BusinessMagazin

Blog

  • Kraft lansează o nouă variantă în gama biscuitţilor Tuc

    Fiecare pachet de Tuc Smântână şi Ceapă (100g) conţine 27 de biscuiţi.”Pe piaţa snacks-urilor, categoria produselor cu smântână şi cu ingrediente adăugate (ceapă sau verdeaţă) este pe locul 4 în topul preferinţelor consumatorilor români, după cele cu sare, brânză şi ardei”, declară Svetlana Macrinici, brand coordinator Biscuits, Kraft Foods România.

    Portofoliul Tuc în România cuprinde trei arome: original, brânză, ardei, în în două tipuri de gramaj – la 21g şi cel de 100g.Campania de susţinere a produsului va include TV tag, print, degustări în magazine şi materiale promoţionale dedicate.

    Biscuiţii săraţi Tuc au fost lansaţi pentru prima oară în România în iunie 2010. În mai puţin de 1 an de la lansare au devenit lideri detaşaţi în segmentul în care activează, cel al biscuiţilor săraţi (crackers).
    Kraft Foods este prezentă pe piaţa din România din 1994, între mărcile pe care le are pe piaţa locală fiind Jacobs, Nova Brazilia, Milka, Poiana, Africana, LU Pepito, Barni, Oreo, Tuc, Belvita. Conform studiilor de piaţă MEMRB, Kraft Foods deţine poziţia numărul 1 pe piaţa de cafea, ciocolată şi biscuiţi, în România.

  • România va deveni până la sfârşitul anului exportator net de agroalimentare pentru prima dată după Revoluţie

    “Afacerile din agricultură sunt în acest moment super profitabile ca urmare a preţurilor mari pentru alimente, dar şi pentru că producătorii primesc subvenţii”, a explicat Ga­briel Popescu, profesor universitar în cadrul ASE Bucureşti.

    Exporturile româneşti de produse agroalimentare rămân însă dependente de livrările de grâu, porumb, rapiţă sau floarea-soarelui făcute de marii traderi multinaţionali.

    Citeşte mai mult despre exporturile de agroalimentare pe www.zf.ro

  • Ce maşini sunt implicate cel mai des în accidente rutiere

    Unul din 192 de automobile Mercedes-Benz şi unul din 300 de automobile BMW au fost implicate în accidente rutiere grave în primele nouă luni ale anului trecut, arată datele Direcţiei Rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Conform acestor date, autoturismele Mercedes-Benz şi BMW au fost implicate anul trecut în 11,5% din accidentele grave de circulaţie, deşi reprezintă doar 4,4% din întregul parc auto din România.

    Printre cele mai cunoscute accidente rutiere cu un Mercedes-Benz este cel în care a fost implicată vedeta TV Şerban Huidu, care conducea un SUV ML atunci când s-a ciocnit de un autoturism Dacia Logan. În urma accidentului cei trei pasageri din Logan au decedat, în timp ce ocupanţii SUV-ului au scăpat fără răni grave. La câteva zile de la acest incident, pe Calea Floreasca din Capitală, un şofer în vârstă de 20 de ani aflat la volanul unui SUV BMW X5 a omorât două persoane lovind trei maşini.

    Principala cauză a acestor statistici este, potrivit dealerilor de pe piaţa locală, faptul că, în România, automobilele de lux sau sport sunt achiziţionate de foarte multe ori de către sau pentru şoferi tineri, lipsiţi de experienţă, în timp ce în Vest acestea sunt de obicei deţinute de persoane de peste 40 de ani, cu experienţă în şofat.

    “Nu cred că poate cineva să conteste siguranţa modelelor noastre. Spre exemplu, BMW Seria 5 este până acum singurul automobil din istorie care a obţinut un punctaj de 100% pentru siguranţa activă la testele EuroNCAP, iar sistemele se regăsesc acum şi pe noile Seria 1 şi Seria 3”, a declarat Marco Schulz, directorul general al BMW Group România. Schulz a subliniat că “educaţia rutieră este o preocupare tot mai importantă pentru BMW în România. Anual sunt realizate sesiuni de teste demonstrative unde a fost introdus un modul de bază despre condusul defensiv. La nivel internaţional avem mai multe exemple de acţiuni BMW Group în această direcţie şi acum analizăm în ce măsură pot fi preluate şi aici”.

    Oficialii Mercedes-Benz subliniază că un constructor auto se ocupă în primul rând de asigurarea unui grad cât mai ridicat de siguranţă a pasagerilor şi contribuie pe cât posibil la educarea clienţilor, dar nu poate influenţa direct comportamentul şoferului. “Autovehiculele Mercedes-Benz sunt recunoscute pentru maximul de confort şi siguranţă oferit şoferilor şi pasagerilor, aceste caracteristici fiind intens exploatate, în special pe distanţe lungi. În acest sens, numărul de kilometri parcurşi şi distanţele pe care sunt exploatate sunt factori importanţi pentru relevanţa acestei statistici. Mai mult, accidentele depind de o serie de circumstanţe concrete în care acestea s-au produs”, a spus Gabriel Crăciun, director de comunicare în cadrul Mercedes-Benz România.

    În ceea ce priveşte reducerea numărului de accidente, Mercedes-Benz, atât la nivel mondial, cât şi în România, încurajează responsabilitatea şoferilor în trafic printr-o serie de acţiuni menite să crească gradul de siguranţă la volan. Spre exemplu, pe plan local, în fiecare toamnă, timp de o lună, Mercedes-Benz România desfăşoară în colaborare cu Parteneriatul Român de Siguranţă Rutieră GRSP România şi Fundaţia pentru SMURD un program gratuit de verificare şi reglare a luminilor exterioare prin intermediul centrelor autorizate.

    “Nu contează marca automobilului, ci puterea acestuia şi vârsta, implicit experienţa şoferului. Spre exemplu, dacă un puşti de 19 ani conduce o maşină puternică, nu se mai pune problema de risc, este aproape o certitudine că va avea loc un accident”, a spus Liviu Stoicescu, preşedintele Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România (BAAR). El a subliniat că riscul unui accident este la fel de mare şi în cazul unor automobile mai ieftine, dar modificate (tunate) pentru a dezvolta o putere mai mare. Mai mult, în cazul maşinilor de clasă mică, riscul unui accident grav este mai mare decât în cel al unui SUV din motiv că un automobil mare poate absorbi mai uşor forţa impactului.

  • Joachim Gauck a fost ales preşedinte al Germaniei

    Joachim Gauck a eşuat în a deveni preşedinte în 2010. Foarte respectat, acest neobosit apărător al libertăţilor, angajat într-o mişcare contestatară la sfârşitul dictaturii est-germane, a prezidat timp de zece ani organismul desemnat să gestioneze numeroase dosare ale STASI, poliţia politică a RDG, după căderea Zidului Berllinului. Acest scrutin prezidenţial anticipat a fost necesar după demisia, la 17 februarie, a conservatorului Christian Wulff, suspectat de corupţie, un caz care a generat scandal în Germania. Mandatul prezidenţial este de cinci ani. Preşedintele ocupă o funcţie în special onorifică, dar el poate fi o autoritate morală.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Francois Hollande vrea introducerea unei taxe pe tranzacţii financiare şi obligaţiuni comune UE

    Hollande, candidat din partea partidului socialist, este cotat în sondaje cu prima şansă la alegerile din luna mai. Principala temă a campaniei sale electorale este renegocierea tratatului fiscal semnat în acest an de 25 şefi de stat sau de guvern din UE, singurele exepţii fiind Marea Britanie şi Cehia. De asemenea, Hollande vrea modificarea legislaţiei astfel încât mandatul Băncii Centrale Europene să presupună şi stimularea creşterii economice, nu numai controlarea inflaţiei.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Portugalia va fi următoarea Grecie, anticipează şeful celui mai mare fond de obligaţiuni din lume

    Întrebat dacă crede că Portugalia va deveni următoarea Grecie până la sfârşitul acestui an, El-Erian a spus: “Da, din păcate asta se va întâmpla”. Pacific Investment Management Co. (PIMCO) este cel mai mare fond de obligaţiuni din lume, cu active în administrare de 1.360 miliarde de dolari. PIMCO este divizie a grupului german de asigurări Allianz, însă funcţionează în mare parte autonom. Economia Portugaliei se va contracta cu 3,3% în acest an, potrivit estimărilor oficiale, cea mai abruptă scădere din anii ’70, cauzată în principal de măsurile de austeritate implementate de guvern în conformitate cu programul de asistenţă externă de 78 miliarde euro contractat în 2010 de al UE şi FMI.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • FMI: Orice derapaj al Greciei de la program ar impune suplimentarea finanţării externe

    Fondul Monetar Internaţional (FMI) a aprobat joi seara un împrumut de 28 miliarde euro pentru Grecia, din care 18 miliarde euro reprezintă contribuţia creditorului de la Washington la cel de-al doilea pachet de “bailout” acordat Greciei, de 130 miliarde euro. Restul de 10 miliarde euro reprezintă suma rămasă neplătită de Fond statului elen în cadrul acordului precedent, de 110 miliarde euro, încheiat în mai 2010, care a fost anulat înainte de termen pentru a fi înlocuit de noul program. Un raport prezentat ulterior de FMI arată că Atena nu îşi mai poate permite greşeli în implementarea reformelor economice şi măsurilor de austeritate necesare pentru a continua să-şi reducă gradul de îndatorare şi să primească finanţare externă.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Sărbătoarea cununilor de trandafiri

    Albrecht Dürer a fost un neamţ care nu a pictat ca un neamţ. Căutaţi-i autoportretul din 1500, lăsaţi-l să vă privească în ochi şi veţi înţelege ce spun. Pictura de astăzi se numeşte “Sărbătoarea cununilor de trandafiri”. Tabloul a fost pictat în 1506, la Veneţia; la 35 de ani, Dürer nu mai e un june zvăpăiat (priviţi-i a doua oară autoportretul şi veţi înţelege de ce), ci un pictor faimos. Iar negustorii nemţi din Veneţia îi comandă o pictură uriaşă – Sărbătoarea – pentru capela germană a bisericii San Bartolomeo de lângă podul Rialto.

    În cinci luni lucrarea este gata şi stârneşte invidie şi admiraţie: dogele Loredano, pictorul Bellini şi patriarhul Veneţiei Antonio Suriano trec prin faţa marelui panou şi se scarpină în barbă cu admiraţie. Criticii vor spune, sute de ani mai târziu, tot scărpinându-se în bărbi, că tabloul marchează trecerea picturii din Gotic spre Renaştere. Au trecut mulţi ani de la moartea pictorului. La Praga, împăratul Rudolf al II-lea este un pasionat de artă, care îşi alungă mareşalii, dar se înconjoară de antichităţi, ciudăţenii, ştiinţă, şi, desigur, artă. Agenţii săi au bătut de atâtea ori la poarta bisericii San Bartolomeo, încât parohia a cedat şi, în 1600, acceptă să vândă Sărbătoarea; preţul nu este cunoscut, dar se pare că a fost enorm. Pentru transport, pictura a fost învelită în covoare moi, un strat de bumbac şi un înveliş impermeabil şi, la ordinul împăratului, este adusă pe jos de la Veneţia la Praga. Totul pentru a o feri de şocurile drumului într-o trăsură – un act fără precedent de respect faţă de o operă de artă la acea vreme.

