Tag: CEO

  • Cum a reuşit un moldovean să construiască un imperiu de 28 de milioane de euro din vânzarea de îngheţată

    Fondată în anii ‘90, compania suceveană deţine o fabrică în judeţul Suceava, este prezentă în reţelele de magazine moderne şi tradiţionale, dar deţine şi magazine proprii. „Într-un concediu petrecut în România în 1990, am adus o maşină de îngheţată din Austria, pe care am cumpărat-o prin credit, am închiriat un spaţiu în Suceava şi am testat piaţa timp de o lună”, descria Vasile Armenean modul în care a pornit afacerea, într-un interviu acordat în 2009.

    În 1987-1988, Armenean a lucrat la o gelaterie din Austria şi acolo i-a venit pentru prima dată ideea de a lansa un business similar şi în ţară. El a fondat afacerea Betty Ice în 1994, la Suceava. În 2016, Betty Ice a avut o cifră de afaceri de circa 125 milioane de lei (28 mil. euro), un plus de 10% faţă de 2015.

    „Anul 2016 a fost unul bun pentru companie, dar pentru anul acesta nu pot face estimări pentru că evoluţia consumului de îngheţată depinde de vreme. Însă facem investiţii în continuare,  dezvoltăm reţeaua de distribuţie şi am lansat două produse noi. Investim o mare a profitului realizat anual în activitatea companiei“, a spus Vasile Armenean, proprietarul producătorului de îngheţată din Suceava

    Citiţi aici cum a ajuns Vasile Armenean să deţină un business prea mare pentru graniţele ţării. Povestea a fost spusă în 2008 pentru Business Magazin

  • Povestea şefului care a jucat viitorul companiei la blackjack

    În 1962 Smith a început cursurile la Universitatea Yale, însă pasiunea sa pentru activităţile sociale din campus a dus la slabe performanţe academice. Frederick Smith a devenit membru şi ulterior preşedinte al frăţiei Delta Kappa Epsilon, pentru ca în 1966 să obţină diploma de absolvent. După facultate, Frederick Smith s-a înrolat în armată şi a fost trimis pe frontul din Vietnam. După mai bine de trei ani, s-a întors în Statele Unite cu mai multe medalii şi onoruri militare.

    În 1970, Smith a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni în cadrul unei companii ce asigura service pentru avioane, Ark Aviation Sales. Un an mai târziu, a decis să folosească averea personală de 4 milioane de dolari pentru a pune bazele unei companii de curierat, Federal Express. A reuşit să strângă alte 90 de milioane de la diverşi investitori, folosindu-se de ideea că avea să fie prima companie din istorie care poate livra un pachet, peste noapte, oriunde în lume. Nicio altă companie nu mai încercase aşa ceva, iar investitorii s-au grăbit să gireze planul de afaceri.

    La doar trei ani de la începerea activităţii, Federal Express era pe punctul de a intra în faliment, cauza principală fiind creşterea rapidă a preţului la combustibil. Într-o bună zi, Smith a realizat că banii rămaşi în cont, 5.000 de dolari, nu ajungeau nici măcar pentru a alimenta avioanele. Printr-un gest aproape nebunesc, el s-a decis să ia banii şi să plece la Las Vegas; antreprenorul s-a aşezat la o masă de blackjack şi şi-a încercat norocul.

    După două zile, le-a povestit colegilor ce a făcut, anunţându-i că a făcut rost de bani pentru încă o săptămână. Stupefiaţi, aceştia l-au întrebat la ce s-a gândit atunci când a luat ultimele fonduri ale companiei. ”Ce mai conta? Oricum banii n-ar mai fi ajuns pentru încă o săptămână„, le-a răspuns Smith. În zilele care au urmat, Frederick Smith a reuşit să strângă încă 11 milioane de dolari, bani ce s-au dovedit suficienţi pentru a pune compania pe picioare. În 1976, Federal Express a înregistrat primul an fără pierderi, terminând cu 3,6 milioane de dolari profit. Astăzi, compania FedEx are venituri de peste 50 de miliarde de dolari.

    Frederick W. Smith este căsătorit pentru a doua oară şi are zece copii (doi din prima căsnicie). Salariul său în funcţia de CEO al FedEx a fost, în 2013, de 15 milioane de dolari. Averea sa este estimată la 3,5 miliarde de dolari.

