BusinessMagazin

Tag: romania

  • Presa internaţională analizează şi comentează situaţia din România cu două zile înaintea referedumului

    După aproape 23 de ani de la prăbuşirea uneia dintre cele mai represive dictaturi din Europa, românii trăiesc în continuare într-o democraţie care funcţionează prost, aşa cum arată recentul “puseu de febră” care a îngrijorat Europa, scrie vineri AFP, într-o analiză semnată de Isabelle Wesselingh, intitulată “România, o tânără democraţie europeană suferindă”, care citează opiniile unor analişti români şi străini.

    Între cauzele “bolii” se află “partidele politice clientelare care reprezintă mai degrabă grupuri de interese economice decât o ideologie şi al căror scop este să deţină toate frâiele puterii, nu să apere interesul public”, apreciază Mircea Kivu, citat de agenţia franceză.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Câte avioane se află acum deasupra României – FOTO

    Flightradar24.com oferă posibilitatea monitorizării în timp real a oricărei curse aeriene, de la decolare până la aterizarea la destinaţia finală, oferind informaţii precum traseul exact, tipul aeronavei şi altitudinea la care zboară.

    Alte galerii foto din categoria AVIAŢIE:

  • Imagini cu obiectivele turistice ale României, din 39 de oraşe mari, pe Google Maps

    Reprezentanţii Google au anunţat acest proiect luni în faţa Ateneului Român, pe treptele căruia a fost plasată o hartă mare a României, cu imagini ale unor obiective celebre ca Peleşul, Branul şi Voroneţul.

    Proiectul a fost prezentat de Dan Bulucea, Country Manager Google România, la conferinţă fiind invitaţi şi directorul Filarmonicii “George Enescu”, Andrei Dimitriu, sediul acesteia fiind primul obiectiv inclus în proiect, secretarul de stat responsabil de patrimoniu din Ministerul Culturii – Sergiu Nistor – şi şeful Serviciului de turism din cadrul Primăriei Capitalei, Mihai Guţanu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax,ro

  • Astra Rail Industries investeşte 10 mil. euro în următorul an şi reporneşte producţia vagoanelor de marfă în România

    Cu o capacitate anuală combinată de până la 5000 de vagoane de marfă de diferite tipuri, şi cu hale de producţie ce acoperă o suprafaţă însumată de 357.000 mp, Astra Rail Industries devine fabricantul de material rulant feroviar cu cea mai mare capacitate potenţială de producţie din Europa. Această preluare declanşează procesul de recuperare a unui grup industrial. Următoarele etape de dezvoltare vor urmări menţinerea standardelor fabricii Astra Vagoane Marfa şi îmbunătăţirea calităţii produselor pentru a satisface cerinţele celor mai exigenţi clienţi. Scopul este de a readuce acest grup industrial în poziţia unui furnizor esenţial şi de încredere pentru piaţa internaţională, pe termen lung.

    Thomas Manns administrează Astra Rail Industries împreună cu o echipă germano-română de manageri experimentaţi, formată din CEO-ul companiei, Bernd Böse, şi COO-ul Fulger Popescu. Bernd Böse are o experienţă de 30 de ani în industria producătoare de camioane şi remorci. A deţinut poziţii de management în companii din Germania, Rusia şi alte ţări, şi are mai mulţi ani de experienţă în businessul din România. Fulger Popescu are o experienţă de peste 30 de ani în producţia de material rulant feroviar, dobândită la fabrici din România precum Meva Drobeta Turnu Severin şi Astra Vagoane Marfa Arad.

    Astra Rail Industries va reuni procesele de producţie din Arad, Caracal şi Drobeta Turnu Severin sub un management unic, integrat. Sediul companiei se află la Arad, care va fi centrul deciziilor operaţionale şi executive pentru toate cele trei unităţi de producţie. Astra Rail Industries are în vedere investiţii imediate şi pe termen lung în echipamente, în calitatea produselor şi în design. Investiţiile iniţiale vor fi de până la 10 milioane de euro în primele 12 luni, pentru a ridica toate fabricile la standarde occidentale de calitate. Acestea se adaugă la investiţiile în noi echipamente de procesare realizate la toate cele trei fabrici în ultimii cinci ani.

    “în ultima perioadă, clienţii ezitau să plaseze comenzi, din cauza stării de insolvenţă în care s-a aflat compania. Dar acum există un sentiment se încredere, şi clienţii au inceput deja să ne contacteze. Compania este gata să preia comenzi şi să beneficieze de revenirea care se simte pe piaţa internaţională,” a declarat Bernd Bose, CEO Astra Rail Industries.

