Nu a mai rămas mult timp”, a avertizat ea.

    Acest sentiment de urgenţă a fost exprimat şi de Christian Noyer, guvernatorul Băncii Franţei şi membru în Consiliului guvernatorilor BCE. El a apreciat luni, în cursul unei deplasări în Québec, că Atena are la dispoziţie doar câteva zile pentru a ajunge la un acord cu creditorii săi.

    Pe de altă parte, el a apreciat că un eventual “Grexit” nu va slăbi zona euro, ci mai degrabă Grecia.

    În schimb, Atena şi-a îndulcit tonul după tensiunile din ultimele zile. Ministrul grec al Finanţelor, Yanis Varoufakis, a declarat că a avut luni, la Berlin, o întâlnire “foarte utilă” şi “extrem de amicală” cu omologul său german Wolfgang Schäuble.

    Potrivit unor surse europene, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a refuzat, sâmbătă după-amiază, să discute la telefon cu premierul Greciei, Alexis Tsipras, în contextul în care liderul grec nu a respectat termenul-limită pentru trimiterea planului de reforme.

    Alexis Tsipras le-a cerut la sfârşitul săptămânii trecute creditorilor internaţionali să nu impună “condiţii umilitoare” ţării sale, care are nevoie urgentă de fonduri.

    Guvernul Greciei a cerut în mod oficial, joi seară, Fondului Monetar Internaţional (FMI) amânarea până la sfârşitul lunii iunie a ratelor care au scadenţa luna aceasta, primind un răspuns pozitiv. Grecia are o datorie totală de 320 de miliarde de euro, dintre care 65% către ţări din zona euro şi către FMI, iar 8,7% către Banca Centrală Europeană (BCE). Guvernul de la Atena mai are de primit din partea instituţiilor financiare 7,2 miliarde de euro prin programul de susţinere financiară de 240 de miliarde de euro care se încheie în această lună.

  • Înmatriculările de autoturisme Dacia noi în Franţa au scăzut cu aproape 10% în primele cinci luni

    La finalul primelor cinci luni cota de piaţă a mărcii româneşti se situa la 5,38%, în scădere de la 5,52 la sfârşitul lunii aprilie. În intervalul similar din 2014, Dacia deţinea pe piaţa franceză o cotă de 6,19%.

    Vânzările Dacia pe piaţa franceză au continuat astfel evoluţia negativă consemnată în primele patru luni, când au înregistrat un declin de aproape 10%.

    Înmatriculările Dacia au scăzut în luna mai cu 10,3%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, la 6.783 de autoturisme, conferind mărcii o cotă de piaţă de 4,74%.

    Piaţa auto franceză a consemnat în luna mai o scădere de 4%, la 143.059 de autoturisme noi înmatriculate.

    Dintre modelele Dacia, Sandero se află pe locul 9 în clasamentul celor mai bine vândute modele de pe piaţa franceză, cu 19.163 de unităţi comercializate în primele cinci luni şi o cotă de piaţă de 2,6%, urmat de Duster, pe locul 13, cu 15.820 autoturisme noi înmatriculate şi o cotă de 2%.

    În top 100 se mai află Dacia Lodgy, pe poziţia 67, cu 2.861 de unităţi înmatriculate şi o cotă de 0,4%, Dacia Logan MCV II, pe locul 81, cu 2399 unităţi şi 0,3% cotă de piaţă, precum şi Dacia Dokker, pe locul 100, cu 1.726 unităţi şi o cotă de 0,2%.

    În rândul mărcilor cu un volum mare al vânzărilor, cele mai importante scăderi au fost consemnate în primele cinci luni de Dacia, DS, marcă a grupului francez PSA Peugeot Citroen, cu 20,3%, şi Skoda, cu 2,6%.

    Înmatriculările grupului Renault, care deţine şi Dacia, au crescut cu 1,9% în primele cinci luni, la 197.627 de autoturisme, iar cota de piaţă a atins 24,98%, faţă de 25,42% în urmă cu un an.

    În luna mai au fost înmatriculate 32.560 de autoturisme ale grupului Renault, în scădere cu 3,1% comparativ cu aceeaşi lună a anului 2014. Cota de piaţă a grupului Renault în luna mai a fost de 22,76%.

    Franţa este cea mai mare piaţă a Dacia, înmatriculările de autoturisme noi crescând anul trecut cu 12,9% comparativ cu 2013, la 105.896 unităţi.

  • Fabius condiţionează un acord asupra programului nuclear iranian de inspectarea bazelor militare

    “Franţa nu va accepta (acordul asupra programului nuclear al Iranului) dacă nu se va stabili în mod clar efectuarea unor verificări la toate instalaţiile iraniene, inclusiv la bazele militare”, a afirmat şeful diplomaţiei franceze.

    În contextul în care marile puteri şi Iranul trebuie să încheie un acord final până la 30 iunie, Abbas Araghchi, numărul doi al echipei iraniene de negociatori, nu a exclus, miercuri, posibilitatea ca discuţiile asupra programului nuclear al Teheranului să se prelungească după această dată.

    Ghidul Suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, care are putere de decizie asupra dosarului nuclear, a exclus, în cursul săptămânii trecute, posibilitatea ca Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) să inspecteze bazele militare şi să chestioneze oamenii de ştiinţă, evocând suveranitatea şi interesele naţionale.

    “Mi-ar plăcea ca toate puterile (…) să adopte poziţia franceză cu privire la acest punct”, a insistat Fabius.

    “Suntem în favoarea unui acord, dar nu pentru unul care i-ar permite Iranului să aibă bomba atomică. Aceasta este poziţia Franţei”, a subliniat el.

    Capitolul privind efectuarea unor inspecţii internaţionale la complexe nucleare iraniene este unul dintre cele mai delicate ale negocierilor angajate între Teheran şi Grupul P5+1 (China, Franţa, Marea Britanie, Rusia, Statele Unite, plus Germania). Iranul şi marile puteri sunt angajate de peste 20 de luni în negocieri intense.

    Acordul final trebuie să garanteze caracterul paşnic al programului nuclear al Teheranului, suspectat că ascunde o componentă militară, şi să anuleze, în contrapartidă, sancţiunile internaţionale care afectează economia Iranului. Încă de la începutul negocierilor, conduse în special de Statele Unite şi Iran, Franţa a adoptat o poziţie mai dură, spre deosebire de partenerii săi, de teama ca Washingtonul să nu facă prea multe concesii pentru a obţine un acord istoric.