  • Absolventa de ASE care a coordonat tranzacţii de peste 3 miliarde de euro conduce acum unul dintre cei mai mari jucători din piaţa pensiilor private

    Cariera în domeniul financiar bancar şi-a început-o în urmă cu 16 ani. De atunci, a acumulat expertiză pe piaţa de capital, în consultanţa financiară pentru fuziuni şi achiziţii, precum şi pentru finanţări structurate, şi a coordonat tranzacţii totale în valoare de peste 3 miliarde de euro. În perioada 2010 – 2013 a condus departamentul corporate finance advisory din cadrul UniCredit Corporate & Investment Banking România, iar anterior a ocupat mai multe poziţii executive şi manageriale în divizia de corporate şi investment banking a ING în România şi în Marea Britanie.

    În prezent, obiectivul principal al CEO-ului NN Pensii este să contribuie la dezoltarea unei culturi de economisire pe termen lung în România şi să sprijine românii să devină mai responsabili şi mai implicaţi privind pensia lor, asigurându-şi astfel un viitor financiar mai bun. Numărul de participanţi la fondurile de pensii obligatorii (Pilonul II) este estimat la aproximativ 6,8 milioane pentru finalul acestui an, în timp ce activele nete vor ajunge la 31 de miliarde de lei (6,9 miliarde de euro).

    Raluca Ţintoiu a absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi un MBA la London Business School.

  • A reuşit să dezvolte, pe o piaţă locală inexistentă, cel mai mare magazin de profil din sud-estul Europei

    Fiecare dintre cei doi asociaţi deţine jumătate din pachetul de acţiuni al firmei. „Fotografia a fost dintotdeauna o pasiune. Eram fotograf la diverse evenimente deja de câţiva ani când am decis să deschid propria afacere”, îşi amintea Marian Alecsiu despre începuturile firmei, când a transformat astfel hobby-ul în job.

    Aşa a deschis un mic laborator de developare foto, o afacere destul de prosperă la acel moment, în urma unei investiţii pe care a strâns-o atât din câştigurile obţinute ca fotograf, care nu erau însă foarte mari, cât şi din vânzarea propriei truse foto care, ca şi acum de altfel, nu era deloc ieftină.

  • Absolventa de ASE care a coordonat tranzacţii de peste 3 miliarde de euro conduce acum unul dintre cei mai mari jucători din piaţa pensiilor private

    Cariera în domeniul financiar bancar şi-a început-o în urmă cu 16 ani. De atunci, a acumulat expertiză pe piaţa de capital, în consultanţa financiară pentru fuziuni şi achiziţii, precum şi pentru finanţări structurate, şi a coordonat tranzacţii totale în valoare de peste 3 miliarde de euro. În perioada 2010 – 2013 a condus departamentul corporate finance advisory din cadrul UniCredit Corporate & Investment Banking România, iar anterior a ocupat mai multe poziţii executive şi manageriale în divizia de corporate şi investment banking a ING în România şi în Marea Britanie.

    În prezent, obiectivul principal al CEO-ului NN Pensii este să contribuie la dezoltarea unei culturi de economisire pe termen lung în România şi să sprijine românii să devină mai responsabili şi mai implicaţi privind pensia lor, asigurându-şi astfel un viitor financiar mai bun. Numărul de participanţi la fondurile de pensii obligatorii (Pilonul II) este estimat la aproximativ 6,8 milioane pentru finalul acestui an, în timp ce activele nete vor ajunge la 31 de miliarde de lei (6,9 miliarde de euro).

    Raluca Ţintoiu a absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi un MBA la London Business School.

  • Povestea şefului care a jucat viitorul companiei la blackjack

    În 1962 Smith a început cursurile la Universitatea Yale, însă pasiunea sa pentru activităţile sociale din campus a dus la slabe performanţe academice. Frederick Smith a devenit membru şi ulterior preşedinte al frăţiei Delta Kappa Epsilon, pentru ca în 1966 să obţină diploma de absolvent. După facultate, Frederick Smith s-a înrolat în armată şi a fost trimis pe frontul din Vietnam. După mai bine de trei ani, s-a întors în Statele Unite cu mai multe medalii şi onoruri militare.

    În 1970, Smith a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni în cadrul unei companii ce asigura service pentru avioane, Ark Aviation Sales. Un an mai târziu, a decis să folosească averea personală de 4 milioane de dolari pentru a pune bazele unei companii de curierat, Federal Express. A reuşit să strângă alte 90 de milioane de la diverşi investitori, folosindu-se de ideea că avea să fie prima companie din istorie care poate livra un pachet, peste noapte, oriunde în lume. Nicio altă companie nu mai încercase aşa ceva, iar investitorii s-au grăbit să gireze planul de afaceri.