    Principala piaţă de distribuţie a companiei este Europa, dar în curând Astra Rail Industries va începe să fie prezentă pe pieţe noi, precum Rusia sau Orientul Mijlociu.Astra Rail Industries are în total 1500 de angajaţi şi va continua să facă recrutări în perioada următoare. Cel puţin 200 de noi angajaţi se vor alătura companiei în viitorul apropiat, cei mai mulţi dintre aceştia la fabrica din Drobeta Turnu Severin. Preluarea activelor de producţie feroviară de către Astra Rail Industries a început în octombrie 2011 şi s-a încheiat la începutul lui iulie 2012. S-a dovedit a fi una dintre cele mai complexe tranzacţii realizate în aceeaşi perioadă pe piaţa romanească a fuziunilor şi achiziţiilor.

    Procesul de preluare a acoperit mai multe jurisdicţii şi a fost realizat cu asistenţa oferită de: Muşat & Asociaţii, România; CMS Germania, Olanda, Elveţia şi Marea Britanie; Ensight Management Consulting, România.
    Unităţile de producţie ale Astra Rail Industries

    Arad, România.
    Producţie de vagoane de marfă şi boghiuri.

    Fabrica din Arad şi-a început producţia în 1891. în cei peste 100 de ani de activitate a produs în principal material rulant, vagoane de marfă, de pasageri şi locomotive. De la înfiinţare, fabrica din Arad a produs peste un sfert de milion de de vagoane pe care le-a exportat în peste 35 de ţări din întreaga lume. Prin dezvoltări succesive, retehnologizări şi modernizarea liniilor de producţie, fabrica şi-a extins gama de produse, astfel încât în prezent unitatea din Arad poate produce majoritatea tipurilor de vagoane de marfă şi boghiuri de tip Y în halele sale, care acoperă o suprafaţă de 150,000 m².

    Drobeta Turnu Severin, România
    Producţie de vagoane de marfă, mentenanţă şi reabilitare
    Fabrica a fost înfiinţată în 1882 şi a reprezentat un nume tradiţional în industria feroviară timp de peste 126 de ani. Halele de producţie ale acestei fabrici acoperă aproximativ 93,000 m² . Gama de produse include majoritatea tipurilor de vagoane, care sunt fabricate în concordanţă cu standardele locale şi VPI.

    Caracal, România
    Producţie de vagoane de marfă şi boghiuri, mentenanţă şi reabilitare
    Fabrica a fost deschisă în 1973, a fost unul din cei mai mari producători de vagoane de marfă din lume şi a exportat produse în special în Europa de Est. în perioada să de vârf, fabrica avea 5.000 de angajaţi care lucrau în trei schimburi şi produceau 5.500 de vagoane pe an. Din 1973, fabrica a produs peste 70.000 vagoane noi, din care 50.000 au fost exportate în spaţiul fostei Uniuni Sovietice, în Franţa, Cehia, Slovacia, Hungaria s.a.m.d. Suprafaţa acoperită a fabricii este de de 114.000m².

  • Financial Times, despre lupta pentru putere din România: Prada este a învingătorului

    Într-un editorial intitulat cu un joc de cuvinte “To Victor the spoils” (“Prada este a învingătorului”), Financial Times (FT) atarge atenţia asupra luptei pentru putere dintre Guvernul de la Bucureşti şi preşedinţie, în urma căruia preşedintele riscă să fie demis prin referendum, avertizând că modul în care s-a comportat Executivul României reprezintă un pericol atât pentru ţară, cât şi pentru alte state.

    “Premierul (român) Victor Ponta nu este făcut din aluatul provocator din care este făcut ungurul de dreapta Viktor Orban”, apreciază publicaţia. “Dar există asemănări tulburătoare între metodele pe care coaliţia sa de centru-stânga le-a utilizat pentru a-şi consolida puterea după ce i s-a cerut să preia conducerea în urma prăbuşirii Guvernului de centru-dreapta în aprilie”, continuă aceasta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Olandezii de la Eureko pleacă din România după pierderi de 30 mil. euro în opt ani

    Gigantul olandez din industria asigurărilor Eureko, cu subscrieri de 20 mld. euro, urmează să pă­răsească piaţa locală la începutul anului viitor după ce în ultimii opt ani a adus zeci de milioane de euro la capitalul subsidiarei locale pentru a acoperi pierderile înregistrate an de an, afirmă surse din domeniu.
    România pierde astfel încă un investitor străin important în Europa, în timp ce politicienii continuă să se războiască, prelungind una dintre cele mai periculoase crize din ultimii ani. Piaţa asigurărilor a fost abandonată şi de britanicii de la Aviva, în timp ce germanii de la Bayern LB care controlează grupul maghiar MKB au ieşit de pe piaţa bancară locală. La nivelul industriei cea mai mare pierdere rămâne plecarea Nokia. Numărul investitorilor străini care pleacă se măreşte, în timp ce proiectele noi sunt extrem de rare.

    Olandezii de la Eureko deţin pe plan local un jucător de talie redusă pe piaţa asigurărilor de viaţă şi un administrator de pensii private şi deja i-au anunţat pe cei 200 de angajaţi că grupul Achmea (Eureko BV) a decis să se retragă de pe piaţă, iar varianta cea mai probabilă este închiderea companiei de asigurări, în timp ce adminis­tratorul de pensii private va fi vândut.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Oamenii momentului şi problemele lor

    Nu este vorba de vânzătorii de aprozar sau din supermarket, ci de compartimentele de vânzări ale companiilor. Într-o economie care nu se simte prea bine, lipsită de finanţări, iniţiative sau curaj şi unde supravieţuirea este cuvântul de ordine, un departament de vânzări bun şi dedicat poate face diferenţa. Sigur că or să apară critici care or să îmi povestească fie că mă înşel şi economia duduie, fie că nu avem vânzători, pentru că românii sunt mai altfel decât alte naţii, pentru că nu există şcoli de vânzări, pentru că patronii sunt lacomi şi oamenii slab pregătiţi. O fi, dar nu e rostul acestui text să dezlege tainele vânzărilor, ci să vă propună să aflaţi despre un ins a cărui existenţă este, pur şi simplu, un manual de vânzări.

    Este vorba de Joseph Duveen, pe care îl vedeţi în tabloul alăturat, pictat de Walter Ernest Tittle, un portretist american. Tittle nu reprezintă mare lucru pentru artă, dar Duveen, cu toate că a murit în 1939, este socotit cel mai mare negustor de artă al secolului XX; omul care a făcut din America cea mai mare deţinătoare de pictură italiană după Italia. Filozofia sa a fost simplă: “Europa are artă, americanii au bani”, iar el a făcut legătura necesară. Familia Duveen are rădăcini ciudate: bunicul – un potcovar de ţară, evreu olandez stabilit în Anglia, bunica, pasionată de porţelanul de Delft, tatăl, ba negustor de porţelan, ba de untură. Cum-necum Duveenii ajung să furnizeze porţelan lui JP Morgan în America, dar şi să facă afaceri cu regele Edward al VII-lea şi anturajul acestuia.

    Junele Joseph începe o carieră furtunoasă în America, cumpărând colecţii întregi cu milioane de dolari, pe vremea când milionul de dolari mai însemna ceva. Îşi depăşeşte rapid concurenţa, pentru că Joseph a înţeles psihologia parvenitului american, i-a descoperit slăbiciunile şi le-a speculat. Nu a avut nicio consideraţie pentru averile strânse în pripă şi i-a făcut să înţeleagă că doar el le poate furniza nobleţea la care tânjeau şi pe care nu o puteau cumpăra altfel.

    Antologică este întâlnirea cu un rege al bufetelor din Chicago, care a avut nevoie de o recomandare ca să intre în depozitul lui Duveen. După o oră de pălăvrăgeală despre instalaţii frigorifice şi altele asemenea, regele bufetelor deschide timid vorba despre tablouri. Duveeen mimează o uşoară surpriză şi îl conduce spre etaj, printr-o sală unde erau expuşi şase mari maeştri. Regele bufetelor vrea să se oprească, Duveen îl asigură, superior, că nimic din acea sală nu l-ar putea interesa şi că tablourile sunt rezervate, ăla se simte desconsiderat şi insistă, până când Duveen, oarecum exasperat, îi spune că, în opinia sa, nu dispune nici de banii, nici de înţelegerea necesară pentru cele şase tablouri. Orgoliul bufetierului s-a transformat într-un preţ fabulos cu şase zerouri. Vânzarea, ca un favor, este prima lecţie a lui Duveen.

    Al doilea principiu al său este fidelizarea clienţilor, încât unii au ajuns să caute nu un pictor sau o pânză, ci un “Duveen veritabil”. Iar pasul următor era simplu: clientul trebuia convins că Duveen, şi numai el, face preţul. În 1934 i-a oferit lui John D. Rockefeller trei sculpturi pentru care cere un milion şi jumătate. Milionarului i se pare mult, negustorul zice că sunt, practic, gratis şi că Rockefeller poate păstra lucrările un an întreg în casă. În toată această perioadă se iscă iarăşi un joc al orgoliilor şi atacurilor prin învăluire – unul cere un milion şi jumătate, celălalt oferă un milion, negustorul îi replică lui Rockefeller că îi poate împrumuta nişte bani dacă milionarul se simte strâmtorat, obrăznicia este pedepsită cu un refuz, bogătaşul vrând să înapoieze busturile. Un ultim gest de falsă generozitate a lui Duveen scoate banii din seiful milionarului. (va continua)

  • România pierde 1,1 milioane euro din împrumuturi BEI, autorităţile locale nu au tras banii în termen

    Anularea acestor sume din împrumuturi a fost decisă prin hotărâre aprobată în şedinţa de joi a Guvernului.

