BusinessMagazin

Tag: italian

  • Ce glume spun europenii despre vecinii lor.„Ce fac mamele belgiene când apa din cadă este prea caldă pentru bebeluşi? Îşi pun o pereche de mânuşi”

    Când spui Europa te gândeşti la bătrânul continent, la crize (imigranţilor, din Grecia, Uniunea Europeană), la fotbal, la cultură, dar şi la contraste.

    În acelaşi timp este şi locul unde trăiesc zeci de culturi care dezvoltă afinităţi una pentru cealălaltă, rivalităţi sau se iau peste picior. De exemplu, este cunoscută frăţia noastră cu moldoveni, dar şi rivalitatea cu maghiarii.

    Romain Seignovert s-a gândit să speculeze aceste lucruri şi a publicat o carte cu glumele şi bancurile spuse de anumite ţări europene despre vecinii lor.

    Câteva glume din carte:

    „Care este diferenţa dintre suedezi şi finlandezi? Suedezii au vecini drăguţi” sau modul în care portughezii care râd de aroganţa spaniolilor „Potrivit unui sondaj recent, 11 din 10 spanioli au declarat că se simt superiori celorlalte culturi”.

    Polonezii râd de jucătorii de fotbal ai Germaniei. „Jucătorii de fotbal germani sunt ca mâncarea germană: dacă nu este importată din Polonia atunci nu sunt este bună”

    Italia

    Afiş pe un autobuz: Nu vorbi cu şoferii. Au nevoie de mâini pentru condus.

    Trei motive pentru care Isus a fost italian: numai un fiu italian trăieşte cu mama lui până la 30 de ani. Numai un fiu italian ar putea crede despre mama lui că este încă virgină. Numai o mamă italiancă ar putea crede despre fiul ei că este Dumnezeu.

    Belgia despre Olanda

    „Cum începe fiecare reţetă de gătit olandeză? Împrumută şase ouă, 200g de făină, jumătate de litru de lapte…”

    „Ce fac mamele belgiene când apa din cadă este prea caldă pentru bebeluşi? Îşi pun o pereche de mânuşi”

    Marea Britanie

    Englezul: „Aduc şase sticle de bitter”
    Irlandezul: Aduc şase sticle de Guiness
    Scoţianul: Aduc şase prieteni

    Danemarca despre Suedia

    „Care este cel mai bun lucru care a venit vreodată din Suedia? Un ferrybot gol”

    Germania despre Polonia

    Când este Crăciunul în Polonia? La două zile după cel din Germania

    Austria despre Germania

    Marea diferenţă dintre austrieci şi germani este că germanii ar vrea să-i înţeleagă pe austrieci, dar nu pot, iar austriecii îi înţeleg pe germani, dar ar prefera să nu-i înţeleagă.

    România despre Ungaria

    Mi-am făcut toate testele, iar doctorul îmi spune că nu este nicio îndoială, sunt xenofob. Încă o boală pe care am luat-o de la unguri.

    Belgia despre Franţa

    De ce au ales francezii cocoşul drept simbol naţional? Pentru că este singurul animal care cântă atunci când este în rahat până la genunchi.

  • Tarifele unui ucigaş plătit italian. Cât cere pentru a bate, împuşca sau ucide persoana indicată de client

    Este vorba de Giancarlo Orsini, de 48 de ani, care a “rezolvat” o serie de probleme pentru mafie în anii 2013 şi 2014. Astfel, investigatorii au aflat că a ologi pe cineva Orsini primea 3.500 de euro, iar o crimă costa 25.000 de euro. Orsini a mărturisit cinci atentate armate şi crime, relatează Telegraph, care preia Corriere della Sera.

    Modul de acţiune era relativ simplu: Orsini ajungea la locul faptei călare pe scuter şi purtând cască şi ochelari de soare, anunţa că este călăul şi trăgea. Pe Cinzia Pugliese, o cosmeticiană de 61 de ani, a împuşcat-o picioare, în salonul ei, pentru 3.500 de euro. Pe Frederico Di Meo, un dealer de cocaină de 37 de ani care a intrat în conflict cu o bandă de albanezi, l-a împuşcat, pentru 17.000 de euro, în piept şi în cap, în faţa unui supermarket.

    Pe Sesto Corvini, un cămătar care se ocupa şi de dezvoltări imobiliare, l-a împuşcat în maşină, undeva în suburbiile Romei. A primit pentru asta 25.000 de euro. Poliţa a precizat că l-a prins pe Orsini după ce un scuter furat şi folosit într-un jaf a fost identificat la locuinţa sa; tot acolo au mai fost găsiţi ochelarii de soare stropiţi cu sânge şi arma folosită în atacuri.

  • Din ciclul “e bine de ştiut”: tarifele unui ucigaş plătit italian

    Este vorba de Giancarlo Orsini, de 48 de ani, care a “rezolvat” o serie de probleme pentru mafie în anii 2013 şi 2014. Astfel, investigatorii au aflat că a ologi pe cineva Orsini primea 3.500 de euro, iar o crimă costa 25.000 de euro. Orsini a mărturisit cinci atentate armate şi crime, relatează Telegraph, care preia Corriere della Sera.

    Modul de acţiune era relativ simplu: Orsini ajungea la locul faptei călare pe scuter şi purtând cască şi ochelari de soare, anunţa că este călăul şi trăgea. Pe Cinzia Pugliese, o cosmeticiană de 61 de ani, a împuşcat-o picioare, în salonul ei, pentru 3.500 de euro. Pe Frederico Di Meo, un dealer de cocaină de 37 de ani care a intrat în conflict cu o bandă de albanezi, l-a împuşcat, pentru 17.000 de euro, în piept şi în cap, în faţa unui supermarket.

    Pe Sesto Corvini, un cămătar care se ocupa şi de dezvoltări imobiliare, l-a împuşcat în maşină, undeva în suburbiile Romei. A primit pentru asta 25.000 de euro. Poliţa a precizat că l-a prins pe Orsini după ce un scuter furat şi folosit într-un jaf a fost identificat la locuinţa sa; tot acolo au mai fost găsiţi ochelarii de soare stropiţi cu sânge şi arma folosită în atacuri.

  • De ce oamenii din acest oraş italian trăiesc mai mult de 100 de ani. Ei nu fac sport, fumează şi nu sunt nici foarte slabi

    În sudul Italiei, pe coasta de vest, există un oraş micuţ numit Acciaroli. Cu o populaţie de aproximativ 2.000 de oameni, oraşul este domiciliul la aproximativ 300 de locuitori care au reuşit să trăiască mai mult de 100 de ani.

    În contextul în care, în celelalte părţi ale lumii, procentul de centenari este de 0,2 %, este clar că în Acciaroli se întâmplă ceva aparte. Populaţia de aici este, de asemenea, cunoscută pentru rate scăzute ale bolilor de inima şi Alzheimer.

    Vezi aici de ce oamenii din acest oraş italian trăiesc mai mult de 100 de ani. Ei nu fac sport, fumează şi nu sunt nici foarte slabi

     

  • Charlize Theron va juca în “Furios şi iute 8” alături de Vin Diesel şi Dwayne Johnson

    Charlize Theron se va întâlni cu cineastul F. Gary Gray a doua oară. Actriţa născută în Africa de Sud a mai lucrat cu regizorul în filmul “Italian Job” din 2003.

    Potrivit Variety, Charlize Theron va juca în “Furios şi iute” alături de Vin Diesel, Dwayne Johnson, Jason Statham şi Michelle Rodriguez. Povestea acestui nou episod din franciza “Furios şi iute” nu a fost încă devoalată de producători, iar rolul actriţei a fost descris în manieră foarte vagă. Conform Variety, actriţa va juca un personaj negativ.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A crescut pe străzi şi a vândut ziare ca să aibă ce mânca. Acum are o avere de 3 miliarde de dolari

    De la sărăcie cruntă la o avere de 3 miliarde de dolari. Aceasta este povestea lui John Paul DeJoria, fiu al unui imigrant italian si al unei grecoaice, care până la vârsta de 70 de ani a construit două imperii: John Paul Mitchell Systems, un producator de produse de lux pentru ingrijirea parului, si Patrón Spirits, cel mai puternic brand de tequila din lume.

    Copilaria si-a petrecut-o in strada, la periferia Los Angelesului, iar la 9 ani vindea ziare in intersectii pentru a-si sustine familia. Mama sa nu a mai putut să îl întreţină, aşa că s-a decis să îl trimită, alături de fratele său la un orfelinat.

    În 1980 a pus bazele companiei care comercializează produse de îngrijire alături de hair-stylistul Paul Mitchell. Cei doi au hotărât să vândă produsele direct stiliştilor, nu consumatorilor obişnuiţi. Paul Mitchell crea produsele iar DeJoria le vindea din uşă în uşă. Firma a fost fondată cu 700 de dolari luaţi cu împrumut, iar biroul companiei era de fapt maşina sa, în care locuia. Pentru convorbiri, cei doi foloseau un telefon public.

    John Paul Mitchell Systems a venit cu un şampon care necesita o singură spălare, pentru a economisi timp şi bani, plus un balsam încorporat. De asemenea, acesta avea şi o protecţie împotriva căldurii uscătorului şi neutraliza chimicalele de pe mâinile stilistului. După ce Paul Mitchell a murit, locul său ca a fost luat de fiul acestuia, Angus. Compania a ajuns astăzi la venituri anuale de peste un miliard de dolari.

    Următorul business al lui DeJoria a fost Patron, fondată în 1989. El a dorit să facă cea mai bună tequila de pe piaţă, respectiv un produs care să dea stări de rău ziua următoare. Aşa a ajuns să realizeze un produs premium, iar firma sa vinde acum anual două milioane de baxuri de băutură. A mai pus bazele unui lanţ de cluburi de noapte, pe care l-a vândut în 2006 pentru 350 de milioane de dolari. În timp, el a ajuns să deţină şi o companie care produce şampoane pentru animale de companie.

    Averea lui John Paul DeJoria este estimată la 2,8 miliarde de euro.

  • Ea a fost primul programator din lume. Citeşte povestea fiicei celebrului poet Lord Byron

    Augusta Byron, cunoscută acum sub numele mijlociu de Ada, fiica celebrului poet Lordul Byron, avea să devină cunoscută ca fiind primul programator. Ada s-a căsătorit cu William King, care a ajuns conte de Lovelace şi cu care a avut trei copii. Dar ea nu era mulţumită de viaţa casnică şi voia să-şi urmeze pasiunea pentru matematică.

    L-a întâlnit pe inventatorul Charles Babbage, care petrecuse ultimele două decenii născocind aparate de calcul. Iar pe la mijlocul anilor 1830 a început să lucreze la un proiect care-i va ocupa tot restul vieţii: crearea unui computer cu adevărat programabil, capabil să execute secvenţe complexe de calcule: Motorul Analitic.

    Designul lui Babbage anticipa componentele majore ale computerelor moderne: noţiunea unei unităţi centrale de procesare (fabrică, o numise Babbage), a unei memorii cu acces aleatoriu (RAM) şi software-ului care va controla maşina.
    Colaborarea dintre cei doi va duce la unul dintre documentele fondatoare din istoria computerelor.  Un italian scrisese un eseu despre invenţia lui Babbage, Ada, la sugestia unu prieten, a tradus eseul în engleză şi la care a adăugat o serie de note extinse de subsol pe care le-a ataşat lucrării italianului. Aceste note se vor dovedi chiar mai valoroase şi influente decât textul original adnotat. Ele conţineau o serie de seturi de instrucţiuni elementare care puteau fi folosite pentru a realiza calculele Motorului Analitic. Acestea sunt considerate acum primele exemple de software funcţional publicate vreodată, deşi maşinăria care putea rula acest cod nu va fi construită decât abia peste un secol.

    „Multe persoane îşi imaginează că, deoarece motorul oferă rezultatele în limbaj numeric, natura proceselor sale trebuie neapărat să fie aritmetică ori numerică, în loc de algebrică şi analitică. Aceasta este o eroare. Motorul poate aranja cantităţile numerice ca şi cum ar fi litere ori orice alte simboluri generale“, a scris ea.  Mai mult de atât, Ada s-a gândit şi la artă. „Presupunând, de exemplu, că relaţiile fundamentale ale sunetelor în ştiinţa armoniei şi compoziţiei muzicale sunt susceptibile a fi exprimate şi adaptate astfel, motorul ar putea compune piese elaborate şi ştiinţifice de muzică, la orice grad de complexitate ori nivel.“

    Un salt de imaginaţie aproape de neînţeles în mijlocul secolului al XIX-lea.

    Ideea lui Babbage şi notiţele Adei Lovelace erau atât de mult înaintea vremurilor lor, încât nimeni nu a înţeles exact ce făcea maşinăria lui Babbage şi pentru un timp ideile celor doi au fost pierdute în istorie. Majoritatea conceptelor lui Babbage au fost redescoperite 100 de ani mai târziu, în anii 1940, când au fost construite primele computere funcţionale pe bază de electricitate şi tuburi vidate în loc de aburi. Noţiunea unui computer ca unealtă capabilă să producă cultură, pe lângă calcule, nu a devenit populară până în anii 1970.

  • De ce oamenii din acest oraş italian trăiesc mai mult de 100 de ani. Ei nu fac sport, fumează şi nu sunt nici foarte slabi

    În sudul Italiei, pe coasta de vest, există un oraş micuţ numit Acciaroli. Cu o populaţie de aproximativ 2.000 de oameni, oraşul este domiciliul la aproximativ 300 de locuitori care au reuşit să trăiască mai mult de 100 de ani, scrie Descoperă

    În contextul în care, în celelalte părţi ale lumii, procentul de centenari este de 0,2 %, este clar că în Acciaroli se întâmplă ceva aparte. Pentru prima dată, cercetătorilor li s-a permis accesul în oraş pentru a investiga acest fenomen – existenţa unui procent de circa 15% de cetăţeni care au peste 100 de ani.

    “Suntem primul grup de cercetători cărora li s-a dat permisiunea de a studia populaţia din Acciaroli, Italia”, a declarat un membru al echipei, cardiologul Alan Maisel, de la Universitatea din California.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Cea mai misterioasă insulă din Mediterană: doar 1.000 de oameni au voie să o viziteze anual – GALERIE FOTO

     
    Insula Montecristo a devenit celebră după ce Alexandre Dumas a descris-o în romanul Contele de Monte Cristo. Pe această insulă, spune legenda, se află îngropate comori ale unor piraţi celebri.
     
    Doar 1.000 de turişti au voie să păşească, anual, pe insula Montecristo, iar viza se primeşte după o aşteptare de minim trei ani. 
     
    Zvonuri despre bogăţiile de aici au început să circule în secolul XIII, atunci când Mănăstirea St. Mamilian, amplasată pe insulă, a devenit una dintre cele mai înstărite din Europa. Alţii spun că piratul turc Barbă-Roşie ar fi ascuns aici mare parte din aurul furat în timpul expediţiilor sale din secolul al XVI-lea.
     
    În 1860, Regatul Italian a anexat Montecristo, cedând-o în 1889 marchizului Ginori, care a transformat-o într-o rezervaţie naturală. În 1971, insula a revenit statului italian, care în 2008 a deschis-o publicului.
     
    Fotografii: DailyMail

  • Omul care a “inventat” o nouă slujbă: i-a venit ideea când stătea la coadă pentru a-şi plăti o factură

    Giovanni Cafaro a “inventat” o nouă slujbă, statul la coadă pentru alţii. I-a venit ideea când într-o zi când stătea la coadă pentru a-şi plăti o factură, informează The Economist.

    “M-am gândit că aş putea să fac asta şi pentru alţii”, a spus el. Cafaro tocmai îşi pierduse slujba aşa că a început noul job cu mult entuziasm. A împărţit pliante şi în curând a găsit mai mulţi clienţi gata să-l plătească pentru a sta la coadă pentru ei. Astfel a a apărut o nouă slujbă intitulată “codista”. Mulţi dintre clienţii italianului sunt companii care preferă ca acesta să stea la cozi, iar angajaţii lor să-şi petreacă timpul mai productiv.

    Giovanni Cafaro are un contract standardizat, un salariu minim (10 euro pe oră înainte de deduceri), asigurare dată de stat (în caz în care cad pe scări, explică el). De asemenea, Cafaro predă un curs de cinci ore pe Skype în care explică de ce documente este nevoie pentru un anumit lucru, semnături, taxe etc.

    Potrivit Codacons, italienii petrec în medie 400 de ore pe an stând la o coadă, ceea ce înseamnă că sunt risipiţi 40 miliarde de euro, potrivit estimărilor.

    Este ironic, dar iniţiativa lui Cafaro a dus la încă un nivel de birocraţie. Cei care vor să-l angajeze trebuie să plătească contribuţiile sociale şi să se ocupe de hârţogăraie, chiar dacă ei îl angajează doar pentru o oră. 

    Ilustraţie: David Parkins