BusinessMagazin

Tag: facturi

  • Pariuri pe moartea oamenilor. Culisele tranzacţiilor cu poliţe de asigurări

    Pentru astfel de situaţii se pare că firmele de asigurări au găsit o soluţie: vânzarea poliţei de asigurare unui prieten sau unui străin, la fel cum se întâmplă în cazul unei maşini, al unei bărci sau al unei case. În tranzacţii numite în Statele Unite „viatical settlement“, pentru pacienţii aflaţi în faze terminale de boală, sau „life settlement“, pentru restul oamenilor, persoanele care îşi vând asigurarea de viaţă primesc imediat o sumă de bani în numerar.

    Ce părţi ale corpului au ales să-şi asigure vedete precum: Madonna, Heidi Klumm sau Jennifer Lopez – GALERIE FOTO

    Cumpărătorul, în schimb, devine beneficiarul poliţei şi plăteşte primele până la decesul persoanei asigurate.
    Într-o astfel de situaţie se află, potrivit New York Times, şi americanul Ruben Robles. „Tu vezi luminiţe?“, l-a întrebat Ruben pe fratele său Mark, în 2007. Strălucitoare, în formă de stea şi albe, luminiţele dansau în faţa ochilor săi pe când şofa, făcea cumpărături sau când îşi hrănea pisicile. Pentru că Mark nu vedea nimic, Ruben a mers la medic, care a crezut că viziunile acestuia sunt provocate de stres.

    Ruben conducea la vremea respectivă o agenţie de recuperare a datoriilor în Los Angeles, programul de muncă era lung, iar datornicii reticenţi. Câteva săptămâni mai târziu, Ruben a început să sufere de crize. A mers la alt medic, a făcut un RMN, care a scos la iveală o tumoare în lobul frontal al creierului. Diagnosticul a fost cancer cerebral. La 36 de ani, lui Ruben i s-a spus că nu va apuca a 38-a aniversare.

    Îngrozit, Rubles a spus că s-a gândit permanent la Dumnezeu. Dar criza sa era atât practică cât şi existenţială. În următorul an şi jumătate, chirurgii l-au operat de trei ori pe creier şi au extirpat cât au putut de mult din tumoare. În urma operaţiilor, Robles abia mai poate merge şi vorbi. A închis firma de recuperare a datoriilor. Soţia l-a părăsit şi Robles, care are nevoie de ajutor permanent, s-a retras în apartamentul mamei sale.

    Facturile medicale erau în creştere, iar Robles, deşi avea încredere că Dumnezeu va avea grijă de el după moarte, avea între timp o nevoie imediată, disperată, de bani.

    Ron Escobar, un prieten apropiat al său, a mers atunci la Carole Fiedler, un expert în asigurări. Fiedler a văzut că Robles nu are o casă de vacanţă de vânzare sau acţiuni Google, ci o asigurare de viaţă de jumătate de milion de dolari.

    Asigurarea de viaţă ar trebui în mod normal să fie în beneficiul soţului supravieţuitor sau al moştenitorilor, nu să îi servească pe titulari. Dar Fiedler, care deţine o firmă numită Innovative Settlements, ştia că o poliţă de asigurare poate fi revândută ca orice alt activ, precum o maşină, o barcă sau o casă.

    Robles nu mai putea să îşi câştige existenţa în modul tradiţional, dar, pentru investitorul potrivit, moartea sa iminentă valora foarte mult.

    Vânzarea vieţii sau a unei case pot avea mai multe în comun decât s-ar crede. Posibilii cumpărători fac cercetări şi efectuează inspecţii. Există oferte şi contraoferte, până când vânzătorul acceptă una dintre ele. Vânzătorul nu renunţă literalmente la viaţă, desigur, ci la poliţa de asigurare. Distincţia este însă aproape inexistentă, având în vedere că valoarea de vânzare este legată de o estimare rece a duratei de viaţă a vânzătorului.

