BusinessMagazin

Tag: ferma

  • De la ferma de râme la afacerea de peste 1 miliard

    Cartea sa, “Delivering Happiness”, a izbutit să rămână pe locul întâi în New York Times Bestseller List timp de 27 de săptămâni. Este o istorie trăită a unui mare succes antreprenorial, împărţită în trei secţiuni: Profituri; Profituri şi pasiune; Profituri, pasiune şi scop. Scrisă într-o formă narativă accesibilă şi plină de umor, ea urmăreşte aventurile antreprenoriale ale lui Hsieh şi ne împărtăşeşte lecţiile pe care acesta le-a învăţat în viaţă şi în afaceri.

    Povestea începe cu vremea când avea nouă ani şi visa să facă avere vânzând râme, ajunge la momentul LinkExchange, companie printre ai cărei membri fondatori se număra şi pe care a vândut-o către Microsoft, contra sumei de 265 de milioane de dolari, iar în cele din urmă insistă asupra episodului în care s-a alăturat celor de la Zappos, în calitate de consultant şi investitor, sfârşind prin a deveni CEO al acestei companii.

    A reuşit să crească Zappos de la aproape nimic la vânzări brute de mărfuri anuale de peste 1 miliard de dolari, făcând-o astfel să ajungă în topul revistei Fortune al “Celor mai bune companii pentru care să lucrezi”. Trebuie menţionat şi faptul că, în 2009, Zappos (o afacere de vânzări online de pantofi) a fost cedată către Amazon, printr-o tranzacţie evaluată la peste 1,2 miliarde de dolari.

    Mai mult însă decât o autobiografie a unui om împlinit (dar care a cunoscut şi eşecuri usturătoare), această carte ne descrie modelul unei culturi organizaţionale profund diferite de cele tradiţionale, care explică felul cum efortul de a-i face fericiţi pe cei din jurul tău ne poate face mai fericiţi şi pe noi înşine.

    Tony Hsieh, “Cum să livrezi fericire”, Editura Publica, Bucureşti, 2011

  • Cum vrea sa puna stop Google fermelor de continut

    Christian Munoz-Donoso are de filmat zece videoclipuri in doar
    doua ore. Inarmat cu trei camere video si cu rucsacul in spate,
    tanarul porneste dis de dimineata cu SUV-ul spre lacul Hungtinton,
    Massachusetts, scopul fiind de a face o frumoasa poveste video
    despre caiac canoe. Ajuns la fata locului, Munoz-Donoso se
    intalneste cu instructorul si cu cei trei sportivi pe care i-a
    contactat anterior si, dupa ce porneste camera si cateva sfaturi
    despre cum trebuie sa foloseasca caiacul, vasleste spre mijlocul
    lacului pentru a realiza filmuletele. In timpul plimbarii vantul
    puternic si luminozitatea redusa l-au impiedicat sa isi faca treaba
    asa cum si-ar fi dorit. In plus, desi a sperat ca va termina
    lucrarea la ora 11, ceasul este deja unu fara un sfert in momentul
    in care Munoz se afla din nou in masina si se indreapta spre birou.
    In mai putin de cateva ore el are treaba terminata pentru Demand
    Media si asteapta cu nerabdare sa isi primeasca cei 200 de dolari.
    Desi nu este Martin Scorseze, Munoz-Donoso a fost, in opinia
    revistei Wired, rapid, ieftin si destul de bun.

    Mii de alti producatori de filmulete si scriitori din America,
    care opereaza la fel ca Munoz, produc peste 4.000 de videoclipuri
    si articole pe care Demand Media le publica zilnic pe site-urile pe
    care le detine. Ambitiile companiei, care este si cea mai cunoscuta
    ferma de continut din lume, sunt atat de mari incat par ireale:
    angajatii de aici trebuie sa se gandeasca la intrebarile posibile
    pe care un utilizator le-ar cauta pe internet si sa genereze
    raspunsuri pe care Google sa le afiseze in topul rezultatelor de
    cautare.

    In contextul www (world wide web), ferma de continut este o
    companie care angajeaza un numar mare de scriitori liber
    profesionisti pentru a genera un numar cat mai mare de texte,
    create special pentru a indeplini algoritmii de vizibilitate maxima
    pe motoarele de cautare. Tinta lor principala este de a genera
    venituri din reclame prin atragerea de cititori. Fermele au la baza
    un algoritm care analizeaza care sunt cele mai frecvente intrebari
    in randul utilizatorilor si pentru ce ar fi pregatiti sa dea bani
    advertiserii ca sa ajunga si la acesti oameni. Ele produc continut
    care se potriveste si fac bani din reclamele de pe aceste pagini.
    In cea mai mare parte a cazurilor, fermele de continut ignora
    stirile importante, de ultima ora sau alte articole amenintate de
    competitie. In schimb umplu golurile lasate de ziare sau alte
    publicatii online.

    Aceste sarcini sunt facute de scriitori sau producatori video,
    care pentru cativa banuti produc mii de materiale despre cum sa iti
    faci unghiile de la picioare, cum sa prepari singur mancarea pentru
    pisici sau cum sa faci un sandvis ieftin.In prezent cele mai
    populare cautari pe internet sunt facute dupa termenii “bani”,
    “filme”, “show”, “scoala”, “familie”, “studenti” sau “business”. De
    asemenea, oamenii vor sa afle lucruri despre boli si pensionare,
    iar site-urile specializate nu le satisfac aceste cerinte.

    In plus, fermele de continut pot ajunge ca in timp sa detina un
    numar foarte mare de articole si valoarea lor de piata sa fie
    foarte mare, de ordinul miliardelor de dolari. Spre exemplu, Demand
    Media publica in jur de un milion de articole pe luna, echivalentul
    a cat se publica in limba engleza in patru ani de zile pe
    Wikipedia, cea mai mare enciclopedie online. Demand Media, care a
    fost infiintata acum cinci ani, a fost evaluata la 1,57 miliarde de
    dolari, mai putin cu 20 de milioane fata de unul din cele mai
    importante ziare din America, The New York Times, care a fost
    infiintat in 1851. Alt site, Associated Content, a fost cumparat in
    mai 2010 de Yahoo! pentru suma de 90 de milioane de dolari.

    Pentru a-si atinge scopurile Demand apeleaza la peste 13.000 de
    oameni ca Munoz-Donoso. Cei care scriu aceste articole sunt platiti
    in medie cu 3,50 dolari pe articol. Banii sunt cu mult mai putini
    fata de cei pe care un editor profesionist ii poate primi. Potrivit
    analistilor, printre cei care scriu se afla un numar impresionant
    de femei cu studii superioare care trebuie sa stea acasa si sa aiba
    grija de copii, dar care vor venituri suplimentare.
    La Demand Media, Munoz-Donoso este platit cu mult mai putin fata de
    valoarea reala a muncii sale. “Sunt constient ca iau bani putini,
    dar ce sa fac? Munca este munca si Demand plateste intotdeauna la
    timp”, spune el, precizand ca internetul este viitorul. “De cand
    lucrez aici am facut peste 40.000 de videoclipuri, am filmat pana
    si ursi polari”, adauga Munoz.

    Demand este unul dintre cei mai mari furnizori de videoclipuri
    de pe YouTube, adaugand mai mult continut decat CBS, Associated
    Press, Al Jazeera, Universal Music Group sau College Humor. “Cred
    ca sunt Henry Ford al videoclipurilor online”, a spus Jordan
    Hoffner, director de continut din cadrul site-ului de video sharing
    YouTube. Companiile media precum The Atlanta Journal-Constitution,
    AOL si USA Today au angajat Demand sau i-au copiat inovatiile.

    Situatia fermelor de continut este discutata de mai mult timp.
    Acum cateva luni s-a pus problema ca Demand Media nu intruneste
    toate conditiile pentru a fi catalogata drept o ferma de continut.
    Potrivit unor analisti, o ferma de continut este un site care ia
    informatii de pe alte site-uri si arunca reclame intre ele, in timp
    ce Demand Media are o armata de liber profesionisti care creeaza
    continut original printre care insereaza reclame.

  • Cea mai mare ferma din lume, un gigant de 1,5 milioane de hectare, de vanzare

    Conglomeratul Ivolga administreaza 1,5 milioane de hectare de
    teren in Rusia si Kazahstan si depaseste cu mult cea mai mare ferma
    din emisfera vestica a globului, conglomeratul argentinian El
    Tejar, care are 1,1 milioane hectare.

    Ivolga negociaza cu Royal Bank of Scotland si partenerii
    acesteia restructurarea unui credit de 300 de milioane de dolari
    acordat in 2007. Analistii estimeaza ca, in cazul unei vanzari,
    Ivolga ar ajunge sa fie evaluata intre 800 de milioane de dolari si
    1,6 miliarde de dolari.

    Vasili Rozinov, proprietarul companiei, nu pare sa fie prea
    dornic, noteaza Tehegraph, sa piarda controlul gigantului agricol.
    Rozinov a inceput ca director al unei ferme de stat sovietice; in
    1992 s-a folosit de relatiile pe care le avea si a infiintat o
    companie de comercializare a cerealelor. |n timp, si-a extins
    terenurile si a cumparat active in leasing. Asa a ajuns sa
    controleze 800.000 de hectare de teren in Kazahstan si 700.000 ha
    in Rusia.

    Analistii spun ca ferma, in ciuda dimensiunilor, este afectata
    de productivitatea scazuta, dar si de riscurile politice din
    Kazahstan sau de capriciile vremii. Momentul nefavorabil a fost
    pentru Ivolga anii 2008 si 2009, cand a cumparat ingrasaminte la
    cel mai mare pret posibil iar cerealele au avut un pret mic.

    Totusi situatia s-ar putea schimba. Jim Rogers, presedintele
    Rogers Holding, una din cele mai cunoscute voci in domeniul
    burselor de marfuri, mizeaza, pentru perioada de dupa criza, pe
    agricultura si nu pe banci si investitii financiare.

    Rogers spune ca in agricultura are loc o miscare fundamentala:
    oamenii se muta de la tara la oras iar terenurile intra in
    proprietatea marilor fermieri, care dispun de mijloace financiare
    suficiente. “unii nici n-ar putea visa la o ferma de peste un
    milion de hectare”.

  • BEI finanteaza cu 200 mil. euro proiectul eolian al CEZ din Dobrogea

    Imprumutul se bazeaza pe cooperarea foarte buna a BEI cu grupul
    ceh CEZ, proprietarul fermei, prin intermediul caruia banca
    finanteaza proiecte in domeniul generarii si al distributiei de
    energie cu credite de peste 500 de milioane de euro, precizeaza
    banca.

    “Dupa ce va fi data in exploatare, aceasta ferma va permite
    Romaniei sa reduca emisiile poluante si emisiile de gaze cu efect
    de sera si sa atinga obiectivele nationale privind generarea de
    electricitate din surse regenerabile, contribuind la diversificarea
    aprovizionarii cu energie”, afirma vicepresedintele BEI, Matthias
    Kollatz Ahnen, responsabil pentru imprumuturile din Romania.

    Ferma eoliana va cuprinde 139 de turbine si va avea o capacitate
    totala instalata de 347,5 MW. Dupa ce va fi dat in exploatare,
    proiectul va contribui la atingerea obiectivelor Romaniei in
    privinta consumului de energie din surse regenerabile de energie
    pana in 2020, precum si la realizarea cotei obligatorii de
    certificate verzi. CEZ va pune in aplicare proiectul prin filialele
    sale din Romania pe care le detine in intregime – Tomis Team SRL si
    MW Team Invest SRL.

    Investitia totala a CEZ in ferma eoliana din Dobrogea este estimata
    la 1,1 miliarde de euro, vizand proiectul de la Fantanele si cel
    invecinat, de la Cogealac, cu 101 turbine. Capacitatea totala a
    proiectului va fi de 600 MW, mai mult decat dublul celei mai mari
    ferme eoliene din Europa, Whitelee din Scotia.

    In 2010, banca a acordat pana in prezent imprumuturi de 1,3
    miliarde de euro pentru proiecte privind eficienta energetica.

  • Viziunea unuia din cei mai mari mosieri din tara: Cum ar trebui sa arate o ferma ideala

    “Eu nu-mi doresc sa am atat de mult teren cat am acum. Personal,
    nu cred in viitorul exploatatiilor mari”, replica insa Stefan
    Poienaru. Modelul de agricultura pe care il vede pentru Romania
    este cel al unei suprafete de teren de dimensiuni mici, de tip
    familial, in care proprietarii sa stie exact ce resurse au folosit
    si sa beneficieze in totalitate de roadele muncii lor. In viziunea
    lui, implicarea directa a familiilor ar duce la o mai buna
    gestionare a exploatatiei, a carei suprafata optima ar trebui sa
    aiba in jur de 300-500 ha.

    “Politica Agricola Comuna se va orienta spre exploatatiile mici,
    din proprietatea tinerilor, pentru ca aceasta este tendinta in
    Vest. Exploatatiile mari, ca acelea din Ucraina sau Rusia, nu sunt
    agreate de UE, pentru ca ele creeaza concurenta neloiala
    fermierilor mici”, crede Poienaru. In plus, contribuabilul european
    ar putea fi deranjat de ideea de a subventiona un mare cultivator
    in detrimentul unui fermier mic care practica agricultura de
    subzistenta. De aceea, Poienaru declara ca este pregatit sa inceapa
    divizarea companiilor sale in exploatatii mai mici. Optiunea
    potrivita ar fi o impartire pe ferme, in care salariatii vor deveni
    participanti directi la castig.

    Actualmente, holdingul controlat de Poienaru cuprinde cinci
    societati. Agrofam Prod se ocupa cu gestionarea terenului din
    Insula Mare a Brailei, iar Agrofam Com cu terenul din afara
    Insulei. Agrofam Trading este societatea care se ocupa de partea
    comerciala a grupului – comert cu cereale, export si aprovizionare
    a grupului. “E mult mai usor ca o companie sa negocieze pentru tot
    grupul, deoarece cumparand cantitati mari putem beneficia de
    discounturi de pana la 40% din pretul de lista”, explica
    proprietarul. Compania specializata in comert coordoneaza si
    activitatea logistica, de la transport pana la silozuri si baze de
    receptie. Cea de a cincea firma a grupului este Vitifam, care are
    in proprietate 60 de hectare de vie si o crama, iar la primavara se
    pregateste de lansarea in retail a unei marci de vinuri denumita
    Viata Lunga.

    Pentru a avea profit, Poienaru a inteles ca are sansa sa castige
    din produsele cu valoare adaugata mai mult decat din materii prime
    vegetale. Agrofam a dezvoltat deci un sector zootehnic, format din
    doua ferme – una de ovine, care are 4.000 de capete si una de
    caprine, cu 2.000 de capete. Pentru ca nu putea vinde animalele in
    viu, conducerea companiei a adaugat un abator (adus pe trailer din
    Rovaniemi, de la Cercul Polar, pentru care a platit peste 1 milion
    de euro), o carmangerie si o mica fabrica de procesare a laptelui.
    Planurile de dezvoltare creionate de Poienaru prevad ca lactatele
    produse la Fetesti sa iasa pe piata tot in primavara, sub marca
    Ovidiu, atacand o nisa care nu este foarte bine exploatata in
    Romania – a produselor din lapte de capra.

  • Danezii de la Agro Cocora vor afaceri de 4-5 milioane euro in 2010 in Romania

    Investitia a constat in achizitia a 5.000 ha de teren, 10
    silozuri, utilaje si constructia unor spatii administrative.
    Jumatate din suma aferenta investitiei, respectiv 20 milioane euro,
    a provenit de la cei 75 de fermieri danezi, actionari ai companiei
    Agro Cocora, iar cealalta jumatate a fost atrasa prin credite
    bancare de la Unicredit.

    “Acum doi ani am inceput sa cumparam terenuri, datorita
    calitatii foarte bune a solului, dar si a pretului mic de
    achizitie”, a declarat Erik Jantzen, proprietarul companiei
    omonime, care a mai dezvoltat ferme in Cehia si Slovacia.

    Agro Cocora detine 5.000 de hectare de teren in opt comune, dar
    si 1.000 de hectare in arenda. Jantzen Development nu se afla insa
    la prima achizitie de terenuri in Romania. Compania a cumparat
    2.500 ha in judetul Constanta, pe care le-a vandut catre patru
    investitori si momentan doar le administreaza si mai detine 3.000
    ha langa Videle, vandute catre un grup de investitii, care conduce
    singur ferma.

    Investitia a constat in alocarea a 10 milioane euro pentru
    constructia complexului demarat acum un an, dintre care 5 milioane
    euro pentru silozuri si alte 5 milioane euro pentru cladiri, 4
    milioane euro directionati spre utilaje si alte 15 milioane euro
    pentru cumpararea terenurilor agricole. Diferenta pana la 40
    milioane euro consta in achizitia de cereale, investitiile initiale
    pentru demararea proiectului si capitalul de lucru.

    Agro Cocora cultiva pe o treime din cele 5.000 ha rapita, pe
    inca o treime grau, un sfert din suprafata este cultivata cu
    porumb, iar restul cu orz.

    “Anul acesta am obtinut o productivitate de 3 tone pe hectar la
    grau, 4 tone pe hectar la porumb si 2,5 la rapita. Speram ca la
    anul sa ne majoram randamentele astfel incat sa ajungem la 5-6 tone
    pe hectar la grau, 7 la porumb si 3 la rapita”, a declarat
    Jantzen.

    Conducerea Agro Cocora vizeaza in viitor si dezvoltarea unui
    sector zootehnic, pentru a beneficia de pe urma productiei de
    cereale, cel mai probabil investind intr-o ferma de porci.
    Dezvoltatorul Jantzen Development are experienta in cresterea
    animalelor in Cehia, unde detine ferme de pasari si in Slovacia,
    unde sunt ferme de porci si vaci.

    Jantzen Development se ocupa cu dezvoltarea proiectelor
    agricole, de la achizitia terenului, inregistrarea companiei si
    consolidarea afacerii pana devine operationala si proprietatea este
    transferata catre investitori.