    La doar trei ani de la începerea activităţii, Federal Express era pe punctul de a intra în faliment, cauza principală fiind creşterea rapidă a preţului la combustibil. Într-o bună zi, Smith a realizat că banii rămaşi în cont, 5.000 de dolari, nu ajungeau nici măcar pentru a alimenta avioanele. Printr-un gest aproape nebunesc, el s-a decis să ia banii şi să plece la Las Vegas; antreprenorul s-a aşezat la o masă de blackjack şi şi-a încercat norocul.

    După două zile, le-a povestit colegilor ce a făcut, anunţându-i că a făcut rost de bani pentru încă o săptămână. Stupefiaţi, aceştia l-au întrebat la ce s-a gândit atunci când a luat ultimele fonduri ale companiei. ”Ce mai conta? Oricum banii n-ar mai fi ajuns pentru încă o săptămână„, le-a răspuns Smith. În zilele care au urmat, Frederick Smith a reuşit să strângă încă 11 milioane de dolari, bani ce s-au dovedit suficienţi pentru a pune compania pe picioare. În 1976, Federal Express a înregistrat primul an fără pierderi, terminând cu 3,6 milioane de dolari profit. Astăzi, compania FedEx are venituri de peste 50 de miliarde de dolari.

    Frederick W. Smith este căsătorit pentru a doua oară şi are zece copii (doi din prima căsnicie). Salariul său în funcţia de CEO al FedEx a fost, în 2013, de 15 milioane de dolari. Averea sa este estimată la 3,5 miliarde de dolari.

  • Cum a reuşit un moldovean să construiască un imperiu de 28 de milioane de euro din vânzarea de îngheţată

    Fondată în anii ‘90, compania suceveană deţine o fabrică în judeţul Suceava, este prezentă în reţelele de magazine moderne şi tradiţionale, dar deţine şi magazine proprii. „Într-un concediu petrecut în România în 1990, am adus o maşină de îngheţată din Austria, pe care am cumpărat-o prin credit, am închiriat un spaţiu în Suceava şi am testat piaţa timp de o lună”, descria Vasile Armenean modul în care a pornit afacerea, într-un interviu acordat în 2009.

    În 1987-1988, Armenean a lucrat la o gelaterie din Austria şi acolo i-a venit pentru prima dată ideea de a lansa un business similar şi în ţară. El a fondat afacerea Betty Ice în 1994, la Suceava. În 2016, Betty Ice a avut o cifră de afaceri de circa 125 milioane de lei (28 mil. euro), un plus de 10% faţă de 2015.

    „Anul 2016 a fost unul bun pentru companie, dar pentru anul acesta nu pot face estimări pentru că evoluţia consumului de îngheţată depinde de vreme. Însă facem investiţii în continuare,  dezvoltăm reţeaua de distribuţie şi am lansat două produse noi. Investim o mare a profitului realizat anual în activitatea companiei“, a spus Vasile Armenean, proprietarul producătorului de îngheţată din Suceava

    Citiţi aici cum a ajuns Vasile Armenean să deţină un business prea mare pentru graniţele ţării. Povestea a fost spusă în 2008 pentru Business Magazin

  • Opinie Cătălin Păduraru, CEO IWCB: Politica, societatea. Dezechilibrul. Vinul. Nuanţele. Echilibrul

    Lumea a ieşit în stradă. Unii sancţionând guvernul, alţii, mai puţin numeroşi, manifestându-şi sprijinul necondiţionat pentru acesta.

    Aş tinde să spun că, într-o ţară care-şi aşază democraţia din aproape în aproape, nici măcar nu e ceva anormal. Voi încerca să tratez „în modúl” ceea ce se întâmplă în România. Şi, pe cât se poate, doar din punctul de vedere al „lucrătorului” din Lumea Vinului. Motivele pentru care scindarea „societăţii civile” (care alta ?!) se face atât de radical, zgomotos, dintr-o direcţie şi visceral, sunt, pentru observatorul cât de cât atent, la vedere.

    Merită reflecţii şi lipsa nuanţelor din mesajele demonstranţilor. Dar, poate că aşa se întâmplă când aceste mesaje sunt „la comun”, când nu există (şi nu există) nici formatori de opinie, nici lideri, nici culegători-diseminatori de informaţii reale. Din economia reală.

    Se ajunge (nefericit traseu) la concluzia că, de fapt, românul, politician sau cetăţean „simplu” (din stradă sau doar mânuitor de telecomandă), nu ştie ce vrea.

