BusinessMagazin

Tag: munca

  • Wizz Air a pierdut în instanţă o nouă luptă. Compania ar datora angajaţilor din România cinci milioane de euro

    Sindicatul Aerolimit Professional, din cadrul companiei Wizz Air, a primit o decizie favorabilă din partea Tribunalului Ilfov în privinţa drepturilor salariale şi a sporurilor specifice din domeniul aviaţiei, potrivit unor informaţii trimise de reprezentanţii Sindicatului Aerolimit Professional.

    Astfel, la 10 noiembrie 2016, Tribunalul Ilfov, printr-o hotărâre ce are drept obiect drepturi băneşti, obligă Wizz Air să plătească reclamanţilor sporul de vechime în muncă de 25% şi a sporului de condiţii speciale de 25%, în raport de salariul brut de bază din contractul individual de muncă al fiecăruia, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată-27.02.2015 şi până la plata efectivă a acestor drepturi.

    Totodată, compania este obligată să plătească reclamanţilor sumele de bani aferente orelor lucrate în weekend şi sărbători legale în perioada 2012-2014, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată-27.02.2015 şi până la plata efectivă a acestor drepturi. Wizz Air trebuie de asemenea să plătească reclamanţilor sume de bani care reprezintă sporul de noapte, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală începând cu data formulării cererii de chemare în judecată-27.02.2015 şi până la plata efectivă a acestor drepturi.

    Tribunalul Ilfov obligă societatea Wizz Air la plata unor sume în medie de 5000 de euro/an pentru fiecare salariat sau fost salariat reclamant. În procesul câştigat recent, au existat 19 reclamanţi, iar valoarea sumei pe care Wizz Air o are de platit angajatilor ajunge la 100.000 de euro. Reprezentanţii sindicatului estimeaza insa valoarea totala a prejudiciului adus angajatilor Wizz Air din Romania la cinci milioane de euro (calculând media de 5000 euro/an/salariat x 100 salariaţi în medie x 10 ani = 5 milioane euro). 

    ”Istoricul litigiului de muncă cuprinde un lung şir de procese, multe dintre acestea finalizate definitiv, altele iniţiate datorită comportamentului inexplicabil al societăţii Wizz Air de a sfida hotărâri judecătoreşti si de a continua în aceeaşi notă abuzivă şi personală, dar mai ales hărţuitoare la adresa liderilor de sindicat. Aceştia au fost suspendaţi din activitatea profesională sub diferite pretexte, ignorând chiar şi decizia Curţii Constituţionale a României. Discriminarea liderilor de sindicat a fost confirmată atât de CNCD, cât şi de Curtea de Apel Bucureşti”, explică reprezentanţii sindicatului Aerolimit Professional în comunicatul trimis.

    Cazul a fost susţinut de Avocatul Costel Gâlcă, acesta fiind şi cel care s-a ocupat de procesul liderului de Sindicat, Mircea Constantin, concediat pe false motive discipliare. La sfârşitul anului 2014, la puţin timp după notificarea companiei Wizz Air cu privire la existenţa Sindicatului Aerolimit Professional, liderul acestuia, Mircea Constantin,a fost concediat disciplinar, la putin timp urmându-i 19 membri ai Sindicatului, ale căror posturi au fost restructurate de pe o zi pe alta.

    Reprezentanţii companiei Wizz Air au declarat că sunt dezamăgiţi în ce priveşte decizia recentă  a Tribunalului Ilfov. 

    “Wizz Air îşi exprimă dezamăgirea faţă de această decizie ce contrazice în totalitate hotărârea precedentă, din martie 2016, referitoare la o revendicare similară, în favoarea Wizz Air, declarată finală şi obligatorie. Wizz Air va face apel la următorul nivel odată ce decizia va fi emisă, deoarece există o argumentaţie solidă care susţine poziţia companiei. Wizz Air s-a supus şi va continua să se supună tuturor regulilor şi legislaţiei muncii din ţările în care operează. Nu vom mai face alte comentarii, întrucât cazul este încă în desfăşurare”, au declarat reprezentanţii Wizz Air astăzi. 