    În 1612 Rudolf moare, cu mintea întunecată, iar colecţia sa de artă începe să se risipească. Sărbătoarea rămâne încă la Praga pentru şase ani, dar este alungată de războiul de 30 de ani. Tabloul este ascuns în 1631, se pare la Viena, revine apoi la Praga şi pleacă iar spre Viena. În 1648 se află din nou la Praga; prost moment, pentru că armata suedeză năvăleşte în oraş. Tabloul este ascuns în grabă şi apare într-un inventar al Cabinetului de artă praghez, în 1650, drept “tablou vechi pe lemn”.

    Urmează o perioadă neclară – apare în inventare din perioada 1700 – 1800 drept foarte deteriorat, iar documentele mai târzii nici nu-l mai pomenesc. Într-o zi un îngrijitor îl găseşte într-o debara a castelului din Praga şi îl foloseşte pentru a astupa o lucarnă deschisă. Între 1764 şi 1782 stă în bătaia directă a ploii, soarelui şi ninsorii. În 1780, gravorul Christian von Meckell începe să caute tabloul, la îndemnul împăratului Iosif la II-lea. Dar este găsit distrus şi Viena nu-l mai doreşte.

    Salvatorul se numeşte Fillbaum şi este directorul general al poştelor, care plăteşte un fleac pentru chinuita pictură. De la Fillbaum trece la un abate, apoi la un conte aventurier, Sternberg. Zace pe un perete umed cam trei decenii, până când un prelat, Hieronymus von Zielder, ia iniţiativa salvării picturii martirizate. În 1839 pictorul Grusz Johann începe restaurarea tabloului, acţiune discutabilă, cam neglijent realizată, practic o repictare a operei. Pe de altă parte Grusz a avut probleme serioase, pentru că porţiuni întregi din pictură dispăruseră, iar omul s-a bazat pe copii nesigure şi gravuri fără culoare.

    Tabloul se află acum la Praga.Priviţi-l. De undeva din cel mai îndepărtat plan al tabloului, de sub copacul din dreapta, Dürer – personajul cu plete şi cu o hârtie în mână – ne priveşte întrebător: cum ne raportăm la obiectele pe care ni le dorim?

  • Urmează Cloud 2.0

    În naivitatea tinereţii, am căzut victimă unei înşelătorii: am fost ademenit de o facultate care promitea să mă înveţe informatică, dar s-a dovedit că scopul ascuns mişeleşte era să mă ucidă cu matematici superioare. Până şi cursurile care sugerau tematici informatice începeau cu sigma-algebre, treceau prin leme şi teoreme şi se terminau cu inevitabilul QED. Marea mea realizare este că am supravieţuit. Nu cred că îmi va folosi vreodată ceva din ce-am învăţat pe-atunci, dar astăzi mi-am propus să mai acord o şansă educaţiei mele academice, pornind de la teorema care spune că dacă ceva se poate calcula, se poate calcula folosind doar trei operaţii elementare: incrementarea unui număr întreg, decrementarea (până la zero) şi comparaţia cu zero (pentru un matematician, presupunerea că memoria este infinită este absolut rezonabilă). Să vedem acum până unde putem ajunge pornind de aici.

    Dată fiind simplitatea operaţiilor, n-ar fi greu de construit un procesor care să le implementeze. Sigur că ar fi ineficient, dar mă folosesc de acest formalism ca să evit diversitatea procesoarelor şi să ajung repede la nivelul la care am un procesor şi un limbaj de programare de nivel jos (low level). Cum nimeni nu e atât de nebun încât să programeze într-un astfel limbaj, au fost concepute limbaje de nivel mai înalt, mai apropiate de limbajul uman. Dar cum procesorul nostru nu ştie decât trei operaţii, programele trebuie traduse în ceva ce poate fi executat de procesor, iar de treaba asta se ocupă alte programe, zise compilatoare.

    E chiar atât de simplu? Nu chiar, pentru că un computer trebuie să facă o mulţime lucruri aparent mărunte (de exemplu să citească şi să scrie nişte date de pe un disc hard, să administreze memoria şi procesele etc.), aşa că pe fiecare computer rulează un program numit sistem de operare, care furnizează servicii de nivel jos programelor. Dar aici lucrurile se complică, pentru că există diverse sisteme de operare, fiecare cu altă organizare a serviciilor, aşa că programele dezvoltate pentru un sistem de operare nu rulează pe altul, chiar dacă în final tot la cele trei operaţii simple se ajunge.

    Există diverse soluţii pentru a rezolva această problemă, dar cea mai radicală este virtualizarea: un întreg sistem de operare poate fi rulat de un alt sistem de operare (numit gazdă). De fapt, programul de virtualizare “păcăleşte” sistemul oaspete, făcându-l să creadă că are la dispoziţie toate resursele hardware. Gazda interceptează toate apelurile de nivel jos ale oaspetelui şi le execută cu propriile mecanisme. Astfel se pot rula mai multe sisteme de operare pe acelaşi computer. Această tehnologie a fost perfecţionată astfel încât un întreg computer poate fi virtualizat: de fapt, totul se execută pe un server, iar computerul nu face decât să trimită şi să primească date, dar se comportă ca şi cum totul se petrece local. Cloud computing-ul a dus lucrule şi mai departe: un întreg centru de date poate fi virtualizat, comunicarea făcându-se prin internet.

    Pe baza unui algoritm extrem de eficient de compresie, OnLive a dezvoltat o tehnologie prin care jocuri (sau mai nou, programe Windows) sunt rulate în cloud, computerului client rămânâdu-i doar rolul de a decompresa şi afişa imagini şi de a trimite intrările. Însă abia cu vreo două săptămâni în urmă, un startup numit Numecent a prezentat o tehnologie care are şanse să revoluţioneze şi să bulverseze totul.

    Se numeşte “cloud paging”, se bazează tot pe virtualizare şi ca idee pare simplă. Un software oarecare (chiar un sistem de operare) este “pre-virtualizat” (sau “cloudificat”) de un program numit Application Jukebox Studio, imaginea rezultată fiind descompusă în pagini. Pe computerele locale rulează un player, care creează un mediu virtual (sandbox) pe discul local, unde paginile vor fi executate. Când un player solicită o aplicaţie (de exemplu Photoshop), serverul îi va trimite doar acele pagini care asigură pornirea programului, pe celelalte urmând să le trimită doar când sunt necesare pentru executarea unor funcţionalităţi ale programului. Esenţial este că programul nu este executat în cloud, ci local, fără instalare. Mai mult, paginile descărcate sunt păstrate, astfel încât programul poate funcţiona chiar şi offline. Mai adăugăm un algoritm care prevede care pagini urmează să fie solicitate, un nou sistem de licenţiere şi toată paradigma se răstoarnă: computerul local revine la putere.

    Şi teorema cu cele trei operaţii? M-a ajutat doar să arăt cât de simplă e informatica în teorie şi cât de complicată este în practică.

  • Ponta: Băsescu nu mi-a propus niciodată nimic, deci nu aveam ce să refuz

    “E o abordare extrem de neserioasă a domnului Băsescu, în linia abordărilor neserioase din ultimul timp. Nu mi-a propus niciodată nimic. Nu am refuzat niciodată nimic, pentru că nu aveam cum să refuz ce nu mi s-a propus”, a declarat Ponta. “Domnul Băsescu spunea zilele trecute că stabilise numirea lui Ungureanu încă din decembrie ca prim-ministru şi că nu ar fi numit pe cineva din USL sau pe mine premier. Deci, declaraţia din seara aceasta este o declaraţie de duminică seara, la restaurant. Nu este nimic adevărat în această declaraţie. E ca duminică seara, la cârciumă, când te lauzi sau inventezi”, a mai declarat liderul PSD.

    Mai multe pe mediafax.ro