BusinessMagazin

Tag: viata

  • Cel mai scump medicament din lume costă 2 milioane de dolari. Ce afecţiune tratează

    2 milioane de dolari. Atât costă cel mai scump medicament din lume.
     
    Zolgesma este şansa unei vieţi normale pentru copiii diagnosticaţi cu atrofie musculară spinală. Este o boală rară, care necesită un tratament complex şi extrem de scump.
     
    În România nu există acest medicament, dar avem Spinrazza. Acest medicament este primul pas în combaterea acestei boli.
     
    Irina este mama lui Robert. Cea care a reuşit să mute munţii din loc şi să pornească o campanie online prin care a reuşit să strângă toţi banii pentru ca Robert să ducă o viaţă normală.
     
    „SMA este o boală foarte complexă care afectează extraordinar de multe puncte şi respectiv trebuie să analizezi per ansamblu fiecare părticică. Am apreciat foarte mult că avem spinraza şi nici ea nu este ieftină e 72.0000 de euro o singură doză şi copilul are nevoie de trei doze în fiecare an, toată viaţa sa. Noi suntem la spitalul Robănescu, iar doctorii de acolo sunt efectiv nişte îngeri pe pământ. Ei real se luptă”, a spus Irina, mama lui Robert.
     
    Progresele se văd şi asta este cel mai important. „E bine, cognitiv, copilaşii cu SMA sunt la fel ca toţi ceilalţi copilaşi, la o săptămână după Zolgesma el a început să se rostogolească, a început să fie mai bine pe parte de glutiţie, noi riscam atunci când eram în state, doctorii au pus foarte multă presiune pe noi să-i punem gastrostomă, şi noi am insistat şi am refuzat şi eram aşa pe muchie de cuţit şi ne-au dat o săptămână termen, să vedem dacă ia în greutate, şi a luat, acum este un mâncăcios, îi place tot, e foarte pofticios, este mult mai bine pe parte de respiraţie”,  a spus aceasta.
     
     
    După progresul celui mic, Irina îşi mai doreşte un singur lucru. De data asta, de la viitorii părinţi şi de la autorităţi. „Mi-aş dori să îndem pe această cale părinţii să-şi facă testarea genetică, pentru că un om din 40 de persoane, este purtător de SMA şi dacă mama îşi face testarea şi vede că este pozitivă, atunci şi tatăl să-şi facă testarea şi există şanse de 25% ca copilul să fie afectat. Cred cu tărie că acestă testare ar putea face statul român să aprobe screeningul neonatal, astfel încât niciun alt copilaş să nu ştie ce înseamna SMA”.
     
    SMA este atrofia musculară spinală care afectează neuronii din măduva spinării, adesea şi pe cei din trunchiul celebral, ducând la moartea acestora. SMA1 este cea mai severă din punct de vedere a evoluţiei şi progresului, aproximativ două treimi din copiii diagnosticaţi mor de stop respirator înainte de vârsta de 3 ani. Pe lângă Zolgesma, Spinrazza este prima doză de tratament pe care un copil diagnosticat trebuie să o ia. Nici aceasta nu este mai accesibilă, o singură doză costă undeva la 72.000 de euro şi un copil are nevoie de 3 doze anual, toată viaţa lui.
     

     

  • Cel mai scump medicament din lume costă 2 milioane de dolari. Ce afecţiune tratează

    2 milioane de dolari. Atât costă cel mai scump medicament din lume.
     
    Zolgesma este şansa unei vieţi normale pentru copiii diagnosticaţi cu atrofie musculară spinală. Este o boală rară, care necesită un tratament complex şi extrem de scump.
     
    În România nu există acest medicament, dar avem Spinrazza. Acest medicament este primul pas în combaterea acestei boli.
     
    Irina este mama lui Robert. Cea care a reuşit să mute munţii din loc şi să pornească o campanie online prin care a reuşit să strângă toţi banii pentru ca Robert să ducă o viaţă normală.
     
