Tag: independenta

  • Un politician din Finlanda solicită retragerea ţării din Uniunea Europeană

    Laura Huhtasaari, numită şi “Marine Le Pen a Finlandei”, consideră că are şanse de a câştiga alegerile prezidenţiale din luna ianuarie, datorită ieşirii partidului Adevăraţii Finlandezi din coaliţia guvernamentală.

    “Creşterea numărului partidelor europene care critică UE şi imigraţia se datorează unei politice rele şi nedrepte. Finlanda are în zona euro doar rol de pierdere şi de contribuabil. Nu ne dorim ca Finlanda să devină o provincie a Uniunii Europene”, a declarat Huhtasaari.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Serviciile britanice de informaţii au dejucat un complot pentru asasinarea Theresei May

    Poliţia Metropolitană din Londra a anunţat, marţi, că doi bărbaţi reţinuţi în data de 28 noiembrie au fost puşi sub acuzare pentru infracţiuni de terorism şi vor apărea, miercuri, în faţa unei instanţe din Westminster.

    Suspecţii au fost identificaţi drept Naa’imur Zakariyah Rahman (20 de ani), care locuia în nordul Londrei, şi Mohammed Aqib Imran (21 de ani), din sud-estul oraşului Birmingham.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce trebuie să ştiţi atunci când călătoriţi cu avionul: codul de patru litere de care se feresc toţi călătorii

    Este vorba despre SSSS.

    Dacă o persoană zboară în sau din Statele Unite şi este destul de ghinionistă încât să aibă codul SSSS imprimat pe biletul de îmbarcare, există şansele unei examinări suplimentare.

    SSSS înseamnă ”Secondary Security Screening Selection”/ ”Selecţia Secundară pentru Scanare de Securitate” şi obligă pasagerul la o căutare aprofundată a pungilor, la scanarea în plus a corpului şi, uneori, la un mic interogatoriu cu privire la planurile de călătorie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce trebuie să ştiţi atunci când călătoriţi cu avionul: codul de patru litere de care se feresc toţi călătorii

    Este vorba despre SSSS.

    Dacă o persoană zboară în sau din Statele Unite şi este destul de ghinionistă încât să aibă codul SSSS imprimat pe biletul de îmbarcare, există şansele unei examinări suplimentare.

    SSSS înseamnă ”Secondary Security Screening Selection”/ ”Selecţia Secundară pentru Scanare de Securitate” şi obligă pasagerul la o căutare aprofundată a pungilor, la scanarea în plus a corpului şi, uneori, la un mic interogatoriu cu privire la planurile de călătorie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ea este noul premier al Islandei. Are 41 de ani şi este licenţiată în limbi străine

    Jakobsdottir are 41 de ani, este mamă a trei copii şi este cea de-a doua femeie care ajunge să conducă guvernul islandez.

    Noua coaliţie de guvernare, care a desemnat-o premier, include partide din întreg spectrul politic – Mişcarea Verde, Partidul Independenţei şi Partidul Progresist.

    Jakobsdottir a intrat în politică de tânără, devenind purtător de cuvânt al partidului încă din 2003. Între 2009 şi 2013 a deţinut, ca ministru, portofoliul Educaţiei, Ştiinţei şi Culturii.

    Katrin Jakobsdottir a absolvit cursurile Universităţii din Islanda în 1999, cu o specializare în limbi străine. A primit şi o diplomă de master din partea aceleiaşi instituţii, cinci ani mai târziu, pentru o lucrare de dizertaţie ce analiza cărţile autorului Arnaldur Indriason.

    Prima femeie din Islanda care a ajuns premier a fost Johanna Siguroardottir, care a ocupat postul între 2009 şi 2012.

  • Ea este noul premier al Islandei. Are 41 de ani şi este licenţiată în limbi străine

    Jakobsdottir are 41 de ani, este mamă a trei copii şi este cea de-a doua femeie care ajunge să conducă guvernul islandez.

    Noua coaliţie de guvernare, care a desemnat-o premier, include partide din întreg spectrul politic – Mişcarea Verde, Partidul Independenţei şi Partidul Progresist.

    Jakobsdottir a intrat în politică de tânără, devenind purtător de cuvânt al partidului încă din 2003. Între 2009 şi 2013 a deţinut, ca ministru, portofoliul Educaţiei, Ştiinţei şi Culturii.

    Katrin Jakobsdottir a absolvit cursurile Universităţii din Islanda în 1999, cu o specializare în limbi străine. A primit şi o diplomă de master din partea aceleiaşi instituţii, cinci ani mai târziu, pentru o lucrare de dizertaţie ce analiza cărţile autorului Arnaldur Indriason.

