Este locul acela care pe hartile medievale ar fi fost hasurat cu negru si etichetat: “Aici locuiesc balaurii!”. Dar in epoca post-moderna este locul in care BlackBerry-ul, laptopul cu conexiune wireless si chiar telefonul cu conexiune prin satelit mi-au dat acelasi mesaj sec: “Serviciu indisponibil”. Da, undeva la capatul curcubeului mai exista un “taram al serviciului indisponibil” – unde singurele retele sunt cele tesute de paianjeni, unde singurele “tonuri de apel” sunt tipetele ascutite ale vulturilor pescari africani si latratul babuinilor, unde singurul GPS e cel al leoaicei care masoara instinctiv distanta dintre ea si antilopa pe care spera sa o transforme in masa si unde “conectivitate” se refera doar la amanuntitul lant trofic care leaga pradatorii si prada lor si care sustine acest ecosistem remarcabil.
Marturisesc, am ajuns in Chief’s Island, in Botswana, cu destule dispozitive ca sa fiu la o aruncatura de bat de casuta de e-mail. Nu cautam taramul serviciului indisponibil. Dar administratorii deltei Okavango si Wilderness Trust – o organizatie sud-africana de conservare care organizeaza safari-uri ca sa-si sustina munca de restaurare a zonei – iau foarte in serios conceptul de salbaticie. Insotitorii de la tabara noastra din partea de nord-vest a Chief’s Island, cea mai mare insula din delta, aveau un radio, dar altfel singurele sunete pe care le auzeai erau cele ale orchestrei simfonice a Mamei Natura. Asa ca, iti place sau nu, daca vii aici incepi sa te gandesti la binecuvantarile si blestemele “conectivitatii”. “Serviciu indisponibil” este ceva care scoate bani din buzunarul calatorilor veniti din lumea dezvoltata ca sa scape de modernitate cu tot cu bila ei cu lant de fier care e casuta de e-mail. Pentru mare parte din Africa, totusi, “serviciu indisponibil” este un blestem – pentru ca fara mai multa conectivitate, oamenii acestor locuri nu pot scapa de saracie.
Poate fi gasit un echilibru? Pentru turistul normal, supraconectat, primul lucru pe care il observi la taramul serviciului indisponibil este cat de repede se imbunatateste modul cum auzi, mirosi si vezi ca intr-un act instant de evolutie darwiniana. Este uimitor ce bine se aude totul cand nu ai un iPod in urechi si cat de departe vezi cand nu te chiorasti intr-un ecran de com¬puter. In salbaticie, diferenta dintre a auzi si a vedea cu acuitate este pentru animale diferenta dintre supravietuire si exterminare si diferenta dintre o experienta extraordinara si o oportunitate ratata pentru fotografi si ghizi. Desi mentinerea “serviciului indisponibil” este esentiala pentru industria ecoturistica a Africii, restul continentului are nevoie disperata de mai multa conectivitate.
Eric Cantor, care conduce Laboratorul de Aplicatii al Fundatiei Grameen din Uganda, explica ce diferente enorme pot face telefoanele mobile si accesul la internet pentru oamenii din Africa: “Un cultivator de banane care pana acum se multumea sa astepte in fiecare saptamana camionul cumparatorului ca sa-si vanda productia poate folosi acum mijloacele de comunicare ca sa anunte lumea de stocul de produs pe care il are sau poate cauta cumparatori, unii chiar care sa aiba disponibil si transport pentru piete mai mari”, spune Cantor. “De asemenea, prin aceste mijloace, fermierul va putea sa vada evolutia preturilor ca sa aiba un avantaj in negociere.
Tinerii care sunt prea timizi ca sa-si intrebe parintii despre cauzele si simptomele bolilor cu transmitere sexuala pot sa le caute in intimitate pe internet si isi pot imbunatati astfel starea de sanatate. Un fermier fara bani care are nevoie de un remediu pentru daunatorul care ii ataca recolta poate gasi unul care sa foloseasca ingredientele disponibile pe plan local”. Botswana, care e cam de marimea Texasului, are din fericire destule diamante ca sa-si permita sa transforme 40% din teritoriul tarii in rezervatie naturala. Conectivitatea ei cu piata mondiala de diamante ii permite sa-si mentina “serviciul indisponibil” in salbaticie. Zimbabwe, prin contrast, a devenit o tara a “serviciilor nedisponibile” dupa decenii de dictatura a lui Robert Mugabe si, ca urmare, atat poporul ei, cat si viata ei salbatica sunt specii pe cale de disparitie. Cu cat mai multe state africane unde “serviciul indisponibil” poate fi o alegere, nu un dat – o oferta facuta turistului ca sa se relaxeze, nu o piedica pusa antreprenorului ca sa nu se dezvolte – cu atat mai multa speranta ca acest continent va putea sa-si dezvolte minunile naturale si cetatenii in acelasi timp.