     

     

  • Cum a reuşit un şofer de autobuz să inventeze o băutură care azi este consumată pe tot globul

     

    S-a născut într-o familie săracă din Thailanda în 1923 şi a început să lucreze la crescătoria de raţe a părinţilor, iar acum are o avere cumulată de peste 20 de miliarde de euro. Totul datorită unei băuturi energizante, informează Daily Mail.

    Chaleo Yoovidhya a devenit recunoscut drept miliardarul modest, după ce a dat lovitura cu băutura energizantă Red Bull pe care a creat-o în 1975. “Tatăl meu iubeşte viaţa simplă. Nu poartă bijuterii, inele şi poartă un ceas vechi. Nu-i place să cumpere haine şi nici să care bani după el”, a spus fiica lui Suthirat.

    Înainte de Red Bull, Chaleo Yoovidhya a părăsit şcoala la 10 ani pentru a-şi putea ajuta părinţii muncind la crescătoria de raţe şi vânzând fructe.

    Se spune că i-ar fi venit ideea unei băuturi energizante în vremea când a fost şofer de autobuz când a văzut că alţi şoferi beau băuturi pentru a-i revigora în timpul călăoriilor lungi. A creat Krating Daeng -Red Bull-ul thailandez – în 1975 şi conţinea cafeină, zahăr, taurină, aminoacizi şi sucroză, apoi vânzătorul de pastă de dinţi Diestrich Mateschitz  a descoprit băutura şi a văzut potenţialul acesteia. Împreună au decis să vândă produsul pe pieţe occidentale, au schimbat reţeta şi au vândut băutura în cutiile cu argint şi albastru. Acum Red Bull vinde milioane de doze în 165 de ţări şi este unul dintre cele mai recognescibile branduri din lume.

    Băutura a avut un succes fenomenal, dar Yoovidhya a rămas la fel de modest ca întrecut şi chiar dacă s-a mutat în Bangkok îşi vizita des satul de unde a plecat. Însă acelaşi lucru nu poate fi spus şi despre nepoţii lui care s-au născut în bogăţia imperiului Red Bull. Aceştia se fotografiază în avioane private, maşini de lux cu haine şi bijuterii scumpe.

    Chaleo Yoovidhya a murit în 2012 şi a fost îngropat în satul natal.

     

  • După 7 ani de corporaţie, a început o afacere în Bali şi trăieşte viaţa la care visează toată lumea

    Mihaela Delu şi-a început cariera în Bucureşti, când avea 19 ani şi era încă studentă, cu un loc de muncă în cadrul companiei franceză Ipso. Ulterior angajării a început să călătorească în afara ţării şi povesteşte că acest lucru a făcut-o să creadă că ceea ce are nu este suficient.

    Şi-a cunoscut viitorul soţ de origine americană în una dintre călătorii şi, pentru că acesta avea un loc de muncă în Singapore, numărul călătoriilor sale a crescut: Franta, Elvetia, Turcia, Italia, Lituatia, Thailanda, Indonezia, Singapore, Malaezia, etc. ”La fiecare 3 luni stabileam o destinaţie unde ne întâlneam” descrie ea perioada pe care o numeşte drept una dintre cele mai frumoase din viaţă. 

    Decizia plecării din România a venit după 7 ani petrecuţi în viaţa corporatistă. ”Mi-am putut întrevedea viitorul, care se descria într-un credit pe 30 de ani pentru un apartament, iar diferenţa o făcea dacă îmi puteam permite 2, 3 camere sau chiar o casă. Un job de birou cu stres şi compromisuri şi planuri pentru o vacanţă anuală”, descrie ea modul în care privea lucrurile la 27 de ani.

    A luat decizia să plece din ţară, atât pentru că voia să îşi întemeieze o familie, cât şi din cauza rigorilor din mediul corporatist. ”Simţeam că mă plafonasem mult, că trăiam între 7:00 şi 18:00, cu implicare totală în muncă şi cu trai dependent de fiecare salariu”, povesteşte Delu.