    În cazul poliţei lui Robles, şi-a exprimat interesul o companie din Georgia, Habersham Funding. Escobar i-a trimis şase cutii cu documentele medicale ale lui Roble, în total mii de pagini. Firma le-a analizat şi le-a trimis şi la o companie specializată în analiza speranţei de viaţă. Rapoartele au confirmat prognosticul pesimist că Robles mai are mai puţin de doi ani de viaţă. Fiedler a încercat la rândul ei să convingă firma Habersham că Robles bate la uşa morţii. Cu cât mai repede se producea decesul său, cu atât mai puţine poliţe mai avea de plătit cumpărătorul, iar câştigul său ar fi fost mai mare.

    Habersham a făcut o primă ofertă de 250.000 de dolari. „Trebuie să ne daţi mai mult decât atât“, a spus Fiedler în timpul negocierilor. „Omul ăsta este grav bolnav!“ Compania a oferit în cele din urmă 305.000 de dolari, iar Fiedler a acceptat. Profitul cumpărătorului este 500.000 de dolari, respectiv valoarea poliţei, minus suma de 305.000 de dolari şi poliţele care mai sunt de plătit.

    Escobar, între timp, a sperat că prietenul său poate contrazice prognosticul sumbru. „Uite, ei pariază că vei muri. Tu pariezi că vei trăi“, i-a spus el.

    Să pariezi că cineva va muri pare atât de sinistru încât este greu de crezut că practica este legală. Sigur, oamenii dau mulţi bani pe poliţele de asigurări de viaţă, aşa că acest fapt le poate da dreptul să le şi vândă. Dar libertăţile în domeniul proprietăţii nu sunt nelimitate, în special în probleme legate de viaţă. Posesia şi controlul asupra propriului corp sunt un drept fundamental. Dar acest drept nu a împiedicat interzicerea prostituţiei, vânzările de organe sau serviciile oferite de părinţi surogat în schimbul unor sume de bani.

  • Unde s-au dus banii cu care s-au plătit prin SMS biletele de tramvai

    Ştiţi unde s-au dus banii cu care aţi plătit biletul de tramvai sau autobuz prin SMS? Nici directorii de la şase regii de transport din ţară nu ştiu! Firma care intermedia legătura cu operatorii de telefonie mobilă a intrat în insolvenţă şi nu a mai plătit facturi de sute de mii de lei, scrie digi24.ro

    Metoda plăţii prin SMS a unei călătorii era foarte simplă: ori de câte ori un călător achita un bilet cu telefonul mobil, banii ajungeau în conturile unei firme intermediare.

    După ce îşi reţinea o parte din sumă, aceasta trebuia să vireze companiei de transport local contravaloarea călătoriei.

    În România există mai multe companii care gestionează sisteme de plată prin SMS, dar cea care a câştigat licitaţia pentru intermedierea plăţilor Simplus Invest SRL, din Bucureşti, care oferă astfel de soluţii din 2002. Aceasta a câştigat licitaţiile organizate în mai multe oraşe, dar la sfârşitul anului trecut a intrat în insolvenţă, după ce au acumulat datorii de peste 8 milioane de lei.

    În schimb, autorităţile din Iaşi au abandonat complet plata prin SMS a călătoriilor.

    560.000 de lei a fost gaura lăsată în bugetul Regiei Autonome de Transport Public Iaşi de firma care a intermediat plăţile biletelor prin SMS în perioada iunie 2014 – ianuarie 2015. Compania de transport a oprit sistemul de plată anul trecut în februarie şi a mers în instanţă ca să recupereze datoria. Abia în noiembrie a încasat o parte din bani.

    Citiţi mai multe pe www.digi24.ro

  • O tânără ingineră a postat un mesaj pe Facebook. Ce s-a întâmplat după a fost total neaşteptat

    O ingineră din San Francisco a postat pe blogul ei un articol inedit care s-a răspândit rapid în mediul virtual şi a fost preluat de către marile ziare din SUA şi Marea Britanie.