    Pe politicieni i-aş pune deoparte întrucât, s-a văzut în 27 de ani, că nu se pot schimba. (Interesant că februarie, în popor, este luna lupilor! O parte a demonstranţilor s-ar fi lăsat păcăliţi –ca de multe ori în trecut- şi de o schimbare a părului, fără să mai aştepte şi o schimbare de nărav.)

    Ne întoarcem la stradă. Nu am auzit nici de o parte, nici de alta, „domnilor, tragem de un buget mic. Ce ar fi să îl mărim? Să învăţăm România să producă mai mult, să obligăm politicienii să lucreze doar pe această temă.” Cu alte cuvinte, un proiect de ţară. Ce facem ca la anul să avem bugetul cu 15% mai generos, ce facem peste 3-5-10-15 ani pentru a dubla, de pildă, intrările de bani în acest buget?

    Să socotim resursele (şi aici, să mă credeţi cât puteţi, iar dacă nu, să acceptaţi că, ştiinţific, vinul este validat ca resursă importantă în multe ţări dezvoltate) şi să vedem pe care mizăm. Nici vorbă de astfel de scheme logice.

    În esenţă, nimeni nu pare să sesizeze falimentul (pentru noi, cetăţenii).

    Am dorit politicieni care să promită că „vor face”.

    Ar fi avut vreo şansă oamenii inteligenţi, integri, care ar fi spus ce nu trebuie să mai facem? Cum credeţi că ar reacţiona o parte a demonstranţilor (şi ştiţi Dvs. care) dacă un lider le-ar spune că poţi vota doar după ce ai pus degetul pe un ecran tactil, în dreptul a trei răspunsuri corecte? Deşi e firesc ca votul să vină din partea cuiva care ştie măcar cât fac 3,5 x 6, cine şi unde a făcut Unirea (Mică) sau care este rolul Parlamentului (întrebările ar fi generate aleatoriu din câteva mii), acest exerciţiu –cu finalitate selectarea minţilor întregi- nu poate fi expus de niciun om politic (sau care ar vrea să intre în politică). Om care, să ne înţelegem, ar fi animat de cele mai bune gânduri faţă de popor.

    Cum s-a ajuns aici? De unde dragul acesta de „minte-mă frumos”?

    Păi, sunt doi mari vinovaţi şi un profitor, al treilea vinovat.

    Primii vinovaţi suntem noi, cei mulţi, cu dispreţul generalizat faţă de educaţie, instrucţie şi „învăţători”. Mai nou, facem apel la valorile tradiţionale. O listă cu valorile tradiţionale atacate, alterate şi pentru care nu s-a ieşit în stradă, ne-ar pune într-o situaţie sensibilă. Aşadar, ca să fim „moderni”, avem o listă selectivă a valorilor tradiţionale. Pe alea învechite le-am dat la spate (sic!). După cum se vede (şi era anticipabil), doar o parte din acestea nu pot susţine societatea în echilibru.

    Al doilea nominalizat este presa. Spun presa şi nu jurnalismul pentru că acesta din urmă a murit. Bine, şi presa ca a patra putere în stat a murit. Sau, dacă e „putere” şi nu poate schimba nimic în bine, ce e de făcut? Dacă nu a reuşit Clubul Român de Presă acum două decenii să reglementeze comportamentul profesional al celor implicaţi în punerea în circulaţie a informaţiei, poate că legiuitorul ar fi trebuit să o facă. OK, nu eşti jurnalist, îţi baţi joc de „deontologie”, eşti obligat să îţi marchezi emisiunea cu inscripţia „Divertisment”. Aceasta este realitatea. Mulţi români se uită la TV ca la Dumnezeu, neînţelegând diferenţa dintre jurnalism şi emisiune comercială, dar nici nu ar fi dispuşi să asculte explicaţii şi să înţeleagă această diferenţă. Culmea e că şi jurnalismul de calitate ar putea aduce bani. S-a şi dovedit pe ici, pe colo că se poate. Jurnalismul trebuie să respecte nişte regului privind sursele, verificarea informaţiei, dreptul la replică ş.a.m.d. În absenţa acestor rigori, miştocarii au reuşit să „îngroape” orice om de bun simţ care s-a încumetat, fie şi pentru un termen scurt, să se implice în politică. Culegem roadele.

    Din păcate, acest model şi nu cel al jurnalismului a fost adoptat şi în social media care, astfel, s-a transformat dintr-o posibilă armă a celor mulţi într-o mare bălăcăreală şi unde, să o spunem clar, manipularea nu este cel mai greu lucru de înfăptuit.

