BusinessMagazin

Tag: ochi

  • Managerii despre Generaţia Y la muncă. Alexandru Păiuş: Răbdarea o sa devină un termen abstract

    Ce pondere (aproximativa) au tinerii in compania dv?

    O mare parte dintre angajatii IMAGE PR sunt tineri, chiar tinerii din generatia Y. Media de varsta a angajatilor este de 33 de ani, asadar tinerii au la IMAGE PR nu numai un rol foarte important, dar si o pondere insemnata.

    Cum este sa fii sef de Generatia Y?

    Este o provocare sa lucrezi in fiecare zi cu oameni care au in general mentalitati si prioritati diferite de ale tale si, de multe ori, atitudini si comportamente divergente cu privire la job. Sunt caracteristici sociale diferite intre generatii, dar asta nu inseamna ca nu putem lucra impreuna, ba chiar foarte bine. Secretul este sa ne respectam unii altora principiile, dorintele si ambitiile profesionale. Nu este deloc usor pentru ca noi, cei din generatia X cum se spune, am fost crescuti si antrenati intr-o altfel de paradigma, dar cred ca am reusit sa ma adaptez cerintelor si aspiratiilor profesionale ale tinerilor mei colegi. Avem lucruri de invatat unii de la ceilalti si fiecare, prin viziunea lui, contribuie la dezvoltarea afacerii.

    Care sunt principalele caracteristici ale generatiei Y?

    Primul lucru la care ma gandesc cand vine vorba de caracteristicile acestei generatii este ca sunt foarte orientati catre propria persoana, cu mult mai mult decat generatiile anterioare. Pentru ei prioritatea este intotdeauna propria persoana. Nu este vorba neaparat de egoism aici, ci despre modul cum inteleg independenta, ei considera ca nevoile individuale trebuie sa fie pe primul loc. Isi doresc, in mod firesc, sa fie faimosi si realizati profesional cat mai repede, dar sunt convinsi ca merita si ca totul li se cuvine. Asteapta sa primeasca repede ceea ce isi doresc, nu mai au rabdare sa parcurga etapele, le sar cu usurinta si renunta destul de repede “la lupta”, mai ales daca aceasta se intinde pe o perioada mai lunga de timp. Par sa evite munca grea, isi doresc cel mai bun job din lume, cu un salariu nemaipomenit, dar nu sunt dispusi sa sacrifice nimic din viata personala si, daca s-ar putea, nu s-ar subordona regulilor, regulamentelor sau chiar managerilor directi.

    Pe de alta parte, curajul, curiozitatea, deschiderea catre diversitate, dorinta de a experimenta si independenta sint caracteristici care ii diferentiaza de orice alta generatie si ii ajuta sa schimbe lucrurile mai usor si mai repede.

    Care le sunt punctele forte si care slabiciunile?

    Sunt foarte ambitiosi, dar totusi lenesi. Ei traiesc cu siguranta ca potentialul lor va fi descoperit mai devreme sau mai tarziu, dar fara sa faca eforturi prea mari in directia asta. Sunt nonconformisti si totusi suficient de materialisti. Sunt foarte interesati de bani, de statut, de lucrurile scumpe, chiar daca sunt rebeli, individualisti si nu se supun usor regulilor si conventiilor. Sunt greu de motivat, dar sunt foarte implicati in ceea ce fac, atunci cand cred cu adevarat in obiectivul pe care il urmaresc. Ei nu pun munca in centrul atentiei, iar viata personala este mai importanta pentru ei, daca ne gandim la o balanta intre job si viata. In mod ironic insa, nevoile si standardele acestei generatii sunt mai mici, pentru ca ei privesc serviciul ca pe o necesitate in a-si asigura un nivel de trai si sunt motivati si de alte aspecte cum ar fi educatia, relatiile, timpul liber, pasiunile, flexibilitatea etc.

    Sunt imaturi si nerecunoscatori, dar sunt optimisti, tenace, flexibili si creativi. Se adapteaza usor la situatii noi si gandesc si privesc catre obiective mari, nu le este frica de provocari, nu cunosc cuvantul “nu” sau idea de “nu se poate”. Acestea sunt caracteristici importante pentru business.

    Sunt ei diferiti de generatiile  X (1960 – 1980) sau Baby Boomers (1940 – 1960)?