    O tânără ingineră a postat un mesaj pe Facebook. Ce s-a întâmplat după a fost total neaşteptat

  • Uniunea Europeană a luat o decizie istorică. Măsura aşteptată de toţi românii se va aplica oficial din 2017

    Facturile uriaşe la telefon îţi ruinează vacanţa şi conexiunea la internet nu se ridică la nivelul aşteptărilor tale?

    Facturile uriaşe la telefon îţi ruinează vacanţa şi conexiunea la internet nu se ridică la nivelul aşteptărilor tale? Aceste experienţe neplăcute vor aparţine, în curând, trecutului. La doi ani după ce Comisia Europeană a înaintat propunerea pentru o piaţă de telecomunicaţii unică, Parlamentul European şi Consiliul European au ajuns la un acord istoric.

    Uniunea Europeană a luat o decizie istorică. Măsura aşteptată de toţi românii se va aplica oficial din 2017

     

  • Decalogul soluţiilor software pentru companii

    Dacă România vrea un PIB de peste 10.000 de euro pe cap de locuitor, trebuie să se informatizeze.

    Dacă o companie vrea să devină mai productivă, trebuie să se informatizeze.

    Dacă o companie vrea să îşi menţină competitivitatea, trebuie să se informatizeze.

    Dacă un manager vrea să ştie în timp real rezultatele companiei sale, trebuie să o informatizeze.

    Dacă un antreprenor vrea să îşi dezvolte firma, trebuie să se informatizeze.

    Pentru o relaţie mai bună cu clienţii, o companie trebuie să se informatizeze.

    Pentru o comunicare fluidă în interiorul companiei, informatizaţi-o.

    Dacă administraţia publică vrea să fie mai eficientă, trebuie informatizată.

    Dacă nu aveţi buget pentru o soluţie software de business, folosiţi “software as a service” şi cloud.

    Preţul are importanţa sa, dar esenţial este să vă definiţi nevoile şi să ştiţi ce soluţie vi se potriveşte.

    Cele zece enunţuri de mai sus rezumă o stare de fapt: una din cauzele evoluţiei destul de lente a econo-miei româneşti în ansamblu, dar şi a companiilor este lipsa informatizării, faptul că o mare parte dintre manageri şi antreprenori nu folosesc soluţiile software pentru afaceri. Datele Comisiei Europene arată că procentajul firmelor din România care utilizează tehnologii cum ar fi ERP (21%), facturile electronice (7,2 %), serviciile de cloud (2,8 %) sau reţelele de socializare (5,9 %) este printre cele mai scăzute din UE. Companiile din România trebuie să exploateze mai bine avantajele oferite de comerţul online, de reţelele de socializare şi de aplicaţiile de tip cloud, arată raportul DESI 2015, care plasează România pe ultimul loc în indicele european al economiei şi societăţii digitale. Care este realitatea, ce trebuie făcut, care vor fi evoluţiile?

    Puţină lume mai ţine minte, îmi spune Eugen Schwab-Chesaru, vice president – research la Pierre Audoin Consultants (PAC), că printre primele anunţuri făcute de OMV după preluarea Petrom a fost cel pentru achiziţia unui nou sistem in-formatic de gestiune şi control, în valoare de 55 de milioane de euro. „Au venit 35 de consultanţi din Austria, au împărţit sarcini, au strâns oferte din piaţă, au ales. După trei ani au multiplicat de o mulţime de ori profitul, iar productivitatea s-a dus la cer. Putem să ne uităm chiar şi la Sidex, ce au făcut indienii de la Mittal când au venit. Au zis: «Vrem ERP». Nu ştiau să lucreze fără. Nu ştiau, în India, ce se întâmplă aici: productivitate, minereu, dintr-o tonă de minereu aţi scos atâta ţeavă, atâta tablă, atâta ondulată, atâta dreaptă, care s-a dus acolo şi acolo, productivitatea pe metru pătrat, pe metru liniar, fără asta nu ştiau să lucreze. Scurt, nu este niciun mister“, rezumă Schwab-Chesaru situaţia şi nevoia folosirii unui sistem software pentru business. Mai mult, administraţia publică locală trebuie să îşi dubleze cheltuielile IT reale, cele care furnizează rezultate palpabile, şi să scadă cu 30% numărul de bugetari, pentru a funcţiona.

    Software pentru business înseamnă ERP, CRM, EAS, SFA, HCM, multele acronime care indică aplicaţiile folosite de manageri pentru a-şi gestiona companiile. Piaţa locală a soluţiilor informatice de business este estimată de specialiştii de la PAC la puţin peste 150 de milioane de euro, cu un ritm de creştere de 7,5%, superior ritmului creşterii pieţei soft-ware în ansamblu, de 5,5% pe an. Tendinţa de creştere cu un ritm superior celui al pieţei software în ansamblu se menţine şi pe plan internaţional: soluţiile software pentru companii au, cu 5,5%, o creştere dublă faţă de industrie.

    Dincolo de ritmul normal, creşterile sunt generate şi de schimbările care au loc în domeniu; în primul rând este vorba de migrarea soluţiilor spre cloud şi ceea ce se numeşte „software as a service“ – SaaS. O altă schimabre majoră este trecerea spre mobilitate, posibilitatea de a accesa şi a rula funcţii ale suitei de business de pe telefon sau tabletă. Şi, nu în ultimul rând, clienţii solicită din ce în ce mai des, iar companiile încearcă să ofere, soluţii de analiză a datelor care să ofere tendinţe, predicţii, evoluţii viitoare ale afacerilor.

    Înainte de a analiza toate aceste tendinţe, să privim bugetele. „Cred că în România nivelul bugetelor IT reprezintă 0,25 – 0,5% din cifra de afaceri a companiilor. Ceea ce este foarte, foarte puţin. În general în Franţa, Germania sau Marea Britanie respectivul buget ajunge şi la 1,5% din cifra de afaceri. Atenţie, în bugetul IT intră mai multe: amortizarea de software, hardware şi aşa mai departe, active IT, personalul şi tot ce înseamnă cheltuieli auxiliare, energie, birouri şi aşa mai departe“, spune Eugen Schwab-Chesaru. Daniel Mateescu, COO Totalsoft, principalul furnizor de soluţii ERP pe piaţa locală, cu suita Charisma, explică limitările pieţei locale prin lipsa de cultură de business, prin faptul că man-agerii nu văd avantajele unui produs software. „Vor să cumpere ieftin, piaţa de software de business românesc este foarte sensibilă la preţ. Degeaba spui că softul tău face mai multe şi este mai bun, îl cumpără pe cel mai ieftin. Este o lecţie pe care economia românească trebuie să o înveţe. De circa 10 ani, de când vindem în străinătate, vedem difer-enţa de cultură. Când vindem în afară preţul este ultimul care contează. Ei sunt foarte deschişi şi spun ce contează: criterii tehnice, de business, tehnologice, iar preţul este ultimul. Preţul ponderează nota totală cu circa 10 – 15%. În rest, contează să fie produsul care trebuie. La noi totul este la nivel de preţ, probabil şi din cauza situaţiei economice. Pe măsură ce o să creştem şi o să ieşim din criză, o să fie mai bine“, spune Mateescu.

     

  • Poşta va distribui facturile E.ON Energie timp de 18 luni, pentru 18 milioane de lei

    În perioada perioada august – noiembrie, o parte din facturile E.ON au fost distribuite de Total Post, dar furnizorul de gaze naturale şi energie electrică a fost nevoit să renunţe la colaborarea cu operatorul poştal după ce numeroşi abonaţi s-au plâns că nu au primit facturile sau le-au primit cu întârziere.

    Cu aproximativ 27.000 de salariaţi, Poşta este cel mai mare operator local de profil şi are o reţea teritorială de peste 5.600 de unităţi.

    Subsidiara din România a grupului german E.ON este activă pe piaţa furnizării şi distribuţiei de gaze naturale şi energie electrică, deservind aproximativ trei milioane de clienţi în 20 de judeţe din Transilvania şi Moldova.

  • Poşta va distribui facturile E.ON Energie timp de 18 luni, pentru 18 milioane de lei

    În perioada perioada august – noiembrie, o parte din facturile E.ON au fost distribuite de Total Post, dar furnizorul de gaze naturale şi energie electrică a fost nevoit să renunţe la colaborarea cu operatorul poştal după ce numeroşi abonaţi s-au plâns că nu au primit facturile sau le-au primit cu întârziere.

    Cu aproximativ 27.000 de salariaţi, Poşta este cel mai mare operator local de profil şi are o reţea teritorială de peste 5.600 de unităţi.

    Subsidiara din România a grupului german E.ON este activă pe piaţa furnizării şi distribuţiei de gaze naturale şi energie electrică, deservind aproximativ trei milioane de clienţi în 20 de judeţe din Transilvania şi Moldova.

  • Un milion de clienţi ai Enel Muntenia au plătit pentru mai bine de un an facturi umflate la energie. Dosarul se află la DNA

    Procurorii DNA au anunţat pe 5 iunie 2014 reţinerea vicepreşedintelui ANRE, Claudiu Dumbrăveanu, a directorului ENEL Florin Gugu şi a lui Gheorghe Ciubotaru, asociat Electroalfa. Întrebat la acea vreme despre posibilitatea ca oamenii să îşi recupereze banii pierduţi, premierul Victor Ponta a spus că vor fi luate toate măsurile după ce se constată din punct de vedere legal care este situaţia, scrie gândul.info.

    „Schema” a fost una simplă, spun procurorii. Pe scurt, ANRE a descoperit că ENEL Distribuţie Muntenia a introdus o dublă taxare a certificatelor verzi, din 2012. ENEL urma să fie sancţionată cu reducerea tarifelor cu 6%, dar procurorii DNA susţin că vicepreşedintele ANRE s-a înţeles cu reprezentantul companiei de electricitate ca diminuarea tarifelor să nu se facă cu 6%, ci cu doar 1,3%. Astfel, ENEL a câştigat 2,5 milioane de euro. La schimb, reprezentantul ENEL s-a angajat să dea două contracte preferenţiale către firma Electroalfa International, firmă controlată de Gheorghe Ciubotaru, o persoană aflată în relaţie de prietenie cu vicepreşedintele ANRE, după cum reiese din comunicatul DNA.

    Într-o lună, la o factură totală de 110 lei, certificatele verzi reprezintă 6,5 lei. Suma nu pare mare, dar la un milion de abonaţi, valoarea ajunge la 1,4 milioane de euro. Rămâne de văzut dacă şi cum îşi vor recupera consumatorii banii plătiţi în plus la facturile la energie electrică.

    În 2013 şi 2014 aproape 1.000 de reclamaţii privind, între altele, contoare de electricitate defecte, calcul eronat al facturilor sau aparate electrocasnice arse din cauza fluctuaţiilor de tensiune au fost trimise la Protecţia Consumatorilor. “Toate au fost redirecţionate către ANPC”, a precizat pentru gândul preşedintele ANPC, Marius Dunca.

    „Verificăm datele conţinute de comunicatul de presă publicat de DNA. Colaborăm cu autorităţile pentru a clarifica situatia şi, având în vedere stadiul investigaţiei, nu putem oferi alte informaţii în acest moment”, au precizat pentru gândul.info reprezentanţii Enel România la acea vreme.

    Directorul general al Enel Energie şi Enel Energie Muntenia, Matteo Cassani, a murit, joi, după ce s-a aruncat de pe clădirea companiei, de pe Bulevardul Ion Mihalache din Capitală.

  • Un milion de clienţi ai Enel Muntenia au plătit pentru mai bine de un an facturi umflate la energie. Dosarul se află la DNA

    Procurorii DNA au anunţat pe 5 iunie 2014 reţinerea vicepreşedintelui ANRE, Claudiu Dumbrăveanu, a directorului ENEL Florin Gugu şi a lui Gheorghe Ciubotaru, asociat Electroalfa. Întrebat la acea vreme despre posibilitatea ca oamenii să îşi recupereze banii pierduţi, premierul Victor Ponta a spus că vor fi luate toate măsurile după ce se constată din punct de vedere legal care este situaţia, scrie gândul.info.

    „Schema” a fost una simplă, spun procurorii. Pe scurt, ANRE a descoperit că ENEL Distribuţie Muntenia a introdus o dublă taxare a certificatelor verzi, din 2012. ENEL urma să fie sancţionată cu reducerea tarifelor cu 6%, dar procurorii DNA susţin că vicepreşedintele ANRE s-a înţeles cu reprezentantul companiei de electricitate ca diminuarea tarifelor să nu se facă cu 6%, ci cu doar 1,3%. Astfel, ENEL a câştigat 2,5 milioane de euro. La schimb, reprezentantul ENEL s-a angajat să dea două contracte preferenţiale către firma Electroalfa International, firmă controlată de Gheorghe Ciubotaru, o persoană aflată în relaţie de prietenie cu vicepreşedintele ANRE, după cum reiese din comunicatul DNA.

    Într-o lună, la o factură totală de 110 lei, certificatele verzi reprezintă 6,5 lei. Suma nu pare mare, dar la un milion de abonaţi, valoarea ajunge la 1,4 milioane de euro. Rămâne de văzut dacă şi cum îşi vor recupera consumatorii banii plătiţi în plus la facturile la energie electrică.

    În 2013 şi 2014 aproape 1.000 de reclamaţii privind, între altele, contoare de electricitate defecte, calcul eronat al facturilor sau aparate electrocasnice arse din cauza fluctuaţiilor de tensiune au fost trimise la Protecţia Consumatorilor. “Toate au fost redirecţionate către ANPC”, a precizat pentru gândul preşedintele ANPC, Marius Dunca.

    „Verificăm datele conţinute de comunicatul de presă publicat de DNA. Colaborăm cu autorităţile pentru a clarifica situatia şi, având în vedere stadiul investigaţiei, nu putem oferi alte informaţii în acest moment”, au precizat pentru gândul.info reprezentanţii Enel România la acea vreme.

    Directorul general al Enel Energie şi Enel Energie Muntenia, Matteo Cassani, a murit, joi, după ce s-a aruncat de pe clădirea companiei, de pe Bulevardul Ion Mihalache din Capitală.

  • Trei sibieni şi-au făcut împreună o afacere şi câştigă 25.000 de euro anual

    Trei tineri din Sibiu şi-au propus încă din liceu să fie antreprenori, chiar dacă pregătirea în domeniul IT le-ar fi asigurat un drum mai lin într-o multinaţională. După mai multe încercări fără succes, au dezvoltat un program de facturare care a ajuns, după şapte ani, să emită facturi cu o valoare care depăşeşte anual un miliard de euro şi să atragă interesul unor investitori cu renume.

    „Încă din timpul facultăţii am fost ferm hotărâţi să avem firma noastră după ce vom absolvi, să fim propriii noştri stăpâni. Nu ştiam ce va face, însă ştiam că va fi ceva care să aibă legătură cu online-ul“, îşi descriu sibienii Ioana Hasan, Radu Hasan şi Mircea Căpăţână debutul aventurii antreprenoriale din perioada 2006-2007. Prin start-up-ul  Intelligent IT, cei trei au dezvoltat soluţia de facturare Smart Bill care se adresează persoanelor juridice, de la persoane fizice autorizate până la companii mari, instituţii sau persoane publice.

    În prezent, peste 23.000 de utilizatori folosesc seviciul de facturare al sibienilor, 250.000 de documente de facturare sunt emise lunar prin acesta, iar valoarea totală a facturilor depăşeşte un miliard de euro anual. În prezent, soluţia de facturare poate fi achiziţionată cu un preţ care variază între 120 lei şi 250 lei în funcţie de pachetul ales, iar versiunea cloud costă aproximativ 5 euro/lună. Antreprenorii au ajuns astfel la o cifră de afaceri de 350.000 de euro anul trecut şi un profit net de aproximativ 25.000 de euro, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe, şi, după estimările lor, anul acesta vor înregistra venituri de aproximativ 400.000 de euro.

    „Nu am luat niciodată în considerare varianta de a lucra pentru o multinaţională. Am ştiut dintotdeauna că vrem să ne punem ideile în aplicare, să creăm ceva spectaculos, de la zero, pentru care să ne dedicăm total“, explică Mircea Căpăţână orientarea spre antreprenoriat aleasă încă din liceu. Radu şi Ioana Hasan au terminat Facultatea de Inginerie, profilul Calculatoare din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, iar Mircea Căpăţână a urmat cursurile Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnice din Timişoara. Fiindcă erau prieteni şi aveau un ţel comun, au hotărât să înceapă businessul în această formulă, deşi Căpăţână se afla în Timişoara, iar Ioana Hasan era încă studentă.

    Au intrat în afacerile în online în 2006, orientându-se spre web design pe piaţa din Sibiu şi pornind de la o investiţie iniţială de 700 de lei, reprezentând costurile înfiinţării firmei la Registrul Comerţului, la care s-au adăugat calculatoarele lor personale. S-au finanţat apoi din banii încasaţi de la clienţii lor, încă din prima zi de activitate. „Recomand tuturor să înceapă aşa, să încaseze din prima zi bani pe soluţia lor. Asta e şi o validare clară că au un business real“, spune Căpăţână. Cei trei au renunţat însă la afacerea cu web design, după doar şase luni de activitate. „Am realizat repede că nu eram în cea mai fericită postură şi că un model de business de tip man-hour, chiar şi unul de succes, abia ne-ar asigura continuitatea, dar în niciun caz o creştere“, explică antreprenorii.

    Următorul pas a venit odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, prilej cu care au primit acces la domeniile .eu, oportunitate pe care tinerii au fructificat-o în orientarea spre o afacere cu domenii. „Am reuşit să vindem domenii şi  găzduire de câteva zeci de mii de lei şi am generat astfel  primii noştri bani ce nu se cheltuiau deja de a doua zi şi care ne-au permis să îl angajăm pe primul nostru coleg, un programator.“

    Faptul că în această piaţă activau jucători mari ale unor branduri consacrate i-a făcut să înţeleagă rapid că nici această afacere nu este una sustenabilă, astfel că, la începutul anului 2007, s-au orientat spre dezvoltarea programului de facturare Smart Bill, idee care îi venise lui Radu Hasan în urma întâlnirii cu primul client de web design şi cu prima factură tăiată pentru el. „Facturile tipizate reprezentau un mare chin, aşa că ne-am dat seama imediat că e o problemă reală care trebuie rezolvată. Simţeam că nu e în regulă să trimitem clienţilor tipizate, nu ne reprezentau.“ S-a născut astfel conceptul unui program de facturare, într-un moment potrivit şi datorită faptului că, odată cu aderarea ţării la UE, modificările legislative permiteau emiterea facturilor de pe calculator. „Practic România depăşea epoca de piatră în domeniul facturării“, spune Căpăţână.