    Ei, da şi, cu voia Dvs., ultimul pe lista … vinovaţilor, EL, politicianul. Uns ca „ales”, el este, de fapt, parte a unui mecanism care trebuie să „producă” şi să protejeze pe toţi cei care sunt deja „înăuntru”. Cei cu convingeri proprii, „revoluţionarii”, neînregimentabilii, sunt izolaţi şi, mai devreme sau mai târziu, extraşi din sistem ca o măsea stricată fără să apuce măcar să-şi expună proiectul în politica „mare”. A ieşit pentru cei din urmă cineva în stradă?

    De ce toate cele de mai sus în pagina „de vin”? De necaz.

    Munca în Lumea Vinului te face destul de atent. Veţi spune că toate domeniile se bucură, fără diferenţă, de aportul unor oameni atenţi. Se poate, doar că eu nu ştiu ca, de pildă, un doctor în şuruburi să îşi modeleze gândirea şi activitatea urmărind această piesă metalică prin Tratate de filozofie, în Enciclopedii, Monografii, Ghiduri, Istorii, Amintiri, Dicţionare dedicate, Atlase ş.a.m.d.

    Vinul există în toate acestea. Există în articolele şi emisiunile jurnaliştilor, în filme documentare şi de artă. Există pe buzele celor care vor o viaţă frumoasă (la figurat, dar şi la propriu). Din păcate, nu la noi.

    Dar, să ne iertăm unii pe alţii şi să cădem de acord că vinul este doar o (una) resursă.

    Deschidem o listă şi pentru celelalte? Tinerii, natura, agricultura cu plusvaloare, ştiinţa, apa termală ş.a.m.d.

    După ce vom înţelege ce trebuie să susţinem pentru a ne fi bine (şi vom cădea de acord), haideţi din nou (sau veniţi pentru prima dată) în stradă. În faţa oricărei instituţii doriţi Dvs.

    P.S. Cred că a sosit momentul în care să putem amenda activitatea oricărui guvern de dreapta fără a fi consideraţi retrograzi şi comunişti şi, de asemenea, să ne exprimăm îndoielile şi criticile pentru o guvernare de stânga fără a fi etichetaţi ca „băsişti” şi „sorosişti”. Că veni vorba de nuanţe. La vin cel puţin, nuanţa face diferenţa.

  • Cine sunt oamenii care au construit acest business de 69 de miliarde de dolari

    Business Insider a alcătuit o listă cu cei mai importanţi oameni din cadrul companiei, iar noi am adăugat la această listă şi pe Nicoleta Schroeder, cea care conduce operaţiunile locale ale platformei de tehnologie Uber. În prezent compania este evaluată la 69 de miliarde de dolari.

    Jeff Jones este noul preşedinte la Uber. Acesta a fost “furat” de la Target de către Kalanick pentru a deveni preşedintele Uber, cu responsabilităţi asupra operaţiunilor, marketing şi customer support. Când Travis l-a întrebat pe Jeff Jones cum s-a descurcat în timpul unui discurs TED Talk, Jones i-a dat nota -B spunând că mai are de lucrat la anumite aspecte. Probabil asta l-a impresionat pe Kalanick care l-a angajat mai târziu.

    Ryan Graves a fost primul angajat al Uber şi primul CEO. Graves a ocupat poziţia de CEO din februarie 2010 până în decembrie 2010. Acesta a condus expansiunea internaţională şi creşterea companiei. Acum este antreprenor şi constructor în cadrul Uber şi se ocupă de proiectele speciale ale companiei de ridesharing.

    Austin Geidt se ocupă de extinderea Uber pe glob
    Ea plănuieşte în ce oraşe compania şi cum trebuie tratată extinderea. A fost al patrulea angajat al companiei şi l-a vremea respectivă se lupta cu dependenţa de droguri. “Sunt foarte mândră de ceea ce am făcut la Uber şi de echipa mea, dar sunt mai mândră de faptul că am reuşit să renunţ la droguri”

    Thuan Pham se asigură că aplicaţia funţionează fără cusur

    Pham este CTO (chief technology office) al Uber şi se ocupă de platforma tehnologică a companiei. A început cu o echipă de 40 de oameni, acum are în subordine peste 1200 de ingineri IT.

    Ed Baker este o vedetă în devenire în cadrul echipei şi are un singur obiectiv: creşterea

    Dacă Uber vrea să devină o companie cu adevărat global va trebui să crească foarte mult şi să o facă bine. Baker s-a ocupat de extinderea Facebook înainte de a veni la Uber în 2013.

