Pentru cititorul român, discursul electoral al actualului preşedinte francez Nicolas Sarkozy seamănă izbitor cu cel al ex-premierului Emil Boc. “Anumite ţări din Europa sunt pe marginea prăpastiei”, i-a avertizat Sarkozy pe alegători cu ocazia lansării manifestului său electoral, cu 17 zile înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale din 22 aprilie.
“Situaţia în care au ajuns prietenii noştri spanioli şi greci ne aduce cu picioarele pe pământ. Uitaţi-vă cum a ajuns Spania, după şapte ani de guvernare socialistă!”, a spus preşedintele, atrăgând atenţia că el a făcut totul ca să protejeze poporul francez de criză şi că “dacă reîncepem să cheltuim fără număr, dacă punem la îndoială reformele, atunci cum să nu ni se întâmple şi nouă ceea ce păţesc alţii?”, acuzându-i de-a dreptul pe socialişti că pun la cale un “festival de cheltuieli pentru care nimeni nu ştie cum vor fi asiguraţi banii, de parcă Europa şi criza n-ar fi existat”. În replică, François Hollande, candidatul socialiştilor, l-a acuzat că altceva în afară de austeritate nu mai ştie şi că propunerile lui Sarkozy sunt doar “o prelungire a greşelilor şi a eşecurilor de până acum”.
Manifestul lui Sarkozy, “Scrisoare către francezi”, conţinea într-adevăr propuneri menite să consolideze regimul de austeritate necesar pentru tăierea deficitului bugetar (pe care regimul Sarkozy a reuşit să-l scadă la 5,2% anul trecut, sub ţinta de 5,7%, şi intenţionează să-l aducă la zero până în 2016): reducerea în continuare a personalului din sectorul public, creşterea TVA de la 19,6% la 21,2% pentru a finanţa reducerea poverii fiscale pentru angajatori şi chiar îngheţarea plăţii de către Franţa a contribuţiei anuale la bugetul UE, măsură estimată să economisească 600 mil. euro. Nu e adevărat însă ce spune Hollande, că pledoaria pentru austeritate e singura de care e în stare Sarkozy: actualul preşedinte şi-a schimbat cât se poate de perceptibil discursul pe parcursul campaniei.
Atâta vreme cât s-a simţit ameninţat de retorica anti-imigraţie şi anti-UE a Marinei Le Pen de la Frontul Naţional, clasată multă vreme a treia în sondajele de opinie, preşedintele a căutat să-şi întreacă preopinenta cu acelaşi tip de discurs, doar că formulat mai elegant, susţinând protejarea companiilor franţuzeşti şi combaterea imigraţiei ilegale. La începutul lui martie, pledoaria lui pentru politici protecţioniste la nivel european şi a unei iniţiative europene contra imigraţiei ilegale i-a câştigat aderenţi, cu o îngustare la 9 puncte a decalajului din sondaje faţă de primul clasat, François Hollande (e vorba de sondajele pentru al doilea tur de scrutin, cel decisiv, din 6 mai).
Dar după ce rezolvarea crizei atentatelor de la Toulouse s-a contabilizat electoral în dreptul lui Sarkozy, iar Marine Le Pen a scăzut în sondaje, preşedintele a abandonat temele sociale şi naţionale în favoarea celor fiscale şi economice, încercând să se poziţioneze drept campion al prudenţei bugetare, strict în raport cu un Hollande al cărui avans electoral s-a întemeiat tocmai pe tema abandonării austerităţii în favoarea unor politici mai prietenoase cu cetăţenii. Toate sondajele se încăpăţânează să-l arate însă câştigător pe François Hollande, cu avansuri între 6% şi 12%.