La peste 20 de ani după căderea comunismului, diferenţele economice dintre estul şi vestul Europei persistă, iar populaţia unor ţări de la Marea Neagră până la Marea Baltică scade într-un ritm alarmant. Deşi aderarea la Uniunea Europeană a adus prosperitate multora, ea a facilitat şi emigrarea, determinând tinerii să plece din est şi să lase în urmă o populaţie mai bătrână şi mai săracă.
Tag: tineri
-
Portretul robot al adolescentului român
• 79% dintre adolescenţi intră zilnic pe internet
• 1 din 4 tinerii de 14 – 21 ani participă în acţiuni de voluntariat organizate de ONG-uri sau de branduri
• dintre băuturi, cele carbogazoase au cea mai mare incidenţă de consum săptămânal, dar şi cea mai mare concurenţă pentru gusturile tinerilor
• 8% dintre tineri deţin o consolă de jocuri
• băieţii sunt mai predispuşi decât feţele să îşi cumpere telefone tip smartphone
• cea mai iubită echipă locală de fotbal este Steaua Bucureşti, iar din străinătate, FC Barcelona
• 5% dintre adolescenţi deţin un telefon iPhone
• mai mult de 50% din tineri au branduri favorite de îngrijire personale, cărora le sunt fideli
• doar 1 din 10 adolescenţi nu se implică în deciziile de achiziţie din gospodarie
• 1 din 2 tineri ar pleca din ţara în eventualitatea unui câştig mai mare
• religia nu este pe cale de dispariţie pentru adolescenţi, ajungând să le ofere o explicaţie credibilă despre lume şi viaţă în general
Acestea sunt cele mai importante concluzii la care a ajuns un raport de cercetare realizat de Brennan Research & Consultants şi Quantix Marketing Consulting sub umbrela SMARK Research şi adresat comunităţii profesioniştilor de marketing din România.
Raportul este o cercetare reprezentativă pentru populaţia adolescentă de 14-21 ani din mediul urban, un set de informaţii relevante şi specifice gândit să ghideze şi să inspire marketerii în deciziile care se referă la segmentul tânăr, de la produse şi servicii care li se adresează şi până la programe care să le aducă beneficii atât lor, cât şi companiilor care gestionează produse şi mărci relevante acum sau în viitor tinerilor.
Studiul acoperă atât aspecte generale – demografice, valori, stil de viaţă, comportamentul online, modele de succes – cât şi detalii la nivel de categorii – alimentaţie, îngrijire personală, sport, muzică, modă, servicii telecom, de banking sau turism. De asemenea, există perspective mai puţin explorate până acum, precum relaţionarea la contextul social, realizarea profilului de consum, poziţionarea faţă de oameni în general şi prieteni sau familie etc, care ajută să întregească imaginea actuală a populaţiei tinere din România.
Cercetarea propune şi o segmentare după valori, în 8 profile distincte de adolescenţi, datele analizate putând fi urmărite în paralel pentru a se decela asemănările şi deosebirile dintre acestea, în funcţie de sex, zonă de reşedinţa, mediul de rezidenţă, studii, vârstă şi venitul lunar, dar şi obiceiuri de consum pe mai multe categorii. În demersul ştiinţific de realizare a acestui studiu, un aport important l-a avut Prof.Univ.Dr. Vintilă Mihăilescu, şeful Catedrei de Sociologie a Facultăţii de ştiinţe Politice din cadrul SNSPA. Acesta s-a dovedit a fi un contribuitor important pentru înţelegerea mai aprofundata a segmentului tânăr de populaţie, precum şi în procesul de setare a obiectivelor de cercetare pentru o cât mai amplă şi corectă perspectivă asupra profilului urban al tinerilor din România.
Tânărul în România. Profil urban de marketing a fost realizat în 3 etape, în perioadă mai – noiembrie 2011, pe un eşantion de 900 de respondenţi reprezentativi pentru populaţia de 14-21 ani din mediul urban. Etapă calitativă s-a desfăşurat în intervalul mai – iulie 2011 şi a fost precedată de fază pregătitoare (cercetare de birou, respectiv discuţii cu echipă de proiect şi oameni de marketing din diverse organizaţii).