    Joe Sullivan este un fost angajat la Facebook şi se ocupă de securitatea şoferilor şi a pasagerilor

    Joe Sullivan este chief security officer şi toate eforturile lui se îndreaptă către menţinerea şoferilor, a coletelor şi a pasagerilor Uber în siguranţă. Şi-a început cariera ca avocat ce se ocupa de cazuri legate de cybersecurity, apoi a început să lucreze cu companii de tehnologie. A început cu eBay apoi a petrecut 8 ani la Facebook şi din aprilie lucrează la Uber

    Emil Michael vrea ca partea de business să funcţioneze

    Michael se ocupă de creşterea business-ului şi cel mai recent eforturile lui s-au îndreptat către creşterea business-ului în China şi încheierea parteneriatului cu Baidu, echivalentul Uber în China.

    Anthony Levandowski este responsabil pentru construirea automobilelor autonome

    Levandowski era interesat de construirea automobilelor fără şofer de dinainte de a veni la Uber. A început cu un Ghostrider, un startup care cerceta construirea unor motociclete fără şofer, apoi a trecut la Google de unde a plecat pentru a fonda Otto, un start-up ce se ocupa de construirea unui software care transformă camioanele obişnuite în unele autonome.  Recent, Otto a fost achiziţionat de către Uber pentru a-şi mări eforturile în departamentul maşinilor fără şofer. Mai mult, Uber s-ar putea folosi de cunoştiinţele lui Levandowski pentru a intra şi în domeniul camioanelor autonome.

    Jason Droege se ocupă de extinderea business-ului la mai mult decât maşini precum UberEATS, UberRush (servicii de livrare), care au plecat de la statut de experiment şi au ajuns la componente importante ale companiei.

    Salle Yoo este responsabilă de partea legislativă a companiei.


    Uber este implicată în multe scadaluri din cauza faptului că nu există un cadru legislativ bine definit pentru funcţionarea serviciului de ridesharing. Yoo a intrat în echipă în urmă cu trei ani şi a crescut echipa de legal a companiei cu până la 120 de angajaţi.

    Rachel Whetstone este responsabilă pentru mesajele şi comunicarea companiei


    Relaţiile cu publicul sunt o componentă foarte importantă pentru orice companie, mai ales pentru una care se adresează consumatorilor, iar în cazul Uber şi mai important, având în vedere obstacolele legislative de care s-a lovit în mai multe ţări de pe glob.

    Uber a devenit una dintre cele mai valoaroase companii de tehnologie din lume, iar Gautam Gupta este responsabil pentru finanţele Uber

    Uber nu a avut un CFO de vreun an şi jumătate, după ce a plecat Brent Callinnicos, dar de finanţe s-a ocupat mâna dreaptă a lui Callinicos, Gautam

    Brian McClendon, fost angajat Google, este responsabil de dezvoltarea navigaţiei şi hărţilor pentru maşinile autonome.

    McClendon a fost implicat în creaţia Google Maps şi Google Earth, iar după 10 ani petrecuţi în cadrul companiei din Mountain View, acesta a decis să meargă la Uber şi să ajute la dezvoltarea sistemului pentru automobilele fără şofer.

    Nicoleta Schroeder se ocupă de operaţiunile Uber în România

    Schroeder a studiat Management şi Studii Economice la Universitatea Clark din Worcester, Massachusetts şi a
    urmat şi are un MBA la Carnegie Mellon – Tepper School of Business. Şi-a început cariera în consultanţă şi fi nanţe, lucrând în Statele Unite ale Americii pentru Accenture şi John Hancock Financial Service. Imediat după absolvirea MBA-ului, a revenit în ţară, deşi primise oferte de muncă în SUA şi Londra. A pus aici bazele şi a condus timp de patru ani primul lanţ de magazine care vând iaurt îngheţat din România, ce a crescut de la o echipă de patru angajaţi, la una formată din 30 de oameni şi magazine în toate marile oraşe din România.

     

     

     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 27 martie 2017

    COVER STORY:  Aeroportul decolează

    Cum a ajuns aeroportul Henri Coandă să susţină activităţi cu venituri însumate de peste 1 miliard de euro pe an?


     


    SPECIAL: Unde se învaţă la şcoală arta vânătorii de avere

     


    RETAIL: Noua eră a shoppingului

     


    STRATEGIE: Valizele şi milioanele de euro
     

     


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.