    Prima femeie din Islanda care a ajuns premier a fost Johanna Siguroardottir, care a ocupat postul între 2009 şi 2012.

  • Raspunsul unei cititoare la opinie publicată în Business Magazin: Despre responsabilitate şi copii

    Am citit zilele trecute un articol de-a dreptul elucubrant legat de posibila scădere a natalităţii în România, pusă pe seama independenţei femeilor şi a apariţiei zborurilor low-cost. Tot articolul aici, pentru cei interesaţi.

    O pledoarie a unui bărbat, desigur, şi nu oricine, ci directorul editorial al Ziarului Financiar, alarmat sau întristat, greu de spus, de dorinţa româncelor de a deveni tot mai independente, ceea ce ar duce la axarea lor pe dezvoltarea personală, urcarea pe scara socială, creşterea salarială, investiţii în imagine şi hobby-uri, şi implicit călătorii… low-cost!

    Aşa cum am afirmat şi pe pagina de FB a prietenului unde am citit articolul, dincolo de faptul că acesta este de un sincretism nejustificat şi că autorul porneşte de la un titlu care într-adevăr atrage, dar că în conţinut face referire la multe alte lucruri, care n-au nici în clin, nici în mânecă cu teza susţinută iniţial, singura frază pe care aş extrage-o şi asupra căreia aş sfătui autorul articolului să se aplece mai îndeaproape este următoarea: „Conform ultimelor date europene, în România fetele pleacă de acasă la 25 de ani, o vârstă în scădere, iar băieţii la aproape 30 de ani, o vârstă în creştere.” Asta deja spune tot.

    Cred sincer că domnul Cristian Hostiuc ar fi putut să-şi rezume articolul la afirmaţia asta sau cel puţin să o aibă ca punct de plecare şi abia apoi să tragă concluziile corecte asupra scăderii natalităţii, nu să caute scuze bărbaţilor, nu să încline balanţa culpabilităţii în favoarea femeilor şi nici vorbă să găsească nişte cauze penibile în afara actanţilor principali, indiferent că e vorba de compania Ryanair sau orice altă deschidere şi oportunitate de a călători.

    L-aş întreba pe domnul Hostiuc la ce vârstă a plecat dumnealui de acasă? Nu i-am studiat biografia, aşa că nu ştiu în ce situaţie se găseşte, dar l-aş întreba câţi ani a fost independent înainte să-şi întemeieze o familie, pe care nu pot decât să presupun că o are deja, în caz fericit… Sau nu?

    Iar dacă şi-a întemeiat deja o familie, l-aş întreba câţi copii are şi după câţi ani de relaţie sau căsnicie i-a avut? În ce măsură a fost decizia lui şi în ce măsură a partenerei când şi câţi să aibă?

    Pentru că, domnule Hostiuc, daţi-mi voie să vă împărtăşesc ceea ce văd în jurul meu: femei care îşi doresc copii, chiar dacă nu sunt căsătorite, dar care nu-i fac, doar fiindcă partenerii lor nu sunt de acord. Bărbaţi care tărăgănează lucrurile când vine vorba să-şi asume răspunderea completă de a-şi cere partenerele de soţie, doar fiindcă sunt convinşi că ele, odată ce schimbă starea civilă, le vor face imediat şi copii. Prin urmare, ei sunt cei care preferă să se mai bucure de libertate şi independenţă, nu ele.

    Cupluri care deşi sunt căsătorite sau în relaţii stabile de ani de zile nu fac copii, şi nu mă refer aici la situaţiile nefericite când nu pot avea copii, din varii motive, ci la cazurile în care nu îşi doresc copii. Deci e o chestiune de decizie de a nu-i avea, care de cele mai multe ori îi aparţine, din păcate, tot bărbatului. Mai văd femei care totuşi fac copii, cu parteneri pasageri, şi-i cresc singure, deşi ei nu-i recunosc. Şi nu în ultimul rând, cel mai trist, văd femei care avortează, fiindcă nu sunt pregătite emoţional sau financiar să-şi asume singure creşterea unui copil sau, şi mai grav, fiindcă bărbaţii le sfătuiesc să facă asta..

    Şi ajungem la alt subiect sensibil. Aş merge puţin mai departe şi mi-aş permite să-l întreb pe domnul Hostiuc sau pe orice alt bărbat de câte ori din toate dăţile când a făcut sex/dragoste, spuneţi-i cum vreţi, a fost decizia lui sau a partenerei/partenerelor de a se proteja? Şi de ce exact simţeaţi nevoia să vă protejaţi în situaţiile respective, de boli venerice sau mai degrabă de un copil? Sper că simţiţi şi dumneavoastră nota oximoronică din sintagma „a se proteja de un copil”.