    „SMA este o boală foarte complexă care afectează extraordinar de multe puncte şi respectiv trebuie să analizezi per ansamblu fiecare părticică. Am apreciat foarte mult că avem spinraza şi nici ea nu este ieftină e 72.0000 de euro o singură doză şi copilul are nevoie de trei doze în fiecare an, toată viaţa sa. Noi suntem la spitalul Robănescu, iar doctorii de acolo sunt efectiv nişte îngeri pe pământ. Ei real se luptă”, a spus Irina, mama lui Robert.
     
    Progresele se văd şi asta este cel mai important. „E bine, cognitiv, copilaşii cu SMA sunt la fel ca toţi ceilalţi copilaşi, la o săptămână după Zolgesma el a început să se rostogolească, a început să fie mai bine pe parte de glutiţie, noi riscam atunci când eram în state, doctorii au pus foarte multă presiune pe noi să-i punem gastrostomă, şi noi am insistat şi am refuzat şi eram aşa pe muchie de cuţit şi ne-au dat o săptămână termen, să vedem dacă ia în greutate, şi a luat, acum este un mâncăcios, îi place tot, e foarte pofticios, este mult mai bine pe parte de respiraţie”,  a spus aceasta.
     
     
    După progresul celui mic, Irina îşi mai doreşte un singur lucru. De data asta, de la viitorii părinţi şi de la autorităţi. „Mi-aş dori să îndem pe această cale părinţii să-şi facă testarea genetică, pentru că un om din 40 de persoane, este purtător de SMA şi dacă mama îşi face testarea şi vede că este pozitivă, atunci şi tatăl să-şi facă testarea şi există şanse de 25% ca copilul să fie afectat. Cred cu tărie că acestă testare ar putea face statul român să aprobe screeningul neonatal, astfel încât niciun alt copilaş să nu ştie ce înseamna SMA”.
     
    SMA este atrofia musculară spinală care afectează neuronii din măduva spinării, adesea şi pe cei din trunchiul celebral, ducând la moartea acestora. SMA1 este cea mai severă din punct de vedere a evoluţiei şi progresului, aproximativ două treimi din copiii diagnosticaţi mor de stop respirator înainte de vârsta de 3 ani. Pe lângă Zolgesma, Spinrazza este prima doză de tratament pe care un copil diagnosticat trebuie să o ia. Nici aceasta nu este mai accesibilă, o singură doză costă undeva la 72.000 de euro şi un copil are nevoie de 3 doze anual, toată viaţa lui.
     

     

  • Un nou brand românesc este readus la viaţă. Cum arată frigiderele FRAM şi cine este antreprenorul-surpriză din spatele relansării acestora

    Primul frigider românesc, FRAM, revine pe piată. Acesta va fi relansat de compania Network One Distribution (NOD) şi este elementul în jurul căruia se construieşte o nouă linie de produse electrocasnice, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei. Planurile pe termen mediu pentru noul FRAM includ obţinerea unei cote de piaţă de 10%.

    Potrivit comunicatului de presă, sub umbrela FRAM vor fi lansate anul acesta peste 30 de produse, electrocasnice mari (frigidere, maşini de spălat rufe, maşini de spălat vase, hote, aragazuri) şi mici (espressoare, cafetiere, friteuze, fierbătoare, prăjitoare de pâine, tocătoare), integrate în 4 game diferite şi declinările lor (retro, clasic, color si modern) sub sloganul “Din trecut, în prezent”. 

    Noua linie se adresează deopotrivă generaţiilor nostalgice, millenialilor deschişi să redescopere simbolurile vremurilor de atunci, cât şi generaţiei Z, dornică să se raporteze deopotrivă la rădăcini şi la aspiraţii contemporane.

    Network One Distribution este o companie cu acţionariat 100% românesc şi afaceri de peste 360 milioane euro în 2020,  este cel mai mare distribuitor de tehnologie din România, cu o experienţă de 19 ani pe piaţa de distribuţie, o echipă formată din peste 450 de angajaţi, o reţea naţională de parteneri specializaţi şi peste 130 de branduri în portofoliu. Compania este controlată de antreprenorul român Iulian Stanciu. 

    NOD contribuie la revitalizarea brandurilor româneşti consacrate, completând portofoliul cu noua linie de electrocasnice FRAM, pe lângă Diamant şi Pegas, şi pariază şi pe crearea şi dezvoltarea de noi branduri româneşti, având în portofoliul său branduri proprii – Heinner – linii de electrocasnice, gătire, servire, confortul casei şi grădină care acoperă nevoile ce ţin de universul casei; Horizon – LCD TV & sisteme de home entertainment; Serioux – periferice pentru o experientă simplă şi interesantă în lumea digitală; U-Grow – gamă de produse pentru universul bebeluşului.

  • Copiii din generaţia actuală vor avea pe parcursul vieţii lor cel puţin şapte locuri de muncă, iar 85% din meseriile care vor exista peste 10 ani nici nu au fost inventate încă

    Generaţiile actuale de copii vor avea pe parcursul vieţii lor cel puţin şapte locuri de muncă, iar 85% din meseriile care vor exista peste 10 ani nici nu au fost inventate încă, sunt de părere specialiştii în educaţie.

    ”Dacă ar fi un lucru despre care să spun că trebuie făcut urgent din acest moment în România, acesta ar fi să învăţăm cât mai aplicat şi să nu le mai dăm copiilor probleme bine definite pentru că în viaţă problemele sunt incomplete, nu sunt clare şi trebuie să le rezolvăm având multe necunoscute. Este important ca dascălii să descopere noi stiluri de a face lecţii, să experimenteze, să împacheteze subiecte uneori plictisitoare pentru copii în haine interesante. Problema nu este curriculumul, nimic nu trebuie să îi împiedice să îşi prezinte materia într-un mod atractiv”, a declarat Măriuca Talpeş, CEO Intuitex, cu ocazia Conferinţei SuperTeach ”Revoluţia Mentalităţii în Educaţie.

    Având în vedere schimbările rapide care au loc în piaţa muncii, şcoala ar trebui regândită, iar copiii ar trebui să dobândească o serie de abilităţi care să le ofere avantaje în viitor, cum ar fi comunicarea interpersonală şi empatia, autonomie în învăţare, gândire critică şi rezolvarea problemelor complexe, abilităţile digitale, antreprenoriale şi abilităţile de leadership şi spirit civic, printre care se numără flexibilitate cognitivă şi ascultarea activă, media & public speaking şi capacitatea de a conduce echipe.

    ”Şcoala ar trebui să urmareasca să dezvolte în copii aptitudini precum gândirea critică, creativitatea, comunicarea, iniţiativa, adaptabilitatea şi curiozitatea”, este de părere Ciprian Stănescu, coordonator al Social Innovation Solutions (SIS) şi fondator al platformei de evenimente despre viitor “Future Summit”.

     La rândul lui, Marius Ştefan, CEO Autonom, a precizat că la toate interviurile de angajare organizate de companie, se concentrează pe atitudine şi comportament, nu pe competenţe, nu pe ce ştie efectiv candidatul dintr-un anumit domeniu.

    ”Primul instrument care ne-a dus către succes este cititul. Toţi angajaţii  grupului Autonom au în contract stipulată obligativitatea de a citi o carte pe lună. Acesta este elementul cheie care este aplicat în companie de 10 ani şi care ne-a adus succes. Apoi, fiecare coleg din companie petrece peste 50 de ore pe an în traininguri. Cu alte cuvinte, ceea ce citim învăţăm să şi aplicăm”.

    Proiectul SuperTeach a fost fondat de Felix Tătaru (iniţiator), Dragoş Anastasiu, Cristina Gheorghe şi Alexandru Ghiţă, care li s-au alăturat încă din primul an (2017), alături de Felix Pătrăşcanu, Andy Szekely si Părintele Constantin Necula. SuperTeach este rezultatul parteneriatului dintre Romanian Business Leaders (RBL), Institutul Dezvoltării Personale (IDP) şi Grupul Educativa.

    ”80% din ceea ce învaţă copiii învaţă în afara orei, a materiei predate. Ei învaţă din interacţiuni, din mediul înconjurător, în pauze. Pentru  a-i pregăti cu adevărat pentru viitor ar fi important să îi ajutăm să se cunoască pe ei înşişi deoarece atunci când nu ştim ce ne rezervă viitorul este bine să ştim ce daruri avem, ce valori avem fiecare dintre noi, şi poate ce ne lipseşte şi cum să devenim mai buni”,a  spus Felix Tătaru în cadrul conferinţei.


     

  • Povestea tragică a unei fete de bani gata. Strănepoata fondatorului afacerii Johnson & Johnson a trăit într-un lux exagerat, dar a sfârşit prin a muri singură într-o locuinţă mizeră

    Casey Johnson este fiica celebrei Sale Johnson şi a lui Woody Johnson, proprietarul afacerii New York Jets; este şi strănepoata fondatorului afacerii Johnson & Johnson. 

    Casey a crescut înconjurată de lux opulent. A urmat studii în cadrul celor mai bune şcoli private, a condus maşini extravagante; cu titlul de exemplu, la vârsta de 10 ani avea prima poşetă Chanel. Chiar şi aşa, copilăria şi adolescenţa sa au fost perioade nefericite, fiind mai degrabă ignorată de proprii părinţi.

    A declarat chiar că din acest motiv a început încă din adolescenţă să consume droguri.După toate standardele, viaţa ei a fost tragică până la finalul acesteia: a murit singur, la 30 de ani, într-o locuinţă mizeră. Era cunoscută ca o petrecăreaţă, dependentă de cocaină şi alcool şi povestea că a fost la dezintoxicare de mai multe ori decât îşi putea aminti. Fiind bisexuală, Casey a părut că nu şi-a putut găsi niciodată dragostea adevărată, nici cu vreo femeie, nici cu un bărbat.

    Ba chiar suferinţele ei din dragoste se consumau adesea şi în public, uneori cu certuri sau violenţe fizice. O dată, o fostă iubită i-a dat foc la păr într-un club.  În ultima parte a vieţii sale a avut o relaţie cu un fost star dintr-o emisiune de reality show, care părea mai interesat de câţi bani are Casey disponibili decât de persoana ei.

    Casey a şi adoptat un copil, dar a fost decăzută din drepturi după ce au apărut dovezi evidente că îl neglija. Mama ei, Sale, a preluat tutela copilului şi i-a tăiat şi propriei fiice accesul la bani. La finalul anului trecut, pe 29 decembrie, moştenitoarea imperiului Johnson & Johnson posta pe Tweeter: „Vise plăcute tuturor”. Patru zile mai târziu era descoperit cadavrul ei. Murise deja de câteva zile, ca urmare a unor complicaţii ale diabetului de care suferea din copilărie.

  • Povestea omului care a mers la culcare SĂRAC şi NECUNOSCUT iar a doua zi tot internetul vorbea despre el

    Unii muncesc o viaţă întreagă pentru a-şi construi o carieră, în timp ce altora le bate succesul la uşă când se aşteaptă mai puţin, şi ajung vedete peste noapte. 

    Este şi cazul rapperului Post Malone, care a ajuns în topuri când nimeni nu îi dădea vreo şansă.  

    Povestea de succes a lui Post Malone începe în noaptea de 4 februarie 2015, când acesta a încărcat pe internet melodia “White Iverson” pe pagina sa de SoundCloud. Când a mers la culcare, era un simplu anonim falit. Totuşi, peste noapte, piesa i-a schimbat viaţa.

    În adolescenţă, Malone a interpretat o serie de hituri ale unor celebre trupe rock, şi a realizat de asemenea videoclipuri pe care le-a publicat pe YouTube şi Vine. După terminarea liceului s-a mutat în Los Angeles. Între două sesiuni de Minecraft, el obişnuia să cânte la chitara hituri de la Queen şi Frank Sinatra. Numele Post Malone a venit de la un generator de rap-name online.

    În cele din urmă a început să lucreze cu producătorii FKi 1 şi Rex Kudo pe melodii care îmbinau hip-hop cu melodiile cu influenţe rock şi folk, White Iverson fiind una dintre acestea. Traiectoria carierei sale a fost neobişnuit de accelerată. În câteva lunia ajuns să colaboreze cu artişti precum Justin Bieber şi Kanye West.

    Albumul său de debut, Stoney, din 2016, a avut un succes uriaş. Melodiile erau pline de viaţă. De acelaşi success s-a bucurat şi ultimul album, Beerbongs & Bentleys, lansat luna trecută. Acesta a înregistrat un record pe Spotify încă din prima zi de lansare.

    În timpul unui interviu din 2017, artistul le transmitea celor care se aşteaptă să regăsească în hip- hop o sursă de a-şi hrăni emoţiile şi nostalgiile, să se orienteze spre alt gen de muzică, declarând că el îl preferă pe Bob Dylan. Post a descris muzica hip-hop drept un mod de a te distra şi de a rămâne pozitiv. Ulterior, şi-a cerut scuze pentru comentariile sale, care păreau să demonstreze o profundă neînţelegere a originilor muzicii hip-hop.

     

  • Coşmarul echipelor IT din companii: angajaţii amestecă viaţa personală cu munca de birou

    Circa 43% dintre angajaţii din România lucrează în prezent din altă parte decât de la birou, iar riscurile de securitate IT pentru companii cresc semnificativ, mai ales când munca se desfăşoară de pe dispozitive nesecurizate sau când viaţa personală se amestecă cu cea profesională, arată un studiu recent Bitdefender.

    Creşterea timpului petrecut în faţa telefoanelor, tabletelor şi laptopurilor din timpul pandemiei şi migrarea către munca de oriunde au determinat subţierea graniţelor între activitatea de birou şi cea de timp liber, iar cei mai mulţi angajaţi îmbină utilul cu plăcutul când folosesc dispozitivele.

    Studiul relevă că obiceiurile merg în ambele sensuri, astfel că laptopul şi telefonul de birou ajung să fie folosite de angajaţi şi pentru relaxare, dar şi dispozitivele personale tind să fie folosite uneori pentru a munci.

    Laptopul de serviciu, bun la toate

    Când vine vorba despre folosirea laptopului sau telefonului de serviciu în scop personal, doar o treime dintre angajaţi spun că nu folosesc deloc terminalele puse la dispoziţie de firmă pentru altceva decât muncă. În schimb, 38% spun că folosesc aceste dispozitive pentru puţine activităţi personale, 12% pentru aproximativ jumătate, 11% pentru cea mai mare parte, iar 6% spun că folosesc doar dispozitive ale angajatorului pentru orice activitate personală.

    „Companiile trebuie să investească în trainguri de securitate pentru angajaţi ca să le explice riscurile la care se expun – atât ei înşişi, cât şi compania pentru care lucrează – atunci când folosesc calculatorul în alte scopuri decât cele de serviciu. Echipele IT pot să implementeze politici de securitate mult mai stricte prin care să limiteze drepturile angajaţilor pe dispozitivele de serviciu”, spune Bogdan Botezatu, director de cercetare în ameninţări informatice la Bitdefender.

    Când dispozitivele de la firmă se lasă aşteptate

    Un semnal de alarmă pentru securitatea IT a companiilor este că unul din cinci oameni utilizează un dispozitiv personal pentru toate activităţile legate de serviciu, iar 14% pentru cea mai mare parte a activităţilor de birou. De cealaltă parte, jumătate dintre cei chestionaţi spun că nu folosesc deloc sau prea puţin propriile dispozitive pentru a lucra.

    „Organizaţiile ar trebui să le asigure angajaţilor dispozitive pe care să-şi desfăşoare activitatea profesională, iar în cazul în care aceştia lucrează în regim independent ar trebui să discute cu echipele IT şi să ceară recomandări legate de programele pe care le pot folosi şi de bunele practici de securitate pe care ar trebuie să le respecte. Angajaţii trebuie să se asigure că toate sistemele de securitate funcţionează corespunzător, iar sistemul de operare şi programele care rulează au toate actualizările la zi”, mai spune specialistul Bitdefender.

    Responsabilii de securitate informatică din companii continuă să fie îngrijoraţi de implicaţiile fenomenului work-from-home la scară globală. Ei au constatat că angajaţii sunt mai relaxaţi când vine vorba de măsuri de securitate IT doar pentru că lucrează de acasă şi au iluzia siguranţei propriului cămin.

    În plus, alţii au semnalat drept motiv de îngrijorare faptul că angajaţii nu respectă protocolul impus de companie şi nu sesizează potenţiale probleme echipelor IT. De aceea, unul din trei specialişti în securitate chestionaţi de Bitdefender în 2020 – în cadrul unui studiu global  spune că riscul ca angajaţii să devină victime ale unor capcane întinse de criminalii informatici este cât se poate de real, iar 31% cred că o neglijenţă a angajaţilor ar putea duce chiar la scurgeri de date din companie. 

    Printre potenţialele riscuri specifice lucratului de acasă se numără şi folosirea unor reţele de internet securizate necorespunzător, accesul unui alt membru al familiei la dispozitivul angajatului, dar şi folosirea simultană a serviciilor de mesagerie în scop personal şi de business.

    Studiul a fost realizat online la comanda Bitdefender de către iSense Solutions pe un eşantion de 503 respondenţi din România, reprezentativ pentru populaţia urbană cu acces la internet, în perioada 15-19 martie 2021. Marja de eroare +/- 4,38%, la un nivel de încredere de 95%.

     

  • Nelu Ploieşteanu a încetat din viaţă. Cântăreţul se lupta de două săptămâni cu boala COVID-19

    Cîntăreţul Nelu Ploieşteanu a încetat din viaţă, după ce a „pierdut lupta cu virusul”, anunţă pagina de Facebook a SMURD. 

    Ion Dumitrache, cu nume de scenă Nelu Ploieşteanu s-a născut la 16 decembrie 1950, Ciorani, Prahova.

    A cântat la acordeon la Teatrul de revistă Ion Vasilescu, apoi în mai multe restaurante. După 1990 a lansat 18 albume.

    Are cinci copii (patru fiice, un fiu) şi doi nepoţi.

  • Una dintre cele mai bogate familii din România readuce la viaţă un conac vechi de aproape 100 de ani. Ce planuri au cu el şi cum arată acum – GALERIE FOTO

    În ultimii ani, au început să apară din ce în ce mai multe locuri de cazare, care pe lângă dormit, oferă şi o experienţă atipică turiştilor, în încercarea de a se deosebi de turismul de masă. Casa Timiş, un conac construit în 1925 în stil neoromânesc, le oferă turiştilor atât ocazia de a dormi într-un conac istoric, dar şi de a lua masa înconjuraţi de viţa de vie din zona Dealu Mare.

    GALERIE FOTO

    Casa Timiş este situată pe Drumul Vinului în judeţul Prahova, la aproximativ 80 de km de Bucureşti. Clădirea a fost naţionalizată de către comunişti şi ulterior retrocedată în anul 2008, trecând printr-un amplu proces de renovare până în anul 2015.

    Casa Timiş este deţinută de familia Timiş, cunoscută mai ales pentru dezvoltarea producătorului  de mezeluri Cris-Tim, dar care are şi o experienţă de 13 ani în domeniul viti-vinicol. Familia Timiş are circa 60 de hectare de viţă de vie în zona Dealu Mare şi produce propriul vin încă din 2013.

    În anul 2018, familia Timiş a decis să investească în conac – denumit anterior Conacul Domniţei Ralu – realizând o reţea de infrastructură, atât în ceea ce priveşte asfaltarea unui drum către cramă, cât şi electrificare şi canalizare, dat fiind faptul că acestea nu existau în momentul achiziţionării clădirii.

    „Domeniul Casa Timiş nu are la bază un program de finanţare externă. Investiţiile în construcţii, infrastructură (drumuri asfaltate, electrificare, canalizare), echipamente şi obiecte de inventar, terenuri şi amenajări (vie, livadă, lacuri, grădini, alei, sistem de irigaţii), alături de via ce face parte din podgoria Casa Timiş, depăşesc 8 milioane de euro. Proiectul este în continuă dezvoltare”, spune Cristina Timiş, proprietara Casei Timiş.

    Cristina Timiş a regândit tot ceea ce înseamnă amenajările interioare, astfel designul şi decorurile au păstrat stilul în care clădirea a fost construită, mai exact stilul neo-românesc. Totodată, Cristina Timiş s-a ocupat şi de peisagistica locului creând zone de spaţii verzi, alei şi un parc cu loc de joacă pentru copii, dar şi de construirea restaurantului Veranda dintre vii, salonul de evenimente şi sala de conferinţe Noblesse.

    CITITI AICI MATERIALUL INTGRAL

  • Cât de agitată a devenit viaţa şi munca uneia dintre cele mai puternice femei de afaceri din România în primul an de pandemie

    Doina Cepalis, fondator şi CEO al producătorului de scaune auto pentru copii Te-Rox, parte a grupului Holmbergs, a povestit pentru Business MAGAZIN cum şi-a petrecut „anul pandemiei”:

    „Anul trecut am descoperit plăcerea de a grădinări, am citit mai mult şi am făcut zilnic sport în sala improvizată acasă. Mai mult, am avut răgazul să reorganizez casa, inspirată fiind de cartea „Arta simplităţii”. Întotdeauna e ceva de schimbat în casă, iar eu amânasem – din cauza orelor lungi petrecute la birou – multe proiecte pe care doream să le fac în casă. Aşa că, am avut, în sfârşit, timpul să mă ocup de ele şi a fost foarte relaxant, o adevărată terapie.

    Nu am apelat la un psihoterapeut, dar pot să spun că am un psiholog al casei, care mi-e şi prietenă şi cu care mă sfătuiesc uneori. Ce m-a ajutat foarte mult a fost că am avut ocazia să stau mai mult acasă, în grădină şi am profitat de situaţie pentru a mă relaxa. Recunosc că nu îmi cunoşteam propria curte, timp de un an eu nu am reuşit să ies în grădină din cauza ritmului infernal de muncă.

    Cel mai mult în pandemie mi-au lipsit călătoriile, de afaceri sau de relaxare. Aştept cu nerăbdare ziua în care vom putea să ne bucurăm din nou de plăcerea de a călători în siguranţă, de a merge la o întâlnire de business în loc să optăm pentru o interacţiune online. Nu am vizitat muzee în mediul virtual şi nu am participat la piese de teatru ori spectacole de operă pe internet în această perioadă, dar am redescoperit muzica clasică.

    O ascult cu plăcere, mă ajută să mă relaxez şi îmi transmite o stare de bine. O altă descoperire extraordinară pentru mine a fost meditaţia, cu ajutorul căreia     trăiesc fascinaţia prezentului, am redescoperit plăcerea de a trăi clipa. Am trăit mereu între trecut şi viitor – între liste interminabile de sarcini încheiate şi paşi care trebuie făcuţi în continuare. De aceea mi se pare reconfortant să poţi să te bucuri de prezent.

    În acest an pot să spun nu doar că am citit mai mult, dar am selectat cu atenţie cărţile de pe noptieră, fiind mai atentă la momentele de relaxare. Am citit «Sapiens Scurta istorie a omenirii», de Yuval Noah Harari, care mi-a plăcut enorm. O altă carte pe care o recomand este «Bucuria vieţii», de Irving Stone, care redă viaţa incredibilă a artistului Vincent Van Gogh. Ţin de asemenea să recomand şi «Arta simplităţii», de Dominic Loreau.

    În pandemie, în perioada de lockdown, am renunţat la serviciile de beauty externe şi mi-am făcut diverse măşti cosmetice acasă. Bineînţeles, acum am reluat acest răsfăţ şi sunt tare bucuroasă că sunt deschise iar centrele de înfrumuseţare.

    Totodată, lucrând de acasă în lockdown, ca toată lumea, am abandonat ţinutele office, iar treningul a devenit piesa de rezistenţă. De fapt nu doar unul, pentru că am acum o colecţie întreagă.

    Este limpede că nu vom ieşi la liman prea curând (cu pandemia – n.red.). Pentru mine însă, schimbarea de ritm a fost mai scurtă decât m-aş fi aşteptat iniţial. Şi asta pentru că marele avantaj a fost că exportăm în multe ţări, iar dinamica pandemiei a fost de aşa natură încât odată cu ieşirea din lockdown a unor ţări s-a reluat consumul şi a fost din nou cerere pentru produsele noastre. În plus, marea oportunitate a fost blocajul logistic cu China, care ne-a permis să câştigăm noi pieţe. Anul trecut a fost unul pertubator, provocator, solicitant, imprevizibil, incert.

    Perturbator, pentru că toţi am avut de-a face cu o ruptură de ritm, cu discontinuitatea producţiei în cazul Te-Rox, care însă, din fericire, a fost temporară. Provocator, pentru că noul context, complet imprevizibil, ne-a scos din zona de confort şi ne-a provocat să fim flexibili, creativi, să găsim soluţii şi pentru situaţii aparent imposibile. Solicitant, pentru că a trebuit să ne adaptăm din mers, uneori de mai multe ori pe zi, strategia de business. Imprevizibil, pentru că nicio zi nu a semănat cu cealaltă, cel puţin în prima jumătate a anului, iar incert din toate motivele de mai sus.

    Am învăţat în pandemie că este esenţial să fii pregătit pentru situaţii dificile, mai precis să ai un fond de rezervă care să asigure continuitatea businessului chiar şi în cele mai grele momente. Când ai o afacere de producţie ca Te-Rox, cu 700 de angajaţi în trei fabrici, nu poţi să tragi obloanele nici măcar o zi. Responsabilitatea faţă de oameni e uriaşă şi pentru mine prima grijă este echipa, ea fiind şi cea mai mare valoare a mea ca antreprenor. Din fericire am avut bani albi pentru zile negre. Au fost de fapt mai mult decât atât, adevărate diamante.

    Incertitudinea, teama de o formă nouă de necunoscut, a fost principala mea temere. Au fost, cred, pentru toată lumea, zile în care n-am avut nici cea mai vagă idee cum va fi mâine. Cum am depăşit-o? Concentrându-mă pe ce pot să fac, ce îmi stă în putere, ce pot controla şi ce soluţii pot să găsesc rapid.”

    CITITI AICI SI POVESTILE ALTOR OAMENI DE AFACERI DIN ROMANIA