Tag: zona euro

  • Cât de gravă este criza în zona euro: Economia scade cu 10,5% în trei luni

    În următoarele luni, zona euro alunecă în recesiune, urmând ca economia blocului să scadă cu 2,3% în primul trimestru şi cu 10,5% în al doilea trimestru, conform estimărilor Institutului pentru Cercetare Economică (ifo) din Munchen, corelate cu cele ale Instiutului Economic Elveţian (KOF).

    Cu toate acestea, economia zonei euro ar urma să înregistreze o creştere de 8,7% în al treilea trimestru din 2020.

    „Pandemia de coronavirus aduce un şoc fără precedent pentru economia globală”, notează cercetătorii.

    Fluctuaţiile drastice înregistrate la nivelul producţiei industriale reprezintă una dintre principalele consecinţe. Astfel, producţia industrială ar fi scăzut cu 4,4% în primul trimestru, urmând o scădere de 18% în al doilea trimestru.

    În acelaşi context, producţia industrială din zona euro ar urma să înregistreze o creştere de 19% în al treilea trimstru.

    Prăbuşirea consumului urmează un trend similar, întrucât în primul trimestru consumul privat scade cu 3,3%, urmând ca în al doilea trimestru să scadă cu 13,6%, iar în al treilea să crească cu 12%.

    În ceea ce priveşte investiţiile, nivelul acestora a scăzut cu circa 2,3% în T1, urmând să scadă cu 10% în T2, pentru a creşte cu 10,4% în T3.

    „Aceste estimări economice sunt încărcate de incertitudine. Posibilitatea ca pandemia să treacă mai repede este redusă”, au transmis cercetătorii.

  • După o şedinţă de 16 ore, miniştrii de Finanţe din zona euro nu au reuşit să ajungă la un acord pentru stimularea economiei în faţa pandemiei

    O întâlnire a miniştrilor de Finanţe din zona euro – Eurogroup – s-a terminat miercuri după 16 ore fără niciun fel de acord referitor la stimulul economic necesar pentru a face faţă efectelor generate de pandemia de COVID-19 şi de măsurile luate pentru a limita răspândirea virusului, potrivit CNBC.

    Mario Centano, ministrul de Finanţe din Portugalia şi şeful Eurogroup, a scris pe Twitter că miniştrii au fost „aproape de a încheia un acord, dar nu au ajuns încă acolo”.

    El a mai spus că discuţiile vor continua joi.

    Ministrul francez de Finanţe, Bruno Le Maire, a postat pe Twitter după întâlnire că le cere statelor UE să se ridice la nivelul provocărilor excepţionale cu care se confruntă economia.

    „Cu Olaf Scholz (n.r: ministrul german de Finanţe), le cerem tuturor statelor europene să se ridice la nivelul provocărilor excepţionale cu care ne confruntăm pentru a ajunge la un acord ambiţios”, a scris Bruno Le Maire.

    Italia, Franţa, Spania şi aliaţii lor au făcut presiuni pentru un fond comun de revenire de sute de miliarde de euro, însă mai mulţi membri nordici ai blocului, cu Olanda în frunte, se opun ideii de a mutualiza datoriile din zona euro şi au spus că mecanismele existente sunt suficiente – precum Mecanismul European de Stabilitate, un fond de 500 miliarde euro înfiinţat după criza precedentă. 

  • După Brexit incă un şoc pentru Uniunea Europeană. O ţară vrea să renunţe la euro. ”Trebuie să admitem că euro a fost o greşeală uriaşă”. Nu există altă cale de scăpare

    Zona euro este ca Hotelul California, unde te poţi caza, dar de unde nu mai poţi pleca, a declarat Barry Eicheingreen, pro­fesor la Universitatea Berkeley, în cadrul unei conferinţe re­cente a băncii centrale a Ungariei, potrivit Budapest Business Journal.

    „Cred de multă vreme că statutul de membru al zonei euro este pentru totdeauna. Este ca Hotelul California, unde (după cum spun The Eagles) te poţi caza, dar nu poţi pleca“, a declarat Eichengreen.

    „Grecia a descoperit acest lucru când Syriza a venit la putere cu câţiva ani în urmă. În cazul Italiei, vom asista din nou la întrebarea dacă părăsirea zonei euro ar soluţiona problemele ţării. Însă guvernele care au discutat despre acest lucru în trecut au realizat rapid că discuţiile despre ieşirea din zona euro nu fac decât să înrăutăţească lucrurile, putând de­clan­şa o reacţie adversă din partea pieţelor financiare şi chiar pa­nică, astfel că acestea s-au răzgândit. Acesta este cazul Syriza şi Greciei“, a adăugat profesorul.

    Expertul a argumentat că din moment ce nu există cale de ie­şire, rămâne o singură cale, cea de a face zona euro să funcţioneze. Potrivit acestuia, în acest sens, obiectivul pe ter­men scurt ar trebui să privească finalizarea unei uniuni ban­care, ţinta pe termen lung fiind cea de creare a unui Eurobond.

    Ţărilor membre ale zonei euro ar trebui să li se permită să renunţe la moneda unică în următoarele decenii, declara la rândul său recent guvernatorul băncii centrale a Ungariei. Ungaria, ca şi Polonia şi Cehia, nu are un plan concret privitor la trecerea la euro.

    Pentru Gyorgy Matolcsy, euro este o „capcană, practic pentru toate ţările membre, nu o mină de aur. Statele mem­bre ale UE ar trebui să admită că euro a fost o eroare strate­gică“, declara Matolcsy pentru Financial Times.

    În Ungaria, susţinerea publică pentru adoptarea euro s-a redus semnificativ în ultimii ani. Strategii ungari se tem de asemenea că statutul de membru al zonei euro ar diminua capacitatea ţării de a-şi influenţa propria dezvoltare economică.

    În Ungaria şi Polonia, adoptarea euro este o prioritate nu pentru guvern, ci pentru opoziţie. Oficialii de la conducerea acestor ţări vorbesc adesea despre pericolul în care ar fi puse economiile dacă ar fi introdusă acum sau în viitorul apropiat moneda unică europeană.

    În Polonia, Jaroslaw Kzcsynski, liderul partidului de guvernământ Lege şi Justiţie, declara anul trecut că şara sa nu are niciun plan imediat de aderare la zona euro. Cehia, de asemenea, rămâne profund reticentă faţă de adoptarea euro.

    Guvernatorul Băncii Ungariei: Trebuie să admitem că euro a fost o greşeală. Este o capcană care trebuie corectată.

  • După Brexit incă un şoc pentru Uniunea Europeană. O ţară vrea să renunţe la euro. ”Trebuie să admitem că euro a fost o greşeală uriaşă”. Nu există altă cale de scăpare

    Zona euro este ca Hotelul California, unde te poţi caza, dar de unde nu mai poţi pleca, a declarat Barry Eicheingreen, pro­fesor la Universitatea Berkeley, în cadrul unei conferinţe re­cente a băncii centrale a Ungariei, potrivit Budapest Business Journal.

    „Cred de multă vreme că statutul de membru al zonei euro este pentru totdeauna. Este ca Hotelul California, unde (după cum spun The Eagles) te poţi caza, dar nu poţi pleca“, a declarat Eichengreen.

    „Grecia a descoperit acest lucru când Syriza a venit la putere cu câţiva ani în urmă. În cazul Italiei, vom asista din nou la întrebarea dacă părăsirea zonei euro ar soluţiona problemele ţării. Însă guvernele care au discutat despre acest lucru în trecut au realizat rapid că discuţiile despre ieşirea din zona euro nu fac decât să înrăutăţească lucrurile, putând de­clan­şa o reacţie adversă din partea pieţelor financiare şi chiar pa­nică, astfel că acestea s-au răzgândit. Acesta este cazul Syriza şi Greciei“, a adăugat profesorul.

    Expertul a argumentat că din moment ce nu există cale de ie­şire, rămâne o singură cale, cea de a face zona euro să funcţioneze. Potrivit acestuia, în acest sens, obiectivul pe ter­men scurt ar trebui să privească finalizarea unei uniuni ban­care, ţinta pe termen lung fiind cea de creare a unui Eurobond.

    Ţărilor membre ale zonei euro ar trebui să li se permită să renunţe la moneda unică în următoarele decenii, declara la rândul său recent guvernatorul băncii centrale a Ungariei. Ungaria, ca şi Polonia şi Cehia, nu are un plan concret privitor la trecerea la euro.

    Pentru Gyorgy Matolcsy, euro este o „capcană, practic pentru toate ţările membre, nu o mină de aur. Statele mem­bre ale UE ar trebui să admită că euro a fost o eroare strate­gică“, declara Matolcsy pentru Financial Times.

    În Ungaria, susţinerea publică pentru adoptarea euro s-a redus semnificativ în ultimii ani. Strategii ungari se tem de asemenea că statutul de membru al zonei euro ar diminua capacitatea ţării de a-şi influenţa propria dezvoltare economică.

    În Ungaria şi Polonia, adoptarea euro este o prioritate nu pentru guvern, ci pentru opoziţie. Oficialii de la conducerea acestor ţări vorbesc adesea despre pericolul în care ar fi puse economiile dacă ar fi introdusă acum sau în viitorul apropiat moneda unică europeană.

    În Polonia, Jaroslaw Kzcsynski, liderul partidului de guvernământ Lege şi Justiţie, declara anul trecut că şara sa nu are niciun plan imediat de aderare la zona euro. Cehia, de asemenea, rămâne profund reticentă faţă de adoptarea euro.

    Guvernatorul Băncii Ungariei: Trebuie să admitem că euro a fost o greşeală. Este o capcană care trebuie corectată.

  • Prima femeie care reuşeşte într-un univers condus anterior de bărbaţi: a devenit ministru de finanţe al unei economii din G8, a condus FMI şi conduce acum BCE

    Christine Lagarde este prima femeie care a devenit ministru de finanţe al unei economii din G8 (Franţa), este prima femeie care a ajuns la conducerea Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi este prima femeie care conduce Banca Centrală Europeană (BCE). Aceste premiere vin într-un univers financiar mondial dominat şi condus mult timp de bărbaţi. Care este povestea Christinei Lagarde?

    Sistemul financiar este în continuare dominat de bărbaţi, dar criza financiară şi economică care a izbucnit în 2007/2008 a trecut unele dintre cele mai importante frâie în mâinile unor femei care rescriu istoria leadershipului în instituţiile financiare mondiale. Christine Lagarde a fost caracterizată ca o figură impunătoare, carismatică, cu o personalitate foarte puternică, care se evidenţiază clar ca lider. Se simte în largul ei când vorbeşte cu oamenii, nu este arogantă şi abordează direct problemele, jonglând cu cuvintele cu diplomaţie. Este renumită pentru abilităţile solide de negociere şi nu este de mirare, având în vedere faptul că a lucrat mulţi ani ca avocat corporatist şi a avut multe funcţii în viaţa politică în Franţa.
    Din poziţiile importante deţinute în lumea finanţelor internaţionale, franţuzoaica Christine Lagarde (63 de ani) – supranumită „rock star of finance” –  a ajuns să-şi pună amprenta asupra întregii economii mondiale, să influenţeze pieţele financiare, chiar şi numai prin cuvintele rostite, şi, practic, să-şi pună indirect amprenta asupra vieţii fiecăruia dintre noi prin deciziile pe care le girează.
    Născută în anul 1956 la Paris într-o familie de profesori, Christine Madeleine Odette Lagarde este avocat de profesie, absolventă a Şcolii Superioare de Drept din Paris şi a Institutului de Studii Politice din Aix-en-Provence. Franţuzoaica este divorţată, mamă a doi copii, vegetariană, pasionată, printre altele, de yoga şi grădinărit. În adolescenţă a fost membră a echipei naţionale de înot sincron.
    Christine Lagarde are o importantă experienţă internaţională, fiind timp de mai mulţi ani şefa firmei internaţionale de avocatură Baker & McKenzie din Chicago. Până să ajungă în fruntea FMI, a deţinut diverse portofolii de ministru în Franţa, ajungând şi ministru de finanţe – prima femeie care a devenit ministru de finanţe al unei economii din G8. Financial Times a desemnat-o în 2009 cel mai bun ministru de finanţe din zona euro, în timp ce revista Forbes a clasat-o în primele 20 cele mai puternice femei din lume.
    În 2011, Christine Lagarde a devenit prima femeie care a ajuns la conducerea Fondului Monetar Internaţional de la înfiinţarea acestuia în 1944. Christine Lagarde, cel de-al 11-lea managing director al FMI, a câştigat respectul lumii financiare în timpul crizei financiare care a debutat în 2007/2008, având un rol important în salvarea euro. Ea a condus instituţia financiară internaţională cu sediul la Washington în perioada 2011-2019. FMI a redevenit un pion important pe scena finanţelor internaţionale odată cu venirea crizei economice mondiale, după ce anterior ajunsese în situaţia de a fi nevoit să-şi justifice raţiunea de a mai exista şi se uita cum îi scad veniturile pentru că nu mai avea pe cine să finanţeze.
    Pe parcursul crizei, realitatea economică nu a contenit să ia prin surprindere instituţiile financiare internaţionale, estimările optimiste privind creşterea economică fiind corectate din mers de mai multe ori pe an. Iar creşterea fragilă a economiei a rămas în top pe lista dezamăgirilor FMI.
    La FMI Christine Lagarde a fost cu ochii şi pe creşterea economică, iar după ce a părăsit Washingtonul pentru Frankfurt în toamna anului 2019, pentru a prelua conducerea BCE, ea urmăreşte în continuare, printre altele, şi relansarea creşterii economice.
    Alegerea Christinei Lagarde la conducerea BCE – instituţia din inima zonei euro a fost o surpriză, cu atât mai mult cu cât a fost exclusă această posibilitate în trecut. O alegere neconvenţională şi controversată pentru şefia BCE în condiţiile în care ea nu a fost nici economistă, nici şef de bancă centrală, după cum au criticat unii analişti.
    La conducerea BCE, noul gardian al euro a primit o moştenire destul de dificilă, concretizată în normalizarea politicii monetare, caracterizată în prezent de dobânzi foarte mici şi chiar negative şi de reluarea achiziţiilor de active de către BCE, şi îndepărtarea pericolului „japonizării“ Europei. Japonia a ajuns în deflaţie după spargerea unei bule financiare în 1990. Iar inflaţia şi dobânzile reduse pentru o perioadă mare reduc dramatic spaţiul de manevră într-o nouă criză economică.
    Strategia adoptată după criza financiară izbucnită în urmă cu mai bine de un deceniu, cu stimulente importante şi recapitalizări bancare, a dat rezultate câţiva ani, dar acum, inflaţia, un indicator al echilibrului economiei urmărit de BCE şi Fed, este sub ţintă atât în zona euro, cât şi în SUA. Iar politicile radicale precum ratele negative ale dobânzilor au devenit foarte nepopulare în unele ţări.
    Predecesorul Christinei Lagarde la conducerea Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a avut grijă de zona euro în cea mai dificilă perioadă din istoria acesteia, reuşind să salveze euro, să ţină uniunea monetară închegată şi să scoată economia din criză, cu un efort financiar fără precedent, dar şi cu discursul devenit celebru prin cele trei cuvinte, „orice este nevoie“ („whatever it takes”) pronunţat la paroxismul crizei datoriilor suverane din zona euro.
    În primul său discurs important de la ocuparea funcţiei de preşedinte al BCE, Christine Lagarde a cerut ajutor guvernelor europene, care lasă pe umerii băncilor centrale obiectivul relansării economiilor, pentru ca economia zonei euro să se revigoreze. Ea a explicat că este nevoie de un nou mix de politici în care investiţiile publice sunt accelerate pentru reducerea greutăţii ce apasă pe politicile monetare de stimulare pentru ca regiunea să se revigoreze. Franţuzoiaca a transmis că instituţia pe care o conduce va continua să sprijine economia zonei euro şi a spus că politica bugerară este un element cheie pentru depăşirea celor două provocări principale ale uniunii monetare: schimbarea naturii comerţului global, blocat de politici protecţioniste, şi încetinirea creşterii economice interne.
    „Pentru a culege toate roadele măsurilor noastre de politică monetară, alte zone ale politicii trebuie să contribuie mai hotărât la îmbunătăţirea potenţialului de creştere pe termen lung, sprijinind cererea şi reducând vulnerabilităţile. Guvernele cu spaţiu bugetar ar trebui să fie gata să acţioneze într-o manieră eficientă şi din timp. În ţările în care datoria publică este ridicată, guvernele trebuie să urmeze politici prudente şi să-şi atingă ţintele de echilibru structural“, a spus Lagarde.
    Într-un context economic delicat, marcat de semnale mixte, cu provocări precum Brexitul, războiul comercial SUA-China şi disensiuni la nivelul Europei (şi chiar în cadrul boardului BCE), fosta şefă a FMI a optat pentru cartea prudenţei la primele decizii în fruntea BCE, începându-şi mandatul cu menţinerea dobânzilor pentru zona euro la minime record, în ton cu aşteptările. BCE a confirmat că a repornit programul de stimulare economică şi a inflaţiei prin achiziţii masive de obligaţiuni.
    Banca centrală a zonei euro şi-a revizuit în jos prognoza de creştere economică pentru regiune în 2020, de la 1,2% la 1,1%.
    Christine Lagarde şi-a început mandatul la BCE lăsând dobânda pentru împrumuturi la minimul record de 0% şi menţinând la -0,5% dobânda pentru banii ţinuţi de bănci în depozitele sale pentru a le stimula să crediteze economia reală. În plus, facilitatea de creditare a BCE, utilizată de bănci pentru credite pe termen scurt, are în continuare o rată de dobândă de 0,25%.
    Mesajul transmis de noua preşedinţie a BCE a rămas în linie cu cel susţinut de italianul Mario Draghi: dobânzile din zona euro vor rămâne la minimele record ceva timp, până când perspectiva inflaţiei va ajunge la un nivel suficient de apropiat de ţinta de 2% a băncii centrale a zonei euro.
    BCE a confirmat că a repornit programul de stimulare economică şi a inflaţiei prin achiziţii masive de obligaţiuni – instituţia cumpără active de 20 mld. euro în fiecare lună – şi că va lăsa acest mecanism pornit „atâta timp cât este necesar“. Programul ar urma să fie oprit „cu puţin timp înainte“ ca BCE să înceapă să majoreze dobânzile.
    Rămâne de văzut dacă Christine Lagarde va urma la conducerea BCE ritualul clasic, cu o coregrafie mai mult sau mai puţin strictă, sau va avea propria manieră de a trata problemele. Şi rămâne de văzut dacă ea va reuşi să convingă pieţele financiare şi să le dea încredere prin mesajele transmise de ea.
    Primele semnale indică faptul că şefa BCE intenţionează să îşi lase amprenta asupra instituţiei cu cea mai ambiţioasă strategie, Christine Lagarde cerându-le colegilor să înceapă un proces de analiză a ţintei de inflaţie, care nu a mai fost schimbată din 2003, conform Bloomberg. În acest proces vor fi incluse şi probleme precum tehnologia, inegalităţile sau schimbările climatice.
    Ţinta de inflaţie în zona euro este „sub, dar destul de aproape de 2%“, însă creşterea preţurilor este modestă, chinuindu-se să treacă de 1%, artizanii finanţelor europene nereuşind să restabilizeze inflaţia zonei euro, în ciuda anilor de impulsuri monetare masive.
    Christine Lagarde, care este mai degrabă un fost politician decât un economist, consideră că regândirea strategiei era necesară de mai mult timp. Ea vrea să asculte cetăţenii pentru ca BCE să nu „ofere aceeaşi predică pe care toţi o ştiu“, însă parametrii revizuirii strategiei nu sunt încă stabiliţi.


    Christine Lagarde în vizită la unul din cei mai mari „clienţi” ai FMI 

    Pentru a face faţă crizei, România a devenit în 2009 unul dintre cei mai mari clienţi ai FMI din Uniunea Europeană. A semnat un împrumut record cu FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială şi BERD de aproape 20 de miliarde de euro. Mai exact, România a convenit asupra unui pachet de finanţare în sumă de 19,95 de miliarde de euro de la finanţatorii externi (din care cea mai mare parte, respectiv 12,95 mld. euro, de la FMI), cel mai mare împrumut din istoria României şi cât jumătate din bugetul ţării. România a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor şi majorarea TVA. Măsurile au lovit în consum şi criza a intrat în prelungiri. În vara anului 2013 Christine Lagarde, atunci şefa FMI, a ajuns la Bucureşti. Ingredientele-cheie ale mesajului şefei FMI în România: consumul, exporturile şi investiţiile sunt cele trei „locomotive“ care ar trebui să alimenteze creşterea economică a României. Şi, un detaliu important: este nevoie de echilibru între cei trei piloni de creştere, deoarece dependenţa de o singură „locomotivă“ poate duce la dezechilibre care sunt foarte greu de gestionat.
    Ceva inedit? Înainte de izbucnirea crizei economice mondiale recente, timp de zeci de ani, FMI avea ca mesaj principal austeritatea. Acum, FMI a ajuns să vorbească despre consum şi despre creşterea economică, care însă, din păcate, s-a lăsat aşteptată mai mulţi ani în Europa. În toată istoria relaţiilor României cu FMI programele cereau în primul rând privatizarea şi restructurarea companiilor de stat cu pierderi şi austeritate. Apoi, vorbeau de deficite bugetare. Şi nu insistau pe creşterea economică. Acum s-a schimbat, oarecum, abordarea. Vorbind despre calea integrării europene, care nu a fost nici scurtă, nici netedă, franţuzoaica de la conducerea FMI a amintit în România un citat din francofonul Eugène Ionesco (un celebru dramaturg din Slatina care a plecat în Franţa), că „visurile şi angoasele ne unesc“. După trei acorduri succesive cu FMI, România a ajuns să fie macrostabilizată“, dar letargică, economia revigorându-se lent. 


    Carte de vizită

    ∫ 1956 Christine Lagarde s-a născut în Paris
    ∫ Are studii de drept la University Paris X, un master în economie şi finanţe la Political Science Institute din Aix-en-Provence şi un master în drept comercial (DESS in Commercial and Labour Law) la University Paris X Law School;
    ∫ 1981 S-a alăturat firmei internaţionale de avocatură Baker & McKenzie ca associate şi a devenit după 18 ani preşedinte global al acestei firme;
    ∫ 2005
    A devenit ministru al afacerilor externe în Franţa, iar în 2007 a devenit ministru de finanţe şi economie în Franţa (prima femeie care a deţinut această poziţie într-o economie a G8);
    ∫ 2011-2019
    A fost şefa Fondului Monetar Internaţional (FMI);
    ∫ 2019
    Din noiembrie a devenit preşedinte al Băncii Centrale Europene.

  • Vicepreşedinte BCE: Profiturile scăzute ale băncilor pot pune în pericol stabilitatea zonei euro

    Ratele scăzute ale dobânzilor din zona euro vor restrânge marjele bancare, stabilitatea financiară a blocului european fiind supusă astfel riscului, chiar dacă perspectivele sale economice se vor stabiliza, a declarat, luni, vicepreşedintele Băncii Centrale Europene, Luis de Guindos.

    „Rentabilitatea slabă şi marjele restrânse reprezintă un risc pentru stabilitatea financiară, pentru că pot împiedica intermedierea dintre bănci şi capacitatea de generare a capitalului”, a declarat Guindos într-o conferinţă. „Mediul actual este caracterizat de o slăbire a perspectivei macroeconomice şi o creştere a incertitudinii, chiar dacă ultimele prognoze indică o stabilizare a activităţii economice”, a completat el, potrivit Reuters.

    De Guindos a făcut, încă o dată, un apel pentru ţările din zona euro, ca acestea să ia în considerare posibilitatea amortizoarele de capital anticiclic, destinate contracarării unor eventuale riscuri.

     

  • Activitatea economică în zona euro se menţine la limita dintre expansiune şi recesiune

    Indicele compozit (include şi producţia şi serviciile) Purchasing Manager’s Index (PMI) al IHS Markit, un indicator de încredere pentru o radiografie a economiei din zona euro, s-a situat la o valoare de 50,3 puncte în noiembrie, în scădere de la 50,6 puncte în luna octombrie.

    O valoare peste 50 de puncte simbolizează o expansiune a activităţii, în timp ce o valoare sub 50 reprezintă contracţie.

    Rezultatul pentru noiembrie al indicelui compozit a venit sub toate estimările dintr-un sondaj realizat de Reuters în rândul analiştilor, la mică distanţă de un minim al ultimilor şase ani din septembrie.

    PMI-ul pentru noiembrie indică un ritm de creştere a produsului intern brut (PIB) din zona euro de doar 0,1% pentru trimestrul al patrulea, spune IHS Markit în raport, mai slab decât creşterea de 0,2% din trimestrul precedent precum şi sub prognozele analiştilor de săptămâna trecută.

    „Se pare că creşterea încetineşte la ritmul unui melc în cel de-al patrulea trimestru. Prin urmare, lunile de iarnă vor un pic mai amare pentru creşterea din zona euro”, spune Bert Colijn de la ING.

    Totuşi, exporturile puternice şi cheltuielile publice şi private (consumul privat) au ajutat economia germană să evite o recesiune în trimestrul al treilea, au arătat alte date, deşi cea mai mare economie din Europa continuă să treacă printr-o perioadă dificilă.

    Condiţiile de business au continuat să se deterioreze în noiembrie, deşi mai lent decât în lunile precedente. PMI-ul pentru Germania a arătat că starea de spirit în rândul managerilor este încă sumbră.

    „Există semne că recesiunea industrială din Germania ar putea să fi trecut de punctul de minim. Dar PMI-ul ar putea de asemenea sugera doar că ritmul de contracţie (din industrie) încetineşte”, a spus şi Andrew Kenningham de la Capital Economics.

    În Franţa, activitatea de business a crescut uşor în noiembrie, în timp ce la nivelul zonei euro comenzile noi s-au situat uşor în teritoriul contracţiei pentru a treia lună consecutivă. Indicele afacerilor noi s-a cifrat astfel la 49,7 puncte, faţă de 49,6 puncte în octombrie.

    Totodată, indicele PMI pentru sectorul serviciilor din economia zonei euro a scăzut la 51,5 puncte în noiembrie, un minim al ultimelor 10 luni, sub toate estimările analiştilor. Posibilitatea continuării tendinţei e scoasă în evidenţă şi de faptul că societăţile din servicii au redus numărul angajărilor în noiembrie. Indicele privind aşteptările de business din acest sector a scăzut de asemenea la o valoare de 57,0 de la 57,4 puncte.

    În industria prelucrătoare s-au marcat totuşi şi vesti mai pozitive care ar putea indica o revenire a activităţii pe termen mediu, deşi PMI-ul a indicat o nouă contracţie, noiembrie fiind a zecea lună consecutivă. Valoarea indicatorului a crescut uşor la 46,6 puncte, peste estimări, de la 45,9 puncte în luna anterioară. Un sub-indice care măsoară producţia efectivă a crescut şi el la 47,1 puncte de la 46,6. Fabricile au redus de asemenea preţul bunurilor pentru a cincea lună consecutivă în noiembrie.

    Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

  • Noul pol de incertitudine din zona euro: Datoria guvernamentală a Italiei este mai riscantă decât cea a Greciei pentru prima dată de la criza din 2008

    Grecia îşi pierde statutul de cel mai riscant debitor guvernamental din zona euro după ce randamentul pe titlurile de stat emise de guvernul elen a scăzut sub cel al titlurilor de stat emise de guvernul de la Roma, pentru prima dată de la criza financiară din 2008, potrivit FT.

    Obligaţiunile guvernamentale ale Greciei au fost căutate în 2019 de investitorii care vânau randamente ridicate, un trend care a continuat puternic după ce agenţia de rating Standard & Poorăs a îmbunătăţit perspectivele Atenei, acordând calificativul BB- la finalul lunii trecute.

    Totodată, şi obligaţiunile guvernamentale ale italienilor au fost apreciate vara aceasta, însă investitorii rămân parţial rezervaţi din cauza efectelor generate de tensiunile politice.

    Obligaţiunile greceşti şi-au menţinut valoarea joi, randamentul titlurilor de stat cu scadenţa la 10 ani menţinându-se la 1,10%, în timp ce randamentul pe titlurile de stat italiene cu scadenţa la 10 ani a crescut la 1,16%. Pe titlurile de stat, randamentele cresc atunci când preţurile scad.

    În ambele cazuri, randamentele rămân foarte scăzute după standarde istorice, însă piaţa obligaţiunilor din Grecia a cunoscut o revenire care le-a atras atenţia investitorilor.

    Randamentele pe titlurille de stat au crescut peste 30% la finalul anului 2011, înainte ca Atena să anunţe falimentul pe datorie, forţând creditorii privaţi să suporte pierderi. Investitorii au fost încurajaţi de o revenire relativ puternică a economiei Greciei în 2019, în contextul în care cea mai mare parte a zonei euro înregistrează o încetinire puternică iar Germania este la un pas de recesiune tehnică.

    Dimensiunea redusă a pieţei obligaţiunilor guvernamentale din Grecia – în contextul în care cea mai mare parte a datoriei statului există sub formă de împrumuturi cu dobândă mică de la Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional – ceea ce înseamnă că există o presiune imediată mai scăzută asupra finanţelor guvernamentale, în comparaţie cu Italia care se bazează exclusiv pe pieţele financiare pentru a-şi refinanţa datoriile.

    „Cel mai important este să ne uităm la structura datoriei. Sunt foarte puţine cerinţe de capital care planează asupra Atenei pentru următorii cinci ani, în comparaţie cu Italia, unde ai un risc mult mai mare”, spune Chris Jeffery, strateg în cadrul Legal & General Investment Management.

    Chiar dacă Standard & Poorăs a îmbunătăţit rating-ul datoriei Greciei, aceasta rămâne în continuare în teritoriul „junk”. Totuşi, unii investitori pariază că perspectivele relativ stabile ale Greciei deschid drumul pentru revenirea la un rating de investiţii. Dacă ajunge iar la un rating de investiţii, Grecia ar putea fi inclusă în programul de achiziţie de datorii desfăşurat de Banca Centrală Europeană.

    Între timp, economia Italiei îşi menţine performanţa apatică. Deşi datoria Italiei are un rating mai bun, agenţia Standard & Poorăs estimează perspective negative.

    Deşi a fost format un nou guvern la Roma între partidul Democrat de centru-stânga şi Mişcarea 5 Stele (M5S), investitorii se tem de revenirea instabilităţii politice de anul trecut, când guvernul anterior nu a reuşit să respecte indicaţiile Uniunii Europene referitoare la nivelul deficitului bugetar.

     

     

  • S-a întors roata în zona euro: în timp ce locomotiva regiunii şi-a pierdut din suflu, codaşa acesteia prinde putere

    FMI a îndemnat Grecia şi partenerii săi să se pună de acord cu privire la reducerea ţintei fiscale a ţării pentru a susţine redresarea fragilă a economiei acesteia şi a creşte cheltuielile sociale.

    Economia zonei euro s-a întors cu susul în jos, scrie Financial Times. În timp ce Germania, motorul de creştere al regiunii, suferă cel mai dramatic declin al activităţii din industrie din mai mult de un deceniu, cadenţa fabricilor din Grecia, multă vreme cazul economic pierdut al zonei euro, avansează mai rapid decât oriunde în blocul monetar. Acest lucru se observă în cele mai recente analize ale IHS Markit.

    Datele evidenţiază vulnerabilitatea economiei bazate pe exporturi a Germaniei, despre care se crede că a intrat în recesiune în T3, în faţa încetinirii economiei mondiale. În cazul Greciei, acestea sunt ultimul semn al unei redresări întârziate.

    În mod curios, slăbiciunea germană şi soliditatea greacă explică de asemenea de ce randamentele obligaţiunilor ambelor ţări sunt aproape de minime record. Titlurile germane, considerate drept cele mai sigure active din regiune, au avansat puternic din primăvară, investitorii pariind pe noi stimulente din partea BCE. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Semnele se adună: Încetinirea zonei euro nu mai este una temporară

    Economia zonei euro a încetinit în mare parte a ultimului an, iar revirimentul îndelung aşteptat nu s-a materializat, sugerând că BCE trebuie să se pre­gătească pentru o încetinire mai puternică şi mai de durată, a declarat Ren, şef al băncii centrale fin­lan­deze, în cadrul unui interviu acordat publicaţiei germane Boersen Zeitung.

    „Nu ar trebui să mai percepem încetinirea recentă a creşterii drept un episod scurt, temporar. Trecem printr-o fază mai lungă de creştere fragilă.“

    Luis De Guindos, vicepreşedinte BCE, avertiza la rândul său recent că redresarea economică a zonei euro este ameninţată de noi riscuri globale care apasă asupra perspectivelor economice. Cel mai mare are legătură cu conflitele comerciale.

    Nesiguranţa de ordin comercial a continuat să afecteze producătorii la nivel mondial şi să determine o încetinire a celei mai mari economii europene, cea germană.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro