BusinessMagazin

Tag: judecare

  • Idei pentru investiţii: Litigiile corporatiste, cea mai nouă piaţă de plasamente

    Miller, producător de echipamente din Marea Britanie, a inventat un dispozitiv de cuplare, denumit Bug,  care nu doar că scurtează timpul de lucru, dar şi eficientizează modul de lucru. Acest dispozitiv le permite operatorilor maşinăriilor hidraulice să schimbe freza sau cupa fără să părăsească niciun moment cabina vehiculului. Astfel, înainte ca Miller să-şi breveteze dispozitivul minune, un operator al unei maşinării de excavare era nevoit să piardă până la 30 de minute când dorea să schimbe freza sau cupa. Dispozitivul brevetat în 1990 de către Miller se numea Magnificul Şapte şi reducea timpul necesar asamblării la doar 7 secunde. În acelaşi timp, o altă problemă era rezolvată: dispozitivul era funcţional şi perfect adaptabil oricărui tip de echipament. Dispozitivele de cuplare rapidă au revoluţionat industria şi au dus la o compatibilitate universală între produse.

    În 1997 un reprezentant al Miller a fost abordat de către Caterpillar în cadrul unui târg de profil din Germania. Cele două companii au început discuţiile legate de un posibil parteneriat. De-a lungul anilor, Caterpillar, potrivit Miller, a cumpărat aproximativ 27.000 de unităţi pe care le-a revândut propriilor clienţi, generând astfel micii companii venituri de 100 de milioane de dolari. Fiecare produs trebuia să se potrivească perfect pe maşinăriile Caterpillar, aşa că inginerii celor două companii au făcut schimb de fişe tehnice. Comenzile Caterpillar reprezentau circa 28% din businessul Miller.

    Conform versiunii lui Miller, în timpul crizei economice din 2008 Caterpillar a întrerupt brusc parteneriatul cu compania britanică, motivând că nu mai au nevoie de acest dispozitiv şi că au dezvoltat un produs asemănător. Caterpillar a negat că ar fi folosit tehnologia Miller pentru a crea acest produs şi a invocat faptul că în contract era stipulat că puteau întrerupe colaborarea oricând doreau. Keith Miller, fondatorul companiei, a fost devastat, realizând că va pierde cel mai mare client al său, lucru ce va avea un impact extrem de negativ asupra veniturilor companiei. Lipsa contractului cu Caterpillar i-a dus direct pe pierdere şi au concediat jumătate dintre angajaţi.
    La un an distanţă, Miller a văzut pentru prima dată produsul celor de la Caterpillar. „Nu numai că era similar, ci era o copie, pur şi simplu“, a spus Keith Miller. A dat în judecată Caterpillar pentru încălcarea contractului, fraudă şi utilizarea de secrete tehnologice. Curând şi-a dat seama ce înseamnă să dai în judecată o astfel de companie.

    Era o luptă între David şi Goliat. Pentru acest proces, Miller s-a gândit la o metodă de plată alternativă. Nu-şi plăteşte avocaţii din propriul buzunar, ci o firmă privată din Illinois, Arena Consulting, plăteşte costurile legale ale procesului. Dacă Miller pierde procesul, Arena nu primeşte nimic, însă, dacă Miller câştigă, Arena primeşte o parte din venituri, ceea ce ar putea fi o sumă de ordinul zecilor de milioane de dolari.

    Potrivit New York Times, cazul Miller vs. Caterplillar este doar un exemplu al unei noi pieţe care se formează din disputele de proprietate intelectuală în valoare de multe milioane de dolari. Noua formă de finanţare a proceselor este izvorâtă atât din posibilitatea de a căuta dreptatea în sala de judecată, cât şi o dovadă a mercantilismului ingenios de care omul dă dovadă. Faptul este demonstrat de înclinaţia americanilor de a face bani din orice, de capacitatea de a transforma orice în bunuri ce pot fi comercializate. Unii susţin că această practică le permite companiilor mai mici, cum ar fi Miller, să se lupte cu jucătorii mai mari. Alţii îşi fac griji că ar putea da naştere la un număr foarte mare de procese, procese ce aduc foarte mulţi bani în joc, bani care ar putea creşte semnificativ costurile deja ridicate ale sistemului juridic american.

    Deşi numărul de litigii finanţate în această manieră este încă mic, industria creşte foarte rapid, condusă de legi permisive şi de promisiunea unui profit gras. În 2013 şi 2014, Burford Capital, o companie din Marea Britanie, şi-a mărit capitalul de investiţii în domeniul legal de la 150 de milioane de dolari la 500 de milioane de dolari. În aceeaşi perioadă, profiturile companiei au crescut cu 89%. În aceeaşi manieră, multe alte companii caută să se extindă pe această piaţă, iar portofoliul deţinut de IMF Bentham numără 39 de cazuri, pe care firma le evaluează la peste 2 miliarde de dolari.

    Ca urmare, doi senatori americani au trimis scrisori către investitori majori pe care îi rugau să detalieze cazurile în care au investit şi alte detalii legate de afacerile acestora. Aceştia au numit această finanţare a litigiilor drept o industrie „în floare”, nereglementată, în care se operează fără licenţiere sau supraveghere.

    Această procedură este întâlnită şi în cadrul companiilor mari, cele care, deşi au propriii avocaţi şi finanţe destule, vând „bucăţi” din procese pentru a nu avea probleme cu fluxul de numerar şi, totodată, pentru a scăpa de o parte din risc. Juridica Investments, un fond din Miami, ce are în gestiune 650 milioane de dolari, s-a specializat în a lucra cu companii din topul Fortune 500, acestea reprezentând cam 80-85% din investiţiile sale, potrivit lui Richard Fields, directorul executiv al companiei. Acesta spune că finanţarea din afara companiei implicate în proces vine în interesul reclamanţilor.

    Revenind la disputa dintre Miller şi Caterpillar, avocaţii companiei americane au încetinit desfăşurarea procesului prin intentarea de noi procese prin care reclamau  că Miller a oferit produse „substandard“ şi că nu a reuşit să aprovizioneze în mod regulat Caterpillar. În această situaţie, avocaţii lui Miller au cheltuit repede milioanele de dolari disponibile, iar pentru a putea continua procesul dincolo de prima fază ar fi avut nevoie de alte milioane de dolari. Keith Miller şi cei doi fraţi ai săi şi-au ipotecat casele pentru a putea face rost de bani, însă tot nu au reuşit să strângă fonduri suficiente pentru a continua procesul. O persoană din Londra i-a pus în contact cu Reed Oslan, un avocat din Chicago care este specializat în finanţarea litigiilor.

    Termenii afacerii dintre Miller şi finanţatorii procesului nu au fost făcuţi publici, dar investitorii cumpără de obcei între 20 şi 60% din suma pe care compania ar trebui să o primească, dacă decizia curţi îi este favorabilă. Însă procentul poate creşte şi mai mult. Luna aceasta, când procesul dintre Miller şi Caterpillar va ajunge în faţa unui juriu, avocaţii companiei britanice vor cere 100 de milioane de dolari daune. „Fără această metodă de finanţare nu am fi reuşit să ajungem atât de departe în acest proces“, a spus Keith Miller.
    Miller susţine că de-a lungul anilor Caterpillar a negat zvonurile în legătură cu faptul că îşi construia propria versiune a Bug-ului, în acelaşi timp asigurându-i pe cei de la Miller că relaţia dintre companii e foarte bună. Disputa dintre Caterpillar şi Miller nu se rezumă doar la bani, în opinia lui Miller: „Vreau să se facă dreptate”.

    Finaţarea litigiilor nu este o invenţie nouă, ci îşi are rădăcinile în antichitate. Membrii cluburilor politice ateniene se sprijineau reciproc în procesele lor contra rivalilor, potrivit lui Max Radin, istoric. Apollodorus, fiul unui bancher, a cumpărat acţiuni într-un proces şi a angajat oratori profesionişti să scrie discursuri pentru proces. De asemenea, în secolul XIII, în Anglia medievală era ceva obişnuit ca cei implicaţi într-o dispută să angajeze „campioni“, luptători care să-i reprezinte.

    Fondurile de hedging, băncile sau companiile de asigurări au finanţat ocazional procese, dar nicio firmă nu se specializase în aşa ceva până în 2007 când a fost înfiinţată Juridica Investments. Naşterea acestei companii, precum şi creşterea industriei se datorează, în parte, şi recesiunii, pentru că avocaţii marilor companii erau dornici să scape de risc, dar şi datorită faptului că cererea a crescut în rândul investitorilor ce căutau o sursă de profit care să nu depindă de oscilaţiile bursei.

    Problema este că nu tot timpul interesul investitorilor şi al celor implicaţi în proces este acelaşi. În funcţie de structura înţelegerii, de multe ori reclamanţii pot câştiga foarte puţini bani, mult mai puţini decât avocaţii şi investitorii.

    În 2007 Altitude Capital a investit 8 milioane de dolari într-o dispută pe drepturi de autor dintre DeepNines şi McAfee. DeepNines a avut câştig de cauză şi a primit 25 de milioane de dolari de la McAfee, dar asta înainte să se facă împărţirea. Suma a fost distribuită în felul următor: 2,1 milioane de dolari s-au dus pe cheltuieli diverse, avocaţii au primit 11 milioane, iar Altitude a luat 10 milioane de dolari. DeepNines a rămas doar cu 800.000 de dolari, 3% din suma totală. Lucrurile nu s-au oprit aici pentru că Altitude a considerat că a primit prea puţini bani, aşa că i-au dat în judecată pe cei de la DeepNines. În cele din urmă s-a renunţat la proces.

    O astfel de întâmplare este neobişnuită, dar când vine vorba de împărţirea banilor, compania mică se poate vedea înfruntând un alt Goliat, cel care înainte îi era prieten.

    Când finanţatorii litigiilor vorbesc despre lărgirea accesului la justiţie al individului mic, defavorizat, cu acces la mai puţine resurse, aceştia se referă la ajutorarea milionarilor în lupta cu miliardarii. În unele privinţe, creşterea acestui business este un simptom a ceea ce a devenit sistemul de justiţie american: un sistem lent, costisitor şi complicat pentru medierea litiigiilor între corporaţii. Judecătorii din sistem ar putea fi văzuţi ca nişte arbitri, dar mai degrabă se îndreaptă spre contabilitate.

    Se apropie ziua când procesele devin asemănătoare Bug-ului, complicate, scumpe şi transformate în comodităţi transferabile? Da, pentru că tot mai mulţi avocaţi sunt plătiţi de oameni al căror interes în dispută este speculativ, nu personal.  

  • Compania care controlează mall-ul AFI Cotroceni a fost trimisă în judecată pentru evaziune fiscală

    Compania Cotroceni Park, care deţine centrul comercial AFI Cotroceni, precum şi trei angajaţi ai acesteia, au fost trimişi în judecată pentru evaziune fiscală, potrivit unui comunicat al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

    Procurorii susţin că firma a declarat o valoare mai mică pentru clădirea în care funcţionează complexul comercial al israelienilor de la AFI, în scopul de a se sustrage de la plata impozitului pe clădire.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Surpriză de proporţii pentru Victor Ponta. Nu se aştepta la asta chiar la o zi de la trimiterea în judecată. DOVADA e evidentă

    Când credea că totul s-a terminat, premierul Victor Ponta mai primeşte o lovitură. Surpriza pe care a avut-o şeful guvernului la o zi după ce procurorii DNA l-au trimis în judecată.

    Surpriză de proporţii pentru Victor Ponta. Nu se aştepta la asta chiar la o zi de la trimiterea în judecată. DOVADA e evidentă

     

  • Pedepse între 5 ani şi 8 luni şi 8 ani şi 4 luni de închisoare pentru tinerii acuzaţi de viol

    Astfel, cea mai mare pedeapsă a primit-o Ovidiu Silviu Burada, cel care a racolat-o pe fata de 18 ani din staţia de autobuz din municipiul Vaslui, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    El a fost condamnat la şapte ani de închisoare pentru viol în formă agravantă şi patru ani pentru lipsire de libertate în mod ilegal, astfel că va executa pedeapsa cea mai grea, de şapte ani, cu un spor de un an şi patru luni, rezultând opt ani şi patru luni de închisoare.

    Paul Andrei Burlacu, Silviu Avădanei şi Petrică Ionuţ Bolboceanu au fost condamnat la şase ani de închisoare pentru viol în formă agravantă şi trei ani pentru lipsire de libertate în mod ilegal, astfel că se aplică pedeapsa cea mai grea, de şase ani, cu un spor de un an, astfel că vor avea de executat şapte ani de închisoare.

    Ionuţ Boicu, Alin Rotaru şi Ioan Surleac, care au încheiat acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, au primit cele mai mici pedepse, adică 5 ani de închisoare pentru viol în formă agravantă şi doi ani pentru lipsire de libertate, rezultând o pedeapsă de cinci ani şi opt luni de închisoare.

    Cei şapte tineri nu au fost prezenţi în sala de judecată, însă instanţa a decis înlocuirea controlului judiciar în cazul lor cu măsura arestării preventive pentru 30 de zile, decizia fiind executorie şi urmând a fi pusă în aplicare de poliţişti.

    Totodată, instanţa a stabilit ca cei şapte tineri să plătească în solidar daune morale de 50.000 de lei tinerei violate.

    La pronunţarea sentinţei nu a fost prezentă nici tânăra violată, care susţine luni examenul de bacalaureat.

    În schimb, câteva zeci de persoane au fost prezente în faţa Judecătoriei în aşteptarea sentinţei.

    Decizia Judecătoriei Vaslui nu este definitivă, putând fi atacată cu apel în termen de 10 zile atât de către procurori, cât şi de cei şapte tineri.

    Procesul celor şapte tineri acuzaţi de violarea unei fete de 18 ani s-a încheiat vineri seară, după mai bine de opt ore de dezbateri, timp în care şedinţa de judecată a fost suspendată de trei ori.

    Procesul s-a desfăşurat cu uşile închise, în sală având acces doar cei şapte tineri acuzaţi de viol, victima acestora şi avocaţii celor două părţi.

    Vineri, înainte de începerea procesului, în faţa sediului instanţei s-au adunat aproximativ 300 de persoane, susţinători ai acuzaţilor, dar şi ai victimei. În momentul în care cei şapte tineri au ajuns la sediul Judecătoriei Vaslui, cele două grupuri au început să se huiduie şi să-şi aducă jigniri, fiind nevoie de intervenţia jandarmilor. Câţiva dintre susţinătorii celor acuzaţi de viol au fost ridicaţi de forţele de ordine şi duşi la sediul Poliţiei Judeţene Vaslui.

    Cei şapte tineri, cu vârste cuprinse între 18 şi 27 de ani, din localitatea vasluiană Văleni, au fost judecaţi sub control judiciar, fiind acuzaţi că au sechestrat şi violat, timp de mai multe ore, în noiembrie 2014, o fată de 18 ani, care ulterior a fost transportată la spital. Potrivit cercetărilor făcute de către anchetatori, adolescenta a fost abuzată sexual în două rânduri, în aceeaşi seară, de către cei şapte tineri.

    Reţinuţi iniţial de către poliţişti, cei şapte tineri au fost arestaţi preventiv de Judecătoria Vaslui la trei zile după viol. La începutul lunii aprilie, aceeaşi instanţă a decis eliberarea, pe rând, din arest a celor şapte vasluieni acuzaţi de viol, fiind plasaţi în arest la domiciliu. În 19 iunie, Judecătoria Vaslui a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar în cazul celor şapte. Prin acea decizie, instanţa i-a obligat pe aceştia să se prezinte la IPJ Vaslui în zilele stabilite prin programul de supraveghere.

    De asemenea, cei şapte tineri au primit interdicţia de a părăsi satul Văleni, de a merge în baruri, la adunări publice şi în locuri de agrement, de a participa la manifestări sportive, culturale sau alte adunări publice şi de a deţine, folosi sau purta arme. Aceştia sunt obligaţi, de asemenea, să nu ia legătura cu tânăra, cu părinţii acesteia şi cu martorii din dosar.

    În 23 iunie, în urma unei sesizări făcute de Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei (AID), CSM a sesizat Inspecţia Judiciară să facă verificări privind eliberarea din arest a celor şapte tineri.

    PIICJ a dispus, în 25 iunie, efectuarea unor verificări cu privire la modalitatea în care procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui au asigurat reprezentarea Ministerului Public în dosarul în care cei şapte tineri sunt judecaţi pentru viol în formă agravantă şi lipsire de libertate în mod ilegal, cauză aflată pe rolul Judecătoriei Vaslui. Verificările au fost iniţiate în urma eliberării din arest a inculpaţilor.

    Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) a trimis Inspecţiei Judiciare, în 27 iulie, raportul privind verificările în cazul fetei din judeţul Vaslui violate de şapte tineri, pentru a fi avut în vedere la cercetarea disciplinară a magistraţilor, dispusă de inspectorii judiciari.

    “Ca urmare a finalizării verificărilor efectuate, la data de 27 iulie 2015 a fost trimis la Inspecţia Judiciară documentul conţinând concluziile acestor verificări, pentru a fi avut în vedere la cercetarea disciplinară a magistraţilor dispusă de către inspectorii din cadrul Inspecţiei”, precizau reprezentanţii PICCJ.

  • Fostul “bancher al Kremlinului” dă în judecată Rusia pentru o sumă echivalentă cu PIB-ul ţării Senegal

    Sergei Pugachev a declarat televiziunii ruseşti , Dozhd, că dă în judecata Rusia pentru 15 miliarde de dolari, acuzând statul că i-a luat ilegal bunurile, scrie Business Insider.

    Pugachev a fost unul dintre jucătorii mari din Moscova în timpul primelor două mandate de preşedinte ale lui Putin. El a înfinţat Mezhpromback (International Industrial Bank) în 1992, iar în patru ani a devenit un om cheie la Kremlin, ajutând diferiţi politicieni să câstige alegeri.

    Cum totul este trecător, relaţiile dintre Pugachev şi politicieni s-au stricat în 2010, iar în anul urmator a fugit la Londra.
    Recent, Pugachev a mărturisit pentru Financial Times că mai este implicat într-o altă batalie legala cu statul rus. Agenţia de stat de asisgurare a depozitelor, DIA, l-a acuzat că mai are de plătit 2 miliarde de dolari pentru Mezhprombank. El se apără singur, nu-şi permite avocaţi din lipsa fondurilor, declarând că mai are doar 45 de mii de euro în conturi.

    Pugachev a continuat dezvăluirile, mărturisind că el făcea parte din trio-ul ce mişca lucrurile la Kremlin, implicându-i astfel  pe fiica lui Boris Yeltsin, Tatyana Dyachenko şi  pe soţul acesteia, Valentin Yumashev. De asemenea, Pugachev a spus că el a fost cel care a orchestrat ascensiunea la putere a lui Putin. Nu Boris Berezovksy căruia îi este creditată această mişcare.

    Detaliile cazului nu sunt foarte clare în acest moment, însa suma ceruta de Sergei Pugachev este uriasă, echivalentul PIB-ului ţari Senegal.

  • Avea 80 de magazine de lenjerie intimă în România şi exporta în 50 de ţări. Acum este în insolvenţă, cu datorii de 4 ori mai mari decât cifra de afaceri. Povestea Jolidon

    Retailerul de lenjerie intimă Jolidon, creat acum circa două decenii de antreprenorul local Gabriel Cârlig a intrat în insolvenţă la cererea creditorului J.I.E., potrivit tribunalului din Cluj. Potrivit deciziei Tribunalului au mai cerut insolvenţa mai mulţi creditoril. „Fixează termen de judecată pentru data de 23 septembrie 2015 (…). Dispune conexarea cererilor creditorilor A.B., DGMC, BCR S.A., AFM, S.C. M.E.S.R.L., S.C. A.S.S.R.L. ş.a. (…) cereri care vor fi analizate ca declaraţii de creanţă potrivit art. 66 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.” Despre compania J.I.E. nu există date.

    CUM A AJUNS JOLIDON DE LA POVESTE DE SUCCES LA INSOLVENŢĂ

  • O nouă condamnare pentru Cornel Penescu: Cinci ani de închisoare în dosarul “Fotbal Club 2005”

    Penescu a fost găsit vinovat de dare de mită, complicitate la abuz în serviciu, complicitate la fals intelectual, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la evaziune fiscală şi a primit o pedeapsă de trei ani, la care s-a adăugat un sport de doi ani, motiv pentru care, în acest dosar, el va avea de executat cinci ani de închisoare. De asemenea, omului de afaceri i s-au interzis mai multe drepturi, între care şi cea de a ocupa funcţiile de administrator, director sau reprezentant legal într-o societate comercială, atât în perioada în care este încarcerat, cât şi încă cinci ani după efectuarea pedepsei.

    În acelaşi dosar a fost condamnat la patru ani de închisoare Gheorghiţă Pieca, administrator al firmei Fotbal Club 2005. El a fost găsit vinovat de complicitate la dare de mită în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi evaziune fiscală.

    Fostul director executiv adjunct al activităţii de inspecţie fiscală din cadrul ANAF Argeş, Grigore Gheorghe, a fost condamnat de acelaşi complet de judecată la patru ani de închisoare cu executare, pentru luare de mită în formă continuată, instigare la abuz în serviciu, instigare la fals intelectual.

    Adrian Ceauşescu, Constantin Darius Bejenariu şi Florina Enescu, inspectori în cadrul Direcţiei de Finanţate Argeş, judecaţi pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, complicitate la evaziune fiscală, fals intelectual, au fost condamnaţi la câte trei ani de închisoare cu suspendare.

    Pe de altă parte, o fostă angajată a lui Penescu, implicată în acelaşi dosar, a scăpat de condamnare. Lucia Weiss, director economic la firma PIC SA, acuzată de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, a fost achitată.

    Instanţa a mai dispus ca Penescu, Pieca, Ceauşescu, Bejenariu şi Enescu să plătească aproape 600.000 de lei, ceea ce reprezintă prejudiciul cauzat bugetului de stat, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii – majorări, penalităţi, dobânzi – calculate, conform Codului de procedură fiscala, de la data când obligaţia a devenit scadentă si până la data executării integrale a plăţii.

    Decizia de miercuri a instanţei nu este definitivă şi poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti.

    Potrivit procurorilor antciroupţie, între 2006 şi 2008, Cornel Penescu, în calitate de acţionar majoritar al firmei PIC SA şi acţionar majoritar al Fotbal 2005 Piteşti, i-a oferit lui Grigore Gheorghe, atât direct cât şi prin intermediul lui Gheorghiţă Pieca, administrator al PIC SA, sume de bani şi bunuri în valoare totală de 9.381 lei.

    Banii şi bunurile au fost date pentru ca Gheorghe Grigore, în calitatea de director executiv adjunct în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş să favorizeze societăţile din grupul PIC controlate de omul de afaceri Penescu.

    Drept urmare, susţin anchetatorii, în octombrie 2008, la cererea lui Gheorghe Grigore, Adrian Ceauşescu Adrian, Constantin Darius Bejenariu şi Florina Enescu, care la acel moment erau inspectori în cadrul Direcţiei de Finanţe Argeş, au întocmit un raport de inspecţie fiscală, cu menţiuni false, care a avut drept consecinţă favorizarea firmelor controlate de Penescu. Ei au prejudiciar astfel bugetul de stat cu 572.280 lei, reprezentând TVA.

    Mai mult, conform DNA, echipa de control care a întocmit raportul de inspecţie a fost desemnată de Gheorghe Grigore, la cererea lui Cornel Penescu.

    Pentru recuperarea prejudiciului din acest dosar, procurorii au pus sechestru asupra unor bunuri ce aparţin lui Ceauşescu, Bejenariu şi Enescu, sechestru care a fost menţinut de instanţa Tribunalului Ilfov.

    În prezent, Cornel Penescu este închis la Penitenciarul Mărgineni, unde ispăşeşte pedeapsa de trei ani de închisoare cu executare după ce a fost condamnat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în septembrie 2013. Pedeapsa a fost dispusă în dosarul în care omul de afaceri a fost găsit vinovat de faptul că i-a dat mită 50.000 de euro fostului primar al Craiovei, Antonie Solomon, pentru a obţine diverse servicii.

    În octombrie 2013, omul de afaceri a fost din nou condamnat definitiv, tot de instanţa supremă, la doi ani şi şase luni de închisoare cu suspendare în dosarul “mită la Garda Financiară”. În acest caz, el a fost găsit vinovat că le-a dat bani unor inspectori pentru a face un control superficial, astfel încât să nu constatarea neregulile existente şi să nu dea sancţiuni celor două firme controlate de Penescu, SC Muntenia Aliment SRL şi SC Onita SRL.

    După condamnările din 2013, Cornel Penescu mai primit o pedeapsă definitivă, de la judecătorii instanţei supreme. Este vorba despre trei ani de închisoare cu suspendare, după ce a fost găsit vinovat că l-a plătit pe fostul arbitru Ionică Serea să ajute echipa FC Argeş într-un meci cu Steaua Bucureşti.

    Cornel Penescu mai aşteaptă o sentinţă definitivă, de la Curtea de Apel Bucureşti, pe rolul căreia se află dosarul în care este acuzat, alături de fostul preşedintele al CJ Argeş, Constantin Nicolescu, de deturnare de fonduri PHARE de 900.000 de euro pentru patru unităţi şcolare. În primă instanţă, Penescu a fost condamnat la nouă luni de închisoare cu suspendare.

  • O nouă condamnare pentru Cornel Penescu: Cinci ani de închisoare în dosarul “Fotbal Club 2005”

    Penescu a fost găsit vinovat de dare de mită, complicitate la abuz în serviciu, complicitate la fals intelectual, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la evaziune fiscală şi a primit o pedeapsă de trei ani, la care s-a adăugat un sport de doi ani, motiv pentru care, în acest dosar, el va avea de executat cinci ani de închisoare. De asemenea, omului de afaceri i s-au interzis mai multe drepturi, între care şi cea de a ocupa funcţiile de administrator, director sau reprezentant legal într-o societate comercială, atât în perioada în care este încarcerat, cât şi încă cinci ani după efectuarea pedepsei.

    În acelaşi dosar a fost condamnat la patru ani de închisoare Gheorghiţă Pieca, administrator al firmei Fotbal Club 2005. El a fost găsit vinovat de complicitate la dare de mită în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi evaziune fiscală.

    Fostul director executiv adjunct al activităţii de inspecţie fiscală din cadrul ANAF Argeş, Grigore Gheorghe, a fost condamnat de acelaşi complet de judecată la patru ani de închisoare cu executare, pentru luare de mită în formă continuată, instigare la abuz în serviciu, instigare la fals intelectual.

    Adrian Ceauşescu, Constantin Darius Bejenariu şi Florina Enescu, inspectori în cadrul Direcţiei de Finanţate Argeş, judecaţi pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, complicitate la evaziune fiscală, fals intelectual, au fost condamnaţi la câte trei ani de închisoare cu suspendare.

    Pe de altă parte, o fostă angajată a lui Penescu, implicată în acelaşi dosar, a scăpat de condamnare. Lucia Weiss, director economic la firma PIC SA, acuzată de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, a fost achitată.

    Instanţa a mai dispus ca Penescu, Pieca, Ceauşescu, Bejenariu şi Enescu să plătească aproape 600.000 de lei, ceea ce reprezintă prejudiciul cauzat bugetului de stat, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii – majorări, penalităţi, dobânzi – calculate, conform Codului de procedură fiscala, de la data când obligaţia a devenit scadentă si până la data executării integrale a plăţii.

    Decizia de miercuri a instanţei nu este definitivă şi poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti.

    Potrivit procurorilor antciroupţie, între 2006 şi 2008, Cornel Penescu, în calitate de acţionar majoritar al firmei PIC SA şi acţionar majoritar al Fotbal 2005 Piteşti, i-a oferit lui Grigore Gheorghe, atât direct cât şi prin intermediul lui Gheorghiţă Pieca, administrator al PIC SA, sume de bani şi bunuri în valoare totală de 9.381 lei.

    Banii şi bunurile au fost date pentru ca Gheorghe Grigore, în calitatea de director executiv adjunct în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş să favorizeze societăţile din grupul PIC controlate de omul de afaceri Penescu.

    Drept urmare, susţin anchetatorii, în octombrie 2008, la cererea lui Gheorghe Grigore, Adrian Ceauşescu Adrian, Constantin Darius Bejenariu şi Florina Enescu, care la acel moment erau inspectori în cadrul Direcţiei de Finanţe Argeş, au întocmit un raport de inspecţie fiscală, cu menţiuni false, care a avut drept consecinţă favorizarea firmelor controlate de Penescu. Ei au prejudiciar astfel bugetul de stat cu 572.280 lei, reprezentând TVA.

    Mai mult, conform DNA, echipa de control care a întocmit raportul de inspecţie a fost desemnată de Gheorghe Grigore, la cererea lui Cornel Penescu.

    Pentru recuperarea prejudiciului din acest dosar, procurorii au pus sechestru asupra unor bunuri ce aparţin lui Ceauşescu, Bejenariu şi Enescu, sechestru care a fost menţinut de instanţa Tribunalului Ilfov.

    În prezent, Cornel Penescu este închis la Penitenciarul Mărgineni, unde ispăşeşte pedeapsa de trei ani de închisoare cu executare după ce a fost condamnat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în septembrie 2013. Pedeapsa a fost dispusă în dosarul în care omul de afaceri a fost găsit vinovat de faptul că i-a dat mită 50.000 de euro fostului primar al Craiovei, Antonie Solomon, pentru a obţine diverse servicii.

    În octombrie 2013, omul de afaceri a fost din nou condamnat definitiv, tot de instanţa supremă, la doi ani şi şase luni de închisoare cu suspendare în dosarul “mită la Garda Financiară”. În acest caz, el a fost găsit vinovat că le-a dat bani unor inspectori pentru a face un control superficial, astfel încât să nu constatarea neregulile existente şi să nu dea sancţiuni celor două firme controlate de Penescu, SC Muntenia Aliment SRL şi SC Onita SRL.

    După condamnările din 2013, Cornel Penescu mai primit o pedeapsă definitivă, de la judecătorii instanţei supreme. Este vorba despre trei ani de închisoare cu suspendare, după ce a fost găsit vinovat că l-a plătit pe fostul arbitru Ionică Serea să ajute echipa FC Argeş într-un meci cu Steaua Bucureşti.

    Cornel Penescu mai aşteaptă o sentinţă definitivă, de la Curtea de Apel Bucureşti, pe rolul căreia se află dosarul în care este acuzat, alături de fostul preşedintele al CJ Argeş, Constantin Nicolescu, de deturnare de fonduri PHARE de 900.000 de euro pentru patru unităţi şcolare. În primă instanţă, Penescu a fost condamnat la nouă luni de închisoare cu suspendare.

  • Deutsche Bank raportează pierderi de 92 de miloane de euro în trimestrul trei

    Datorită costurilor ridicate de judecată (894 milioane euro), banca a înregistrat pierderi nete de peste 90 de milioane de euro pentru semestrul trei al acestui an.

    Ca urmare a rezultatelor financiare, CFO-ul Stefan Krause va fi înlocuit în 2015 de Marcus Schenck de la Goldman Sachs, care în primă instanţă va ocupa poziţia de adjunct al lui Krause.

    Deutsche Bank a cheltuit, din 2012 până în prezent, peste 7 miliarde de euro pe amenzi şi costuri judiciare.

  • Motivul incredibil pentru care a fost concediată: a făcut o clientă să plece din magazin plângând

    Natasha Henson lucrează la atelierul de tatuaje al soţului său, fiind pasionată de acestea. Ea are peste 50 de tatuaje pe corp, dar spune că nimeni nu ar trebui să o judece pentru acest lucru.

    Aflându-se într-un magazin Marks&Spencer, Henson s-a plâns unei casiere că un client i se adresa urât, dar reacţia angajatei a lăsat-o fără cuvinte. Aceasta i-a spus că replicile clientului i se par normale, având în vedere modul în care ea s-a automutilat şi în care şi-a distrus trupul. Casiera a continuat să o jignească, spunându-i că nu este normal să aibă atât de multe tatuaje, scrie Daily Mail.

    Henson a plecat plângând din magazin şi a cerut să discute cu un manager din cadrul companiei. Acesta a asigurat-o că va analiza incidentul şi va lua măsurile de rigoare.

    La scurt timp, casiera a demisionat pentru a nu fi nevoită să se prezinte în faţa comisiei disciplinare, iar reprezentanţii Marks & Spencer au comunicat că astfel de incidente nu vor fi tolerate, politica firmei fiind orientată spre client.