Tag: intelegere

  • Reuters: Fostul CEO al Uber vinde o treime din acţiunile deţinute

    În prezent, Kalanick deţine 10% din acţiunile Uber; în urma tranzacţiei, el va obţine 1,4 miliarde dolari.

    Vânzarea face parte dintr-o tranzacţie încheiată de un consorţiu condus de SoftBank Group, care va prelua 17,5% din acţiunile Uber, majoritatea provenind de la investitori mai mici sau angajaţi vechi ai companiei.

    Înţelegerea cu SoftBank scade valoarea Uber la 48 de miliarde de dolari, cu 30% mai mică decât ultima estimare, de 68 de miliarde de dolari.

    Sursa: Reuters

  • Iohannis în picioare, Dragnea şi Tăriceanu pe scaun. “- Ce ai înţeles tu de aici? -Că regele nu mai e şi am rămas doar cu comuniştii”

     

    Pe Facebook, Dan Maşca a adăugat “- Ce ai înţeles tu de aici?
    -Că regele nu mai e şi am rămas doar cu comuniştii” – a răspunE trecut de miezul nopţii, aşa că vreau să vă atrag atenţia asupra unui minut din înregistrarea de mai jos din 16.12.2017, ora 10.
    La momentul 0:09:17 al înregistrării, Preşedintele Ţării, Klaus Iohannis şi cu soţia sa Carmen apar pe ecran, venind spre Sala Tronului de la Palatul Regal.

    La momentul 0:09:29, când intră în sală, toţi cei prezenţi se ridică în picioare.
    La momentul 0:09:35, primul care se aşază pe scaun este preşedintele Senatului, CPT. După 3 secunde face acelaşi lucru şi consoarta sa.

    La momentul 0:09:45, a treia persoană care se aşază pe scaun este preşedintele Camerei Deputaţilor, LD.
    La momentul 0:10:00, după oarece discuţii cu vecinii săi, deja bine înfipţi cu fundul în scaune, se aşază şi premierul MT.

    În tot acest timp, restul audienţei aflate la eveniment, de la capete încoronate ale monarhiilor la membri ai Caselor Regale din Europa şi din lume, de la ambasadori şi personalităţi de cultură la veterani de război aşteaptă TOŢI, fără nicio excepţie, respectuos, în picioare.

    (…) >> Laurentiu Theodoru

    Fotografii de la Raluca Serghe”s 

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 18 decembrie 2017

    COVER STORY: “Premiile BM pentru inovaţiile anului”

    Ce este inovaţia şi de ce suntem inovatori modeşti? Care sunt motoarele care catalizează inovaţia? Care este reţeta inovaţiei? Sunt doar câteva dintre temele dezbătute la ediţia din acest an a conferinţei Cele mai inovatoare companii din România.

     

    SPECIAL: Cum a fost anul 2017 pentru voi?


    RETROSPECTIVĂ: Cele mai importante momente şi evenimente ale anului în economie, politică şi societate


    RETROSPECTIVĂ EXTERNĂ: 2017 în lumea largă


    RETROSPECTIVĂ GADGET: Cele mai bune gadgeturi lansate în 2017

     


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 11 decembrie 2017

    COVER STORY: “Important e ce laşi în urmă”

    Ionuţ Simion a preluat în 2015 mandatul de country managing partner al PwC România şi a reuşit să crească businessul, în doi ani şi jumătate de mandat, cu 27%.
     

    POLITICĂ: Incursiune în procedura bugetară a Uniunii Europene


    MANAGEMENT: Pariul pe pariuri


    HOBBY DE CEO: “Viaţa mea e un hobby”


    SPECIAL: Poveştile simbol ale milionarilor în Bitcoin


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 4 decembrie 2017

    COVER STORY:  Se află la vârful unora dintre cele mai mari companii din economie de mai bine de un deceniu. Au trecut atât prin perioadele de creştere economică, cât şi prin anii de criză, au făcut restructurări sau, din contră, au demonstrat că pot crea sute de noi locuri de muncă. În contextul în care, în medie, mandatul unui CEO în România are o durată de 3 ani, există o serie de manageri de top care au rezistat în funcţie mult mai mult. Care sunt factorii care determină longevitatea unui CEO?