    Adică de tot ce e mai inofensiv şi mai lipsit de apărare. Mă opresc aici, ca să nu stârnesc alte polemici.

    Să revin la articolul dumneavoastră, este perfect adevărat că vârsta la care apare primul copil e în creştere, dar acesta este un adevăr social la nivel global, nu doar în România, şi nu cred că e neapărat un lucru rău, ci mai degrabă o dovadă de maturizare a cuplurilor înainte de a avea copii. Denotă nevoia lor de a avea o situaţie stabilă şi a putea oferi un mediu mai favorabil creşterii copiilor, decât generaţiile anterioare. E perfect adevărat şi faptul că vârsta medie pentru când apare primul copil e mai mică în mediul rural şi mai mare în cel urban, dar şi acest lucru este valabil dintotdeauna şi se datorează în primul rând nivelului de educaţie diferit, dar şi faptului că la ţară e aparent mai uşor de crescut un copil, dacă e să ne referim exclusiv la timpul alocat acestuia.

    De obicei, la creşterea lui participă şi părinţii sau bunicii unuia dintre parteneri, ceea ce la oraş e mai dificil pentru un cuplu modern, cu ambii părinţi angajaţi. E adevărat şi că femeile sunt din ce în ce mai independente, au deja sau vor joburi şi salarii mai bune, dar aici mă văd nevoită să vă contrazic.

    Nu din cauza asta ele nu şi-ar mai dori copii, ci dimpotrivă, tocmai pentru că îşi doresc copii, în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, îşi doresc mai întâi şi o situaţie financiară mai bună. Pentru că bărbaţii nu mai sunt de mult cei care îşi asumă exclusiv întreţinerea unei familii. Nu e rău că ştiţi ce preocupări au tinerele fete, deşi vă mărturisesc sincer că din lista magazinelor pe care le-aţi enumerat, cel puţin unul din ele habar n-am ce produse vinde şi nici nu mă interesează, dar vă asigur că marca hainelor pe care o poartă sau numărul statelor în care au călătorit sau urmează să o facă nu interferează în nici un fel cu dorinţa lor de a avea copii.

    Dimpotrivă, în multe situaţii, femeile se canalizează pe dezvoltarea carierei, iar în puţinul timp liber fac cumpărături sau călătoresc tocmai din frustrarea că nu au copii. Permiteţi-mi să vă reamintesc, domnule Hostiuc, un alt adevăr general valabil: un copil se face în doi. Observ cu tristeţe că nu aţi pomenit niciodată ce fac bărbaţii în tot timpul în care femeile, pe care le consideraţi probabil puţin frivole, devin din ce în ce mai independente. Pe bărbaţi de ce-i excludeţi din ecuaţie?

     

  • Un nou trend: retailerii merg în complexurile imobiliare noi

    Alte reţele care au atacat aceste proiecte rezidenţiale sunt Mega Image, Lidl, Penny Market, Carrefour şi Profi. Grupul a deschis la finalul săptămânii trecute primul magazin integrat într-un complex comercial în Cluj-Napo­ca, oraş în care mai deţine alte două unităţi indepen­den­te. Ma­gazinul are circa 2.400 mp suprafaţă de vânzare, fiind ast­fel una dintre cele mai mici unităţi ale lanţului.

    Maga­zi­ne­le Kaufland au între 2.000 şi 5.500 mp, cu o medie de 3.600 mp. Pe de altă parte, până acum doar magazinele cu su­pra­faţă mult mai mică – sub 1.000 mp – intrau în astfel de complexuri imobiliare, mai exact supermarketurile şi ma­gazinele de proximitate sau discount. Dacă supermarketurile şi magazinele de proximitate au format adaptat pentru aceste complexuri rezidenţiale, discounterii precum Lidl şi Penny Market, dar şi Kaufland şi-au adaptat magazinele. De regulă cei trei comercianţi preferau să ridice magazine de la zero, pe terenuri proprii. La polul opus, Mega Image, Profi sau Carrefour cu formatul Market au mers mereu pe magazinele de la parterul blocurilor sau al clădirilor de birouri, unde au trafic asigurat.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Locul de muncă unde salariul este de 240.000 de euro şi ai şi trei luni de concediu pe care nimeni nu îl vrea

    Un salariu anual de peste 240.000 de euro (190.000 de lire sterline), trei luni de vacanţă şi nicio noapte nedormită sunt câteva dintre caracteristicile unui loc de muncă oferit într-o zonă idilică din Noua Zeelandă. Totuşi, postul nu a atras niciun angajat, scriu jurnaliştii de la The Independent.

    Postul despre care scrie publicaţia este de medic în Insula de Nord a Noii Zeelande. Medicul ce activează în prezent în zonă, Alan Kennym a declarat că serviciile sale au explodat în ultimul an, dar nu a găsit pe nimeni care să îl ajute.

    ”Pot să le ofer un salariu cu adevărat bun, este incredibil. Am din ce în ce mai mulţi pacienţi şi câştig din ce în ce mai mulţi bani. La sfârşitul zilei, ajung la concluzia că sunt totuşi prea mulţi pacienţi pentru mine”, a declarat publicaţiei New Zealand Herald Kennym. Medicul spune că pe listele sale are până acum 6.000 de pacienţi.

    ”Îmi iubesc munca şi aş vrea să mi-o desfăşor în continuare aici, dar nu fac faţă fără ajutorul unui alt medic; mă lovesc de un zid în încercarea de a atrage aici alţi doctori”, a spus el.

    În mod normal, un medic generalist din Noua Zeelandă câştigă între 60.000 şi 95.000 de lire sterline; totuşi, în pofida ofertei generoase pe care a făcut-o, dr. Kenny a declarat că nu a primit nicio aplicaţie în ultimele patru luni.

    Izolarea, lipsa şcolilor şi serviciile de Internet slab dezvoltate sunt câteva din motivele pentru care medicii evită zona rurală a Noii Zeelande, potrivit The Guardian.

     



    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO



    Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

    Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO

    Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO

    Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

    Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

     

     

     

     

  • Cum a ajuns un tânăr din Deva să fie mai popular decât Smiley. Aproape un milion de oameni s-au abonat la glumele lui

    Mihai Holhoş, fondatorul celui mai mare canal românesc independent de YouTube, s-a bazat pe consecvenţă atunci când a pus bazele Dozei de Haş. Cunoscut pe internet sub numele de Mikey Hash, tânărul de 29 de ani a reuşit să strângă din 2011 şi până acum aproape 850.000 de abonaţi.

    Mihai Holhoş a pornit în aventura pe internet acum cinci ani, când ideea de a face bani pe YouTube era într-o fază incipientă, chiar şi la nivel internaţional: „În România nu exista niciun youtuber, niciun creator de conţinut exclusiv online, era foarte puţin dezvoltată nişa asta, aşa că am încercat să încarc o emisiune pamflet pe care am făcut-o eu la mine în cameră pe genunchi, nu aveam niciun fel de aşteptare. Am dat-o unor prieteni să se uite, iar ei mi-au zis că a ieşit bine şi că ar trebui să mai fac şi altele. Am făcut apoi un clip public şi am primit feedback de la oameni necunoscuţi; mi-a plăcut sentimentul, aşa că am făcut episodul doi din Doza de Haş a doua zi. Oamenii au fost împărţiţi, unora le-a plăcut şi altora nu, dar acela a fost practic începutul. Am postat apoi în fiecare vineri, timp de cinci ani“.

    A înţeles potenţialul financiar „la câteva luni, poate un an de la primul clip“, dar i-a mai luat încă un an să genereze venituri. „În primii doi ani de-abia am ajuns la 100.000 de abonaţi, deci nu erau cifre foarte mari, plus că piaţa de YouTube era foarte puţin dezvoltată, aşa că mia de vizualizări valora foarte puţin. Nu exista YouTube România, parteneriatele se făceau printr-o adresă de proxy din Statele Unite şi banii intrau foarte greu“, spune Mihai Holhoş. „Oricum, datorită formatului emisiunii nu pot să generez foarte mulţi bani. În Doza de Haş folosesc alte filmuleţe de pe net, comentez alte clipuri pe care le găsesc şi, chiar dacă se încadrează la «fair use» după regulile celor de la YouTube, primesc tot timpul notificări că folosesc content care nu este al meu. Oricum, asta este o discuţie pe care o am eu cu cei de acolo de vreo un an de zile. Ca să clarificăm: bani de pe AdSense-ul clasic nu prea facem.“

    A început canalul când stătea la Deva şi îşi aminteşte amuzat de primul său client. „Primul client a fost o pizzerie din Deva care s-a oferit să ne dea pizza gratis la toţi, în fiecare zi de filmare comandam ce voiam şi ne aduceau. A fost primul product placement pe care l-am avut în emisiune. Dar aveam deja sute de mii de vizualizări, adică ne băteam cu televiziunile; diferenţa era că noi primeam doar trei pizza.“ În 2013, un prieten din industria de publicitate i-a propus să vină în Bucureşti şi să lucreze pentru el, folosindu-se de know-how-ul dobândit în trecut. În schimb, i-a oferit un salariu cu care să se poată întreţină în Capitală şi un studio în care să continue producţia video. A plecat de la companie în momentul când i s-a propus să prezinte o emisiune la una dintre cele mai mari televiziuni de la noi, lucru pe care l-a şi făcut, iar ulterior s-a mutat în propriul lui studio.

    Primul contract „serios“ de publicitate l-a semnat cu Cosmote. Îşi aminteşte că a fost prezent la lansarea iPhone 5 la un magazin pe Magheru, iar ideea contractului era să promoveze cât mai mult evenimentul. A anunţat pe canal că va merge, iar sute de fani au venit să-l cunoască: „Smiley, care era şi el prezent, se uita la mine şi nu ştia cine sunt. Habar n-avea de ce e atâta vâlvă în jurul meu. El stătea stingher într-un colţ în timp ce eu dădeam autografe“. Sunt mulţi creatori de conţinut în România care fac bani, dar nu din AdSense-ul clasic, adică din mii sau zeci de mii de vizualizări, explică tânărul antreprenor. „Se fac bani din product placement, când vine un brand şi vrea expunere la tine în emisiune sau la tine în vlog şi vrea să îi pomeneşti sucul sau compania de plăci video şi te plăteşte. Ăsta e modelul de business după care mergem.“ AdSense-ul clasic de pe YouTube nu merge în România; în Statele Unite, spre exemplu, merge foarte bine. „La traficul pe care îl avem noi, acolo am trăi bine, nu am mai avea nevoie de product placement. Iar asta se explică prin faptul că pe piaţa din România sunt foarte puţini advertiseri, şi atunci mia mea de vizualizări valorează foarte puţin. Dacă ar fi foarte multe companii care s-ar bate pe mia mea de vizualizări, atunci valoarea ar fi mult mai mare.“

    Are cinci angajaţi care câştigă „sume substanţiale“, pentru că a vrut să-i aducă la Bucureşti şi pe oamenii din Deva şi le-a dat cât au cerut, fără să negocieze. Are în plan să facă mai multe investiţii anul acesta, urmând pasiunea pe care a descoperit-o anul trecut pentru fenomenul Escape Room. „Am zis că pot cu siguranţă să fac asta bine, având în vedere şi influenţa pe care o avem pe internet.“ Şi aşa a şi fost: prima cameră dezvoltată de el, numită Leonardo da Vinci, ocupă primul loc pe site-ul Escapecentral.ro, cel mai mare agregator de profil. La Doza de Haş scrie singur textele, dar materialele folosite, montajul şi celelalte detalii cad în seama echipei. Pentru o emisiune de 10–12 minute filmează mai puţin de o oră, dar lucrurile nu au fost întotdeauna atât de simple. Cât despre costuri, ele pot fi extrem de reduse: „costul minim e zero, în cazul în care faci tu tot. Poate chiar să iasă de calitate bună, dar asta înseamnă să petreci foarte mult timp“. Se laudă cu faptul că nu a cheltuit niciun leu pe promovare, toată creşterea fiind organică. „O să ajungem la un milion de abonaţi anul acesta, prin mai-iunie, suntem primul canal independent de YouTube din România care va atinge acest prag.“

    Cât despre ceilalţi vloggeri români, Holhoş crede că ei nu înţeleg potenţialul de business al YouTube şi ratează, astfel, posibilitatea de a se dezvolta. „Ştiu vloggeri care au vizualizări destul de multe şi încă filmează cu un webcam. Sunt oameni despre care ştiu sigur că fac bani, dar nu îşi cumpără echipamente. Eu am investit cei mai mulţi bani, pentru ca în momentul în care am o idee să nu fiu limitat din punct de vedere tehnic, să pot să o pun în aplicare repede. Poţi numără pe degetele de la o mână creatorii de content pe YouTube din România care au o calitate foarte bună. Restul sunt copii, sunt prea mici, nu realizează potenţialul pe care îl poate avea un astfel de business.“

    Vezi şi:


    Cum arată cel mai nou sediu al Google

    Cele mai bune fotografii realizate cu iPhone 

    Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs

    Cum ar arăta lumea dăcă ar dispărea smartphone-ul