BusinessMagazin

Tag: populatie

  • Emiratele Arabe Unite plănuiesc să îşi vaccineze 50% din populaţie, aproape cinci milioane de oameni, până la sfârşitul lunii martie, într-unul dintre cele mai eficiente programe de imunizare din lume

    Autorităţile sanitare din Emiratele Arabe Unite intenţionează să vaccineze 50% din populaţia ţării până la sfârşitul lunii martie, potrivit CNBC.

    Statul de 10 milioane de locuitori a lansat programul de imunizare spre sfârşitul anului trecut, după ce a aprobat vaccinul producătorului chinez Sinopharm pentru lucrătorii medicali din prima linie şi oficialii guvernamentali, decizie luată încă din luna septembrie.

    În ceea ce priveşte rate de administrare a dozelor, programul naţional din EAU este acum pe locul doi la nivel mondial după Israel. Peste 1,8 milioane de oameni au primit până acum vaccinul Sinopharm, reprezentând o rată de vaccinare de patru ori mai mare faţă de cea din Statele Unite.

    În prezent, dozele create de Pfizer şi BioNTech sunt distribuite în Dubai pentru lucrătorii din prima linie, persoanele cu vârste trecute de 60 de ani şi oamenii cu afecţiuni medicale grave.

    Ambele vaccinuri sunt administrate în două doze la o distanţă de 28 de zile, iar pacienţii nu mai sunt obligaţi să intre în carantină la 28 de zile după a doua inoculare, însă vor trebui să poarte în continuare mască şi să practice distanţarea socială.

    Sinopharm spune că vaccinul prezintă o eficienţă de 86%, în timp ce vaccinul Pfizer/BioNTech este eficient în proporţie de 95%.

    După ce rata de infectare cu virusul SARS-CoV-2 s-a menţinut anul trecut în jurul pragului de 2.000, autorităţile din EAU au raportat în ultimele zile peste 3.000 de infectări zilnice, creşterea putându-se datora noii tulpini descoperite în Regatul Unit. Pe deasupra, numărul turiştilor britanici care au vizitat Emiratele în perioada sărbătorilor de iarnă s-a menţinut la un nivel relativ ridicat în ultimele săptămâni.

    Până acum au fost administrate la nivel global 42,2 milioane de doze de vaccin anti-COVID-19, conform datelor colectate de Bloomberg.

     

  • Începutul sfârşitului e departe: cu 20.000 de persoane vaccinate pe zi, populaţia României s-ar imuniza în circa 2-3 ani

    Valeriu Gheorghiţă a anunţat recent faptul că din data de 4 ianuarie ar trebui să existe cam 20.000 de persoane vaccinate pe zi. Până la data de 3 ianuarie au fost vaccinate circa 13.600 de persoane, campania de vaccinare începând în data de 27 decembrie

    Valeriu Gheorghiţă, coordonatorul Comitetului Naţional pentru Planificarea Vaccinării COVID-19 în România, a spus recent că începând de ieri, 4 ianuarie, ar trebui să existe circa 20.000 de persoane vaccinate pe zi. Creşterea numărului de persoane vaccinate vine pe seama faptului că în peste 90% din cele peste 376 de centre de vaccinare destinate personalului medical va fi începută activitatea. Chiar şi cu o creştere de la 1.600 de persoane vaccinate pe zi în medie, la 20.000 de persoane vaccinate pe zi, România nu are şanse să scape prea curând de pandemie. Începutul sfârşitului pandemiei este mai departe decât s-ar fi aşteptat în contextul acesta. Cu 20.000 de vaccinări pe zi, populaţia României s-ar putea imuniza în circa 2-3 ani.

    Campania de vaccinare a început în data de 27 decembrie, fiind o zi istorică, care ar fi trebuit să marcheze începutul sfârşitului, dar la aproape 10 zile de la primele persoane vaccinate, am ajuns la circa 13.600 de persoane vaccinate, conform datelor din 3 ianuarie a Comitetului Naţional de coordonare a activităţilor privind vaccinarea împotriva COVID. Din cele 13.600 de persoane vaccinate, au fost semnalate doar 37 de reacţii comune şi minore.

    Totodată, din data de 4 ianuarie a început activitatea de vaccinare pentru Etapa I la nivelul întregii ţări.

    ​România a primit 150.150 de doze de vaccin, din care au fost folosit aproape 13.600 de doze, deşi autorităţile se aşteptau la rezultate mai bune în ceea ce priveşte vaccinarea românilor, rezultatele după aproape 10 zile nu sunt pe măsura aşteptărilor.

    Totuşi, Valeriu Gheorghiţă a spus că următoarea tranşă a vaccinului va veni săptămâna aceasta, astfel că cea de-a doua etapă a vaccinării, adică a persoanelor vulnerabile, cu risc să dezvolte infecţii severe, ar putea începe la jumătatea lunii ianuarie. Totodată, în cea de-a doua etapă a vaccinării vor fi incluşi şi persoanele din categorii esenţiale precum profesorii şi reprezentanţii structurilor de ordine.

    Numărul de mic de persoane care au ales să se vaccineze se poate datora şi neîncrederii pe care oamenii o au faţă de noul vaccin, care a stârnit multe controverse atât în rândul populaţiei României, cât şi a altor ţări.

    ​Totuşi, România nu ar putea scăpa prea curând de virusul care a marcat anul 2020, dacă nu va exista o accelerare a numărului de persoane vaccinate.

    Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat, a spus recent că a avut loc o consultare cu specialiştii din Israel pe campania de vaccinare, acolo unde s-au vaccinat circa 1 milion de persoane într-o săptămână.

    Autorităţile din România ar trebui să ia exemplul Israelului, unde se vaccinează circa 150.000 de persoane pe zi, adică circa 2% din populaţie. În doar o săptămâna de la începutul campaniei de vaccinare, Israel are circa o zecime din populaţie vaccinată.

     

  • Cu un pas mai aproape de livrările cu drona: Americanii pregătesc legislaţia care va permite dronelor să zboare deasupra populaţiei

    Dronele de dimensiuni reduse vor putea zbura atât deasupra populaţiei, cât şi pe timpul nopţii, în SUA, în contextul în care Administraţia Federală pentru Aviaţie (FAA) a anunţat că pregăteşte legislaţia care ar putea aduce dronele mai aproape de utilizarea comercială la scară largă, potrivit Reuters.

    FAA a anunţat că mult-aşteptata legislaţie pentru drone va adresa aspectele legate de securitate prin impunerea unei metode de identificare de la distanţă pentru orice dronă care circulă în scop comercial.

    Până acum, operaţiunile care implicau drone erau limitate la spaţiul destinat de la caz la caz sau erau nevoite să beneficieze de o excepţie specială acordată de autorităţi.

    Noua legislaţie va intra în vigoare la 60 de zile după ce va fi publicată în luna ianuarie. Producătorii de drone vor avea 18 luni la dispoziţie să introducă în producţie tehnologie pentru identificare de la distanţă, iar operatorii vor avea 12 luni în plus la dispoziţie pentru a furniza tehnologia.

    De asemenea, FAA a menţionat că vor exista reguli specifice pentru anumite operaţiuni care se vor desfăşura noaptea, cât şi pentru operaţiunile cu drone de dimensiuni mai mari.

    „Noile reguli deschid calea pentru o integrare accelerată a dronelor în spaţiul nostru aerian, prin adresarea aspectelor legate de securitate şi siguranţă. (…) Acestea ne aduc mai aproape de momentul în care vom vedea în mod obşinuit operaţiuni cu drone precum livrarea de colete”, a declarat Steve Dickson, administrator al FAA.

    Doar în SUA au fost înregistrate peste 1,7 milioane de drone deja.

  • Ţara unde pandemia face ravagii. Autorităţile îndeamnă populaţia să poarte mască inclusiv în propria locuinţă

    Japonia se chinuie să gestioneze pandemia exact înaintea sărbătorilor de iarnă, iar anumiţi lideri locali au început să îi îndemne pe cetăţeni să poarte masca de protecţie inclusiv în propriile lor locuinţe, potrivit Bloomberg.

    Yuriko Koike, guvernatoarea Tokyo-ului, şi omologii ei din trei prefecturi învecinate au transmis un mesaj comun prin care îi îndeamnă pe cei în vârstă şi pe cei vulnerabili să poarte masca în propria casă în timpul vacanţei de iarnă. Şi alte prefecturi, precum Fukushima şi Niigata, au lansat separat indicaţii similare.

    Japonia se confruntă cu un nou val al pandemiei de Covid-19 pe măsură ce iarna îşi intră în drepturi, iar numărul de noi cazuri zilnice a atins un nivel record.

    Autorităţile nu au puterea de a impune lockdown strict şi au dificultăţi în a convinge populaţia să rămână acasă.

    Odată lăudată pentru abilitatea de a gestiona pandemia fără a impune măsuri dure de distanţare socială, Japonia începe să pună la îndoială modelul pe care l-a ales pentru traversarea situaţiei epidemiologice.

    De asemenea, statisticile din realitatea economică arată că oamenii se reîntorc încet spre marile oraşe. În timp ce traficul din cunoscuta zonă de shopping Ginza din Tokyo era cu 19% mai jos duminică faţă de media anului trecut, acesta a înregistrat o creştere de 3% faţă de săptămâna anterioară, conform televiziunii FNN, care citează date de la operatorul telecom NTT Docomo.

    Guvernatoarea Koike le-a cerut cetăţenilor din Tokyo să rămână acasă de Revelion, un moment în care familiile se adună de obicei.

    Cu toate acestea, Tokyo a atins săptămâna trecută un record de cazuri zilnice noi, cu 821 de infectări într-o singură zi.

  • Unu din patru oameni la nivel global nu se va putea vaccina împotriva coronavirusului până în 2022

    În timp ce unele ţări şi-au lansat deja programele de vaccinare împotriva coronavirusului, aproape un sfert din populaţia planetei nu va avea acces la vaccin înainte de 2022, conform unui studiu citat de Forbes.

    Studiul, publicat de jurnalul medial BMJ, a analizat comenzile pentru vaccinurile anti-COVID-19 înainte ca autorităţile sanitare să îşi dea acordul pentru nivelul de siguranţă şi eficienţă. Astfel, până pe 15 noiembrie, câteva ţări au rezervat circa 7,5 miliarde de doze de la 13 producători.

    Însă peste jumătate din dozele rezervate (51%) va merge către ţările cu venituri mari, în ciuda faptului că aceste state reprezintă doar 14% din populaţia la nivel mondial.

    Rachel Silverman, analist pentru Centrul pentru Dezvoltare Globală din SUA, a declarat pentru BBC că vaccinurile „sunt acoperite în mare parte de o serie de acorduri lansate în avans, majoritatea în ţări bogate”.

    De exemplu, Statele Unite – care au rezervat 800 de milioane de doze – reprezintă aproximativ o cincime din cazurile de COVID-19 la nivel mondial, însă Japonia, Australia şi Canada au comandat la un loc aproximativ un miliard de doze, însă cele trei ţări reprezintă sub 1% din infecţiile raportate la nivel global.

    Rezultatul, conform autorilor studiului, este un grad ridicat de incertitudine pentru restul oamenilor, adică 85% din populaţia planetei. În plus, 40% dintre dozele produse de marile companii farmaceutice vor rămâne ţărilor cu venituri mici şi medii, însă procentul poate varia în funcţie de deciziile statelor cu venituri mari.

     

  • Paradoxul scandalos al pandemiei: Ţările bogate au cumpărat doze cât să îşi vaccineze de 3 ori populaţia în 2021, în timp ce în ţările sărace ajung doze doar pentru 10% din populaţie

    Oamenii din ţările mai sărace ar putea să nu aibă acces la un vaccin sigur şi eficient împotriva Covid-19 în următorii ani, în contextul în care naţiunile mai bogate „adună” mai multe doze de vaccin decât au nevoie, arată un semnal de alarmă tras de coaliţia de organizaţii People`s Vaccine Alliance.

    Din coaliţia People`s Vaccine Alliance fac parte organizaţii precum Amnesty International, Global Justice Now şi Oxfam, potrivit CNBC. Grupul a avertizat că naţiunile bogate au rezervat şi cumpărat destule doze pentru a-şi vaccina întreaga populaţie de trei ori până la finalul anului 2021.

    Canada este în vârful acestei liste, întrucât şi-a asigurat deja destule doze pentru a-şi vaccina populaţia de cinci ori, conform mesajului publicat şi de Amnesty International. La polul opus, aproape 70 de ţări mai sărace vor avea doze doar pentru a-şi vaccina 1 din 10 cetăţeni până la finalul anului viitor.

    Grupul a calculat că mai multe ţări bogate care reprezintă doar 14% din populaţia lumii au cumpărat deja 53% din toate dozele de vaccin anunţate şi promise până acum.

    Agenţia de presă Reuters a relatat luna trecută în baza unor surse că guvernul canadian poartă discuţii cu guvernele altor ţări, cu intenţia de a dona o parte din dozele de vaccin către naţiuni mai sărace.

    People`s Vaccine Alliance citează date colectate de compania Airfinity, specializată în analiza de informaţii ştiinţifice. Airfinity colectează aceste date pentru a analiza înţelegerile dintre naţiunile lumii şi cei opt producători care lucrează la dezvoltarea unui vaccin anti-Covid. Calculele au la bază ideea că vaccinurile aflate în prezent în teste clinice vor fi autorizate.

    „Nimănui nu ar trebui să îi fie blocat accesul la un vaccin vital în funcţie de ţara din care vine sau de câţi bani are în buzunar. (…) Însă, dacă nu va avea loc o schimbare fundamentală, miliarde de oameni din întreaga lume nu vor primi un vaccin sigur şi eficient împotriva Covid-19 în anii următori”, a declarat Anna Marriott, director pentru politici de sănătate în cadrul Oxfam.

    Cum arată situaţia

    Raportul vine într-un moment în care oamenii speră că un program de vaccinare în masă ar putea pune capăt pandemiei de Covid-19 care a făcut până acum peste 1,56 de milioane de victime la nivel global până acum.

    Cu toate acestea, lupta globală pentru a securiza viitoarele doze de vaccin a ridicat semne de întrebare asupra accesului echitabil la serul vital. În acelaşi timp rămân multe întrebări în ceea ce priveşte costul, logistica şi distribuţia.

    Marea Britanie a lansat marţi prima campanie de vaccinare, care a început cu o femeie în vârstă de 90 de ani pe nume Margaret Keenan, ea intrând în istorie drept prima persoană care a primit vaccinul Pfizer-BioNTech, dincolo de testele clinice. Vaccinul a fost aprobat de autorităţile din Marea Britanie săptămâna trecută şi ar putea primi autorizare şi în alte ţări în următoarele zile.

    Alte două laboratoare de dezvoltare ar trebui să depună cereri de autorizare la autorităţi în perioada următoare, acestea fiind Moderna şi Oxford-AstraZeneca.

    Situaţia la zi prezentată de People`s Vaccine Alliance arată că toate dozele pe care le va produce Moderna şi 96% dintre dozele produse de Pfizer-BioNTech au fost deja rezervate sau achiziţionate de ţări bogate. În ceea ce este descris drept „un contrast îmbucurător”, Oxford-AstraZeneca a promis că 64% dintre dozele produse de ei vor ajunge la oameni din ţările în curs de dezvoltare.

    „Adunarea de vaccinuri ajunge să submineze eforturile care se fac la nivel global pentru a ne asigura că toată lumea poate fi protejată în faţa Covid-19. Ţările bogate au obligaţii clare legate de drepturile omului şi trebuie nu doar să se abţină din acţiuni care ar putea afecta accesul la vaccin în alte părţi ale lumii, ci să coopereze şi să ajute alte ţări care au nevoie”, a declarat Steve Cockburn, director pentru economie şi justiţie socială, în cadrul Amnesty International.

  • Dramatic: Populaţia României s-ar putea reduce până în 2070 cu 4 milioane de locuitori, în scenariul optimist, sau cu până la 7,5 milioane persoane, în varianta pesimistă

    Populaţia României s-ar putea reduce până în 2040 la 17 milioane persoane, faţă de 19,3 milioane în 2019, iar estimările pentru 2070 arată chiar o scădere mai accentuată, la 13,2 milioane, arată un studiu publicat de INS.

    Datele reflectă varianta medie şi cea mai plauzibilă asupra evoluţiei populaţiei.

    INS a evaluat însă şi alte variante posibile.

    Astfel, în varianta optimistă, pentru anul 2070, rezultatul proiectării la nivel naţional este de 15,3 milioane locuitori, iar în varianta pesimistă de 11,8 milioane locuitori.

    În varianta intermediară populaţia rezidentă este estimată, în anul 2070, la 13,8 milioane locuitori.

    Varianta constantă reprezintă o „variantă reper”, cu rol de a compara rezultatele obţinute prin menţinerea valorilor fertilităţii, speranţei de viaţă şi migraţiei nete din anul 2019 înregistrate în cadrul fiecărui judeţ. În varianta constantă, România ar urma să ajungă în anul 2070 la 10,8 milioane locuitori.

    În toate variantele de proiectare, populaţia rezidentă se va reduce cu valori cuprinse între 4,1 milioane persoane (varianta optimistă) şi 8,6 milioane persoane (varianta constantă).

    Populaţia feminină ar continua să fie predominantă, iar în anul 2070 ponderea acesteia ar varia de la 52,3% (în varianta intermediară) la 53,5% (în varianta constantă), înregistrând o creştere faţă de anul 2019 (51,1%).

    În ceea ce priveşte evoluţia pe judeţe, în varianta medie de proiectare, scăderile vor oscila între -73,2% (Teleorman) şi -4,5% (Braşov).

    Cel mai puţin afectate judeţe ar Braşov, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Covasna, Harghita, Iaşi, Sălaj, Sibiu, Suceava şi Timiş.

    În 2070 Municipiul Bucureşti ar urma să aibă în continuare cea mai numeroasă populaţie (1,59 milioane persoane), urmat de judeţul Iaşi (a cărui populaţie va scădea la 740.100 persoane).

    Tulcea ar înregistra o reducere a populaţiei cu aproximativ 108.700 persoane (56,2%) şi va rămâne în continuare judeţul cel mai puţin populat.

    Populaţia rezidentă a judeţelor Prahova şi Argeş va înregistra cea mai mare reducere până în anul 2070, de 351.300 persoane şi respectiv de 271.700 persoane.

    Dintre cele 8 regiuni de dezvoltare, în comparaţie cu anul 2019, populaţia rezidentă a regiunilor Sud-Vest Oltenia şi Sud-Muntenia ar urma să se reducă la puţin peste jumătate în anul 2070.

    La polul opus, Bucureşti-Ilfov ar înregistra o scădere de numai 1,3% datorată creşterii populaţiei judeţului Ilfov.

    Scăderea populaţiei din celelalte regiuni ar fi cuprinsă între 21,8% în regiunea Centru şi 43,8% în regiunea Sud-Est.
     

  • Pandemia, refugiaţii şi „superioritatea” morală suedeză. Si cum a ajuns să fie privită în lume ca omul „ciudat” al Europei

    Mulţi dintre cei care au lăudat strategia „iubirii de libertate” a Suediei în ceea ce priveşte pandemia de COVID-19 sunt aceiaşi oameni pe care politica „inimilor deschise” adoptată de guvernul suedez în criza refugiaţilor din 2015 i-a îngrozit. Pentru cei mai mulţi, Suedia este de neînţeles.

    O criză capătă dimensiuni globale, iar Europa suferă cumplit. Aproape toate ţările reacţionează la unison, cu excepţia Suediei. Faptul că ţara scandinavă îşi alege propria cale reverberează în titluri internaţionale care se întreabă de ce aceasta iese din turmă.

    Astfel s-ar putea descrie acum arhicunoscutul răspuns al Suediei la pandemia de COVID-19 şi modul în care ţara a refuzat să aplice blocajele de carantină adoptate de restul Europei. Însă tot aşa ar putea fi rezumată reacţia Suediei la criza refugiaţilor din 2015, când a acceptat mai multe cereri de azil decât orice altă ţară membră a UE în raport cu mărimea populaţiei.

    „Este frapant faptul că în ultimii cinci ani Suedia a luat-o pe căi foarte diferite faţă de alte state în ceea ce priveşte două crize internaţionale”, spune Nicholas Aylott, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Sodertorn. „Sunt exemple ale excepţionalismului suedez.” Este izbitor cum această ţară nordică bogată, cu 10 milioane de locuitori, a ieşit în evidenţă în ultimele două mari crize internaţionale atât de diferite.

    Suedia a ajuns să fie privită în lume ca omul „ciudat” al Europei. Există oare ceva care să coreleze reacţiile sale la criza refugiaţilor şi pe cele la criza cauzată de pandemie? Experţii au găsit o serie de motive, dar în esenţă este impresia că, în pofida dimensiunii sale reduse în comparaţie cu alte ţări europene, Suedia este o „superputere morală” care încearcă să acţioneze raţional în timp ce percepe comportamentul altor ţări ca fiind bazat pe calcule politice sau emoţii.

    Acest statut este adânc înrădăcinat în neutralitatea de lungă durată a Suediei – nu a luptat într-un război de mai bine de două secole -, însă politologii spun că acest comportament poate altera în timp viteza de reacţie. „Suntem în pace de atâţia ani. Suedia nu a avut crize foarte mari de-a lungul istoriei, aşa că am stat în mica noastră lume romantizată, unde totul este în regulă”, spune Jenny Madestam, politolog la Universitatea Sodertorn. „Suntem, într-un anumit sens, naivi, crezând că nu vom trece prin crize grele – oamenii spun că Suedia este o ţară bună şi va ieşi cu bine din astfel de crize.”

    Peter Wolodarski, editor la ziarul liberal Dagens Nyheter, spune că în ambele cazuri poziţia Suediei nu a avut la bază un plan cuprinzător, ci guvernul mai degrabă a improvizat o explicaţie pentru politica sa. În cazul pandemiei de COVID-19, a evitat restricţiile formale şi s-a bazat pe responsabilitatea individuală pentru a obţine schimbări de comportament. De la lipsa lockdownurilor şi până la utilizarea foarte limitată a măştilor, omul responsabil cu răspunsul faţă de pandemie în Suedia – epidemiologul Anders Tegnell – a insistat că el urmăreşte dovezile ştiinţifice în timp ce alte ţări iau decizii din motive mai politice.

    „SE POTRIVEŞTE IMAGINII PE CARE O AVEM DESPRE NOI ÎNŞINE, CĂ SUNTEM DIFERIŢI ŞI SUPERIORI. NE SPUNEM CĂ AVEM IDEI MAI BUNE DECÂT ALŢII. SUNTEM O NAŢIUNE EXTREM DE LAICĂ ÎN CARE RAŢIONALITATEA ESTE PERCEPUTĂ CA FIIND O VALOARE SUPERIOARĂ, SPUNE WOLODARSKI, CARE PRIVEŞTE CU SCEPTICISM ABORDAREA LUI TEGNELL. „NU ESTE ADEVĂRAT CĂ ŞTIINŢA ESTE
    CLAR DE PARTEA NOASTRĂ.“

    Fascinaţia lumii pentru răspunsul Suediei pare aproape fără limite. Întrucât ţară după ţară a impus restricţii de carantinare a populaţiei rareori văzute pe timp de pace, Suedia a devenit un simbol al dezbaterii cu privire la modul de a se obţine imunizarea populaţiei. „Suedia a avut dreptate”, a fost judecata fondatorului Tesla, Elon Musk, postată  pe Twitter în stilul lui Trump şi reflectând sprijinul puternic al unor libertari americani pentru strategia suedeză.

    Scopul Suediei nu a fost niciodată de a suprima virusul în totalitate, ci doar de a se asigura că sistemul său de sănătate va putea face faţă în timp ce sănătatea populaţiei în ansamblu nu este trecută cu vederea. Poate că acolo nu au fost blocaje de tip lockdown impuse prin lege, însă o combinaţie între o cultură a consensului şi o încredere puternică în autorităţi a însemnat că majoritatea oamenilor au ales să lucreze de acasă şi să evite contactul social.

     

    Alte ţări au părut că au încercat să imite Suedia – în special Marea Britanie la începutul pandemiei – dar au cedat la presiunea publică intensă pe fondul creşterii numărului de morţi. În Suedia, 5.900 de persoane au murit din cauza coronavirusului, ceea ce înseamnă o rată de deces pe cap de locuitor de aproximativ 10 ori mai mare decât în ţările vecine Finlanda şi Norvegia.

    Criticile interne au fost slabe, agenţia de sănătate publică şi Tegnell beneficiind de un sprijin puternic. Deşi acest sprijin a slăbit uşor în ultimele luni, majoritatea criticilor încă vin din afara ţării.

    „SUEDIA ARE O ÎNCREDERE ÎN SINE COLECTIVĂ ATUNCI CÂND VINE VORBA DE ORGANIZAREA SOCIETĂŢII PENTRU BINELE TUTUROR. ATÂT POLITICIENII, CÂT ŞI CETĂŢENII AU O ÎNCREDERE PROFUNDĂ ÎN AUTORITĂŢILE GUVERNAMENTALE”, spune Jonas Ludvigsson, profesor de epidemiologie clinică la Institutul Karolinska din Stockholm.

    Este ceva aproape religios. „A fost o încredere cam cum a fost cea în Merkel, că «da, putem face asta»”. În 2014 şi 2015, Suedia s-a remarcat din nou. Atunci, când un număr mare de solicitanţi de azil au venit în Europa, majoritatea ţărilor au încercat să îşi închidă graniţele. Unele, precum Germania, au primit un număr mare de refugiaţi, dar Suedia a acceptat şi mai mulţi, raportat la numărul de locuitori, mai mulţi decât orice altă ţară din UE.

    Premierul de atunci, politicianul de centru-dreapta Fredrik Reinfeldt, i-a îndemnat pe suedezi „să-şi deschidă inima” refugiaţilor chiar înainte de alegerile naţionale din 2014. Administraţia sa a fost înlocuită de un guvern de centru-stânga care a păstrat politica pe tot parcursul anului 2015 chiar după ce alte ţări au cedat.

    Pe fondul unei presiuni interne puternice din partea democraţilor suedezi anti-imigranţi, precum şi al atenţiei internaţionale, Suedia a cedat şi ea în cele din urmă, impunând propriile restricţii în noiembrie 2015. Atunci, prim-ministrul Stefan Lofven a recunoscut că este „o situaţie de nesuportat”. Cererile de azil au scăzut la 22.000 în 2019 de la nivelul maxim de 163.000 în 2015.

    Mulţi dintre cei care au lăudat strategia „iubirii de libertate” a Suediei în ceea ce priveşte pandemia au fost aceiaşi oameni îngroziţi de politica inimilor deschise privind imigraţia din 2015. În Suedia, unii văd puţine legături între cele două abordării. Dar alţii au identificat legături mai subtile.

    Tegnell a declarat pentru Financial Times în august că îngrijorările legate de ambele crize ar putea fi exagerate: „Criza refugiaţilor nu a fost cu adevărat o criză. I-am absorbit pe acei oameni şi, desigur, nu suntem cea mai bună ţară din lume în integrarea lor şi, desigur, ei sunt încă o problemă. Dar nu sunt o problemă majoră. Economia a continuat să trăiască. Situaţia locuinţelor nu s-a schimbat foarte mult.” Întrebat dacă el crede că coronavirusul ar fi o problemă similară, a răspuns: „Îmi e destul de clar ce se va întâmpla. Rolul meu va dura încă cinci sau şase luni şi apoi va dispărea, sunt sigur ”. Pentru alţii, există explicaţii mai profunde. Wolodarski susţine că o parte din răspuns ţine de ceea ce el descrie a fi poziţia „dubioasă” a Suediei în cel de-al Doilea Război Mondial. El susţine că Suedia şi-a menţinut statutul neutru în război – deşi uneori a ajutat Germania nazistă, dar şi pe aliaţi – din „motive pragmatice, nu ideologice”. Cu toate acestea, când ajutorul dat Germaniei a fost pus în discuţie de istorici şi de unii suedezi, spune Wolodarski, neutralitatea „a fost injectată cu tonuri morale”. „A trebuit să explicăm de ce Suedia a ales această cale: eram diferiţi de alte ţări. Când vă gândiţi la criza refugiaţilor şi la coronavirus, momente în care Suedia s-a remarcat, nu este ceva nou pentru noi. Oamenii sunt destul de mândri de asta”, a adăugat el.

    Suedia îşi susţine valorile. Sondajul World Values Survey dă ţărilor calificative în funcţie de cât de mult acestea favorizează valorile tradiţionale ca religia şi familia sau pe cele laice-raţionale; şi în funcţie de înclinaţie spre valori de supravieţuire centrate pe securitatea economică şi fizică sau spre modurile de autoexprimare care evidenţiază aspecte precum protecţia mediului şi toleranţa faţă de străini şi homosexuali. Suedia are cel mai mare scor pentru valorile de autoexprimare şi aproape cel mai mare pentru cele laice-raţionale. „De fapt, suntem la extreme în multe privinţe”, spune Ludvigsson. Unii văd o combinaţie de istorie şi valori în ambele crize recente. Johan Strang, profesor de studii nordice la Universitatea din Helsinki din Finlanda, spune că remuşcările Suediei legate de cel de-al Doilea Război Mondial „s-a tradus prin ideea de a deveni o superputere morală”. Acest lucru, la rândul său, a însemnat că politica suedeză se învârte adesea mai degrabă în jurul unor dezbateri ideologice, decât pe lângă probleme considerate mai practice la vecini precum Finlanda.

    „SUEDEZII AU ACESTE IDEALURI ŞI ACEST SENTIMENT DE A FI ÎNAINTEA TIMPURILOR, ÎN AVANGARDA  DEZVOLTĂRII UMANE. EI TREBUIE SĂ REZOLVE FIECARE PROBLEMĂ DE DRAGUL ÎNTREGII OMENIRI ”, adaugă el.

    Madestam spune că în centrul valorilor Suediei stă un paradox: „Pe de o parte, avem un stat foarte puternic, care are întotdeauna grijă de individ; dar, în acelaşi timp, acest stat foarte puternic ne spune că ar trebui să fim independenţi şi să ne asumăm responsabilitatea individuală pentru viaţa noastră.” În ceea ce priveşte coronavirusul, acest lucru nu s-a tradus prin lockdown naţional, ci prin presiune asupra fiecărui individ pentru a accepta responsabilitatea şi ţine distanţa unul faţă de celălalt. „Depinde de tine. Este libertatea ta să alegi cum te comporţi”, a adăugat ea. Un alt factor, spun criticii, este că Stockholmul pare adesea să reacţioneze lent la crize. Suedia a fost cea mai afectată din toate ţările europene de tsunamiul asiatic din 2004, care a ucis aproape 550 de suedezi, mai ales în Thailanda. Însă guvernul a fost puternic criticat atât într-un raport independent, cât şi de familii pentru răspunsul său întârziat. În mod similar, atât în 2015, cât şi în 2020, când alte ţări s-au grăbit să impună restricţii, Suedia pare că are nevoie de mai mult timp pentru a reacţiona. Ludvigsson spune că a fi lent este pur şi simplu „preţul pe care îl plăteşti pentru că nu reacţioneazi excesiv”. „De multe ori, este un lucru bun. Nu poţi reacţiona exagerat la toate. Dar asta înseamnă, de asemenea, că reacţionezi puţin mai încet atunci când trebuie”, a explicat el. Alţii susţin că tradiţia Suediei ca una dintre cele mai paşnice ţări ale lumii – ultimul război la care a participat activ a fost în 1814 – înseamnă că este adesea slab pregătită pentru crize.

    Când pandemia a lovit, Finlanda a recurs la propriile rezerve de echipamente medicale de urgenţă şi la legile proiectate pentru o posibilă pandemie, în timp ce Suedia a trebuit să se bată cu alte ţări pentru a obţine măşti, iar guvernul cu greu a obţinut puterile de care avea nevoie. Întrebat dacă neimplicarea în război a afectat caracterul Suediei, Tegnell a răspuns: „Acest lucru se vede cel puţin în atitudinea faţă de importanţa pregătirii. Există ceva acolo. ”

    Epidemiologul de stat a minimalizat mult timp probabilitatea ca Suedia să fie puternic afectată de Covid-19, susţinând la începutul lunii martie că pandemia a atins atunci punctul culminant. În timp ce alte ţări precum Norvegia şi Danemarca s-au grăbit să protejeze azilele de bătrâni, Suedia a interzis vizitele abia în aprilie, când virusul făcea deja ravagii în multe unităţi. În 2015, guvernul suedez a impus restricţii privind imigraţia doar când municipalităţile suedeze suprasolicitate au avertizat că serviciile vitale sunt expuse riscului – şi cu mult după ce au acţionat alte ţări.

     

    Puterea semnificativă acordată conform constituţiei Suediei agenţiilor independente – care funcţionează aproape de guvern – contribuie, de asemenea, la explicarea deciziilor luate în 2015 şi 2020. Dacă Agenţia pentru Migraţie a avut influenţă în 2015, omologul din sănătate a avut un rol chiar mai central în abordarea pandemiei. „Consecinţa acestui fapt este că agenţiile sunt foarte puternice şi decid singure cum trebuie abordate crizele”, spune Madestam. Aceasta înseamnă că factorii de decizie sunt mai izolaţi de presiunea publică sau politică decât în alte ţări în care politicienii sunt cei care iau deciziile. Dar acest lucru a atras critici grele asupra guvernului din partea deputaţilor din opoziţie, care cer mai multă conducere politică într-o criză. Mattias Karlsson, liderul parlamentar al democraţilor suedezi, a declarat pentru FT în august că Tegnell este „un expert în virusuri, dar nu este un politician”, adăugând că „guvernul a vrut să se ascundă în spatele acestuia, astfel încât să nu poată fi învinuit.”

    Aylott crede că „spaţiul oferit de constituţia suedeză agenţiilor independente a creat probleme de responsabilitate democratică”.

    Abordarea poate funcţiona, deoarece suedezii au încredere mai mare în autorităţi decât cetăţenii majorităţii ţărilor europene. Dar chiar şi acest lucru este în pericol. „Mă tem că Suedia devine o societate mai polarizată şi cu mai puţină încredere decât acum 20-30 de ani. De fapt, mă îngrijorează foarte, foarte mult ”, spune Ludvigsson.

    O altă legătură între 2015 şi 2020 este guvernul lui Lofven. Prim-ministrul a fost sindicalist înainte de a deveni şef al social-democraţilor în 2012. „Politica nu-l interesează, nu pare să vrea să conducă. . . Înseamnă că procesul de elaborare a politicilor suedeze este uneori atât de mult descentrat de opinia publică suedeză şi europeană ”, spune Aylott.

    Wolodarski crede că Suedia poate schimba în cele din urmă strategia de luptă cu pandemia, dar este puţin probabil să recunoască că a greşit ceva – ca în 2015 cu imigraţia. Pe măsură ce numărul de cazuri creşte din nou, agenţia suedeză de sănătate publică are în vedere posibilitatea unor măsuri localizate, cum ar fi avertismente ca evitarea transportului public şi a centrelor comerciale, precum şi a contactului social cu membrii altor gospodării, ceea ce aduce ţara mai aproape de abordarea altora, dar totuşi o fereşte de restricţiile ca pe timp de război.

    „Este ceva tipic pentru suedezi”, spune Wolodarski. „Ne prefacem că am fost întotdeauna raţionali, dar ne schimbăm. Suedia se pricepe la schimbarea lucrurilor. Suntem foarte flexibili şi foarte pragmatici.”

  • Iohannis: Vom primi peste 10 milioane de doze de vaccin. Vaccinarea întregii populaţii, în primăvară

    Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat, marţi, că România va primi peste 10 milioane de doze de vaccin în prima tranşă, ia primii care vor fi vaccinaţi vor fi lucrătorii din sănătate şi persoanele aflate în situaţie de risc. Întreaga populaţie se va putea imuniza în primăvară.

    Preşedintele Klaus Iohannis a spus, într-o conferinţă de presă, că situaţia infectărilor cu SARS-CoV-2 este tot mai îngrijorătoare.

    „Populaţia este expusă unui risc major de infectare cu SARS-CoV-2. România se confruntă, la rândul ei, cu cifre îngrijorătoare şi autorităţile se adaptează permanent prin noi măsuri pentru a controla transmiterea virusului. În acest context, ne punem cu toţii mari speranţe în dezvoltarea cât mai curând posibil a unui vaccin anti-COVID-19, vaccin sigur şi eficient iar eforturile făcute la nivel internaţional confirmă dorinţa tuturor de a avea acest vaccin”, a spus Iohannis.

    Potrivit preşedintelui, România va primi 10 milioane de doze de vaccin anti-COVID-19.

    „România este parte a acordurilor încheiate de către Comisia Europeană pentru furnizarea de vaccinuri anti-COVID-19 atunci când acestea vor fi disponibile urmând ca ţării noastre să îi revin o alocare de peste 10 milioane de doze de vaccin. Din cauza cererii extrem de ridicate la nivel mondial şi a capacităţii, totuşi, destul de reduse de producţie, vaccinul va ajunge în ţările europene în mod etapizat. Pentru România, ne aşteptăm ca prima tranşă primită să ajungă sunt cel mai favorabil scenariu în primul trimestru al anului viitor”, a spus preşedintele.

    Acesta a subliniat că în bază convenţiilor făcute în Uniunea Europeană, toate statele europene vor primi în acelaşi timp aceste traşe de vaccin.

    „În momentul în care vaccinul va fi disponibil şi va fi livrată prima tranşă toate statele europene vor primi cota corespunzătoare din prima tranşă, la fel din a doua tranşă şi aşa mai departe”, a afirmat şeful statului.

    Klaus Iohannis a precizat că primii care vor fi vaccinaţi sunt lucrătorii din sănătate.

    „Primii care vor fi vaccinaţi, în mod natural, vor fi toţi lucrătorii din sistemul medical, dar şi persoanele din grupele de risc. Vaccinarea întregii populaţiei va începe cel mai devreme – asta trebuie să fie foarte clar – cel mai devreme în primăvară. Vrem să ne asigurăm, totodată, că vaccinurile folosite au cel mai înalt nivel de eficienţă şi siguranţă şi se respectă toate reglementările internaţionale”, a mai spus Iohannis.

     

  • În aşteptarea neperformantelor: Băncile din zona euro încetinesc creditarea către businessuri şi populaţie

    Băncile din zona euro încetinesc ritmul în care acordă credite în Europa către businessuri şi populaţie, în contextul în care acestea se aşteaptă la o creştere a creditelor neperformante, generată de pandemia de Covid-19, aşa cum arată un sondaj realizat de Banca Centrală Europeană (BCE), citat de FT.

    Mutarea arată că numărul de consumatori şi de businessuri care vor putea accesa un credit este în scădere, în contextul în care clienţii băncilor sunt afectaţi de restricţiile impuse de guvernele lumii pentru a lupta cu al doilea val al pandemiei de Covid-19.

    Sondajul trimestrial realizat de BCE a descoperit „o înăsprire a criteriilor de creditare în ceea ce priveşte creditarea către companii în al treilea trimestru din 2020, ceea ce indică motive asociate riscului de credit, pe fondul pandemiei de Covid-19”.

    Băncile au declarat pentru banca centrală că se aşteaptă ca „criteriile de creditare pentru firme să se înăsprească în continuare, ceea ce reflectă temerile legate de ritmul potenţialei revenire, în contextul în care anumite sectoare sunt încă vulnerabile, iar anumite măsuri de sprijin fiscal ar putea să nu mai fie menţinute în Europa”.

    Rezultatele sondajului conturează un tablou îngrijorător pentru BCE, a cărui consiliu se va întâlni săptămâna aceasta pentru a discuta despre politica monetară. Una dintre temerile aflate pe masa BCE ar putea fi potenţiala deteriorare a situaţiei din piaţa muncii în cazul în care băncile continuă să încetinească creditarea către businessuri şi populaţie.

    Guvernele europene au lansat programe cu credite garantate de stat în valoare totală de sute de miliarde de euro pentru a ajuta businessurile aflate în dificultate, iar băncile centrale au inundat sistemul bancar cu credite foarte ieftine, astfel încât companiile să poată primi credite.

    Cu toate acestea, cererea pentru credite generată de businessurile din zona euro a scăzut în al treilea trimestru, ceea ce arată o scădere a nevoilor de lichiditate, în comparaţie cu trimestrul anterior.