    S-a mutat în Singapore pentru a fi alături de soţul ei după ce s-a înscris la un master în managementul turismului în cadrul London School of Business and Finance.  După mutarea în Singapore, cei doi au continuat să viziteze Bali – destinaţie pe care o descoperiseră în repetatele lor călătorii – iar în iarna anului 2014 au decis să parieze pe un business acolo.  ”În aceeaşi călătorie am găsit un spaţiu comercial şi a fost mai mult o decizie pur sufletească”, povesteşte ea debutul aventurii antreprenoriale pe teritoriul asiatic.

    Au închiriat spaţiul pe o perioadă de şase ani, plătind pentru întreaga perioadă 30.000 de dolari, din cauza regulilor impuse de balinezi. Deşi făcuseră contractul, nu aveau încă idee care va fi destinaţia spaţiului.”La început, am vrut să dezvoltăm o cafenea/juice bar, în care să comercializăm şi alte produse alimentare. Ulterior am descoperit că pentru a vinde produse alimentare, inclusiv cafea, era nevoie de un lung proces administrativ”, explică antreprenoarea.

    Un consultant le-a recomandat să deschidă doar un magazin fără comercializare de alimente, pentru ca apoi să se ocupe de procesul de transformare în cafenea. Au trecut trei luni până să deschidă magazinul. ”La foarte scurt timp am realizat că nimic nu progresează în reparaţii dacă nu eram acolo”. A luat astfel decizia să renunţe la masterul din Singapore şi de a petrece mai mult timp în Bali. ”

    ”La început nu înţelegeam stilul încet de muncă al oamenilor, cât de mult timp au nevoie să se pregătească pentru o sărbătoare, de toate ceremoniile care păreau fără sfârşit şi în timpul cărora ei nu erau disponibili”, povesteşte Delu. S-a adaptat treptat la acest stil. ”Am înţeles că aceşti oameni încă nu au concept de motivare, target, competiţie, dar au concepte puternice legate de loialitate, onestitate, creativitate”.

    Au transformat spaţiul într-un concept store, unde comercializează de la haine handmade sau create din material eco-friendly – produse balineze, bijuterii, picture, sticlă pictată, cărţi. Se adresează mai ales turiştilor, dar au şi clienţi din rândul comunităţilor de expatriaţi ce ce trăiesc acolo.

    Antreprenoarea observă cum pe zi ce trece comunitatea persoanelor care aleg să spună nu vieţii în corporaţie aleg această destinaţie, mai ales datorită faptului că oraşul Ubud a fost pus pe harta turistică datorită cărţii şi filmului Eat Pray Love.

    Mihaela Delu spune că investiţia în magazin s-a ridicat la 50.000 de dolari, iar după două luni, afacerea producea suficient pentru a acoperi cheltuielile. ”Dacă totul va continua la fel de optimist, previzionăm recuperarea investiţiei iniţiale în mai puţin de un an”. 

    Printre planurile de viitor se numără dezvoltarea unui eco resort, departe de oraş, pentru care previzionează o investiţie de 800.000 de dolari. Speră să realizeze proiectul în peste şapte ani pentru că ”Dacă în România ne plângem de proiecte care durează prea mult, aici perioada se dublează”.

  • Cum te poate ajuta Facebook să-ţi găseşti un loc de muncă

    Peste un miliard de oameni din întreaga lume foloseşte Facebook zilnic, dar gigantul din social media analizează continuu alte metode de a atrage noi clienţi. Se pare că următorul pas al companiei va fi în domeniul recrutării.

    Facebook testează o unealtă prin care va permite administratorului paginii să creeze postări de recrutare şi să primească aplicaţii de la candidaţi, o metodă care ar putea pune presiune pe succesul LinkedIn.

    „Pe baza comportamentului analizat, în contextul în care multe companii mici postează pe pagina lor despre locurile de muncă oferite, derulăm un test pentru ca administratorii paginilor să creeze anunţuri despre locurile de muncă şi să primească aplicaţii de la candidaţi”, a declarat un purtător de cuvant companiei Reuters. LinkedIn câştigă cel mai mult din taxele lunare pe care recrutorii le plătesc pentru a se conecta oamenii, fiind o reţea socială pentru afaceri.