Care sunt cele 8 profiluri de tineri întâlnite în mediul urban din România? Cum îşi fac adolescenţii cumpărăturile şi de unde se inspiră atunci când se îmbracă? Ce imagine de sine au tinerii din România? în ce tipuri de produse investesc tinerii şi din ce tip de buget (personal, de la familie, credit etc)? Ce fel de telefoane au şi la ce anume le folosesc cel mai des? Sunt doar câteva dintre întrebările la care Tânărul în România. Profil urban de marketing oferă răspunsuri aprofundate.
Câteva informaţii punctuale din raport:
“Acesta studiu a fost gândit ca prelungirea naturală a colaborării începute în 2009 pentru cercetarea Femeia ca target – ce e relevant acum. Ideea proiectului depre tineri a venit oarecum normal, iar criza economică ne-a ajutat să observăm că tinerii încep să aibă o putere din ce în ce mai mare în decizia de cumpărare, atât pentru sine, cât şi pentru familiile lor faţă de alte segmente ale populaţiei care şi-au ajustat consumul în multe categorii. Ne dorim aşadar să ajutăm brandurile să treacă de la abordarea în care acest segment era doar unul dintre cele incluse în strategia de marketing la crearea unui mindset care să le facă să aibă atitudinea tinerească pe care şi-o doresc, pentru a putea vorbi pe limbă generaţiei click, play, like, share.”, a declarat Adriana Lungu, business developer SMARK. -
UE către greci: acum tăiaţi şi pensiile!
Ca atare, guvernul elen va trebui să economisească 3 mld. euro în 2012 şi încă 10 mld. până în 2015, prin reducerea salariului minim cu 22% şi cu încă 10% pentru tinerii sub 25 de ani, îngheţarea indexărilor de lefuri până ce şomajul va fi redus de la 19% la mai puţin de 10%, reducerea la 3 ani a duratei maxime a contractelor colective de muncă, tăierea cu 2% a contribuţiilor angajatorilor la asigurările sociale şi cu 3% a celor plătite de angajaţi la fondul de asigurări sociale.
Singura cerinţă neacceptată, potrivit presei elene, a fost reducerea cu 15% a cheltuielilor cu pensiile. Creditorii i-au trasat însă Greciei un termen de 15 zile să găsească o altă zonă din buget din care să taie 300 mil. euro, posibil în domeniul apărării.
Ministerul pentru Reformă în Administraţie a anunţat deja că guvernul intenţionează să concedieze 15.000 de angajaţi din sectorul public şi să desfiinţeze sau să reducă numărul agenţiilor din sectorul public, până la sfârşitul acestui an. Guvernul are ca obiectiv ca numărul angajaţilor din sectorul public să fie redus cu 150.000 până la sfârşitul anului 2015.
Circa 3.500 de persoane au manifestat sâmbătă la Atena şi 4.000 la Salonic, la apelul sindicatelor, contra măsurilor de austeritate. Planul cu noile măsuri de restrângere a cheltuielilor va fi prezentat duminică în parlamentul elen.
-
Cum îi ajută mediul de afaceri pe tineri?
“Regulile capitalismului spun că există o rată mare de eşec la trecerea de la prima generaţie, a celui care a construit afacerea, la generaţia a doua, a copiilor. E vorba de o rată de eşec de 70%.” Vasile Iuga, country managing partner la compania de consultanţă PricewaterhouseCoopers, susţinea în declaraţia sa ideea implicării sectorului privat în formele de învăţământ, dat fiind că “lacunele din educaţie costă anual România procente importante din PIB”. Potrivit şefului PwC, tinerii manageri profesionişti ar trebui să preia în actualul context economic frâiele afacerilor, însă expertiza lor lipseşte în cele mai multe din cazuri. Şi nu doar la nivel de management.
Mi-am petrecut o bună parte din ultimele două luni în preajma lui Călin Fusu în încercarea sa de a coopta un tânăr pe care să-l integreze în modelul său de business, ca parte a proiectului “125 de ani de inovaţie, 125 de reguli despre leadership”, realizat de Mercedes-Benz Clasa E. Sosit în România în anul 1990 de peste Prut, Fusu a reuşit să construiască unul dintre cele mai cunoscute businessuri din online-ul autohton, aflat mai ales în atenţia celor care îşi caută un job, prin bestjobs.ro, dar şi prin portalul neogen.ro. De curând a decis să se mute la Sofia pentru a creşte afacerea similară pe care o are în ţara vecină, experienţa sa devenind relevantă şi pentru ucenica pe care avea s-o recruteze. Principalele probleme pe care Fusu le-a sesizat la cei care doreau să-i devină ucenici au fost fie aşteptările nerealiste, fie lipsa unor cunoştinţe palpabile în domeniul în care voiau să lucreze. Printr-o selecţie pe site-ul său de recrutări a ales o tânără care studiază comunicare şi relaţii publice. Aşa a ajuns Gabriela Udeanu să lucreze la zumzi.ro, proiectul de cupoane de reduceri al omului de afaceri. Fusu îşi petrece cinci zile pe săptămână în Bulgaria unde a dezvoltat conceptele cu care a punctat şi în online-ul local, aşadar colaborarea lor s-a mutat în scurt timp de la Sofia la Sibiu şi apoi la Bucureşti. “Nu prea se pliază pe postul pe care i l-am propus, cel de om de vânzări, şi nu e ascultătoare. E independentă şi cu personalitate”, spunea Fusu despre ucenica sa. El explică faptul că mare parte din tinerii pe care i-a văzut vin cu foarte multe preconcepţii despre jobul pe care şi-l doresc – “unii vin cu idei corporatiste şi spun că într-o companie mare, dacă începi într-un domeniu, reuşeşti cu mare greutate să migrezi spre un alt sector” – însă ei compensează prin entuziasmul şi prospeţimea pe care o pot aduce în companie. O posibilă contribuţie la inflexibilitatea lor o are, în viziunea sociologului Alfred Bulai, sofisticarea educaţiei, odată cu apariţia studiilor postuniversitare, a programelor de master sau doctorat, prin care se amână contactul cu viaţa reală şi, deci, teama de a lua decizii ferme legate de carieră sau familie. “Prefer să extind termenul de mentorship dincolo de relaţia într-un singur sens mentor-ucenic: ucenicul va fi aruncat în apă şi va învăţa să înoate atât de la şefi, cât şi de la ceilalţi colegi. Simultan sper să învăţ şi eu ceva de la ucenic, dat fiind că deseori o abordare proaspătă face diferenţa între succes şi mediocritate”, spunea Fusu.
Vlad Nistor, decanul Facultăţii de Istorie din Universitatea din Bucureşti şi fost director al Institului Diplomatic Român, spune că unica soluţie pentru actuala generaţie de tineri care iese de pe băncile şcolii este profesionalismul şi hiperprofesionalismul. Cei care vor ajunge să găsească slujbe eficiente şi bine-plătite vor fi numai cei profesionişti dintre ei. “Nu cred că vreunul dintre noi poate să-şi imagineze cum va arăta lumea în cinci ani. Vor exista modificări fundamentale în structura globală a realităţilor sociale, lumea se va schimba fundamental în anii ce urmează”, anticipează Nistor. Generaţia tânără, spune el, e cea mai expusă la aceste schimbări, pentru că nu face parte din structura stabilă a statului şi nu are nici căi directe de a pătrunde în structura deja aşezată a societăţii. “Singura soluţie este capacitatea de adaptare la dinamismul secolului în care trăim, iar manifestarea certă a capacităţii de adaptare este hiperprofesionalismul”, mai spune Vlad Nistor, exprimându-şi temerea că societatea n-o să fie deloc de partea noii generaţii de tineri. Ce-i drept, n-a mai fost în stare de mult timp să-i integreze, iar date fiind actuala criză mondială şi problemele geopolitice globale, va fi şi mai puţin aptă să o facă.
Cum doar un sfert dintre absolvenţii de facultate mai reuşesc să lucreze în domeniul în care s-au pregătit, iar dintre studenţi, cel mult jumătate au un job, o legătură mai apropiată cu mediul de afaceri poate să le fie de mare ajutor pentru a lua contact cu realitatea, adeseori obstrucţionată de cunoştinţele teoretice din şcoli. Minusul de comunicare între cele două părţi e şi vina mediului de afaceri, spune şi antreprenorul Camelia Şucu, însă managerii care înţeleg că tinerii pot acumula mult mai uşor cunoştinţe proaspete, costă mai puţin şi sunt mai deschişi spre nou pot schimba radical felul cum funcţionează compania lor. Ce e tot mai clar e că viitorul nu va fi al celor inteligenţi, ci al celor care vor şti să se adapteze.
-
Ce avantaje va avea România prin aderarea la noul tratat fiscal al UE
“România se află în faţa unei opţiuni fundamentale: ce lăsăm copiilor noştri – lăsăm o casă sau o datorie? Dacă decidem să lăsăm o datorie, mergem înainte ca până în 1989, dar asta le vom lăsa moştenire – o datorie mare. Dacă decidem să le lăsăm o casă, mergem împreună cu cei 24, cărora, declarativ cel puţin, ne-am alăturat, prin declaraţia mea”, a afirmat şeful statului.
“Eu nu propun românilor un viitor de austeritate. Dacă noi intrăm în acest tratat, România va fi mult mai atractivă pentru investiţii decât a fost până acum şi România are şansa că este loc pentru investiţii, de la autostrăzi, minerit, termocentrale, hidrocentrale, orice se poate face în ţara asta şi asta înseamnă creştere economică sănătoasă. Dar să nu ne mai iluzionăm că putem genera prosperitate prin consum excesiv”, a subliniat Băsescu.
El a comentat, în context, declaraţia adoptată luni la Bruxelles de liderii europeni despre crearea de locuri de muncă. Una dintre priorităţi este stimularea angajării pe piaţa muncii, cu atenţie specială pentru tineri, prin măsuri pe care Comisia Europeană va trebui să le prezinte la Consiliul European din 1-2 martie. Este vizată creşterea oportunităţilor de angajare a tinerilor după terminarea studiilor, prin prezentarea unor oferte de angajare, opţiuni de continuare a studiilor, programe de ucenicie sau un stagiu într-o societate sau într-o instituţie. “Ucenicia, pe care noi tocmai am legiferat-o anul trecut, ce-i drept, prin asumarea răspunderii, prin noul Cod al Muncii, a devenit unul din obiectivele la nivel european”, a remarcat Traian Băsescu.
De asemenea, se vizează programe pentru reintroducerea în sistemul de formare a celor care au părăsit timpuriu şcoala – “un alt obiectiv pe care îl angajează chiar noua Lege a educaţiei din România, hulită, tot pentru că s-a făcut prin angajarea răspunderii”.
O altă prioritate se referă la consolidarea pieţei interne, care prevede că o ţară care nu a cheltuit toate fondurile alocate de Uniunea Europeană în exerciţiul bugetar 2007-2015 poate să utilizeze fondurile neangajate ca şi garanţie pentru creditare în vederea creării de locuri de muncă în întreprinderi mici şi mijlocii. De asemenea, Banca Europeană de Investiţii primeşte sarcină să declanşeze programe de creare de întreprinderi mici şi mijlocii în toate statele membre.
În privinţa unui plan de inhibare a delocalizării industriilor din Europa de către marile companii, plan dorit de România, subiectul va fi abordat la următorul Consiliu European, a mai spus Băsescu.
-
Rata şomajului din Spania se apropie de 23%, numărul şomerilor a depăşit 5 milioane
Creşterea este dramatică în rândul tinerilor cu vârste sub 25 de ani, rata ajungând la 51,4%, în timp ce peste un milion şi jumătate de familii au toţi membrii în şomaj, transmite AFP. În ultimele trei luni din 2011, în Spania au fost înregistraţi 300.000 de noi şomeri, numărul total al acestora ajungând la 5,27 milioane. Numărul noilor şomeri a fost în ultimele trei luni ale anului trecut cu 148.000 de persoane mai mare faţă de trimestrul al treilea. În aceste condiţii, rata şomajului, cea mai ridicată în rândul ţărilor industrializate, a atins cel mai înalt nivel după cel înregistrat în primul trimestru al anului 1995.
-
Cristian Tudor Popescu: Te iubesc – gen. Epic
Cel mai bine spune asta o vorbă de-a lor, gen, pusă la capătul propoziţiei: “Da, şi Adi a zis ceva, te iubesc – gen”, “Carla e vreau să mă sinucid – gen”, “Nu vrea să meargă cu mine la mare – gen”. Tot ce se întâmplă nu poate avea nimic particular, unic, irepetabil, trebuie înscris într-o serie, într-o categorie fenomenologică, într-un gen.
Apărare prin clasificare. Astfel, nu te poate afecta personal, nu te poate răni, tot aşa cum nu te poate răni un leu pus într-o cuşcă pe a cărei plăcuţă scrie în latineşte “Panthera leo”.
A murit mama – gen. Această glaciaţie a sentimentelor provoacă distrugerea clasei mijlocii printre tineri în materie de sex. Sau invers. Mulţi devin hiperactivi sexual de la 13-14 ani, cu contacte multe şi la întâmplare, echivalate cu a fuma o ţigară sau a face un duş. Nematurizare afectivă, prematurizare sexuală. Alţii rămân blocaţi, complexaţi, retractili, viaţa lor sexuală fiind zero sau redusă la masturbare în faţa computerului.
-
Peste o treime dintre tineri fac cumpărături pe internet
Tinerii sunt cumpăratorii cu cea mai mare predilecţie pentru online. Astfel, achiziţiile online sunt realizate mai des de către cei cu vârste cuprinse între 18-24 ani (37%), iar adoptarea acestui comportament scade pe măsură ce vârsta creşte (ajunge la 31% pentru cei cu vârsta între 25-34 ani şi la 26% pentru intervalul 34-44 ani). Proporţia dintre femei şi bărbaţi este aproximativ egală. Locuitorii din Bucureşti şi cei cu educaţie superioară au făcut într-o proporţie semnificativ mai mare cumpărături online (36%, respectiv 40%).
De pe internet, locuitorii din mediul urban comandă în special: produse electronice, electrocasnice, telefoane (44%), îmbrăcăminte şi accesorii vestimentare (28%), dar şi produse de îngrijire personală (22%) sau cărţi, CD-uri, DVD-uri (22%).Modalitatea de plată de departe cel mai des folosită este în numerar cu plata ramburs, la primirea produsului (83%). Încep să fie populare şi plăţile online prin card bancar, acestea fiind pe locul al doilea ca metodă de plată utilizată în ultimele 12 luni de 28% dintre utilizatorii de internet din mediul urban.
“În mod cert, cumpărăturile pe internet devin din ce în ce mai populare. Totuşi, rolul internetului pentru cumpărarea de produse merge dincolo de comanda online. De exemplu, foarte mulţi consumatori se informează de pe internet în legătură cu anumite cumpărături pe care intenţionează să le facă, apoi, o parte dintre aceştia aleg în continuare să cumpere produsele din magazinele tradiţionale (offline)”, afirmă Traian Năstase, online project manager GfK România.
Potrivit datelor ePayment, principalul procesator de plăţi online din România, în primele 10 luni ale anului 2011, românii au cumpărat online cu card bancar cu 14% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Majoritatea comenzilor au fost plasate în timpul săptămânii (81%), între orele 10.00 – 18.00 (54%), 80% dintre comenzi provenind din Bucureşti.
În industria plăţilor online prin card bancar predomină vânzările de produse şi servicii din sectorul turismului, telecomunicaţiilor şi serviciilor. Cu toate acestea, în 2011, creşteri semnificative faţă de anul anterior s-au înregistrat pe segmentul vânzărilor online de flori (75%), cărţi (76%) şi cadouri (64%).“În ultimul an am remarcat o diversificare a produselor achiziţionate de cumpărătorii online şi plătite prin card bancar. Acest lucru, precum şi scăderea valorii medii de tranzacţionare faţă de acum 3-4 ani, de exemplu, concomitent cu creşterea numărului de tranzacţii, arată că oamenii se deprind cu plata online şi încep să folosească această metodă de plată tot mai des şi pentru cumpărăturile uzuale”, declară Mihai Manoliu, sales manager ePayment, PayU Group.
Studiul GfK a fost realizat pe un număr de 671 de persoane, este reprezentativ pentru utilizatorii de internet din mediul urban şi are un grad de eroare ±3,7%. Datele ePayment, PayU Group provin din statisticile plăţilor online prin card bancar procesate prin sistemul propriu.
-
Fukushima de România
Mi-am condus şapte prieteni la aeroport doar anul acesta. Nu plecau în vacanţă sau să studieze în străinătate, ci au ales să fugă de oraşele care nu le mai dau nicio şansă. Au zburat spre Spania, Italia, Belgia sau Franţa, iar de când au plecat nici că am mai auzit de ei. Cu fiecare dintre cei şapte, discuţia până la Otopeni sau Băneasa îmi părea trasă la indigo. Pe de-o parte era regret pentru că trebuie să înceapă într-un loc complet străin, pe de alta frustrare că aici nu se poate mai mult. E drept că traiul unui tânăr de 20 de ani cu cel mult 30 de lei pe zi e absurd, de aceea dintre cei care termină an de an liceul pot fi număraţi pe degete cei care aleg să continue să rămână în oraşul natal. Cei care se întorc după facultate sunt şi mai puţini, dat fiind că reuşesc să guste din viaţa oraşelor mai vii în anii de studenţie. Trebuie să-şi întemeieze o familie, să poată vorbi de siguranţă măcar de la o lună la alta, iar cei 200 de euro pe lună din orăşelul de provincie nu le oferă niciun orizont.
Culmea e că sunt tineri bine educaţi, în plină putere, dar cărora cuvântul acasă nu le mai spune în scurt timp prea mare lucru, rămâne eventual locul unde îşi găsesc familia şi-atât. Tocmai pentru că sunt competitivi, străinătatea îi asimilează destul de uşor, deşi se îndreaptă cel mai adesea către munca fizică. Fie că se numesc Făgăraş, Moreni, Topliţa sau Dorohoi, oraşele mici se văd, aşadar, golite de forţa de muncă tânără, iar pentru cineva care a trăit acolo aproape 20 de ani, întoarcerea acasă este o lecţie dură. Mi-a fost dat şi mie să ajung de curând acasă şi să constat odată cu fiecare vizită că lucrurile îngheaţă tot mai mult. Străzile sunt tot mai goale, după patru după-amiază nici că mai vezi pe cineva, iar puţinii pe care îi mai recunosc sunt trecuţi bine de vârsta a doua. Industria lipseşte cu desăvârşire, iar parterele blocurilor s-au umplut de baruri, cafenele şi chioşcuri. Singura zi în care oraşul îşi recapătă freamătul de altădată e cea când se dau salariile şi pensiile. Cum puţinii bani se consumă rapid pe mâncare şi rate la bănci, elanul durează cel mult o săptămână. După care liniştea se reaşază.
Luna trecută planeta a depăşit pragul de şapte miliarde de locuitori, iar teme precum epuizarea resurselor, poluarea mediului înconjurător şi încălzirea globală au intrat din nou în agenda publică. Terra se apropie de unele limite ale bogăţiilor şi resurselor sale cunoscute până acum – apă, resurse forestiere, pământ arabil, combustibil fosil – şi e normal şi firesc să nu ignorăm imaginea de ansamblu. Dar trebuie să privim mai ales înspre situaţia din curtea noastră. Sincer, mi-e greu să cred astăzi că riscăm să pierim ca naţie. Nu-mi pasă şi poate nici nu pot să privesc atât de departe şi să mă întreb ce-o să se întâmple peste o mie de ani, chiar dacă potrivit unui studiu realizat de Organizatia Naţiunilor Unite, România se află printre primele zece ţări ale lumii care ar putea dispărea, dacă nu va creşte rata natalităţii în actualul mileniu. Îmi pasă mai mult de faptul că tot mai mulţi tineri se văd alungaţi din ţară şi că, deşi populaţia lumii a trecut de şapte miliarde, asta nu se simte nici la Făgăraş, nici la Moreni, nici la Topliţa şi nici la Dorohoi. Şi nici n-o să se simtă prea curând.
razvan.muresan@businessmagazin.ro
-
Tânăr caut serviciu – misiune imposibilă. Avem de-a face cu o generaţie pierdută?
Primarul New Yorkului, Michael Bloomberg, a avertizat zilele trecute că dacă administraţia Obama şi Congresul nu se pun de acord asupra unui program de creare de locuri de muncă, revoltele din Cairo sau Madrid ale tinerilor şomeri s-ar putea repeta şi în SUA. “Răul făcut de criză unei generaţii care nu-şi poate găsi de lucru va continua încă mulţi, mulţi ani”, a spus Bloomberg, pledând pentru aprobarea în Congres a planului lui Barack Obama de a pune la bătaie aproape 450 mil. dolari pentru susţinerea investiţiilor în educaţie şi crearea de locuri de muncă. “Măcar el are nişte idei de pus pe masă, fie că vă plac sau nu”, a insistat primarul.
Comparaţia cu revoltele din Egipt şi Spania era, evident, motivată electoral, ca şi programul anunţat de Obama, însă problema e reală: rata şomajului în SUA a ajuns în august la 9,1% de la circa 5% în 2008, ceea ce înseamnă circa 14 milioane de oameni, dintre care 6 milioane nu şi-au găsit de lucru de mai mult de 27 de săptămâni (şomaj pe termen lung), peste 4 milioane sunt tineri, iar numărul americanilor care au de muncă doar part-time a crescut în numai trei luni, din aprilie până în iulie, de la 8,1 la 8,4 milioane. Cu alte cifre, astfel de tendinţe se manifestă aproape peste tot, din Marea Britanie până în Orientul Mijlociu şi din zona euro până în zonele sărace ale Asiei. Prima instituţie care a atras atenţia asupra fenomenului a fost FMI prin intermediul ex-directorului Dominique Strauss-Kahn, ce vorbea toamna trecută de cele 210 milioane de şomeri existenţi la scară globală – cel mai mare număr din istorie – şi de consecinţele ei: “o generaţie pierdută”, cea a tinerilor aflaţi în imposibilitatea de a-şi găsi de lucru, scăderea calităţii vieţii şi lipsa de bani a acestora pentru educaţia urmaşilor lor.
Între timp, Strauss-Kahn a dispărut de la FMI, însă Christine Lagarde, succesoarea lui, spune cu alte cuvinte acelaşi lucru atunci când îi îndeamnă acum pe politicieni, în special pe cei din SUA şi Europa, să ia “măsuri active pentru a asigura creşterea economică”. Limbaj de lemn? Da, pentru că diplomaţia FMI o împiedică să îndemne direct guvernele să aloce bani ca să stimuleze angajările, după cum o împiedică şi să explice la ce creştere economică se referă, atâta vreme cât bruma de creştere din ultimii ani n-a generat suficiente locuri de muncă încât să reducă durabil şomajul (de unde şi termenul de “jobless recovery”). Unii comentatori de stânga s-au grăbit să conchidă că guvernele şi FMI se tem de o revoluţie mondială a “indignaţilor” pauperizaţi şi demoralizaţi de efectele crizei (cu un vârf de lance în “primăvara arabă” şi în Spania), iar unii comentatori de dreapta s-au grăbit să acuze FMI de socialism fiindcă susţine intervenţia statului în economie. Dar chestiunea nu se reduce nici la frica statelor de răzmeriţe, nici la şansele electorale ale unui guvern sau ale altuia, ci la perspectiva pe termen lung a societăţii şi a economiei.