    “Hotărârea de guvern aprobă un amendament convenit între Guvern, Ministerul Finanţelor şi Banca Europeană de Investiţii, în care suma de 254.755,92 euro este anulată din împrumut fiind rămasă netrasă după expirarea termenului limită de tragere”, a declarat purtătorul de cuvânt al Executivului, Andrei Zaharescu.

    De asemenea, el a menţionat că a mai fost aprobată o hotărâre de guvern similară, care anulează o sumă netrasă de 910.413,69 euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • La dracu’! E pur şi simplu grandios!

    Nu am făcut referire aiurea la papioane şi la probabil deja-uitatul-la-momentul-citirii-acestui-text conflict asupra şefiei Institutului Cultural Român, pentru că disputele acelui moment mi-au adus aminte de două istorioare vechi. Istorioare care au, într-un fel sau altul, legături şi cu alte “breaking news” ale momentului – cazul Hidroelectrica sau cel al fostului premier Adrian Năstase; este vorba de modul în care te raportezi la ceilalţi şi cum judeci faptele.

    Cenzorul politic al Berlinului în perioada Primului Război Mondial era un ins pe nume Hennings, consilier de poliţie; un cunoscător al perioadei, Walter Mehring, îl descrie drept un cap pătrat din serviciile publice, care trăia pentru trei chestiuni. Cele trei pasiuni majore erau vinul roşu, femeile şi expresionismul. Urmarea pasiunii capului pătrat pentru mişcarea expresionistă era existenţa revistei Der Sturm, ferită de orice posibile confiscări. Iar editorul revistei, Herwarth Warden, se număra printre fericiţii care nu puteau fi chemaţi la arme. Preţul pe care Warden îl plătea era adaptat vremurilor: prusacul îi călca des casa, cu ocazia unor petreceri date după ora de interzicere a circulaţiei (stabilită tot de Hennings) pentru a-i bea vinul, în special Pommard de Burgundia, pentru a se iubi cu o artistă de revistă originară din Belgia, bănuită de spionaj şi plasată de editor în grija şi la braţul unui subordonat mediocru şi pentru a discuta despre pictura modernă. Îi plăceau Franz Marc, Heinrich Campendonk şi Marc Chagall (nu avea gusturi rele deloc, în materie de pictură).
    Tabloul în sine era incredibil: prusacul băţos cu mustaţa în furculiţă în mijlocul avangardei artistice berlineze, care mima apucăturile milităroase. Spun asta pentru că pictorul Oskar Kokoschka, unul din favoriţii lui Warden, se deghiza în ofiţer austriac şi participa la beţiile expresioniste; mai mult, era un element de culoare, pentru că de regulă pretindea, la un moment dat, că planează orizontal prin încăpere (era victima unei împuşcături în ureche şi avea tulburări de echilibru).

    De nebunia expresionistă, de vinul de Burgundia şi de urechea lui Kokoschka se leagă o bună parte a artei moderne; dar acum lucrurile s-au schimbat, deşi tot politizate sunt, ba chiar mai mult. Berlinul găzduieşte, câţiva ani mai târziu, o expoziţie de pictură botezată “rod al culturii fasciste”. Desigur, nimic fascist în tablourile expuse, excepţie făcând doar cămaşa neagră în care apărea unul dintre personajele nemurite de Giorgio di Chirico. Dar starul expoziţiei era Modigliani, un pictor care a pierit în 1920 şi nu a mai prins măreaţa Italie a lui Mussolini. Lumea nu prea a dat buzna la deschidere, dar la un moment dat puţinii vizitatori l-au putut vedea intrând chiar pe Hermann Göring, proaspăt numit ministru al celui de-al treilea Reich, şi suita sa. Au tropăit cu toţii, ignorând mâzgălelile de pe pereţi şi s-au oprit în faţa picturii lui Modigliani “Nud întins”, tabloul pe care îl vedeţi alăturat.

    “La dracu’! E pur şi simplu grandios!”, a răcnit grasul asudat, cu mâinile încrucişate marţial pe piept.

    Trei zile mai târziu, în 27 februarie 1933, acelaşi gras asudat dădea ordin ca Reichstagul să fie incendiat.

    Cam asta e: nu-i credeţi când spun că le place arta, ei vor doar vinul. Şi arătaţi cât de des tabloul din pagină; dacă se găseşte cineva care să exclame “la dracu’”, va deveni, dacă nu este deja, un bun politician.

  • Burger King pleacă din România

    Lanţul de fast-food Burger King, adus pe piaţa locală în urmă cu circa patru ani de oamenii de afaceri Eli Davidai şi Marius Nasta, a intrat pe 8 iunie în insolvenţă la cererea centrului comercial Liberty Center.

    Mai multe pe zf.ro