    TRANZACŢIE: Vânzarea Bancpost către Banca Transilvania


    ANALIZĂ: Piaţa cărţilor învie de două ori pe an


    LIFESTYLE: Un butic pentru luxul din locuinţe


    SPECIAL: Cum socialismul şi comunismul incubează în inima capitalismului


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Tudose, despre proteste: Ce am înţeles eu din ce am văzut în stradă este că trebuie să continuăm

    ”Legile justiţiei sunt în Parlament, deci nu răspund eu, ca Guvern. În ceea ce priveşte modificările din Codul Fiscal îşi urmează cursul, sunt în Parlament”, a declarat premierul Mihai Tudose, întrebat despre protestele de duminică seara.

    Întrebat de un jurnalist dacă va asculta der ”vocea străzii”, premierul a spus: ”Eu nu am văzut vreo palmă de aia cu fiscalitatea”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 27 noiembrie 2017

    COVER STORY:  2017 a fost un an bun pentru industria vinului, mărcile se întăresc de la an la an, dar există şi o întreagă paletă de minusuri – de la lipsa studiilor amănunţite şi până la nevoia acută a unei strategii de promovare a vinurilor rom~neşti. cum se diferenţiază un vin de horeca faţă de unul de retail? la ce se uită un client când vine vorba de o achiziţie: la preţ, brand, etichetă, soi? cât de mult contează eticheta ”made in romania“? câte crame îşi deschid porţile pentru turişti? cu ce tipuri de mâncăruri se asociază diferite feluri de vin? 

     

    CATALOG: Clasamentul valorilor, la a 12-a ediţie

     


    RETAIL: Sprint pe piaţa arcticolelor sportive

     


    COMERŢ: Cumpărăturile online, din ce în ce mai populare

     


    ANTREPRENORIAT: Puterea simbolurilor


    SPECIAL: Jaf şi crimă în Paradis

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Povestea bărbatului cu origini româneşti care a şocat lumea dezvăluind secretele băncilor elveţiene

    A decis să dezvăluie ceea ce ştia autorităţilor, sperând că asta îi va aduce imunitate şi va ajuta la dispariţia aşa-numitului „secret bancar elveţian”; nu a fost însă aşa, pentru că Birkenfeld a ajuns să fie singurul trimis la puşcărie la capătul unui proces care viza fraude de miliarde de dolari. Şi pentru că povestea sa pare ruptă din filme, Bradley Birkenfeld – care lansează zilele acestea cartea „Bancherul diavolului – Cum am distrus secretul bancar elveţian” – vrea ca următorul lui proiect să aducă istoria sa pe marile ecrane.

    „Bunicul meu s-a născut în România, motiv pentru care am călătorit aici des în ultimii 20 de ani”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Este şi motivul pentru care vreau să fac ceva pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor şi pentru a le da speranţă pentru viitor. E nevoie să existe legi pentru denunţători, iar cetăţenii şi politicienii deopotrivă trebuie să susţină această schimbare.” Bancherul american, ajuns în lumina reflectoarelor după ce a denunţat practici ilegale din interiorul băncii elveţiene UBS, este prezent în România pentru lansarea cărţii sale, „Bancherul diavolului: Cum am distrus secretul bancar elveţian”.

    Crede că denunţarea lui a fost esenţială în terminarea secretomaniei generate de băncile elveţiene, spunând că fără declaraţiile sale acest sistem greşit ar exista şi astăzi. „Ca un rezultat direct al acţiunilor mele, numeroşi denunţători din lumea întreagă m-au contactat şi am lucrat alături de ei, ajutându-i să aleagă direcţia corectă în ceea ce priveşte sfaturi juridice, declaraţii în presă şi o planificare generală a întregului proces.”

    Cum a fost pus la pământ secretul bancar elveţian

    Birkenfeld are o diplomă de licenţă în ştiinţe economice de la Norwich University şi un master internaţional în administrarea afacerilor la American Graduate School of Business din Elveţia. El şi-a început cariera de bancher la State Street Global Advisors în Boston, Massachusetts, făcând mai întâi practică şi angajându-se ulterior cu normă întreagă în anul 1988. State Street Global Advisors era o instituţie bancară specializată în servicii pentru fonduri de investiţii, fonduri de pensii, companii de asigurări şi organizaţii neguvernamentale. „Am fost martor la activităţi ilegale desfăşurate de directori ai instituţiei, iar asta mi s-a părut în totală contradicţie cu etica mea profesională, ca să nu mai vorbesc de responsabilitatea faţă de clienţi şi colegi”, spune Birkenfeld.

    A părăsit instituţia şi a fost repede angajat de către Credit Suisse şi apoi de către Barclay’s, unele dintre cele mai puternice instituţii financiare ale lumii. Povestea sa a luat însă o turnură neaşteptată în anul 2001, atunci când a preluat o poziţie de bancher privat la UBS, cea mai mare bancă elveţiană care operează la nivel internaţional. În Elveţia, instituţia activează pe segmentele retail, corporate, instituţional, managementul averilor, gestionarea activelor şi investiţii. UBS Elveţia deţine o poziţie de lider în toate cele cinci segmente de business, are o reţea cu circa 300 de sucursale şi 4.700 de angajaţi, iar la serviciile sale apelează una din trei persoane din Elveţia cu o situaţie financiară de nivel înalt şi aproximativ jumătate dintre toate companiile elveţiene.

    În calitate de director al UBS, având clienţi cheie cu sume nete de peste 25 milioane de dolari, o parte din munca lui Birkenfeld presupunea deplasarea în Statele Unite pentru a găsi noi oportunităţi de afaceri. Acest lucru nu era ceva neapărat corect din punct de vedere etic, pentru că în mod normal clienţii sunt cei care trebuie să caute serviciile băncii, şi nu invers. Birkenfeld povesteşte că UBS a făcut acelaşi lucru în Germania, Asia, Scandinavia, Orientul Mijlociu, America de Sud şi Canada. Pentru a-şi înlesni procesul de prospectare a pieţei în diverse ţări, banca a sponsorizat evenimente din întreaga lume: festivaluri de muzică, spectacole de artă sau expoziţii de maşini clasice. „Am respectat întotdeauna legile elveţiene şi în special secretul bancar elveţian, dar atunci când lucrezi suficient de mult timp la aceste instituţii uriaşe, începi să înţelegi că principalul obiectiv este realizarea unui profit cât mai mare”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Au fost foarte multe exemple de comportament nepotrivit sau acte ilegale comise de directorii cu vechime.”

    Misiunea bancherilor era cât se poate de clară: ei trebuia să folosească evenimentele în cauză pentru a aduce noi clienţi, lucru considerat de Birkenfeld ca o „stârnire” a evaziunii fiscale. El spune că existau şi alte semne că ceva nu era chiar în regulă, aşa cum ar fi documente care îi învăţau cum să folosească laptopuri criptate. El nu a dat însă prea multă importanţă acestor lucruri până în aprilie 2005, după aproape patru ani de când lucra la UBS. 

    Semnalul de alarmă a fost dat de un coleg care i-a adus un document UBS de trei pagini ce contrazicea tot ceea ce făcuse până atunci, notând în mod explicit că nu ar trebui să caute şi să facă oferte unor potenţiali clienţi din alte ţări. Practic, documentul îl transforma pe Birkenfeld şi alţi colegi ai săi în ţapi ispăşitori pentru practicile de la UBS.

    Cu alte cuvinte, dacă autorităţile i-ar fi prins ofertând un client străin sau făcând ceva ilegal în acest sens, UBS se putea scuza pur şi simplu spunând că regulamentul interzice o astfel de abordare.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 20 noiembrie 2017

    COVER STORY: Povestea lui Bradley Birkenfeld pare ruptă din filme: a lucrat timp de mai mulţi ani ca bancher, învăţând şi înţelegând practicile instituţiilor financiare, iar la un moment dat a înţeles că multe dintre lucrurile pe care le văzuse nu erau ceea ce păreau a fi.


    AVIAŢIE: Cu aripi noi


    TEHNOLOGIE: Schimbare de filosofie în securitatea cibernetică


    TURISM: 5 ani pentru 50 de milioane


    SPECIAL: Cele mai întunecate secrete ale industriei auto germane


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Opinie Laura Chiculiţă, chief marketing officer eJobs România: Răţuşca cea urâtă a HR-ului. Şi lebăda de după colţ

    Doar 9% dintre companiile româneşti participante la cel mai recent studiu derulat de eJobs investesc în programe prin care să-şi dezvolte şi să-şi consolideze un brand atractiv de angajator, astfel încât să-şi eficientizeze procesele de recrutare şi retenţie a angajaţilor. Asta deşi reputaţia companiei şi brandul de angajator sunt printre principalele criterii care determină preferinţa candidaţilor pentru o anumită companie. Şi, mai mult decât atât, în prezent traversăm una dintre cele mai disproporţionate perioade în ceea ce priveşte oferta de locuri de muncă şi numărul de candidaţi disponibili. Iar disproporţia este în defavoarea angajatorilor, evident.

    Dacă, având în vedere cele de mai sus, dezvoltarea şi consolidarea brandului de angajator ar trebui să fie principalul obiectiv de pe agenda departamentului de resurse umane, dar şi una dintre cele mai importante preocupări ale departamentului de marketing, iată că el încă se pierde printre acele puncte care ar fi bine să fie bifate, dar nu sunt încă prioritare. Nimic mai greşit, nimic mai dăunător pentru organizaţie! Cine crede că brandul de angajator este un lux sau un capriciu pe care şi-l permit doar companiile care nu mai duc grija zilnică a supravieţuirii în piaţă, se înşală. Ba mai mult! Dacă acceptăm şi promovăm ideea că oamenii sunt cea mai importantă resursă a unei companii şi motorul care o activează, trebuie să acceptăm şi faptul că lipsa oamenilor sau a celor mai buni dintre ei poate reprezenta o frână în dezvoltarea companiei.

    Iar dacă vă gândiţi că este suficient să veniţi cu o ofertă financiară generoasă, vă înşelaţi din nou. Ne aflăm într-o piaţă şi într-un moment în care diferenţele salariale pentru poziţii similare din companii diferite au devenit aproape inexistente. În plus, candidaţii încep să contextualizeze orice ofertă, analizând tot mai mulţi factori precum oportunităţile de dezvoltare profesională şi personală, reputaţia companiei, cultura şi valorile sale. Sondajele eJobs relevă faptul că jumătate dintre angajaţii români nu ar schimba doar pentru bani un job care le place şi îi face fericiţi. De aceea există în piaţă exemple de companii care nu reuşesc să atragă candidaţi valoroşi nici măcar atunci când vin cu oferte financiare cu 40% mai mari decât media pieţei. Iar asta se întâmplă mai cu seamă de când pe piaţa muncii au început să intre tinerii din generaţia Millennials, cei mai exigenţi şi versatili candidaţi pe care i-au întâlnit, până acum, angajatorii.

    Această contradicţie este uriaşă, între ceea ce cere piaţa de la o companie şi ceea ce oferă (din perspectiva practicilor de HR). Companiile au nevoie să îşi creeze şi să îşi promoveze eficient imaginea de angajator, cu scopul de a atrage candidaţi valoroşi şi relevanţi, de a eficientiza procesul de recrutare şi de a construi şi reţine o echipă puternică. Întreg demersul este unul amplu şi include paşi precum auditul şi cercetarea de brand, strategia şi dezvoltarea brandului de angajator, comunicarea internă şi externă în zona de resurse umane, employee engagement sau dezvoltarea de sisteme de compensaţii şi beneficii pentru angajaţi.

    Se spune că o imagine face cât 1.000 de cuvinte. Nu este o sintagmă care se aplică doar în lumea fotografiei, ci se extinde asupra oricărui tip de imagine proiectată către un public – fie că este vorba de imaginea fiecăruia dintre noi sau de imaginea unei companii. Niciodată această zicală nu a fost mai actuală şi niciodată răţuşca cea urâtă nu a ascuns în spatele ei o lebădă mai impunătoare.