Tag: primire

  • Cel mai important arhitect al lumii s-a stins. Ce proiecte fabuloase a creat – GALERIE FOTO

    Zaha Hadid, una dintre cei mai importanţi arhitecţi din lume, a murit, joi, la vârsta de  65 de ani. 
     
    Hadid a fost cunoscută pentru designul revoluţionar al unor clădiri din marile oraşe ale lumii. Printre creaţiile renumite ale acesteia se numără Galeria Serpentine Sackler din Londra, Muzeul Riverside din cadrul Muzeului Transportului din Glasgow şi Opera din Guangzhou, China, precum şi clădirea Fifa din Qatar pentru Cupa Mondială din 2022.
     
    Zaha Hadid a fost prima femeie care a primit în 2016 Medalia de aur a Institutului Regal al Arhitecţilor Britanici (Royal Institute of British Architects-Riba), în semn de recunoaştere pentru munca sa.
     
    În plus, ea a fost tot prima femeie care a primit Premiul Pritzker pentru arhitectură. Zaha Hadid a murit ca urmare a unui atac de cord, joi, într-un spital din Miami unde a fost internată pentru a-i fi tratată bronşita.
     
    Biroul de arhitectură al Zaha Hadid plănuia să ridice şi în Bucureşti o clădire numită Dorobanţi Tower. Construcţia ar fi avut 200 de metri înălţime şi forma unui diamant înclinat. Clădirea a fost anunţată în 2008, iar planul era ca  turnul să aibă o suprafaţă desfăşurată de 100.000 de metri pătraţi, găzduind un hotel de 5 stele, un cazino, apartamente de lux, o zonă comercială, şi ar fi fost amplasat pe strada Mihai Eminescu, la intersecţia cu Calea Dorobantilor. Proiectul a fost abandonat.
     
    Dorobanţi Tower
    Dorobanţi Tower
     
    Foto: The Guardian
  • Cum a reuşit o fetiţă de 11 ani să facă 11 milioane de dolari: ideea i-a venit la vârsta de 4 ani, când a fost înţepată de o albină

    O fetiţă de 11 ani din Texas, Statele Unite, a încheiat un contract în valoare de 11 milioane de dolari cu lanţul Whole Foods, care prevede că 55 de magazine îi vor pune la vânzare brandul său de limonadă.

    BeeSweet, limonada produsă de Mikaila Ulmer, a fost dezvoltată cu cei 60.000 de dolari pe care fetiţa i-a primit în urma apariţiei la emisiunea americană “Shark Tank”.

    După apariţia în emisiune, ea a servit limonadă mai multor personalităţi printre care şi preşedintele american Barack Obama; ea a fost invitată şi să facă parte din proiectul celor de la Google Dare to be digital.

    Ideea i-a venit tinerei la vârsta de 4 ani, când a fost înţepată de o albină. A început apoi să le studieze şi a decis să folosească reţeta de limonadă a bunicii pentru a strânge bani. Destinaţia banilor? Organizaţii ce ajută albinele.

    Citeşte şi povestea lui Povestea lui Mark Cuban, creatorul emisiunii “Shark Tank”, care are o avere de peste 3 miliarde de dolari

  • Profesorul român de la Stanford care a colaborat cu doi laureaţi ai premiului Nobel pentru economie

    „Mulţi dintre colegii mei actuali şi-au dorit într‑adevăr dintotdeauna o carieră academică, într-o formă sau alta. Eu nu am fost atât de hotărât, poate şi pentru că ar fi fost dificil să îmi doresc ceva ce nu ştiam că există“, spune Alex Nichifor, care a absolvit în 2005 Cibernetica la ASE.

    El mărturiseşte că a descoperit cercetarea, aşa cum este ea înţeleasă în universităţile de top din occident, destul de târziu. În primul an de master a obţinut o bursă în Franţa, pe vremea când era încă oarecum dificil să studiezi în străinătate. „Am avut şansa să ajung la Universitatea din Toulouse, unde Jean-Charles Rochet şi Jean Tirole (laureatul premiului Nobel pentru economie în 2014) puseseră bazele unui departament extraordinar.“ Concurenţa cu ceilalţi studenţi era acerbă, însă era foarte motivat să reuşească şi, în contrast cu viaţa sa de student din România, unde în paralel cu şcoala a fost fie angajat, fie a încercat antreprenoriatul, singura preocupare a fost studiul; în 2007 a obţinut diploma de master.

    „La început a fost mai dificil şi am avut momente în care nu am fost convins că am făcut alegerea potrivită: noua mea ocupaţie nu doar că era neplătită, ci în plus se dovedea a fi şi surprinzător de dificilă. Ulterior însă, rezultatele s-au îmbunătăţit.“ A ajuns să îi cunoască mai bine pe unii profesori şi în paralel a început să aibă acces la proiectele lor de cercetare şi să predea seminarii studenţilor din anii mai mici. Mediul academic părea să i se potrivească, aşa că a decis să continue cu un doctorat, la Universitatea din Maastricht, în Olanda. „În timpul doctoratului am vizitat pentru trei luni Harvard Business School (HBS), unde am fost găzduit de Alvin Roth, colaureat al premiului Nobel pentru economie în 2012, împreună cu Lloyd Shapley.“ Specifice mediului academic sunt deopotrivă călătoriile, descoperirea de locuri noi şi oamenii extraordinar de inteligenţi, proiectele ambiţioase, discuţiile bazate pe argumente tehnice, dar şi programul de lucru flexibil. Aşa că după terminarea doctoratului a devenit profesor asistent la Universitatea din St. Andrews, Scoţia, în septembrie 2011.

    După vizita la Harvard, în timpul doctoratului, Alex Nichifor a păstrat legătura cu Alvin E. Roth, care s-a mutat la Stanford şi l-a invitat să petreacă un an (2014-2015) în cadrul grupului de Market Design de acolo. „Academia la vârf este un mediu colaborativ şi inclusiv, însă de multe ori proiectele nu sunt predefinite. Deseori e pur şi simplu important ca un grup de oameni cu interese comune şi abilităţi complementare să fie în acelaşi loc, să aibă timpul necesar să schimbe idei, iar proiectele noi se nasc abia ulterior: să găseşti întrebări interesante şi relevante face parte din provocare.“

    În timpul vizitei la Stanford, românul a reuşit să finalizeze primele versiuni ale unor proiecte începute cu mai bine de trei ani înainte. În ultima carte publicată de Alvin E. Roth, „Cine, ce primeşte şi de ce?“, acesta îi mulţumeşte românului. Despre această lucrare, Alex Nichifor spune că este prima adresată publicului larg, un proiect care prezintă cu umor şi la un nivel foarte accesibil un sumar al ultimilor aproximativ 40 de ani de cercetare în „matching theory“ prin prisma aplicaţiilor de succes din acest domeniu, bazele multora dintre aceste aplicaţii (cum ar fi piaţa admiterilor la şcoală, piaţa obţinerii primului loc de muncă după absolvire pentru unele specializări, ori pieţe neobişnuite, în care nu există preţuri, cum ar fi piaţa care facilitează schimbul de organe) fiind puse chiar de american împreună cu colaboratorii săi. „Lucrând în acelaşi domeniu şi fiind la Stanford, am avut şansa de a citi o primă versiune a manuscrisului acestei cărţi şi am avut o serie de discuţii pe marginea acestuia cu Al, în principal axate pe îmbunătăţirea clarităţii expunerii“, povesteşte românul. Tot el adaugă că, în postura de profesor asistent invitat la Stanford, a avut şansa să colaboreze cu cercetători remarcabili. „Pe de o parte, a fi profesor oriunde în occident presupune aceleaşi categorii de îndatoriri: trebuie să cercetezi, să predai şi să te achiţi de o serie de sarcini administrative. În sensul acesta, nu e o diferenţă foarte mare între a fi profesor la Stanford sau oriunde altundeva. Pe de altă parte, deşi categoriile de îndatoriri sunt aceleaşi, există o diferenţă calitativă substanţială între universităţile de top şi restul universităţilor, iar această diferenţă e vizibilă în pregătirea studenţilor, în calitatea intelectuală a colegilor, cât şi în eficienţa suportului administrativ disponibil.“

    Alex Nichifor spune că nu are o carte favorită, deşi citeşte cu plăcere, în principal articole şi cărţi tehnice care îl ajută profesional; „este genul de lectură prin care rămân la curent cu ceea ce este nou şi relevant în domeniul meu de cercetare şi prin care continuu să învăţ zi de zi“. Ceea ce citeşte în timpul liber este destul de variat, însă în linii mari poate fi încadrat în două categorii, spune el. În domenii care i se par interesante şi despre care este curios să afle mai multe, citeşte cărţi scrise de cercetători de top pentru publicul larg, care oferă o prezentare accesibilă, lipsită de prea mulţi termeni tehnici. „Un alt tip de lectură este însă cea care nu are un scop în sine, altul decât plăcerea de a descoperi o poveste, un personaj, o emoţie, de a-ţi lăsa imaginaţia liberă.“ Alex Nichifor adaugă că, asemeni oricărei experienţe, cărţile au cu siguranţă rolul lor în formare şi în viaţa fiecăruia dintre noi. „Ştiu o persoană care a învăţat cum să se dea cu snowboardul învăţând dintr‑un manual şi care a devenit renumită pentru tehnică şi coborârile sale. Pe de altă parte, ştiu alte câteva persoane care au citit un număr impresionant de cărţi despre cum să devii milionar de ceva vreme şi care încă aşteaptă ca aceste cărţi să le definească viitorul.“

    Acum, tânărul profesor român lucrează, spune el, la două tipuri de probleme. Pe de o parte, sunt cele tehnice care presupun foarte multă matematică. „Pentru cele mai multe proiecte de acest gen, pur teoretice, nu există o finalitate imediată, clară. Este un fel de ştiinţă fundamentală, în care încerci să împingi frontierele cunoaşterii fără a şti dinainte unde vei ajunge, ce va fi posibil, ori cum vei folosi răspunsul la care vei ajunge. În timp, multe descoperiri sunt uitate, altele devin însă relevante, uneori în domenii care nu au avut nicio legătură cu contextul iniţial.“ O altă categorie de probleme sunt proiectele mai aplicate, care folosesc unelte matematice pentru a informa decizii practice. „În aceste proiecte, contribuţia esenţială nu este dezvoltarea de noi modele ori metode matematice, ci capacitatea de a utiliza şi de a adapta modele şi metode existente pentru a studia probleme relevante pentru societate ori pentru companii. De exemplu, într-un proiect recent împreună cu Alexey Kushnir, profesor asistent la Carnergie Mellon University, am introdus un model relativ simplu cu ajutorul căruia studiem decizia optimă a proprietarilor de reţele sociale ca Facebook ori Google+ în ceea ce priveşte modul în care aceste reţele le permit utilizatorilor lor să partajeze informaţia în reţea.“

    Drumul până la statutul de profesor la universităţi de peste hotare a fost lung; ca student la ASE, a testat şi postura antreprenoriatului, dar şi pe cea de angajat, lucrând pentru o vreme în cadrul Ensight Management Consulting, perioadă de care îşi aminteşte cu plăcere. Spune că în prima zi a primit responsabilităţi şi o anumită independenţă, „am înţeles imediat că munca mea avea valoare şi era apreciată, ceea ce m-a motivat şi mai mult“. Pe atunci, românul, care este acum profesor universitar în instutuţii de top la nivel mondial era „tânăr şi puteam fi uşor catalogat drept nonconformist. De exemplu, purtam un pierce între buza inferioară şi bărbie şi au fost perioade în care aveam părul lung, o combinaţie care era probabil în afara normelor social acceptabile. Ei bine, la Ensight tot ce a contat a fost abilitatea mea de a livra o muncă de calitate. Aş fi curios să aflu cât de tolerant este Ensight-ul de azi, însă… combinaţia actuală de ochelari şi chelie este probabil mult mai puţin controversată.“

  • Polonia anunţă că nu va mai primi refugiaţi după atentatele de la Bruxelles

     “După ce s-a întâmplat ieri la Bruxelles, nu mai este posibil să fim de acord cu acceptarea imigranţilor”, a declarat Beata Szydlo pentru postul Superstacja.

    Politicieni polonezi au cerut Guvernului, imediat după atentatele de la Paris, în noiembrie 2015, să nu mai participe la sistemul Uniunii Europene de relocare a imigranţilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • DOSARUL MICROSOFT: Dorin Cocoş şi fostul ministru Gabriel Sandu, câte doi ani de închisoare. Gheorghe Ştefan a primit trei ani

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a dat prima decizie în dosarul “Microsoft”, astfel că trei dintre cei cercetaţi, Dorin Cocoş, Gabriel Sandu şi Gheorghe Ştefan, au primit condamnări cu executare, în timp ce omul de afaceri Dumitru Nicolae a primit o pedeapsă cu suspendare.

    Omul de afaceri Dorin Cocoş a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă şi spălare de bani, instanţa dispunând confiscarea a peste trei milioane de euro în cazul acestuia.

    Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale în perioada decembrie 2008 – septembrie 2010, a fost condamnat la doi ani de detenţie pentru de luare de mită şi spălare de bani, instanţa dispunând în cazul său confiscarea a peste două milioane de euro.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Promovarea României în Zigzag

    România este o ţară a contrastelor, locul unde se îmbină modernul cu tradiţionalul, cu peisaje montane impresionante sau câmpii idilice, dar şi cu oraşe sărace şi cu o infrastructură şubredă. Cu toate acestea, mai mulţi români sunt hotărâţi să se dedice promovării României.

    Zig Zag prin România este un proiect care vine în ideea sprijinirii turismului românesc. Este vorba despre un grup de tineri antreprenori, cu vârste între 22 şi 29 de ani, din regiunea Moldovei, „tineri hotărâţi să promoveze locurile spectaculoase şi oamenii cu adevărat valoroşi cu care ar trebui să ne mândrim”, iar din echipă fac parte şi voluntari „cu spirit patriot”.

    Cum vor să facă asta? Cum altfel decât să trăiască şi să povestească. „Demersul cel mai important e că povestim, povestim şi iar povestim”, mărturisesc tinerii. Ei pleacă în drumeţie în fiecare judeţ din ţară, unde „zigzăguiesc” cel puţin 30 de zile. Filmează, fotografiază şi vorbesc cu oameni. „Datorită research-ului online şi cercetării teritoriale, în judeţele cu potenţial mai mare am zigzaguit chiar şi 70 de zile”, spune Marian Oancia, manager de proiect.

    Din echipa principală fac parte 10 tineri: Adelina Elena Ababei – marketing manager; Laura  Chihaia – bloggeriţă; Cosmina Carmen Ciocan – manager de proiecte; Ştefăniţă Ciubotaru – PR proiect; Radu Mihail Dascălu- manager conţinut; Cristian Constantin Milea – consultant vânzări şi planificare turistică; Florin Minea – web developer & web designer; Marian Oancia – manager proiect; Dumitru Pascariu – manager vânzări; şi Mihai Sîrbu – manager multimedia. Lor li se alătură alţi opt voluntari şi treizeci de colaboratori.

     

    Au pornit la drum cu „banii strânşi în urma demisiilor de la joburi” şi care „au acoperit doar plata cazării în primul judeţ, Botoşani”. Nu puteau continua aşa. Aveau nevoie să stabilească un plan pentru finanţare. „Am creat servicii multimedia şi web. Oferim pachete de promovare şi pachete de marketing, grafică& design şi copywriting”. Au mers mai departe şi au încheiat parteneriate cu companii din domeniul hotelier, restaurante, închirieri auto, tipografii, magazine IT sau producţie publicitară. „După 19 luni de călătorie am reuşit să dăm viaţă la sute de parteneriate pe plan local. Ne apropiem de o mie.”

    Serviciile oferite de Zig-Zag prin România (clipuri promoţionale, şedinţe foto, dezvoltare site-uri sau copywriting) sunt menite să susţină proiectul. Momentan funcţionează în regim de barter (aproximativ 90%) şi în regim cash (10%). „Practic prin acest schimb ne oferim timpul şi energia pentru a lăsa în judeţele prin care am trecut materiale care contribuie la dezvoltarea turistică şi economică a fiecărei zone”, adaugă Oancia.

    Ce s-a materializat până acum? „În 19 luni de călătorie s-au strâns 17 cărţi turismo-educaţionale şi interviuri cu peste 800 de români deosebiţi din toate domeniile de activitate. Suntem milionari în fotografii. Am atins 1.000.000 de fotografii dedicate atracţiilor turistice şi avem montate 15 clipuri inovative cu o dinamică deosebită gen timelapse şi hyperlapse”, spun ei.

    Clipurile video realizate prin tehnica timelapse (tehnică fotografică ce surprinde o acţiune sau activitate amplă şi este redată într-un interval de timp scurt) au atras mii de vizualizări pe YouTube. Astfel de clipuri reprezintă o metodă foarte facilă de a prezenta diferitele aspecte dintr-un oraş sau judeţ într-o formă accesibilă. Dar asta nu înseamnă şi că sunt uşor de realizat sau că se fac într-un timp scurt. „Pentru o secundă de timelapse este nevoie de minimum 30 de fotografii ce urmează a fi prelucrate şi montate. Durata depinde de intervalul de timp dintre fotografii. Odată, am fotografiat timp de 2-3 ore o ploaie de stele“, povesteşte Oancia. „Realizarea unui clip (timelapse/ hyperlapse) pentru un judeţ înseamnă fotografierea obiectivelor turistice pe întreaga perioadă a şederii noastre acolo. Ulterior, fotografiile sunt  prelucrate  şi montate sub forma unui video de aproximativ 3 minute. Adesea, toată această activitate înseamnă peste 320 de ore de lucru şi peste 10.000 de fotografii preluate pe judeţ. Este implicată munca a peste 5 persoane, membri, voluntari şi colaboratori.”

    Planurile Zig Zag sunt măreţe, iar fondatorii vor un proiect cu o continuitate pe termen lung şi vor să creeze „cea mai interesantă carte de vizită a României. O carte de vizită autentică a valorilor româneşti: oameni şi locuri”. De asemenea, la finalul călătoriei prin România, creatorii proiectului doresc înfiinţarea unui muzeu care va cuprinde toate suvenirurile şi cadourile primite din toate judeţele (tablouri, vase din ceramică, cărţi, sculpturi şi altele). Mai mult, vor să dezvolte centre de dezvoltare a turismului românesc şi centre de educaţie nonformală. În acest sens au pornit colaborări la nivel internaţional cu 11 ţări în domeniul educaţiei nonformale (Croaţia, Bulgaria, Turcia etc.), iar următorul pas este traducerea tuturor materialelor în limba engleză.

  • Motivele pentru care un CEO oferă 10 milioane de dolari angajaţilor săi

    CEO-ul companiei galeze de asigurări Admiral Group a anunţat recent că oferă 1.000 de lire sterline (circa 1.445 de dolari) fiecăruia dintre angajaţii săi. Banii reprezintă un cadou de despărţire la plecarea sa din companie, în luna mai a acestui an, potrivit CNBC.

    CEO-ul Admiral Group a anunţat că la plecarea sa din companie, el şi soţia sa vor primi şapte milioane de lire sterline, pe care aleg să îi împartă cu angajaţii care au cel puţin un an de experienţă în companie. Ceilalţi vor primi câte 500 de lire sterline.

    În cadrul companiei, cunoscută mai ales pentru asigurările pentru maşini din Regatul Unit, lucrează circa 7.000 de angajaţi în ţări precum Ţara Galilor, Anglia, India şi Italia. ”Să spun mulţumesc tuturor angajaţilor Admiral care lucrează din greu în fiecare zi pentru a face compania grozavă este cel mai important lucru pe care putem să îl facem. Facem acest cadou în semn de recunoaştere a muncii lor şi a spiritului de echipă ce a susţinut succesul Admiral pe măsură ce ne-am dezvoltat de la un start-up cu valoarea 0, la o companie evaluată la cinci miliarde de lire sterline astăzi” a spus Engelhardt într-o declaraţie scrisă.

    ”Eu şi soţia mea vrem să adresăm mulţumiri sincere tuturor celor de la Admiral”, a adăugat el.  

    Engelhardt a anunţat în urmă cu aproximativ un an că va renunţa la funcţia de CEO pe care a avut-o de la fondarea companiei, în 1991. Printre alte aspecte neobişnuite ale modului în carea Engelhardt abordează leadershipul se află şi fondarea Ministerului Distracţiei din cadrul Admiral, prin care organizează evenimente relaxante pentru fiecare membru al companiei, asigurându-se astfel că toţi angajaţii săi sunt fericiţi.

    O recompensă în bani este un cadou atipic de despărţire – alţi CEO aleg ca atunci când se pensionează sau îşi părăsesc funcţia să doneze sume mari de bani organizaţiilor caritabile.

  • Cea mai misterioasă insulă din Mediterană: doar 1.000 de oameni au voie să o viziteze anual – GALERIE FOTO

     
    Insula Montecristo a devenit celebră după ce Alexandre Dumas a descris-o în romanul Contele de Monte Cristo. Pe această insulă, spune legenda, se află îngropate comori ale unor piraţi celebri.
     
    Doar 1.000 de turişti au voie să păşească, anual, pe insula Montecristo, iar viza se primeşte după o aşteptare de minim trei ani. 
     
    Zvonuri despre bogăţiile de aici au început să circule în secolul XIII, atunci când Mănăstirea St. Mamilian, amplasată pe insulă, a devenit una dintre cele mai înstărite din Europa. Alţii spun că piratul turc Barbă-Roşie ar fi ascuns aici mare parte din aurul furat în timpul expediţiilor sale din secolul al XVI-lea.
     
    În 1860, Regatul Italian a anexat Montecristo, cedând-o în 1889 marchizului Ginori, care a transformat-o într-o rezervaţie naturală. În 1971, insula a revenit statului italian, care în 2008 a deschis-o publicului.
     
    Fotografii: DailyMail
  • Ţara în care le este permis copiilor să fumeze în curtea şcolii

    Faptul că liceeni vor avea dreptul să fumeze în incinta şcolii este unul dintre cele mai ciudate efectele secundare ale stării de urgenţă din Franţa, din cauza atacurilor teroriste din noiembrie 2015, scrie The Guardian

    Deşi au trecut patru luni de la atacurile teroriste din Paris în care au murit 130 de oameni şi au fost răniţi 350 de persoane, Franţa încă se află în stare de alertă, iar unul dintre efectele secundare ale acestei stări este faptul că liceeni au primit permisiunea de a fuma în incita şcoli, ca o măsură de securitate împotriva atacurilor teroriste.

    Deşi fumatul este permis doar persoanelor peste 18 ani şi deşi fumatul este interzis în şcoli şi la locul de muncă, un număr mare de directori, încurajaţi de ministerul educaţiei, le permit fumatul în şcoală elevilor până când se încheie starea de alertă, pe 26 mai.

    Potrivit statisticilor oficiale, în jur de o treime din adolescenţii francezi între 15 şi 19 ani fumează.

     

  • În Israel se lansează primul serviciu video pentru apelurile de urgenţă

    Israelieni îşi vor putea folosi smartphone-urile pentru a efectua apeluri video către serviciile de urgenţă. Este primul serviciu de acest fel, iar dacă va fi unul de succes ar putea insititui un nou standard în întreaga lume, informează Reuters

    Apelurile video, sms-urile, transmiterea locaţiei sunt servicii pe care majoritatea utilizatorilor de smartphone le cunosc şi pe care le utilizează în fiecare zi, dar aceste aplicaţii rămân un mister pentru serviciile de urgenţă, care încă funcţionează doar pe baza unui apel telefonic. Însă acest lucru s-ar putea schimba.

    În Israel a fost lansat o platformă prin intermediul căreia operatorii serviciilor de urgenţă pot primi apeluri video, se pot conversa prin sms-uri cu oamenii şi  pot determina locaţia celui care a sunat.

    „Această aplicaţie ne va permite să obţinem informaţia de care avem nevoie în timp real. Cu siguranţă va reduce timpul de răspuns şi ne va îmbunătăţi serviciul”, a declarat Eli Bean, directorul Magen David Adom, serviciu de ambulanţă.

    Aplicaţia, care trebuie instalată pe smartphone, a fost dezvoltată de către start-up-ul Reporty, al cărei preşedinte este fostul prim-ministru al Israelului Ehud Barak.