    Diferentele intre generatii au existat intotdeauna in istorie. Fiecare generatie a crescut cu anume idealuri, repere, valori, aspiratii, evenimente si intamplari la care se raporteaza. Ce este interesant acum in business este ca trebuie sa facem fata provocarii de a lucra eficient cu trei generatii cu atitudini atat de diferite. Au concepte diferite despre autoritate, motivatii diferite la locul de munca. Spre exemplu, cei tineri se pot concentra pe mai multe task-uri in acelasi timp, dar nu au rabdare sa le faca temeinic, iar ceilalti duc lucrurile pana la capat in mod foarte serios, dar si intr-un timp mai lung, citeodata ineficient. Cei din generatia Y sunt mult mai disponibili si totusi mult mai greu de abordat si de implicat, sunt mai bine informati si totusi nu au informatiile de baza, sunt tot mai mult inconjurati de prieteni datorita social media, dar in acelasi au mai  putin contact real cu oamenii, sunt mai creativi ca oricand, dar de multe ori ideile lor nu sunt directionate si eficiente.

  • Generaţia Y la muncă. Cât de pregătiţi sunt? Cât de pregătiţi suntem?

    România nu este pregătită pentru Generaţia Y, pentru schimbările pe care aceasta le va aduce. Când Vladimir Sterescu, şeful furnizorului de soluţii de outsourcing CGS, a rostit respectiva frază mi-am dat seama că mi-a oferit esenţa acestui text.

    Întârzierea cu care reacţionăm la mai toate provocările, de la cele de natură meteo („…iarna ne-a prins nepregătiţi!“) la cele de natură economică („…criza ne-a surprins nepregătiţi!…“) sau socială (începutul anului şcolar, gripa aviară sau inundaţiile) este binecunoscută şi nu se făcea să ratăm tocmai acest capitol, poate cea mai importantă schimbare a momentului: trecerea Generaţiei Y, a tinerilor născuţi între 1980 şi 2000, în postura de forţă relevantă în societate, pe piaţa muncii, dar şi în consum.

    Intrarea năvalnică în lume a acestor tineri, cu urechile acoperite de căşti, cu mobilele şi cu hainele lor colorate, este acompaniată de alte modificări semnificative: declinul economiilor avansate, cu populaţii îmbătrânite, şi creşterea economiilor emergente – ţări tinere, cu sporuri demografice importante. Într-un cuvânt, deplasarea polilor economici ai lumii.

    Teoria autorului acestui text este următoarea: Generaţia Y va schimba societatea umană la fel de profund, dacă nu cumva chiar mai mult decât au făcut-o generaţiile anterioare. Una dintre cele mai importante schimbări la nivel social şi cultural, cu largi ecouri în economie, a fost generată de o combinată dintre Generaţia Tăcută şi Baby Boomers; sunt cei ce au scuturat tihnita lume de după cel de-al doilea război mondial, chiar prinsă în războiul rece.

    Tinerii de atunci au început să cânte o muzică zgomotoasă, şi-au pus straie înflorate şi fuste scurte-scurte, au propovăduit amorul liber şi pacea şi egalitatea între oameni. Pe urmă au lepădat straiele înflorate şi fustele scurte, au îmbrăcat costume corporate şi au trasat o bunăstare care a ţinut decenii şi care a dus la căderea comunismului, dar care, în cele din urmă, a eşuat în crizele economice majore din preajma anului 2000 şi din perioada 2008 – 2011.

    Acum, din legătura „igrecilor“ cu internetul şi tehnologia, din like-urile de pe social media, din ideile finanţate de Kickstarter şi din tweeturi, din exemplele oferite de numărul uriaş de tineri sub 30 de ani îmbogăţiţi de ideile şi de creativitatea lor tehnologică, din nonconformism şi din frondă este pe cale să se nască o lume nouă; asta, desigur, dacă grupul acela de Generaţie Tăcută şi Baby Boomers nu va arunca lumea într-un conflict armat şi într-un soi de Ev Mediu Tehnologizat.

    Până atunci, schimbările pe care Generaţia Y le va aduce pe piaţa muncii sunt subiectul zilei: în prezent tinerii reprezintă 36% din forţa globală de muncă şi peste numai zece ani ponderea lor va ajunge la 75%. Faţă de generaţiile anterioare – Baby Boomers, cei născuţi între 1946 şi 1964, şi Generaţia X (1965 – 1980) – „igrecii“ dovedesc o perspectivă diferită faţă de lume şi viaţă, sunt dependenţi de tehnologie, pun accent pe dezvoltarea personală, dar şi pe timpul liber, se aşteaptă ca angajatorii să dovedească responsabilite socială, sunt atenţi la prestigiul companiei şi la calitatea produselor şi serviciilor oferite, sunt atraşi de voluntariat şi de cauzele sociale şi sunt convinşi de misiunea lor în viaţă. Pe de altă parte, veţi descoperi, la o simplă căutare, o sumă de clişee repetate şi tot repetate: că sunt leneşi, egoişti şi narcisişti, că nu sunt prea bine pregătiţi sau că vor salarii mari chiar de la debutul în carieră.

  • Fericirea se află pe o insulă

    Nu am fost niciodată atrasă de Grecia, ţară unde majoritatea prietenilor mei preferau să-şi petreacă concediile de vară şi de unde mereu se întorceau cu poveşti despre plaje cu nisipuri fine şi cu ape de un albastru nemaivăzut. Vara aceasta, pentru că nu-mi pregătisem concediul din timp dar şi dintr-o oarecare comoditate, am decis să mă conving cu ochii mei dacă Grecia chiar este un colţ de paradis, aşa cum auzisem. Am dat cu banul, la propriu, pentru a alege o destinaţie grecească şi m-am ales cu Zakynthos.

    „Floarea Levantului“ sau „Veneţia Sudului“, aşa cum a fost numită de-a lungul timpului insula Zakynthos, aflată în Marea Ionică, în vestul peninsulei Peloponez, nu se lasă descoperită din prima. Odată ce păşeşti în afara aeroportului de pe insulă, te loveşte din plin ariditatea peisajului, unde la sfârşit de iulie abia dacă simţi o adiere lină de vânt. O insulă prăfuită, unde din loc în loc apar palmieri şi câteva smocuri de flori de un roşu turbat, aceasta este prima imagine cu care te primeşte Zakynthos în mijlocul verii. Nu fiţi dezamăgiţi, pentru că odată ce vă depărtaţi de aeroport şi mergeţi către staţiunile de pe insulă, aproape de mare, peisajul se schimbă la 180 de grade.

    Prima întâlnire cu adevăratul spirit al insulei a avut loc pentru mine în Laganas, staţiunea în care am şi stat de altfel, situată în partea de sud. Considerată polul distracţiei din Zakynthos, pentru că este frecventată în special de turiştii tineri, Laganas este şi cea mai mare staţiune din insulă. Chiar dacă de multe ori am auzit că în Grecia te simţi ca acasă datorită numărului mare de români care aleg această ţară ca destinaţie de vacanţă, în Laganas de puţine ori am auzit limba română printre turişti. În schimb, cuvinte în engleză, suedeză, italiană sau germană se auzeau la tot pasul, fie pe plaja cu nisip mărunt şi apă cristalină din golful care mărgineşte staţiunea, fie pe străzile largi, înţesate de magazine cu suveniruri sau cu baruri, restaurante şi cluburi din Laganas.

    Laganas mai este vestită şi pentru că în apropiere de această staţiune trăiesc celebrele broaşte ţestoase Caretta Caretta, pe care le puteţi vedea dacă vă îmbarcaţi într-un vaporaş Glass Bottom (cu podea de sticlă, prin care se vede fundul apei), dar puteţi şi înota alături de ele, având în vedere că de multe ori se apropie de malul golfului. Iar dacă vreţi să fiţi şi mai aproape de faimoasele ţestoase, puteţi ajunge cu vaporaşul sau cu o barcă cu motor pe insula Marathonisi din apropierea Laganas, care are două plaje, una cu nisip fin şi auriu unde Caretta îşi depun ouăle, alta cu pietricele fine şi cu două mici grote ce pot fi vizitate.

    Iar dacă aţi înotat în apele line din golful Laganas, pline ochi de turişti, puteţi încerca şi plaje mai pustii, unde însă încălţămintea specială este absolut necesară, din cauza aricilor de mare care nu vă vor cruţa deloc. Keri este un dintre aceste plaje. Situată în partea de sud-vest a insulei, Keri impresionează nu doar prin plaja secretă unde vă puteţi bălăci în voie, departe de ochii curioşi ai altor turişti, dar şi prin arcadele de piatră săpate de apă, prin care soarele creează jocuri de culori şi lumini. Din Laganas puteţi lua vaporaşe care vă vor duce pentru 20-25 de euro de persoană atât pe insula Marathonisi, cât şi la Keri, plimbare ce durează trei ore cu tot cu timpul pentru înot. Iar pentru 10 euro în plus puteţi face întregul tur al insulei Zakynthos, care durează 6-7 ore, cu opriri pe câteva plaje care vă vor răsfăţa privirile: Kalamaki, Tsilivi, Alikansa sau Alykes.

    Dacă vreţi totuşi să vedeţi şi altceva decât coaste dantelate şi plaje mirifice, cea mai la îndemână modalitate de a vizita interiorul insulei, care nu are mai mult de 40-50 de kilometri în lungime şi vreo 20 de kilometri în lăţime, este maşina. Dacă aţi ajuns cu avionul în Zakynthos, nu vă faceţi griji, pentru că în fiecare staţiune se găsesc la tot pasul locuri de unde puteţi închiria o maşină, de la preţuri începând de la 40-50 de euro pe zi.

    Odată ce v-aţi hotărât să închiriaţi o maşină pentru una sau mai multe zile, primul popas trebuie – neapărat – să fie capitala insulei, Zakynthos sau Zante, plină de clădiri cu două şi trei etaje, a căror arhitectură este o combinaţie de stil veneţian, dar şi francez şi englez. Centrul oraşului, în care trăiesc circa 10.000 de locuitori, este dominat de statuia lui Dionysios Solomos, poetul care a scris imnul naţional al Greciei. În portul din Zakynthos se regăseşte şi biserica Saint Dionysios, numită după sfântul protector al insulei, unde puteţi admira picturi de acum câteva secole. Mai puteţi vizita, tot în turul cu maşina, celelalte staţiuni din Zakynthos, printre care Argassi sau Planos.

    Am lăsat spre final „cireaşa de pe tort“ a insulei Zakynthos. Cu siguranţă aţi văzut imagini cu cea mai cunoscută destinaţie din Zakynthos, plaja Navagio, pe afişele de promovare a sejururilor în Grecia. Un mic golf străjuit de stânci, cu o apă de un turcoaz intens cum rar am văzut, „păzit“ de un vas naufragiat în urmă cu câteva decenii, despre care se spune că ar fi aparţinut unor contrabandişti de ţigări – imaginea îţi desfată ochii şi te face să te minunezi că un astfel de peisaj poate exista la o distanţă atât de mică de România.

    Cunoscută şi sub denumirea de Shipwreck Beach, plaja din Nagavio este accesibilă doar de pe mare, fie cu ambarcaţiuni închiriate, fie cu vase care fac croaziere zilnice. Pentru a surprinde însă o imagine panoramică a acestui colţ de rai trebuie să ajungeţi deasupra golfului, undeva la 200-300 de metri înălţime. Privind în jos, simţi un nod în stomac care nu ştii dacă este provocat de frica de înălţime sau de emoţia de a vedea un colţ de paradis.
    Destul de aproape de Navagio se găsesc şi aşa-numitele Blue Caves, sau grote albastre, în care se poate intra şi înota, alături de corali care sclipesc multicolor în apele albastre, nestingherite de lumină.

    Iar dacă despre peisaje am vorbit numai de bine, mâncarea grecească nu trebuie nici ea ratată în Zakynthos, chiar dacă în Bucureşti şi în întreaga ţară în ultimii ani numărul restaurantelor cu specific grecesc a crescut vertiginos şi ne-a făcut să ne simţim din ce în ce mai familiari cu bucătăria acesteia. Cu toate acestea, nimic nu se compară cu un gyros cu carne de pui bine rumenită, o salată grecească stropită fără pic de milă cu ulei de măsline şi cu ierburi sau un sos tzatziki dens şi aromat, toate preparate după reţeta autentică, chiar în ţara de unde provin. Nu rataţi taverna El Greco, situată pe serpentinele din Agios Sostis, în staţiunea Laganas, unde pe lângă mâncarea tradiţională grecească puteţi servi o carafă straşnică de ouzo aromat, tradiţionala băutură a grecilor.

    Plaje care aduc aminte de zei şi de legende elene de mult uitate, apă limpede şi curată, exuberanţă la tot pasul, delicii culinare care satisfac gusturile oricărui gurmand – ce îi mai poate lipsi unei vacanţe reuşite? Cred că ştiu deja unde vreau să-mi petrec următorul concediu de vară.

  • Cu ochi mari la poarta băncii. Valul de panică stârnit printre depunătorii băncilor bulgăreşti a trecut

    VALUL DE PANICĂ STÂRNIT PRINTRE DEPUNĂTORII A DOUĂ BĂNCI BULGĂREŞTI A TRECUT. BANCA NAŢIONALĂ A BULGARIEI (BNB) A PLASAT ÎN ADMINISTRARE SPECIALĂ BANCA COMERCIALĂ CORPORATISTĂ (CORPBANK – KTB), a patra mare bancă din ţară, iar First Investment Bank (Fibank), a treia bancă, a anunţat că îşi continuă activitatea normal, după ce a onorat retrageri de depozite de peste 400 mil. euro. Comisia Europeană a aprobat totuşi ca Sofia să deschidă o linie de credit de 1,7 mld. euro pentru susţinerea celor două bănci, care deţin 18,5% din totalul activelor bancare la nivel naţional.

    Toţi analiştii financiari occidentali au dat asigurări că situaţia KTB a fost unică în sistemul bancar bulgăresc, altminteri solid, cu o rată record de adecvare a capitalului (20%) şi cu fundamente economice de invidiat (datoria publică de 19% din PIB, deficitul bugetar de 2% din PIB, dar mai ales regimul de consiliu monetar care după criza din 1996-97 a ţinut drastic şi neîncetat în frâu finanţele ţării, cu leva legată de euro şi cantitatea de bani din economie dimensionată strict în funcţie de rezervele valutare).

    Şi misiunea FMI la Sofia lăudase la 12 iunie sănătatea băncilor ţării. Desigur, astfel de asigurări au fost date şi pentru a nu afecta încrederea în băncile străine din Bulgaria (UniCredit, Raiffeisen, OTP, NBG), care deţin circa 70% din sistem. Numai că încrederea nu ţine numai de cifre, ci şi de calitatea mediului economic, a supravegherii bancare şi de capacitatea autorităţilor de a stăpâni o criză.

    Or, prima punere de paie pe foc a venit chiar de la BNB. Procuratura a confirmat la 18 iunie că viceguvernatorul Ţvetan Gunev a fost pus sub anchetă pentru neglijenţă în supravegherea creditelor riscante date de nişte bănci, iar un presupus angajat al BNB a trimis presei o misivă în care sugera că Gunev a închis ochii faţă de abuzurile KTB fiindcă „e dependent financiar“ de ea. În 2011, însuşi Ivan Iskrov, guvernatorul BNB, fusese implicat într-un scandal declanşat de dezvăluirile din presă că ar fi făcut presiuni asupra Allied Irish, pe atunci proprietara Băncii Bulgaro-Americane de Credit, ca să vândă banca respectivă către KTB (ulterior, banca a fost cumpărată de Ţvetelina Borislavova, partenera premierului de atunci Boiko Borisov).

    Mai departe, politicienii au amplificat scandalul. Un deputat socialist s-a trezit vorbind că are informaţii cum că va fi atacată şi o a doua bancă, ceea ce a accelerat căderea acţiunilor băncilor bulgăreşti la bursă, iar Boiko Borisov, liderul partidului de centru-dreapta GERB, s-a trezit şi el vorbind că ar trebui ca Bulgaria să ceară FMI un împrumut de 2,5-3 mld. euro şi că FMI trebuie să pregătească viitorul buget al ţării, pentru că în caz contrar guvernul socialist al lui Plamen Oreşarski „va umbla la rezerva fiscală“ ca să ajute KTB. Într-o asemenea atmosferă nici nu mai pare comic că primul ins arestat fiindcă a trimis SMS-uri şi mesaje alarmiste despre Fibank înainte de retragerile masive de depozite din 27 iunie e un sofiot acuzat de trafic de droguri, poreclit Chicago, sincer convins că Illuminati, reptilienii, si­oniştii şi masonii sunt mână-n mână cu elita politică.