    Deocamdată, nu se ştie în ce regiuni testează Facebook aceste caracteristici. Cu noua facilitate compania ar putea conduce mai mult trafic spre paginile lor şi, în acelaşi timp, le-ar aduce mai mulţi bani de la cei care doresc deschidere către un număr mai mare de candidaţi, conform TechCrunch, site de tehnologie.

    Săptămâna trecută, Facebook a raportat o crestere de 55,8 procente venit trimestrial, depăşind estimarile analiştilor. Veniturile provenite din anunţurile pe mobil au reprezentat 84% din veniturile totale din publicitate ale companiei, în valoare de 6,82 miliarde de dolari pentru al treilea trimestru al acestui an, comparativ cu 78% anul precedent.  Peste 90% din utilizatorii Facebook accesează reţeaua socială prin intermediul dispozitivelor mobile. 

  • Michael Douglas: Am auzit limba română când mă plimbam prin Londra/ Lecţia ”America pentru toţi” – VIDEO

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

  • De ce nu mai vrea această femeie să folosească maşina şi preferă să meargă 11 km pe jos zilnic

    „Nici un echipament special necesar, doar picioarele mele”, spune Jenny Rough, care povesteşte prin intermediul publicaţiei Washington Post experienţa sa de a merge pe jos 11,2 km, din când în când, atunci când lucrează în oraş.

    „Pentru că nu sunt o persoană matinală, m-am decis la un moment dat, din cauza traficului super aglomerat din Washington, să merg cu metroul spre locul de muncă. Iar pentru că sunt o persoană sedentară, m-am hotărât ca la întoarcerea spre casă să merg pe jos. Casa mea nu este aproape de serviciu, dar nici extraordinar de departe, ci la aproximativ 11,2 km.

    Traseul este bine luminat în oraş şi am mereu o lanternă pentru porţiunile întunecate ale traseului.  În general, lucrez de acasă, dar când merg la serviciu îmi iau pantalonii de yoga, mai multe topuri suprapuse, un sutien şi încălţări pentru sport şi după program, la sfârşitul zilei, îmi schimb ţinuta la baie.

    Ce diferenţe a adus în viaţa mea noua schimbare? În primul rând, deşi ajung acasă cu aproximativ două ore mai târziu, simt că am mai mult timp, nu mai puţin. Mă simt plină de energie şi mai fericită. În serile în care merg pe jos, nu sunt la fel de tentată să lenevesc în faţa televizorului şi să mănânc fast food, ca atunci când mă deplasez cu maşina. Gambele mele sunt mai ferme, dorm mult mai bine şi nu mai cheltuiesc bani pe parcare.

    Această navetă pe jos mi-a îmbunătăţit chiar şi căsnicia. Întotdeauna mi-am dorit să fim un cuplu care se plimbă după cină, dar soţul meu nu a fost niciodată prea încântat de idee. În ultima vreme, însă, reacţionând la entuziasmul meu continuu, m-a invitat la o plimbare de seară; iar repetând experienţa am început să ne discutăm problemele altfel, într-un mod mai liniştit, ce ne-a oferit un sentiment de înţelegere profundă. 

    În timp ce mă bucur de aceste avantaje, cea mai mare plăcere este plimbarea în sine. Profit de acel timp să stau cu gândurile mele în aer liber. Mersul pe jos a devenit atât de plăcut, încât acum este un obicei de zi cu zi, chiar şi pentru a merge până la supermarket

  • Ţara care vrea să scadă programul de lucru zilnic la 6 ore. “Programul de 8 ore nu este atât de eficient pe cât ai crede”

    Majoritatea dintre noi lucrăm 8 ore pe zi, poate chiar mai mult dacă nu terminăm ce avem de făcut în ziua respectivă. Mai multă muncă nu înseamnă şi eficienţă sporită. Potrivit unui nou studiu, la care au participat 600.000 de oamenim, persoanele care lucrează 55 de ore pe săptămână sunt cu 33% mai predispuşi unui atac cardiac decât persoanele care lucrează între 35-40 de ore pe săptămână, informează sciencealert.com

    Astfel Suedia se îndreaptă spre programe de muncă de 6 ore, în loc de programul clasic de 8 ore.  “Programul de 8 ore nu este atât de eficient pe cât ai crede. Este foarte dificil să stai atâta timp concentrat, de aceea introducem pauze, pentru a ne face ziua mai uşoară. Dar în acelaşi timp este mai greu de separat viaţa privată de serviciu”, este de părere Linus Feldt, CEO-ul Filimundus, companie ce dezvoltă applicaţi pentru telefoanele mobile.

    El este unul dintre adepţii programului de 6 ore. Staff-ul echipei este fericit şi nu vrea să se întoarcă la programul clasic. “Vrem să petrecem mai mult timp cu familia, să învăţăm lucruri noi, să facem sport mai mult”, a mai spus el. S-au înregistrat schimbări în modul cum lucrează, angajaţii stau departe de reţelele sociale şi alte site-uri care le-ar putea distrage atenţia, iar şedinţele sunt foarte scurte. “Ne este mai uşor să ne concentrăm pe ceea ce avem de făcut” a spus Linus Feldt

    Ziua este mai condensată, angajaţii sunt mai motivaţi să termine munca la timp şi au mai multă energie după cele 6 ore. Feldt a mai spus că nivelul de productivitate a rămas la fel, iar conflictele au scăzut pentru că oamenii sunt mai fericiţi.

    Şi alte companii vor să treacă la acest program, reprezentatele Toyota din Suedia lucrează aşa, dar şi Svartedalens, un azil de bătrâni din Gothenburg a implementat programul pentru asistente.

  • Opinie Mihai Bandraburu, Centrul tău de consultanţă: Primul pas spre stabilizarea personalului: orientarea pe funcţie

    70% din noii angajaţi îşi părăsesc jobul pe termen scurt şi mediu din cauza slabei adaptări la locul de muncă. Unele statistici vorbesc chiar de un nivel mai înalt: 80% dintre noii angajaţi. Adaptarea la locul de muncă se realizează fie accidental – omul reuşeşte să se integreze singur în noul mediu profesional, fie organizat – atunci când compania / instituţia dezvoltă programe structurate de aclimatizare şi integrare a noilor angajaţi. Acest proces este numit „orientare pe funcţie“ (job orientation).

    O vorbă populară românească spune că „este bine să fii orientat în viaţă!“. Deşi nu se referă la acelaşi lucru, din punct de vedere organizaţional este bine să fii „orientat“, adică să fi parcurs un astfel de program de adaptare şi integrare organizat de firmă. Programele de orientare pe funcţie sunt personalizate pe specificul poziţiei din companie, se derulează pe o perioadă de cel puţin o lună de zile, înglobează discuţia despre sarcinile din fişa de post şi abordează global întreaga structură organizatorică a companiei în care a intrat noul angajat. Acestea mai sunt denumite, în termeni organizaţionali, şi programe de inducţie.

    Din păcate, în unele companii româneşti programele de orientare pe funcţie lipsesc. Situaţii în care angajatul nou venit este trimis la treabă fără ca nimeni să-i prezinte compania, structura interioară a firmei, colegii, birourile, facilităţile efective ale clădirii sau ce are de făcut, sunt larg răspândite. Mai există şi varianta în care şeful îi dă sarcină unui angajat să ocupe de noul venit, „să-i mai zică câte ceva“.

    Ce face angajatul în această situaţie?! Fie învaţă şi se adaptează foarte repede, fie se descurajează şi pleacă. Sau înţelege parţial şi greşit tot ce are de făcut, iar mai târziu, patronul descoperă cu stupoare că angajatul a făcut exact invers faţă de ce trebuia să facă, sau că nu a avut nicio reacţie.
    Un program de orientare pe funcţie trebuie să dureze minimum o lună; ideal însă, ar trebui să se deruleze pe toată perioada de probă.

    În România, perioada de probă durează trei luni, dar în vest perioada de probă ajunge şi la şase luni. Cred că abia după şase luni de probă, după ce angajatul a trecut prin tot felul de situaţii, poţi vedea dacă mergi mai departe cu el, sau poate el înţelege că nu i se potriveşte noul job şi pleacă, scutindu-vă de alte neplăceri pe viitor. Codul muncii nu obligă angajatorii să realizeze aceste tipuri de programe, însă beneficiile lor depăşesc cu mult efortul de a le construi.

    Un program de orientare pe funcţie conţine elemente precum: informaţii despre istoricul, viziunea şi misiunea companiei; structura organizatorică şi ierarhică a companiei; standardele şi cerinţele de calitate cerute de firmă; proceduri de lucru; prezentarea noului angajat tuturor colegilor; cunoaşterea departamentelor şi a funcţiilor fiecărui departament – tururi de familiarizare; explicarea cerinţelor legate de fişa postului; informaţii despre cum se face evaluarea performanţei; prezentarea normelor de grup, introducere în cultura organizaţională; limitele de competenţă; norme de securitate a muncii şi PSI; familiarizarea cu documente / politici / regulamente interne. Programul este complex şi trebuie construit în mod minuţios: pe zile, ore, sarcini, responsabili, rezultate măsurabile.

    La derularea programului de orientare pe funcţie îşi aduc aportul toate structurile companiei care, fiecare în dreptul ei, informează şi pregătesc noul coleg. Responsabilă de întreaga derulare a programului este o singură persoană de obicei este un angajat cu experienţă, cu abilităţi de formare profesională. Acesta devine mentorul noului venit şi este principala călăuză a acestuia pe toată perioada de orientare pe funcţie.

    Un program de orientare de orientare pe funcţie se finalizează întotdeauna cu o evaluare a modului în care s-a derulat acest program, prilej cu care se verifică dacă angajatul are întrebări, neclarităţi privitor la etapele pe care le parcurs. Dacă evaluarea este pozitivă şi nu mai sunt chestiuni de completat sau clarificat, programul de orientare pe funcţie se consideră a fi încheiat.

    Existenţa unui program de orientare pe funcţie reduce la minimum riscurile ca un angajat să plece de la locul de muncă abia ocupat sau să facă greşeli din slaba cunoaştere a regulilor şi normelor companiei. Mai mult, un angajat care se simte bine primit în companie este un angajat care va performa.
     

  • Bucureşti: Metrou blocat între staţii, zeci de călători sunt în tren

    Reprezentanţii ISU Bucureşti au trimis o autospecială la staţia de metrou Piaţa Muncii, aceştia fiind alertaţi de reprezentanţii Metrorex.

    Defecţiunea tehnică la metroul blocat între Muncii şi Iancului a fost remediată, călătorii fiind duşi în staţia Piaţa Muncii, garnitura urmând să fie retrasă din circulaţie pentru verificări.

    Garnitura a fost blocată în tunel, călătorii fiind nevoiţi să stea, în mai multe rânduri, pe întuneric.

  • Ministerul Sănătăţii: Greva Sanitas nu îndeplineşte condiţiile legale

    Ministerul Muncii a transmis de vineri Federaţiei Sanitas că demersul sindical nu îndeplineşte condiţiile legale pentru declanşarea conflictului de muncă şi solicită responsabilitate în acţiunile revendicative, potrivit Ministerului Sănătăţii.

    Ministerul Muncii a transmis de vineri Federaţiei SANITAS că demersul sindical nu îndeplineşte condiţiile legale pentru declanşarea conflictului de muncă şi solicită responsabilitate în acţiunile revendicative. (…) În acest caz: solicitările SANITAS, care ar duce la majorări salariale pentru anumite categorii de personal încalcă Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010; declanşarea conflictului de muncă s-a făcut fără respectarea procedurilor stabilite de Legea dialogul social nr. 62/2011. Astfel, art. 17 alin. (1) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, prevede că «nu se pot promova acte normative cu mai puţin de 180 de zile înainte de expirarea mandatului Guvernului, în conformitate cu art. 110 alin. (1) din Constituţia României, republicată, care să conducă la creşterea cheltuielilor de personal», potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Sănătăţii remis luni MEDIAFAX.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro