BusinessMagazin

Tag: PIB

  • Oficial, ne-a mers mai rău decât credeam: Economia României a crescut cu doar 5,6% în 2021, sub estimările analiştilor. În T4/2021, PIB-ul a crescut cu 2,2% an/an

    Economia României a crescut anul trecut cu 5,6% faţă de 2020, sub estimările economiştilor, care au indicat pentru 2021 o creştere de peste 6%.

    În T4/2021, PIB-ul a fost, în termeni reali, mai mic cu 0,5% faţă de T3/2021.

    Comparativ cu T4/2020, Produsul Intern Brut a crescut cu 2,2% pe seria brută şi cu 2,7% pe seria ajustată sezonier, arată datele-semnal despre evoluţia PIB, publicate marţi de Institutul Naţional de Statistică (INS).

    “Seria ajustată sezonier a Produsului intern brut trimestrial a fost recalculată ca urmare a includerii estimărilor pentru T4/2021, fiind înregistrate diferenţe faţă de varianta publicată în ianuarie 2022”, precizează comunicatul de la INS .

     

    (Sursa:INS)

    INS mai menţionează că în urma revizuirii seriei brute a PIB trimestrial după includerea estimării Produsului intern brut pentru T4/2021 în seria trimestrială, seria ajustată sezonier a fost recalculată, indicii de volum fiind revizuiţi faţă de a doua variantă provizorie a Produsului intern brut pentru T3/2021, publicată în ianuarie 2022.
     
    Astfel, rezultatele T1/ 2021, comparativ cu T4/2020, au fost revizuite de la 102,2% la 102,0% ; rezultatele T2/2021, comparativ cu T1/2021, au fost revizuite de la 101,5% la 101,1% şi rezultatele T3/2021, comparativ cu T2/ 2021, au fost revizuite de la 100,4% la 100,1%.

    Economia României a debutat foarte bine în 2021, cu o performanţă peste aşteptările analiştilor, înregistrând un avans de 2,8% faţă de T4/2020, care a fost un trimestru foarte bun. Acest lucru a făcut ca prognozele de creştere economică de la momentul respectiv să fie revizuite în sus, fiind avansate cifre şi de peste 7-9% de creştere reală a PIB în 2021.

    În T2/2021, economia României a avansat, pe date ajustate, cu 13,6% an/an. Deşi evoluţia a fost bună şi căderea din lockdown a fost recuperată, creşterea PIB-ului României a fost sub media europeană, care s-a situat la 13,8%

    În T3/2021, economia a marcat o încetinire a ritmului de creştere, cu un avans al PIB de doar 0,3% faţă de T2/2021 şi cu 7,2% faţă de T3/2020, punând sub semnul întrebării creşterea de 7%.

    Astfel, Banca Transilvania şi-a redus previziunile de creştere (după apariţia datelor la T3/2021) de la 7,3% la 6,1%, BCR de la 7,4% la 6,4%, Raiffeisen Bank de la 7,5% la 6,2% iar ING Bank de la 7,5% la 6,5%.

    Doar Comisia Naţională de Prognoză, care oferă date-suport guvernului, şi-a păstrat previziunea de creştere de 7%.

    Pentru 2022, previziunile economice de iarnă ale Comisiei Europene indică o creştere economică de 4,2% pentru România, respectiv de 4,5% în 2023.

    Banca Mondială estimează o creştere economică de 4,3% în România în 2022, cu două puncte procentuale mai mică decât în prognoza publicată în iunie 2021, potrivit raportului Global Economic Prospects publicat recent.

    În ceea ce priveşte 2023, banca se aşteaptă la un avans de 3,8% al PIB-ului României, uşor sub nivelul de 3,9% previzionat în raportul anterior.

    Analiştii Băncii Transilvania apreciază că economia României ar putea creşte cu dinamicii anuale de 5,1% în 2022, respectiv 4,7% în 2023, după ajustarea cu 3,7% din anul 2020.


     

  • De ce contestă guvernul procentul de 9,4% din PIB convenit cu UE pentru pensii, de vreme ce nu a depăşit niciodată în cash acest procent

    ♦ România şi-a asumat prin PNRR să nu depăşească 9,4% din PIB pentru plata pensiilor, iar premierul Nicolae Ciucă spune că e puţin. Este corect să plafonezi ceva, de vreme ce, acel ceva, reprezintă o contribuţie de o viaţă activă a unui om?

    Problema pensiilor este complicată azi şi se va complica şi mai mult pe viitor. Pentru că sistemul de pesnii de tip PAYG (pay as you go) îi face pe pensionari dependenţi de numărul celor care contribuie la sistemul de pensii. În plus, pensia publică este şi o treabă politică, prin felul în care este calculat punctul de pensie. Are guvernul bani, mai trage de punctul de pensie, o creşte în funcţie de inflaţie, o majorează cu 50% din creşterea economică – povestea este că azi o creşte, mâine nu. Nu are bani, nu creşte nimic sau doar cu puţin, cum se întâmplă în acesta an, de pildă. La o inflaţie de 8%, pensiile ar trebui să crească, în 2022, în România cu 8%, plus jumătate din creşterea economică de aproape 7%. Adică peste 11%. Cresc pensiile cu 11%? Nici vorbă. Ci pe undeva la 4%.

    „Un angajat contribuie, de lungul vieţii, cu mult peste ceea ce primeşte la pensie. Problema României nu este că are prea mulţi pensionari, ci că are prea puţini angajaţi“, explică Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank.

    În 2019 (ultimele date publice ale Eurostat) pentru pensiile a 100 de oameni, media angajaţilor-contribuabili îm UE a fost de 169,2. În Bulgaria a fost de 133, în Ungaria de 168,9, în Polonia de 180,3. În România a fost de 109,6. Aceasta este prima problemă – nu numărul mare de pensionari, ci numărul mic de angajaţi. A doua problemă este cea a veniturilor statului. România adună la buget, din taxe şi impozite, echivalentul a 27% din PIB, faţă de o medie europeană de 40%. În aceste condiţii, arată Dumitru, realmente nu ai cum să dai mai mult şi faci ca Moromete: „Dacă n-am, n-am, de unde să-ţi plătesc foncierea?“

    Cei care au mai mult, dau mai mult. Italia plăteşte 16% din PIB pen­tru pensii, Franţa 15%, Spania 13%, Germania 12%. România? 7,8% în 2019 şi în jur de 8,8% anul trecut. Dar veniturile fiscale la buget ale tuturor acestor ţări, cu excepţia României, sar de 40% din PIB. România? 27%!

    Prin Planul de Rezilienţă (PNRR), România s-a angajat faţă de Comisia Europeană să nu cheltuiască mai mult de 9,4% din PIB, anual, pentru pensii. Dacă era vorba de salarii, era de înţeles. Salariile la stat vin din taxe şi impozite. Dar aici, la pensii, vorbim de contribuţii, cum e şi numele sistemului: plăteşti azi pentru mai târziu.

    Premierului liberal nou instalat i se pare puţin procentul de 9,4% din PIB pentru pensii, ca şi cum ar avea în spate un sac cu bani, iar Comisia Europeană nu-l lasă să împartă banii săracilor. Şi ar vrea să „negocieze“. Ce să negociezi cu visteria goală? În ultimii 20 de ani România nu a depăşit niciodată pragul de 9,4% din PIB plătit pentru pensii. Pragul a fost atins în 2010, dar s-a întâmplat pentru că PIB-ul s-a prăbuşit sub criză iar pensiile a trebuit să fie plătite. În rest, pragul e undeva între 7 şi 8% din PIB- cam 8,8% anul trecut. Premierul Nicolae Ciucă a spus recent că a discutat în ianuarie cu miniştrii despre plafonul de 9,4% din PIB pentru pensii, asumat în PNRR, şi că aceştia cred că nu e suficient. Săptămâna trecută, ministrul muncii a declarat la Digi24 că PSD vrea să renegocieze PNRR pentru că plafonul de 9,4% din PIB agreat de Comisia Europeană pentru cheltuielile cu plata pensiilor este mic şi vârstnicii sunt „condamnaţi la sărăcie“.

    Problema nu este însă acest pro­cent, ci că procentul de venituri ale bu­ge­tului, ca pondere în PIB, este cel mai mic din UE (cu excepţia Irlandei care este un semiparadis fiscal, deci o po­veste dintr-un alt film). Nu poţi susţine un stat, nu poţi pretinde venituri înalte pentru salariaţi şi pentru pensionari, când, din 100 de lei cheltuiţi de stat, 27 de lei înseamnă împrumuturi.

    Desigur că pensiile sunt mici, o pensie înseamnă cam 40% din fostul salariu. Derizoriu.

    Soluţia? Mai mulţi contribuabili, spune Ionuţ Dumitru: „Nu sunt prea mulţi pensionari, ci prea puţini contribuabili la sistem. Şi, între cei care sunt, unii plătesc cât vor ei, alţii deloc. Nişe fiscale peste tot. De unde bani la buget? Şi de-ar fi un plafon de 9,4% din PIB pentru pensii, unde-i răul? PIB-ul creşte an de an. Înseamnă că, automat, şi pensiile ar creşte. Ai certitudinea că, an de an, pensiile cresc! Măcar atât!“

    Este nevoie de mai mulţi contributori, dar de unde? Natalitate este în scădere, emigraţia este în floare. Speranţa de viaţă în România este mai mică decât în UE, dar asta pentru noi socotim speranţa de viaţă la naştere, nu la pensie. Pentru că mortalitatea este mare în rândul celor mici. Speranţa de viaţă la pensie este însă în media europeană.

    Aşadar, problema nu este că poţi să dai sau nu un anume procent din PIB pentru pensii, ci dacă ai să dai acei bani cash, că procentele sunt praf în ochi.

  • Harta salariilor din IT. Ce salarii primesc programatorii în fiecare judeţ din România. Surpriză uriaşă pe primul loc

    ♦ Un angajat din IT&C din Cluj a câştigat, în medie, peste 7.700 de lei net în 2020 ♦ În Bucureşti, unde lucrează de patru ori mai mulţi IT-işti decât în Cluj, salariul mediu în IT&C este de 7.000 de lei net.

    Salariile angajaţilor din sectorul IT&C din Cluj, judeţ care concentrează peste 22.000 de specialişti în acest domeniu, au ajuns la o medie de peste 7.700 de lei net în anul 2020, în creştere cu 9% faţă de perioada similară a anului anterior. În Bucureşti, unde lucrează jumătate din forţa de muncă totală din IT&C (aproape 100.000 de persoane), salariul mediu a fost de 7.000 de lei net în 2020, cu 9% mai scăzut decât în Cluj, arată datele centralizate de ZF pe baza informaţiilor de la Institutul Naţional de Statistică.

    „Angajaţii din IT din Cluj sunt mai bine plătiţi din mai multe motive. În primul rând, ţine de disponibilitatea de resurse, pentru că numărul de specialişti IT din Cluj e mai mic decât în Capitală. În al doilea rând, costul vieţii din Cluj este cel mai ridicat din ţară, iar pentru a fi atractivi pentru candidaţi, angajatorii trebuie să ia în calcul acest aspect. De asemenea, în Cluj avem o abundenţă de proiecte, ultimii doi ani au fost foarte intenşi pentru industria de IT, toată lumea s-a îndreptat spre digitalizare şi de nevoie, în contextul pandemic”, a explicat Andrei Kelemen, CEO al Cluj IT Cluster, organizaţie care reuneşte 74 de companii care au împreună circa 5.500 de angajaţi.

    Anul 2020 a marcat cel de-al cincilea an consecutiv în care angajaţii din IT&C sunt mai bine plătiţi în Cluj decât în Bucureşti, arată datele INS.

    În 2014, un angajat din IT&C din Cluj câştiga, în medie, 3.600 de lei net pe lună, cu 7% mai puţin decât un angajat din Bucureşti.

    După Cluj şi Bucureşti, în topul judeţelor cu cele mai mari salarii medii din sectorul IT&C se află Timiş (cu un salariu mediu de 6.900 de lei net în 2020), Ilfov (aproape 6.000 de lei net), Iaşi (peste 5.700 de lei net) şi Braşov (peste 5.600 de lei net). La polul opus, cu salarii cuprinse între 2.200 şi 2.500 de lei net în IT&C se află judeţele din care lipsesc investiţiile în acest sector: Harghita, Hunedoara, Vâlcea, Alba, Neamţ.

    În 2020, salariul mediu în sectorul IT&C a fost de circa 6.200 de lei net pe lună, dublu faţă de nivelul salariului mediu pe economie. O analiză ZF arată că şi politicile de salarizare ale companiilor din IT sunt diferite, iar salariile sunt mult mai mari în unele organizaţii. Spre exemplu, salariul mediu în companiile IT Adswizz, Systematic Development Center şi Adobe au variat între 13.000 şi 15.500 de lei net pe lună în 2020, fiind cele mai mari din acest sector.

    IT-iştii sunt „răsfăţaţii“ pieţei muncii din ultimii ani, având în vedere că au cele mai mari salarii din economie, pachetele de beneficii sunt foarte generoase (unii primesc acţiuni în companie, alţii primesc bonusuri de bun venit etc.), iar competiţia pe aceiaşi candidaţi este foarte mare. În acelaşi timp, deficitul de profesori de informatică împiedică o creştere mai accelerată a angajaţilor din acest sector, astfel că facultăţile nu pot livra anual mai mult de 7.000 – 8.000 de absolvenţi de IT pe an, deşi cererea din piaţă este dublă.

    Peste 200.000 de angajaţi lucrau în domeniul IT&C în 2020, dublu faţă de acum zece ani. Cei mai mulţi IT-işti sunt angajaţi ai companiilor cu sediul în Bucureşti. Sectorul IT&C a fost vedeta economiei în ultimii ani, fiind unul dintre puţinele sectoare în care aportul la PIB a crescut în ultimii ani: contribuţia sectorului IT&C la PIB a crescut de la 4,7% în 2017 la aproape 7% în 2021.

  • Premierul Nicolae Ciucă spune că a discutat în ianuarie cu miniştrii despre plafonul de 9,4% din PIB pentru pensii, asumat în PNRR, şi că aceştia cred că nu e suficient. Cristian Ghinea, fost ministru al Proiectelor Europene, spune că România nu a cheltuit niciodată mai mult de 8% din PIB pentru pensii

    Premierul Nicolae Ciucă a declarat, marţi, că a avut o discuţie în luna ianuarie cu preşedintele Klaus Iohannis şi cu miniştrii pe tema pensiilor şi că aceştia cred că plafonul de 9,4% din PIB stabilit în PNRR pentru cheltuielile cu pensiile nu ar fi suficient.

    De asemenea, Nicolae CIucă a spus că a stabilit cu ministrul Muncii, Marius Budăi, să înceapă procesul de reformă a pensiilor în general. Premierul a precizat că nu s-a pus problema unui acord privind plafonul, ci a fost doar un subiect de discuţie.

    Nicolae Ciucă spune că începând cu anul 2023 ar putea fi rediscutate anumite aspecte din PNRR, conform discuţiile cu Comisia Europeană.

    Săptămâna trecută, ministrul Muncii a declarat la Digi24 că PSD vrea să renegocieze PNRR pentru că plafonul de 9,4% din PIB agreat de Comisia Europeană pentru cheltuielile cu plata pensiilor este mic şi vârstnicii sunt ”condamnaţi la sărăcie”.  

    România şi-a asumat prin PNRR ca nivelul cheltuielilor publice brute cu pensiile să fie de 9,4% din PIB în perioada 2022-2070. Ţinta a fost asumată de fostul Guvern PNL-USR-UDMR, condus de Florin Cîţu.

    În replică, Cristian Ghinea, fost ministru al Proiectelor Europene, a declarat marţi că  „PSD a făcut o obsesie din acest 9,4%” ceea ce ar putea provoca dificultăţi Guvernului. De fapt, România nu a cheltuit niciodată mai mult de opt procente din Produsul Intern Brut la acest capitol, anunţă Cristian Ghinea.

    „Pur şi simplu, PSD a făcut o obsesie din acest 9,4%, ceea ce este o manipulare de la un cap la altul, pentru că România nu a avut niciodată, nici măcar 9%, dacă punem şi pensiile speciale, ca să fie foarte clar. România cheltuie 8% din PIB pe pensii, maxim. Pe vremea lui Dragnea era 7,2%. Pe vremea lui Ponta era 6,9%. Deci România nu a cheltuit niciodată mai mult de 8% din PIB pe pensii. La astea se adaugă pensiile speciale, care sunt undeva la 0,9% din PIB, ceea ce dacă faceţi calculul, că vorbim de câteva mii de oameni, este enorm pentru pensii speciale şi asta este durerea lor”, a declarat Cristian Ghinea.

     

  • Premierul Nicolae Ciucă spune că a discutat în ianuarie cu miniştrii despre plafonul de 9,4% din PIB pentru pensii, asumat în PNRR, şi că aceştia cred că nu e suficient. Cristian Ghinea, fost ministru al Proiectelor Europene, spune că România nu a cheltuit niciodată mai mult de 8% din PIB pentru pensii

    Premierul Nicolae Ciucă a declarat, marţi, că a avut o discuţie în luna ianuarie cu preşedintele Klaus Iohannis şi cu miniştrii pe tema pensiilor şi că aceştia cred că plafonul de 9,4% din PIB stabilit în PNRR pentru cheltuielile cu pensiile nu ar fi suficient.

    De asemenea, Nicolae CIucă a spus că a stabilit cu ministrul Muncii, Marius Budăi, să înceapă procesul de reformă a pensiilor în general. Premierul a precizat că nu s-a pus problema unui acord privind plafonul, ci a fost doar un subiect de discuţie.

    Nicolae Ciucă spune că începând cu anul 2023 ar putea fi rediscutate anumite aspecte din PNRR, conform discuţiile cu Comisia Europeană.

    Săptămâna trecută, ministrul Muncii a declarat la Digi24 că PSD vrea să renegocieze PNRR pentru că plafonul de 9,4% din PIB agreat de Comisia Europeană pentru cheltuielile cu plata pensiilor este mic şi vârstnicii sunt ”condamnaţi la sărăcie”.  

    România şi-a asumat prin PNRR ca nivelul cheltuielilor publice brute cu pensiile să fie de 9,4% din PIB în perioada 2022-2070. Ţinta a fost asumată de fostul Guvern PNL-USR-UDMR, condus de Florin Cîţu.

    În replică, Cristian Ghinea, fost ministru al Proiectelor Europene, a declarat marţi că  „PSD a făcut o obsesie din acest 9,4%” ceea ce ar putea provoca dificultăţi Guvernului. De fapt, România nu a cheltuit niciodată mai mult de opt procente din Produsul Intern Brut la acest capitol, anunţă Cristian Ghinea.

    „Pur şi simplu, PSD a făcut o obsesie din acest 9,4%, ceea ce este o manipulare de la un cap la altul, pentru că România nu a avut niciodată, nici măcar 9%, dacă punem şi pensiile speciale, ca să fie foarte clar. România cheltuie 8% din PIB pe pensii, maxim. Pe vremea lui Dragnea era 7,2%. Pe vremea lui Ponta era 6,9%. Deci România nu a cheltuit niciodată mai mult de 8% din PIB pe pensii. La astea se adaugă pensiile speciale, care sunt undeva la 0,9% din PIB, ceea ce dacă faceţi calculul, că vorbim de câteva mii de oameni, este enorm pentru pensii speciale şi asta este durerea lor”, a declarat Cristian Ghinea.

     

  • România, la extreme: Cel mai bun an economic din istorie, cel mai bun an agricol, cel mai ridicat nivel salarial, dar şi cel mai mare deficit comercial, cel mai ridicat nivel al datoriei publice interne, cea mai mare datorie externă din istorie, cel mai mare necesar de finanţare şi cel mai mare număr de morţi din istorie

    Ca întotdeauna, România este la extreme şi din punct de vedere economic.

    1. Cel mai ridicat nivel al PIB-ului din istorie: 240 de miliarde de euro în 2021 şi 260 de miliarde de euro în 2022 (estimare)

    2. Cel mai bun an agricol din istorie: 2021 a însemnat un nivel de 34 milioane de tone de cereale.

    3. Salariul mediu a ajuns la 3.645 de lei net în noiembrie (735 euro). Faţă de noiembrie 2020, salariul mediu a crescut cu 6,9%. În IT, salariul mediu a depăşit pentru prima dată oficial 9.055 de lei net (1.830 euro).

    4. Cel mai ridicat nivel de economisire bancară. În noiembrie 2021 nivelul economisirii persoanelor fizice prin sistemul bancar a ajuns la 287 de miliarde de lei, din care 161 de miliarde de lei erau în depozite bancare în lei, plus 9,2% faţă de noiembrie 2020, iar economisirea în valută era echivalentul în lei de 116,7 de miliarde, plus 11,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior.

    5. Bursa de la Bucureşti a atins vineri cel mai ridicat nivel din istorie, de 13.681 de puncte. Dacă mai vine şi Hidroelectrica la Bursă, plus câteva companii private, capitalizarea pieţei va depăşi 300 de miliarde de lei.

    6. Pilonul II de pensii, unde sunt banii a 7,8 milioane de români, a ajuns la active de 89 de miliarde de lei, echivalentul a 18 miliarde de euro şi, în ritmul de creştere actual, va atinge la mijlocul acestui an active de 100 de miliarde de lei.

    7. Cel mai mare deficit comercial: În perioada ianuarie-noiembrie 2021, deficitul comercial de bunuri al României a ajuns la 20,7 miliarde de euro, cu 4 miliarde de euro mai mult decât în perioada similară a anului trecut.

    Surplusul din servicii (serviciile de IT, serviciile de transport, alte servicii externe, plus deficitul din turism) a fost de 8,2 miliarde de euro, faţă de 8,6 miliarde în perioada similară din 2020.

    Deficitul de cont curent, care reprezintă relaţia României cu exteriorul, a marcat în perioada ianuarie-noiembrie 2021 un minus de 15,3 miliarde de euro, în creştere cu 5,6 miliarde de euro faţă de ianuarie-noiembrie 2020.

    8. Datoria publică internă a statului a fost în octombrie 2021 (ultimele date disponibile) de 552,3 miliarde de lei, reprezentând 48,2% din PIB. Ca o comparaţie, la finalul lui 2019, când încă nu venise criza Covid, datoria publică a statului era de 373,4 miliarde de lei, reprezentând 35,3% din PIB.

    9. Datoria externă a României, care cuprinde datoria statului plus datoria sectorului privat, a ajuns în noiembrie 2021 la 133,2 miliarde de euro, cel mai ridicat nivel din istorie, plus 6,4 miliarde de euro faţă de anul anterior. Datoria pe termen lung a fost de 96,5 miliarde de euro, iar cea pe termen scurt de 36,7 miliarde de euro.

    10. În 2021, inflaţia a fost de 8,19%, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu. Aşa cum arată lucrurile acum, în prima parte a acestui an inflaţia va depăşi 10%, pentru ca apoi să coboare, în cea mai fericită situaţie, spre 5-6%.

    11. Cel mai ridicat nivel al datoriei persoanelor fizice către bănci: la finalul lunii noiembrie 2021 populaţia avea împrumuturi bancare luate în lei de 135,9 miliarde de lei, plus 15,2% faţă de noiembrie 2020. Din fericire, împrumuturile în valută ale populaţiei sunt în scădere, ajungând la numai 27,9 miliarde de lei (echivalent în euro, dolari şi alte valute), minus 11,7% faţă de noiembrie 2020.

    12. Necesarul de finanţare al Ministerului de Finanţe pentru 2022 este de 145 de miliarde de lei, cel mai ridicat nivel din istorie, plus 9% faţă de 2021. Acest necesar de finanţare înseamnă deficitul bugetar din acest an, de 78 de miliarde de lei, la care se adaugă refinanţarea datoriei care ajunge la scadenţă, în valoare de 68 de miliarde de lei.

    13. Cel mai ridicat număr de morţi din istorie într-un an: În 2021, după 11 luni, numărul de morţi era de 307.192, un nivel mai ridicat decât în 1918, când era război. În 2019, înainte să vină Covidul au murit 260.353 de români.

    Cam aşa arată o parte din tabloul macroeconomic la zi.

    Inflaţia începe să se simtă, dar lumea încă are bani fie din majorările salariale, fie din economisire, aşa că creşterea preţurilor încă nu este văzută ca o ameninţare, mai ales că preţurile la gaze şi energie electrică au fost plafonate.

    Dobânzile la credite sunt încă mici, mai ales că dobânda de referinţă la creditele pentru persoane fizice nu a urmat creşterea ROBOR: IRCC este pentru primul trimestru din 2022 de 1,17%, faţă de un ROBOR la trei luni de 3,05%. BNR a majorat dobânda de referinţă la 2%, iar economiştii se aşteaptă să ajungă la 3,5%, în încercarea de a întoarce curba inflaţiei.

    Conturile celor din agricultură sunt pline după cel mai bun an agricol din istorie.

    Cererea tot mai mare de IT-şti pune în continuare presiune pe salariile din acest domeniu, care vor creşte în continuare.

    Din păcate, deficitul comercial nu poate fi redus nici măcar pe termen mediu, având în vedere structura lui, unde jumătate din acest minus a relaţiilor comerciale externe ale Românei privine din produse chimice, medicamente şi importurile de maşini.

    Datoria publică a statului, adică a noastră, va creşte în continuare, mai ales că în acest an se adaugă încă 78 de miliarde de lei, deficitul bugetar.

    Datoria externă, care este atât a statului, cât şi a sectorului privat, va continua să crească pentru că statul, prin Ministerul Finanţelor, trebuie să ia împrumuturi externe pentru a acoperi deficitul bugetar, iar sectorul privat îşi va menţine cererea ridicată pentru importuri.

    Exporturile de Duster şi Ford nu pot acoperi deficitul comercial.

    Din fericire, preţurile apartamentelor nu sunt la cel mai ridicat nivel, acesta înregistrându-se în 2008, înainte de criza precedentă. Pentru a ajunge la nivelul de atunci preţurile ar mai trebui să crească cu 20-30%.

  • Cum este economia Kazahstanului, punctul fierbinte al planetei în acest moment, cu un PIB de 171 miliarde de dolari şi vaste resurse de petrol şi uraniu? Salariul minim pe economie este de 84 de dolari pe lună

    Kazahstanul, cea mai importantă economie din Asia Centrală şi fostă ţară sovietică, are un Produs Intern Brut de 171 de miliarde de dolari, exporturi în valoare de 51 miliarde de dolari şi vaste resurse de uraniu, zinc, cupru, aluminiu şi petrol, conform datelor publicate de Banca Mondială. Ca nivel de trai, salariul minim pe economie este de 84 de dolari, de aproape 4 ori mai mic decât în România.

    Kazahstanul este cea mai mare dintre republicile din Asia Centrală şi a noua ţară ca mărime din lume, cu o suprafaţă de aproximativ 2,7 milioane de kilometri pătraţi. Se învecinează cu Rusia la nord, Marea Caspică la sud-vest, Turkmenistan, Uzbekistan şi Republica Kârgâză la sud şi China la est.

    Kazahstanul şi-a câştigat independenţa faţă de fosta Uniune Sovietică la 16 decembrie 1991. În 1998, capitala a fost mutată din sud-estul ţării, de la Almaty, în nord, la Astana. La 23 martie 2019, capitala a fost redenumită „Nur-Sultan”, după numele preşedintelui Nursultan Nazarbayev, cel care a condus ţara cu o mână de fier timp de 30 de ani.

    Populaţia actuală a Kazahstanului este de aproximativ 19 milioane de oameni, dintre care 68% sunt etnici kazahi. Există, de asemenea, o comunitate rusă importantă (19 % din populaţie) şi comunităţi mai mici de uzbeci, ucraineni, uiguri, tătari şi germani. Conform unui recensământ din 2009, apartenenţa religioasă este împărţită între islam (70% din populaţie) şi ortodocşii rusi (26%).

    Economia Kazahstanului a avut o performanţă puternică între 2001 şi 2007, alimentată de exporturile de energie şi minerale în expansiune şi facilitată de reforma economică, investiţiile străine şi – mai ales – de o serie de recolte bune. Potrivit Fondului Monetar Internaţional (FMI), Kazahstanul a susţinut o creştere medie anuală a PIB-ului de 9,7% pe an între 2001 şi 2007. Cu toate acestea, această creştere solidă a încetinit în timpul crizei financiare globale la doar 1,2% în 2009. O redresare puternică a înregistrat o creştere economică, potrivit raportului FMI, de 7,5% în 2011, 5,1% în 2012 şi 5% în 2013. În mare parte, ca urmare a preţurilor scăzute ale petrolului şi a presiunilor externe cauzate de situaţia economică din Rusia şi de devalorizarea rublei ruse, creşterea a scăzut la 2% în ultimul trimestru din 2015, potrivit site-ului Departamentului de Afaceri Externe şi Comerţ al Guvernului Australiei. Produsul Intern Brut al Kazahstanului este de aproximativ 171 de miliarde de dolari, iar PIB-ul nominal pe cap de locuitor, de 9,122 USD pentru 2020, îl depăşeşte cu mult pe cel al vecinilor săi din Asia Centrală şi este comparabil cu cel al Rusiei.

    Din motive istorice şi geografice, economia Kazahstanului este strâns legată de cea a Rusiei, care rămâne cel mai mare partener de import. Rusia continuă să închirieze aproximativ 6.000 km pătraţi de teritoriu kazah în jurul instalaţiei spaţiale Cosmodromul Baikonur, unde a fost lansat Sputnik I în 1957, primul satelit artificial al Pământului. Cosmodromul este în uz activ, iar închirierea sa a fost prelungită până în 2050. Kazahstanul, totuşi, devine, de asemenea, aproape integrat cu China, care a devenit cel mai mare partener de export în 2011. Împreună cu Rusia, Belarus, Armenia şi Kârgâzstan, Kazahstanul este, totodată, membru al Uniunii Economice Eurasiatice, o uniune vamală menită să faciliteze o mai bună integrare economică în regiune.

    Cererea Kazahstanului de a adera la Organizaţia Mondială a Comerţului a fost acceptată de Consiliul guvernatorilor OMC în iunie 2015, iar aderarea sa oficială a început la 30 noiembrie 2015.

    Pe lângă uraniu, Kazahstanul deţine rezerve vaste de combustibili fosili şi resurse naturale, în mare parte neexploatate. La nivel global, Kazahstanul este pe locul 12 ca rezerve dovedite de petrol şi pe locul 14 ca rezerve de gaze naturale şi se clasează în primele zece ţări pentru rezerve de cărbune, aur, crom, zinc, plumb şi bauxită. Kazahstanul deţine 8% din zincul mondial, 7% din mangan şi 4% din minereul de fier. În ceea ce priveşte producţia, însă, industria minieră din Kazahstan rămâne departe de a-şi realiza întregul potenţial. Producţia zilnică de petrol a Kazahstanului în 2016 a fost de 1,6 milioane de barili, din care 73% au fost exportaţi. Se crede că sectorul Mării Caspice al Kazahstanului deţine alte câteva rezerve importante de petrol şi gaze încă neexploatate.

    Având în vedere că terenurile sale vaste de stepă sunt capabile să găzduiască atât creşterea de animale, cât şi producţia de cereale, agricultura este o industrie importantă pentru Kazahstan, fiind un mare producător de grâu. Principalele sale pieţe de export sunt vecinii săi din Asia Centrală, Iran şi Turcia; deşi în ultimii ani a început să exporte în China, Coreea de Sud şi Japonia. Departamentul Agriculturii al SUA a estimat că producţia totală de grâu din Kazahstan pentru 2019/20 a fost de 14 milioane de tone.

    Investiţiile străine directe în Kazahstan au depăşit 129 de miliarde de dolari în 2014. Atragerea de investiţii suplimentare este parte integrantă a planurilor guvernului Kazahstanului de a diversifica economia, în special în domenii precum producţia de metale neferoase, care completează dotarea sa energetică.

    De asemenea, Kazahstanul a devenit a treia ţară ca mărime în ceea ce priveşte energia consumată pentru a „mina” Bitcoin, cea mai renumită criptomonedă din lume, o dezvoltare impresionantă pentru o ţară care funcţionează în esenţă pe cărbune.

    Datele de la Cambridge Bitcoin Electricity Consumption Index arată că ponderea globală a Kazahstanului în puterea de procesare a criptomonedei a crescut semnificativ, în timp ce alte ţări majore în „criptominat” au decelerat. China, de departe cel mai mare producător de criptomonede, a înăsprit reglementările privind monedele digitale, ceea ce a determinat pe mulţi să treacă la servere din Kazahstan, potrivit The Diplomat.

     

  • 2021, cel mai dinamic an la Bursă

    Top 3 evenimente de la Bursă:

     

    1. 21 de companii s-au listat de la începutul anului 2021 şi până la închiderea din 7 decembrie 2021
     

    2. Numărul celor care investesc prin fonduri mutuale a crescut constant în 2021 la circa 444.000 de persoane.

     

    3. 28.000 de investitori tranzacţionau activ la Bursa de la Bucureşti la septembrie 2021, cele mai recente date, acesta fiind cel mai ridicat număr din ultimii ani.
     

    Aşteptări pentru 2022:

    ►Ÿ Continuarea listărilor: deja câteva companii se pregătesc pentru listare la începutul anului 2022.

    Ÿ► Creşterea ponderii Bursei româneşti în PIB: deja Bursa locală a crescut la o pondere de circa 20% din PIB, faţă de 10-12% în urmă cu doar câţiva ani.

    Ÿ► Posibil mai multe companii în structura indicilor internaţionali FTSE pe fondul unei lichidităţi tot mai bune.

     

    Tranzacţia anului

    Chiar dacă va fi finalizată în primele luni din 2022, tranzacţia de circa 1,1 miliarde de dolari prin care producătorul şi furnizorul de gaze naturale Romgaz (SNG) intră în cel mai important proiect energetic offshore din România, respectiv Neptun Deep, prin achiziţia pachetului deţinut de americanii de la Exxon, este de departe cea mai importantă tranzacţie pentru o companie listată.

     

    Principala temere din 2022

    Cea mai importantă temere – cea cu privire la impunerea unor noi restricţii pe fondul COVID, se pare că se duce undeva în plan secund fiind „detronată” de creşterea inflaţiei. O inflaţie ridicată, precum 8% şi cu aşteptări de 5-6% pentru finele anului viitor, erodează din randamentul obligaţiunilor şi determină pierderea de valoare din portofoliul investitorilor care au mizat pe astfel de instrumente financiare.

     

    Personajul anului

    Antreprenorul care a conştientizat că Bursa de la Bucureşti este un canal de finanţare care îi asigură accesul nemijlocit la resursele puse la dispoziţie de investitori. Toate cele 21 de companii listate în anul 2021 sunt companii antreprenoriale.

     

    Investiţia anului

    Pe partea de randament bursier, investiţia anului 2021 este de departe cea la Chimcomplex Borzeşti, respectiv un randament de aproximativ 1.200% pe fondul unor rezultate financiare peste aşteptări.

     

    Bursa pe fluturaş

    În ultimii ani mai multe companii listate la Bucureşti au ales să-şi remunereze angajaţii cu acţiuni, ca parte a unui program de fidelizare şi de recompensare şi prin care acestea conectează performanţa businessului cu cea a angajaţilor. Ulterior, salariaţii pot vinde acele acţiuni la Bursă, adică la pot valorifica, iar în funcţie de preţul de tranzacţionare pot ieşi chiar şi cu câteva salarii în plus.

     

    Bine de ştiut!

    Deschiderea contului de tranzacţionare în doar câteva minute. Fie că eşti în faţa unui calculator, fie în faţa unui telefon, deschiderea unui cont de tranzacţionare la Bursa de la Bucureşti nu a fost nicicând mai uşoară fiind posibilă chiar şi printr-un selfie cu buletinul sau un interviu de doar câteva minute prin zoom pentru verificarea identităţii persoanei respective.

     

    Declaraţia anului

    „Viitorul e al celor care investesc în el”, noul slogan al BVB care pune în lumină viziunea brandului şi importanţa investiţiilor.

  • Verdict necruţător al lui Florin Georgescu, prim-viceguvernator BNR: Din cauza lipsei de voinţă politică a decidenţilor în succesiunea guvernărilor, am ratat toate şansele de a adopta euro mai repede, iar noua ţintă va fi 2029

    ♦ Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR, consfinţeşte eşecul României în proiectul adoptării euro mai repede ♦ România ar putea adopta euro după 22 de ani de la aderarea la UE şi după 30 de ani de la începerea cotării euro la Bucureşti.

    Următorul raport privind tre­cerea la euro a României va stabili drept ţintă anul 2029, deci o amânare cu­mulând 15 ani faţă de ter­me­nul ini­ţial, respectiv un decalaj de 22 de ani de la intrarea în Uniunea Europeană (UE), este verdictul necruţător al lui Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR. Sentinţa lui ia în calcul situaţia din prezent a indicatorilor din tabloul macroeconomic al ţării în raport cu criteriile de la Maastricht privind con­vergenţa nominală, care necesită substan­ţiale corecţii şi timp pentru realizarea acestora.

    Trecerea la euro a fost până acum o ţintă mişcătoare în România. Iniţial, obiectivul a fost 2014. Apoi, a urmat o perioadă „fără ţintă“. Ulterior, s-a profilat momentul 2019 pentru trecerea efectivă la moneda unică europeană şi apoi anul 2024, pentru ca următoarea ţintă să fie 2029. Moment la care vor fi trecut deja trei decenii de când euro a fost cotat pentru prima oară la Bucureşti, în 1999, la un curs de 13.000 de lei vechi (echivalentul a 1,3 lei în prezent).

    „Lipsa de voinţă politică a decidenţilor în succesiunea guvernărilor după aderarea la UE în 2007, în scopul aderării la zona euro, este demonstrată de faptul că România a schimbat până în prezent, pe baza rapoa­rtelor elaborate de instituţiile şi specialiştii reprezentativi ai statului, de trei ori anul-ţintă pentru adoptarea euro, res­pectiv 2014, 2019 şi 2024“, a explicat Florin Georgescu într-o prezentare realizată cu ocazia lansării cărţii „Capitalism şi capitalişti fără capital în România“.

    El a amintit că din cele 11 state foste comuniste care au aderat la UE, cinci au intrat deja în aria euro, iar alte două în anticamera acestei zone.

    Bulgaria şi Croaţia au fost primite de anul trecut în antecamera zonei euro şi în câţi­va ani pot adopta moneda unică europeană.

    În cazul României, momentul la care ar adera la zona euro se tot îndepărtează, în loc să se apropie.

    România a avut o fereastră de oportu­ni­tate între 2015 şi 2017, când putea solicita oficial intrarea în antecamera zonei euro (mecanismul de schimb valutar ERM II) în con­diţiile în care atunci îndeplinea toate cri­te­riile de convergenţă nominală instituite prin Tratatul de la Maastricht care privesc sta­bilitatea preţurilor, sustenabilitatea finan­ţelor publice şi a gradului de îndatorare, sta­bilitatea cursului de schimb şi nivelul ratelor do­bânzilor pe termen lung. În schimb, acum România nu mai îndeplineşte toate aceste criterii.

    În 2020, România avea un deficit bu­getar de 9,2% din PIB, rata inflaţiei medie anuală IAPC era de 2,3%, datoria publică era de 47,3% din PIB, iar dobânzile medii pe termen lung erau de 3,9% (referinţa fiind de 2,7%).

    În 2021, inflaţia anuală poate depăşi 7% la final de an, în condiţiile în care în octombrie şi noiembrie era în jurul a 7,8% – 7,9%, datoria publică a României poate trece de 50% din PIB, ţinta de deficit bugetar este de circa 7% din PIB pentru acest an.

  • Finanţele publică, în sfârşit, ceea ce ştia toată lumea: Datoria publică a trecut de nivelul de atenţionare de 50% din PIB. De la începutul lui 2021, România s-a împrumutat cu 57 de miliarde de lei

    Datoria publică a României a crescut cu 57 de miliarde de lei de la începutul anului şi a ajuns la 556,4 mld. lei, adică 50,2% din PIB-ul României din ultimele patru trimestre. Datele sunt aferente lunii septembrie 2021 şi au fost publicate abia în decembrie.

    Finanţele au publicat astăzi un comunicat prin care anunţă că România are al nouălea cel mai mic grad de îndatorare din Uniunea Europeană, dar şi că, în lumina noilor date de la INS despre evoluţia PIB, datoria publică este de 48,5% din PIB, ca urmare a creşterii PIB.

    „Conform informaţiilor comunicate de Institutul Naţional de Statistica (INS) în 7 decembrie 2021 privind valoarea estimată a PIB aferent trimestrului III 2021, la sfârşitul lunii septembrie 2021, indicatorul datorie guvernamentală reprezintă 48,5% din PIB, sub plafonul de 60% stabilit prin Tratatul de la Maastricht”, anunţă reprezentanţii Finanţelor.

    Este adevărat, 60% este plafonul maxim admis pentru datoria publică ca pondere în PIB, însă economiştii consideră că un nivel de îndatorare între 45 şi 50% din PIB este deja o linie roşie pentru o economie a României şi datoria publică devine o frână a creşterii economice.

    Chiar şi cu raportarea la un PIB mai mare, care reduce automat datoria ca pondere în PIB, misiunea de a ţine datoria publică la sub jumătate din PIB este foarte grea pentru Finanţe. La nivelul lunii septembrie 2021, când datoria era de 556,4 mld. lei, deficitul bugetar era de 44,3 mld. lei. Cu un deficit programat de 83,3 mld. lei, înseamnă că Finanţele trebuie se împrumută cu încă 39 de mld. de lei până la finalul anului, adică încă circa 3,2 puncte procentuale din PIB. În consecinţă, chiar şi cu o datorie de 48,5% din PIB în septembrie, doar din deficitul bugetar se mai adaugă cel puţin 3 puncte procentuale din PIB datorie până la final de an, ceea ce înseamnă că datoria publică trece de 50% din PIB.