    Ancheta contra lui Gunev a fost declanşată de o plângere din februarie a Reţelei de Protest (mişcarea ONG-urilor şi a unor oameni de afaceri care au organizat, alături de fostul partid de guvernământ GERB, manifestaţiile-maraton începute în iunie 2013 contra guvernului socialist, acuzat de corupţie şi clientelism). Reţeaua cerea investigarea legăturilor între mogulul media Delian Peevski, Ţvetan Vasilev, acţionarul majoritar al KTB, şi Nikolai Barekov, un fost om de televiziune devenit liderul noului partid populist Bulga­ria fără Cenzură (BBŢ), format în mai 2013 şi ajuns deja a patra forţă politică a ţării, judecând după rezultatele alegerilor europarlamentare, unde a obţinut două mandate. Plângerea Reţelei de Protest viza multiple activităţi ilegale, de la spălare de bani la trafic de influenţă, iar în privin­ţa KTB erau suspectate credite acordate ilegal.

  • Fascinaţia maşinii japoneze: de ce a intrat Suzuki pe piaţa din România când alţi dealeri puneau lacătul pe uşă

    MĂRCILE JAPONEZE AU FOST FOST ÎNTOTDEAUNA PRIVITE CA FIIND AUTOMOBILE EXOTICE, IAR CINE ACHIZIŢIONEAZĂ UN AUTOMOBIL DE LA UNUL DINTRE BRANDURILE NIPONE O FACE DUPĂ CE A STUDIAT PIAŢA, ESTE DE PĂRERE ALIN RADU, GENERAL MANAGER LA SUZUKI ROMÂNIA, ŞEFUL REPREZENTANŢEI PE PIAŢA LOCALĂ. ”Japonezii au venit ultimii în România şi din acest motiv clienţii au percepţia că maşinile japoneze au preţuri mai mari decât cele germane, cu toate că economia de piaţă a egalizat preţurile, iar acum şi brandurile japoneze sunt competitive pe piaţa locală. Şi maşinile japoneze au acum un raport preţ/calitate bun, iar pe segmentele A, B, C şi SUV acestea au chiar un preţ mai bun decât maşinile germane„, a spus Alin Radu. El a subliniat că, ”din păcate pentru vânzătorii de maşini japoneze, piaţa românească este una filogermană când vine vorba de automobile„.

    În România cel mai bine vândut brand japonez este Toyota, cu 938 de maşini noi înmatriculate în primele cinci luni, în creştere cu 15%, potrivit datelor de la Poliţie, urmat de Suzuki, cu 369 de unităţi, în urcare cu peste nouă procente, şi Mazda cu 319 unităţi, în urcare cu 45% faţă de perioada similară a anului trecut.

    În 2013 vânzările mărcii au scăzut cu aproximativ 30% faţă de anul anterior, la 928 de maşini. Cel mai bun an pentru marca niponă a fost 2009, când s-au livrat aproape 1.800 de maşini pe piaţa locală. ”Anul trecut vânzările au scăzut deoarece au scăzut volumele de producţie pentru Swift şi SX4 şi nu am putut livra. Uzina a trecut de la trei schimburi la două. Tot anul trecut a intrat în producţie S-Cross. A existat o pauză pentru a permite instalarea noilor linii şi s-a oprit importul de Alto din India. Pentru noi anul 2013 a fost cel mai rău până acum. Piaţa locală a scăzut şi ea, dar noi am exagerat„, a declarat Alin Radu.

    Un dezavantaj al mărcii, în opinia şefului Suzuki, este faptul că brandul nu vinde flote mari, cum fac alte branduri. ”Gama noastră este atipică deoarece România nu are volume mari pe clasele A şi B. Pe de altă parte, cota de piaţă pe 4×4 este de 3,7%, una foarte bună, iar la 4×4 benzină suntem 8%, mult peste principalul concurent, Dacia Duster.„

    Anul trecut circa 80% din piaţă a fost reprezentată de vânzările către companii, iar companiile de leasing operaţional au avut o cotă importantă. În acest an, firmele au ajuns la un procent de 74% în primele cinci luni, dar numai după demararea programului de casare, fără care persoanele juridice reprezentau 84%.

    ”Persoanele fizice, în lipsa unui mecanism care să le încurajeze să se orienteze către maşini noi, se orientează acum către automobile vechi şi foarte ieftine şi foarte poluante. Timbrul de mediu ne-a adus în situaţia hilară în care în ţară intră maşini care se pot încadra direct în programul Rabla. Este o formă socială făcută prost deoarece cu toţii plătim. Ce intră în parc sunt multe maşini cu echipare de bază, iar în cele mai multe cazuri clienţii sunt dispuşi să renunţe şi la elementele de siguranţă. Vedem cum maşini mai puţin poluante precum cele Euro 3 şi 4 nu pot fi aduse din cauza taxelor mari, iar cele noi nu sunt încurajate„, a spus directorul Suzuki România.

    În cazul mărcii nipone, persoanele fizice reprezintă 40% din vânzări şi restul persoanele juridice. ”Pentru noi, companiile înseamnă în realitate clienţi cu meserii liberale precum avocaţi sau notari. La capitolul flote anul trecut nu am performat deloc bine, dar în acest an am livrat câteva inclusiv firmelor de leasing operaţional. Noi ne concentrăm pe companiile locale„, a spus Alin Radu.

    În ceea ce priveşte distribuţia pe judeţe, 40% din vânzările de maşini noi Suzuki se vând în Bucureşti, iar restul în provincie. Dacă se ia în calcul şi Ilfov, atunci Capitala se apropie de 50%.

    La fel precum în cazul Mazda sau Opel, biroul local se ocupă cu activitatea legată de operaţiunile de marketing, strategia comercială şi preţuri, în timp ce importurile sunt realizate de fiecare dealer în parte. ”Înainte de 2008 în România erau trei importatori, la Bucureşti, Timişoara şi Oradea. La sfârşitul anului 2007, începutul lui 2008, a fost înfiinţat biroul de reprezentanţă. Eu sunt cel care a început businessul din partea fabricii. Noi am prins finalul apoteotic al pieţei româneşti şi toată criza„, spune şeful Suzuki România.

    ”Noi am venit la 0,06% cotă pe o piaţă de 300.000 de maşini. Suzuki aproape nu exista în România în 2008. Am dezvoltat reţeaua de dealeri de la trei la un maxim de 20. Aproape toţi au fost dealeri noi, nu au mai lucrat anterior cu Suzuki, cu excepţia a doi dintre ei, care erau subdealeri de dinainte de 2008. Aici au fost şi avantaje, şi dezavantaje. Desigur, dezavantajul a fost acela de a nu fi lucrat pe piaţa de dinainte de 2008, dar avantajul a fost că am lucrat cu ei în condiţii reale de piaţă şi din acest motiv am avut fluctuaţii mici ale numărului de dealeri.„ În prezent marca japoneză are 17 dealeri, la fel precum în 2009, în timp ce în 2010, respectiv 2011 numărul acestora urcase la 19, respectiv 20.

  • REPORTAJ: Sistem video care permite pacienţilor paralizaţi să comunice, inventat de studenţi ieşeni

     Sistemul creat de câţiva studenţi de la Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi foloseşte o pereche de ochelari video, care proiectează pe fiecare lentilă, de la o distanţă de trei metri, ecranul laptopului la care sunt conectaţi, şi o cameră web direcţionată către unul dintre ochi, care urmăreşte mişcările acestuia şi le transpune, cu ajutorul unui algoritm, în mişcările cursorului pe ecran.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arata NOMA – cel mai bun restaurant din lume in 2014

    Unde se mananca cel mai bine de pe planeta in 2014 aflam din revista britanica Restaurant. Fara nici o surpriza, gasim in fruntea clasamentului restaurantul danez NOMA.

    NOMA, cel mai bun restaurant din lume e deschis intr-un vechi depozit

    Dintr-un fost depozit de balene, a ajuns cel mai bun restaurant din lume. Nu este prima data cand restaurantul danez NOMA se afla in fruntea clasamentului celor mai bune restaurante din lume. A luat doar o mica pauza dupa ce fusese detronat de un restaurant spaniol.

    Cititi mai multe pe www.dietetik.ro

  • Minciuna în CV devine regulă în România: nouă din zece candidaţi vor să păcălească angajatorul

    CELEBRUL CAZ AL LUI SCOTT THOMPSON, EXECUTIVUL CARE ÎN 2012 OCUPA FUNCŢIA DE CEO AL GIGANTULUI YAHOO!, ILUSTREAZĂ PROBABIL CEL MAI MARE PREŢ AL UNEI MINCIUNI REDACTATE ÎN CV: pierderea, după doar câteva luni, a celei mai înalte poziţii dintr-o companie cu peste 12.000 de angajaţi. Aparent banală, greşeala lui Thompson a fost aceea că a trecut, în CV-ul publicat pe site-ul companiei, faptul că a absolvit facultatea de contabilitate şi calculatoare, când, în realitate, el era doar absolvent de contabilitate.

    În România încă nu s-a întâlnit (sau nu a fost făcut public) un caz de o asemenea amploare, însă statisticile existente arată că 9 din 10 candidaţi mint în CV-uri, în general discrepanţele fiind minore. Mai bine de jumătate din cele câteva sute de CV-uri verificate de firma de servicii de tip background screening Mindit au probleme în ceea ce priveşte perioada de angajare, pentru că românii tind să „lege” joburile între ele, de frică să rateze chemarea la interviu pentru că au stat „pe tuşă„ în anumite perioade ale carierei.

    ONESTITATEA AR TREBUI ÎNŢELEASĂ CA O REPREZENTARE FIDELĂ A REALITĂŢII, FĂRĂ A EXAGERA PRIN INTERPRETAREA PREA TEHNICĂ A TERMENULUI. Să fii onest nu te împiedică să fii atractiv pentru un angajator, să te «vinzi» bine, dar te motivează să îţi găseşti inspiraţia în lucruri reale din trecutul tău, în locul unora inventate. De fapt, un CV «se scrie» în ani de zile, iar redactarea lui este un exerciţiu de autocunoaştere„, a explicat Irina Arsene, fondator al firmei de servicii de background screening Mindit.

    În plus, strategia fostului CEO al Yahoo! nici n-ar funcţiona la noi, câtă vreme specialiştii din domeniul recrutării sunt familiarizaţi cu titulaturile facultăţilor acreditate (mai ales ale celor de stat), aşa că omiterea sau adăugarea unor cuvinte nu îi păcăleşte pe recruiteri.

    „Un exemplu îl reprezintă situaţia candidaţilor de la Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune, în cadrul căreia studenţii învaţă câteva aplicaţii folosite în contabilitate. În practică însă, mulţi îşi trec în CV-uri doar «Facultatea de Contabilitate şi Informatică». Nu este sănătoasă această abordare, pentru că oamenii din recrutare sunt familiarizaţi cu denumirile acestor specializări şi de multe ori cunosc şi curricula acelor facultăţi, deci nu pot fi păcăliţi„, a spus Mirela Marinescu, recruitment manager în cadrul firmei de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară APT.

  • Sute de civili sirieni, epuizaţi, evacuaţi din cartiere rebele de la Homs

     Acest efort umanitar a avut loc cu o zi înaintea reluării negocierilor între regim şi opoziţie, sub egida ONU, la Geneva, unde prima rundă nu a permis vreun progres în vederea soluţionării conflictului, care s-a soldat cu peste 136.000 de morţi şi milioane de refugiaţi şi deplasaţi în decurs de aproape trei ani.

    După evacuarea unui prim grup de 83 de civili, vineri, conform prevederilor unui acord încheiat între rebeli şi regim prin intermediul ONU, 611 civili – inclusiv 210 femei şi 180 de copii – au fost evacuaţi duminică din cartiere situate în partea veche a oraşului Homs (centru), asediate de către armată începând din iunie 2012, a anunţat Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, un ONG cu sediul în Marea Britanie.

    Potrivit ONG-ului, dintre aceştia “130 de tineri s-au predat autorităţilor siriene, sub supervizarea ONU” şi “vor fi eliberaţi în curând”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ochelarii Google Glass vor putea fi dotaţi cu lentile corectoare de vedere

     De asemenea, Google va colabora cu VSP Global pentru instruirea profesioniştilor în domeniul îngrijirii ochilor, în vederea adaptării Google Glass la nevoile clienţilor, relatează Wall Street Journal.

    Acordul conferă Google oportunitatea unui acces mai mare pe piaţă, având în vedere că VSP Global are o reţea de 30.000 de medici, care pot ajuta la distribuţie, şi 60 de milioane de clienţi, în Statele Unite.

    Wall Street Journal a relatat în noiembrie că cele două companii discută despre o eventuală colaborare.

    În prezent, ochelarii inteligenţi sunt disponibili doar pentru câteva mii de utilizatori selectaţi de Google în vederea testărilor, dar compania a anunţat marţi că dispozitivul va fi lansat pe piaţă spre sfârşitul anului 2014.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro