Tag: fabrica

  • Muncitorii fug sărind gardul din cea mai mare fabrică de telefoane iPhone din lume

    Exod în masă la fabrica de iPhone-uri din Zhengzhou, oraş din centrul Chinei: muncitorii încearcă să scape astfel de lockdown. 

    La uzina Foxconn din Zhengzhou, aflată în provincia centrală chineză Henan, muncitori sărit gardul, pentru a evita carantina Covid, după ce autorităţile din Zhengzhou au ordonat blocarea complexului fabricii.

    Noi cazuri de Covid au fost constatate în campusul Foxconn, la cea mai mare fabrică de iPhone din lume. Ele au determinat închiderea magazinelor şi hotelurilor din apropierea. Foxconn, cu sediul în Taiwan, a confirmat un focar la fabrica sa din Zhengzhou.

    Exod în masă

    Exodul în masă a lovit cea mai mare fabrică de asamblare din lume a iPhone-urilor, în inima Chinei, datorită mpsurilor draconice luate împotriva focarelor de Covid-19. În uzina Zhengzhou, capitala Henan, zeci de muncitori au decis să plece pentru a evita carantina, după cazurile constatate.

    Autorităţile municipale au elaborat în grabă planuri de izolare a lucrătorilor migranţi care fug în oraşele lor natale, ca să nu răspândească coronavirusul.

    Videoclipurile distribuite pe reţelele de socializare în limba mandarină au arătat sute de oameni căţărându-se peste gardurile fabricii, după ce s-a aflat că o parte din forţa de muncă a fost pusă în carantină din cauza unui focar.

    Sute de mii de angajaţi

    Foxconn, cu sediul în Taiwan, are aproximativ 200.000 de angajaţi în Zhengzhou şi nu a dezvăluit numărul de cazuri infectate sau câţi au plecat, dar a asigurat că nu va împiedica plecările.

    Henan a constatat 167 de cazuri de Covid transmise local în cele şapte zile până pe 29 octombrie, faţă de 97 de infecţii în ultimele şapte zile.

    Daune aduse economiei

    Pe 19 octombrie, Foxconn a interzis toate mesele în cantine şi a cerut lucrătorilor să consume mâncarea în cămine. Blocajele anti-Covid au provocat consecinţe grele pentru economia chineză, pe fondul prăbuşirii consumului şi producţiei.

    „Suntem foarte conştienţi că, în situaţia actuală, va fi o bătălie prelungită”, a comunicat Foxconn.
     

  • Cum să conduci România ca pe Las Fierbinţi: Marile întreprinderi nu mai beneficiază de schema de compensare a electricităţii şi astfel se închid. Se închid în efect de domino şi IMM-urile, furnizori şi clienţi ai acestora, care beneficiază de schema de compensare. Toţi angajaţii se duc acasă în şomaj, unde beneficiază de schema de compensare

    Sa luam ca studiu de caz o intreprindere mare, de exemplu o fabrica de mase plastice de larg consum. Produce toate recipientele de care avem nevoie in casa si la servici. Un pic de export. Cifra de afaceri bunicica, sa spunem sub “Pragul Hunor” de 500 milioane lei, ca sa scape de taxa de solidaritate. Circa 200 de angajati, toti cu familii, rate la banci, alte datorii, etc.

    Consum de electricitate mediu un gigawatt / luna, la 1000 lei / MWh – pretul plafonat din februarie 2022 prin OUG 27 – 12 milioane lei / an. Inutil sa amintim ca acum, dupa liberalizare, asta inseamna de patru ori mai mult decat platea acum 2 ani…

    Pentru ca sase luni mai tarziu OUG 119 a scos-o din schema de plafonare, fabrica de mase plastice va ajunge sa plateasca cat o vrea furnizorul, sa zicem 3000 lei / MWh. Asta inseamna ca in doar patru luni va plati cat platea inainte intr-un an intreg si de 15 ori mai mult pe luna fata de cat platea inainte de liberalizare.

    Fabrica de mase plastice nu va putea sustine genul asta de plati si se va inchide in lunile de iarna, poate chiar o perioada mai lunga, poate de tot.

    Angajatii merg in somaj, tehnic in cel mai bun caz. Dar acasa, desigur, beneficiaza de schema de plafonare a electricitatii. Fiind in somaj, nu vor avea de unde plati facturile, dar va place cum functioneaza sistemul?

    Efectul de domino va incepe aproape imediat, se vor inchide total sau partial multi dintre furnizori – materii prime, materiale, mentenanta, service-ul echipamentelor si cladirii, paza, curatenie, etc. – toti IMM-uri, care, desi au ramas in schema de compensare a electricitatii, pierd obiectul de activitate.

    Angajatii merg in somaj, tehnic in cel mai bun caz. Dar acasa, desigur, beneficiaza de schema de plafonare a electricitatii. Fiind in somaj, nu vor avea de unde plati facturile, dar va place cum functioneaza sistemul?

    La fel, prin acelasi efect de domino, se vor inchide total sau partial si multi dintre clientii fabricii de mase plastice – toti IMM-uri, care, desi au ramas in schema de compensare a electricitatii, pierd obiectul de activitate.

    Angajatii merg in somaj, tehnic in cel mai bun caz. Dar acasa, desigur, beneficiaza de schema de plafonare a electricitatii. Fiind in somaj, nu vor avea de unde plati facturile, dar va place cum functioneaza sistemul?

    Dupa o vreme insa, clientii fostei fabrici de mase plastice isi vor reveni pentru ca vor gasi un importator care aduce din China aceleasi produse, poate mai ieftin, poate mai scump. Creste deficitul de balanta comerciala a Romaniei.

    Fabrica de mase plastice din studiul de caz, deja inchisa, de fapt nici nu conteaza, in curand vom avea ogoare intregi de ferme solare si retele digitale care vor alimenta mii de IMM-uri, pariul Romaniei pentru o crestere sustenabila.

    Bai, esti prost? Bai, esti nebun?

  • Muncitorii fug sărind gardul din cea mai mare fabrică de telefoane iPhone din lume

    Exod în masă la fabrica de iPhone-uri din Zhengzhou, oraş din centrul Chinei: muncitorii încearcă să scape astfel de lockdown. 

    La uzina Foxconn din Zhengzhou, aflată în provincia centrală chineză Henan, muncitori sărit gardul, pentru a evita carantina Covid, după ce autorităţile din Zhengzhou au ordonat blocarea complexului fabricii.

    Noi cazuri de Covid au fost constatate în campusul Foxconn, la cea mai mare fabrică de iPhone din lume. Ele au determinat închiderea magazinelor şi hotelurilor din apropierea. Foxconn, cu sediul în Taiwan, a confirmat un focar la fabrica sa din Zhengzhou.

    Exod în masă

    Exodul în masă a lovit cea mai mare fabrică de asamblare din lume a iPhone-urilor, în inima Chinei, datorită mpsurilor draconice luate împotriva focarelor de Covid-19. În uzina Zhengzhou, capitala Henan, zeci de muncitori au decis să plece pentru a evita carantina, după cazurile constatate.

    Autorităţile municipale au elaborat în grabă planuri de izolare a lucrătorilor migranţi care fug în oraşele lor natale, ca să nu răspândească coronavirusul.

    Videoclipurile distribuite pe reţelele de socializare în limba mandarină au arătat sute de oameni căţărându-se peste gardurile fabricii, după ce s-a aflat că o parte din forţa de muncă a fost pusă în carantină din cauza unui focar.

    Sute de mii de angajaţi

    Foxconn, cu sediul în Taiwan, are aproximativ 200.000 de angajaţi în Zhengzhou şi nu a dezvăluit numărul de cazuri infectate sau câţi au plecat, dar a asigurat că nu va împiedica plecările.

    Henan a constatat 167 de cazuri de Covid transmise local în cele şapte zile până pe 29 octombrie, faţă de 97 de infecţii în ultimele şapte zile.

    Daune aduse economiei

    Pe 19 octombrie, Foxconn a interzis toate mesele în cantine şi a cerut lucrătorilor să consume mâncarea în cămine. Blocajele anti-Covid au provocat consecinţe grele pentru economia chineză, pe fondul prăbuşirii consumului şi producţiei.

    „Suntem foarte conştienţi că, în situaţia actuală, va fi o bătălie prelungită”, a comunicat Foxconn.
     

  • Cum revoluţionează o companie românească industria HoReCa. Ei au inventat un produs unic care schimbă total piaţa

    Cu toţii ştim aparatele automate de cafea sau pe cele pline cu apă, sucuri şi snacksuri, la care recurgem de multe ori când ne este foame şi nu avem opţiunea unei mese calde în locul în care ne aflăm. Cum ar fi însă ca dintr-un astfel de automat să poţi cumpăra mâncare gătită caldă, exact ca la un restaurant?

    O companie din România a făcut acest lucru posibil prin Bob Bistro – un dispozitiv IoT inteligent dotat cu frigidere şi cuptoare, care funcţionează ca un restaurant complet automatizat, fiind conectat la o aplicaţie mobilă ce îţi permite să alegi produsele dorite şi să plăteşti direct de pe telefon. „Tehnologia noastră, odată dezvoltată şi aplicată cu succes în Bob Concierge, s-a maturizat, a devenit o soluţie completă şi atunci noi am început partea a doua a proiectului odată cu lansarea fabricii de produse IoT de la Piteşti.

    Ne pregătim să implementăm tehnologia Bobnet, dezvoltată anterior şi aplicată în Bob Concierge, în mai multe dispozitive care sunt orientate către rezolvarea problemelor din comerţul de proximitate şi HoReCa. Bob Bistro vine să rezolve problema vânzării în cantine, restaurante micuţe, pensiuni, hoteluri, şcoli şi spitale. Deci în zone în care noi avem nevoie să mâncăm şi unde din anumite considerente este complicat de organizat producţia. Să zicem ca ai o fabrică de 500 de oameni, acolo poate îţi permiţi să organizezi o cantină, dar ce faci dacă ai o fabrică de 100 de oameni?

    Este mai complicat, nu este rentabil economic fiindcă meniul ar fi foarte scump. Şi atunci noi putem oferi operatorilor din HoReCa, serviciilor de catering, restaurantelor sau altor businessuri din HoReCa soluţia noastră la cheie. Ei o pot opera, îşi pot plasa mâncarea lor la rece sau la cald şi le pot oferi clienţilor posibilitatea să se autoservească. În multe cantine există un proces de autoservire, dar care implică de multe ori pe cineva în spatele ghişeului. Aici tehnologia stă în spatele ghişeului şi atunci clienţii se autoservesc“, a explicat în cadrul ZF IT Generation, la rubrica Start-up Update, Mihail Gîrneţ, CEO al grupului local Bobnet.

    Acesta este cunoscut pentru proiectul Bob Concierge, prin care le pune la dispoziţie utilizatorilor produse alimentare şi servicii printr-un aparat complet automatizat, instalat în holurile scărilor de bloc. Recent însă, Bobnet a deschis fabrica Bob IoT Enterprise la Piteşti, în care produce în prezent atât dispozitivele inteligente Bob Concierge, cât şi noile dispozitive Bob Bistro, pregătind totodată şi producţia altor dispozitive IoT pentru industriile de retail şi logistică. Lansarea dispozitivului Bob Bistro a avut loc la finalul lunii septembrie, iar compania are deja discuţii pentru implementări până la finalul anului. Dispozitivul Bob Bistro vine echipat cu frigidere pentru a păstra mâncarea în condiţii optime, dar şi cu cuptoare pentru ca preparatele să poată fi încălzite înainte de servire, iar în plus este dotat cu o tehnologie grab & go ce include sute de senzori astfel încât operatorii HoReCa să-şi poată vinde produsele culinare proaspete în mod automatizat, fără a fi necesară în niciun fel intervenţia umană pentru servirea acestora. „Este vorba despre «ready meals» proaspete. Astăzi noi avem colaborări cu produsele noastre Uncle Bob pe care le avem şi în Bob Concierge. Sunt meniuri «ready to eat» adică gata de mâncat, proaspete, nu sunt congelate, sunt doar ambalate într-o atmosferă controlată şi fără niciun fel de aditivi, fără niciun fel de conservanţi. Au o viaţă la raft de câteva zile şi în felul ăsta toţi clienţii pot mânca o mâncare gustoasă la nivelul de calitate al unui restaurant”, a punctat el.

    Produsele din automatele Bob Bistro vor putea fi efectiv cumpărate prin intermediul aplicaţiei mobile utilizate şi în cazul dispozitivelor Bob Concierge. „Pentru uşurinţa utilizării folosim aceeaşi aplicaţie ca la Bob Concierge. Adică o să fie o singură aplicaţie pentru toate dispozitivele noastre, ceea ce înseamnă că nu mai trebuie să instalezi o aplicaţie de fiecare dată când vezi un produs Bob, ci odată instalată aplicaţia şi odată creat contul, totul este foarte simplu – inclusiv din camera telefonului poţi accesa aplicaţia pentru că avem un sistem dinamic de coduri QR care te direcţionează automat în aplicaţie pentru finalizarea procesului de achiziţie. Cardul îl ai deja înrolat şi nu mai ai nici o nicio problemă să accesezi automatele noastre”, a subliniat Mihail Gârneţ.

    Pe lângă dispozitivul în sine şi toată tehnologia din spate, soluţia Bob Bistro vine la pachet şi cu o platformă de business pentru gestionarea tuturor operaţiunilor necesare pentru vânzarea preparatelor culinare în dispoztivele Bob Bistro. Practic, clienţii Bobnet vor cumpăra dispozitivele Bob Bistro, care au un preţ de circa 8.000 – 10.000 euro în funcţie de dimensiunea şi dotările alese, iar în plus, pentru platforma de business operată în cloud, aceştia vor plăti un abonament. „Noi oferim un business la cheie şi atunci clienţii noştri vor cumpăra dispozitivele, vor fi ale lor, dar acestea sunt operate printr-o platformă de business care acoperă toate procesele – de la depozit până la livrare şi aprovizionare. Deci oferim platforma de business care este un fel de ERP şi care include şi aplicaţiile de business – de logistică, picking ş.a.m.d. şi aplicaţia pentru clientul final. Noi putem pune la dispoziţie şi meniurile partenerilor noştri Uncle Bob şi acesta pot fi adăugate, dar în principiu operatorii din HoReCa au deja producţia lor de mâncare. Şi atunci ei pot afişa şi vinde mâncarea produsă de ei”, a spus CEO-ul Bobnet. Bob Bistro poate fi uşor scalat şi implementat în mai multe locaţii, precum fabrici, clădiri de birouri, hoteluri şi pensiuni, şcoli şi spitale, permiţând administrarea acestuia de la distanţă la costuri mici. „Există mult interes în piaţă pentru dispozitivul Bob Bistro. Vorbim deja cu hoteluri şi pensiuni care vor să ofere astfel micul-dejun şi discutăm totodată şi cu companii, şcoli şi chiar benzinării.” Grupul Bobnet a atras investiţii de circa la 11 milioane de euro, iar ultima finanţare, în valoare de 6 milioane de euro, a fost obţinută anul trecut de la fondul de investiţii american NCH Capital. În prezent, Bobnet are o nouă rundă de investiţii deschisă, necesarul de finanţare fiind de circa 30 de milioane de euro.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.



    Start-up Update

    1. Invitat: Luca Mihăilescu, cofondator Pythia – soluţie AI pentru impactul social al unui business

    Ce e nou? Start-up-ul local şi-a propus ca în următoarele şase luni să reuşească să aibă un produs funcţional şi să atragă circa 2-3 clienţi mari. Până acum, echipa Pythia a lucrat la dezvoltarea algoritmilor care stau la baza soluţiei şi anume la algoritmul de extragere a subiectelor de discuţie, la algoritmul de analiză a sentimentelor identificate în limbajul folosit şi la algoritmul de dinamică a opiniilor exprimate în mediul online.

    „Noi ne-am plănuit ca în următoarele şase luni să avem totul funcţional şi deja în punctul acela să atragem şi 2-3 clienţi mari, clienţii mai mici sunt altă poveste. Acum suntem în discuţii cu departamentul de inovare din BRD şi vrem ca în curând să luăm legătura şi cu oameni care sunt mai aproape de zona de due diligence ca să putem să lucrăm împreună cu ei şi să vedem exact care este workflowul lor, cam de ce ar avea nevoie. Este un parteneriat care sperăm să se transforme şi
    într-un parteneriat de tip client. Pe de altă parte, mai urmărim şi alte industrii – de exemplu, de mare interes este zona de companii de PR  de la care avem câteva contacte şi cu care vrem să facem nişte validări. Iar apoi, o a treia categorie ar fi industrii de raportare exact pe zona de criterii ESG –  adică environmental, social, governance -, unde există astfel de companii care oferă rapoarte, agregă indicatori şi noi vrem să începem negocieri cu ei ca să vedem cum să integrăm practic indicatorii noştri de valori ale ecosistemului şi ale agenţilor din ecosistem în rapoartele şi aplicaţiile lor.”


    2. Invitat: Mihail Gîrneţ, CEO al grupului Bobnet – soluţii IoT pentru comerţul de proximitate

    Ce e nou? Grupul local Bobnet, cunoscut pentru proiectul Bob Concierge, prin care le pune la dispoziţie utilizatorilor produse alimentare şi servicii printr-un aparat complet automatizat, insta­lat în holurile scărilor de bloc, a investit în dezvoltarea unui alt dispozitiv IoT (Internet of Things) care să funcţioneze de data aceasta ca un restaurant complet automatizat, numit Bob Bistro.



    Start-up Pitch

     

    Invitaţi: Alexandru Radovici şi Daniel Rosner, cofondatori ai OxidOS

    Ce fac? Lucrează la un nou sistem de operare pentru autoturisme, care să le permită constructorilor să reducă la jumătate timpul de dezvoltare a proiectelor – ceea ce ar constitui, dacă start-up-ul va avea succes, o adevărată revoluţie pentru companiile auto. Sistemul de operare la care lucrează OxidOS va gestiona zecile de procesoare care se află acum în maşinile moderne, cele care controlează de la lucruri simple precum ştergătoarele, până la lucruri sofisticate precum frânele sau modul în care funcţionează motorul, iar principalul avantaj pe care îl promite este reducerea la jumătate a timpului de dezvoltare a softului dedicat şi înlocuirea rapidă a componentelor electronice, în caz că unul devine indisponibil.

    Daniel Rosner: „Noi ne adresăm direct unei pieţe globale. Cel mai probabil, primii noştri clienţi vor fi din Germania, din Franţa, din State Unite, poate din Japonia. Practic, noi am venit cu o soluţie software pentru acele controlere din maşină pe care, în general, utilizatorul nu le cunoaşte, de care utilizatorul nu ştie cât timp maşina merge bine, fie că vorbim de controlul de start/ stop, de control de ştergătoare, toate acele mici controlere de pe maşină care atâta timp cât merg bine lumea este fericită. Lucrurile se schimbă când ajungi în service şi ţi se spune „ne pare rău este o eroare software, mai durează două săptămâni“. Ne propunem să facem viaţa mai uşoară dezvoltatorilor şi integratorilor. Prin abordarea noastră vom reduce timpul de dezvoltare undeva cu 50%, deci vorbim de o dezvoltare de doi, trei ani pe care să o reducem la un an.“

    Alexandru Radovici: „OxidOS încearcă să reducă timpii de dezvoltare necesari pentru a face software pentru maşini. Ne referim aici la softul din maşini care nu se vede. Ce trebuie să înţeleagă lumea este că maşina are undeva la o sută de microprocesoare în ea, singurul vizibil este cel din infotainment – deci ecranul din maşină, dar de fapt maşina are undeva spre 100 de procesoare. Fiecare dintre aceste procesoare rulează soft, în esenţă un sistem de operare specific. Aceste procesoare au rolul de a controla motorul, de a controla frâna, de a controla uşile, lumina din maşină, semnalizarea şi toate elementele auxiliare ale maşinii. Ce se întâmplă astăzi: durata de dezvoltare a softului pentru aceste microprocesoare este foarte mare, durează de la unul până la trei-patru ani şi asta pentru că există foarte multe reglementări, adică nu merge ca şi în industria de consumer – facem softul şi bineînţeles că mai avem probleme – cum are orice aplicaţie pe dispozitive mobile; aici softul trebuie să respecte nişte reglementări şi trebuie să fie super-bine testat.”



    Sfatul expertului

    Invitat: Cristian Gherghina, inginer software în cadrul sediului central din SUA al gigantului IT Microsoft şi CTO în cadrul proiectului românesc Sense4FIT

    Cum să foloseşti expertiza şi abilităţile dobândite în cadrul unei multinaţionale IT, mai ales la sediile centrale ale acestora, în cadrul unui start tech?

    „În primul rând, experienţa dintr-o multinaţională te ajută să începi mult mai rapid un proiect pentru că te ajută să-ţi dai seama efectiv de ce ai nevoie înainte de a porni la drum, de a te apuca să implementezi produsul. Dezvolţi aplicaţii care trebuie să funcţioneze pentru o grămadă de utilizatori, milioane de utilizatori, iar scopul Sense4FIT este de asemenea de a se adresa unui public global şi anume foarte mulţi oameni care vor folosi aplicaţia în acelaşi timp. Asta înseamnă că experienţa de a putea scala un produs şi de a funcţiona în parametri optimi la un nivel foarte larg te ajută ca proiectul tău să devină efectiv realitate. Pe lângă acest lucru, sunt foarte multe abilitaţi tehnice pe care le dobândeşti la o companie mare şi anume – modul în care gândeşti problema, înveţi soluţii noi, înveţi de frameworkuri noi care de abia se lansează, design patterns ş.a.m.d., pe care după aceea poţi să le aplici într-un start-up de exemplu. În cazul meu, venind cu un set de abilităţi de la Microsoft, bineînţeles că este mult mai uşor de a pune în practică anumite îmbunătăţiri pe partea de aplicaţii, pe partea de back end, front end şi aşa mai departe.”



    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

     

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

  • Producătorul de porţelan IPEC din Alba Iulia, controlat de familia Covaciu, angajează 65 de oameni

    Compania IPEC (Întreprinderea de Porţelan Elena Covaciu), deţinută de famila Covaciu, unul dintre prin­cipalii furnizori ai IKEA de pe piaţa locală, are disponibile în prezent 65 de locuri de muncă pentru încărcători-descărcători la fabrica de porţelan din Alba Iulia, potrivit Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Alba. Compania a ajuns anul trecut la un număr mediu de 561 de angajaţi, conform datelor publice.

    IPEC a realizat în 2021 o cifră de afaceri de 140,5 mil. lei (28,5 mil. euro), în creştere cu aproape 15% faţă de anul anterior, potrivit calculelor ZF făcute pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor. Compania a avut anul trecut un profit net de 2 mil. lei (424.000 de euro), mai mic cu 16,7% faţă de anul precedent, când IPEC a raportat un câştig net de 2,5 mil. lei (518.000 de euro), conform datelor publice. 

    IPEC se află printre cei mai mari jucători din lume în domeniul produselor de menaj şi porţelan superior, cu aproximativ 50 de milioane de piese fabricate anual şi livrate la nivel mondial, din Japonia până în SUA, conform unor informaţii anterioare. La început, în urmă cu un sfert de secol, activitatea companiei era formată din producţie de articole ornamentale şi decorative, produse în cantităţi mici, care erau apoi desfăcute pe piaţa internă. 

    Anul 1996 a adus prima schimbare majoră în abordarea strategiei de vânzari, compania demarând o relaţie de afaceri cu concernul suedez IKEA, pentru care a început să producă din ce în ce mai mult, de la an la an. Astfel, dintr-o mică afacere de familie, compania a început să se transforme într-o facilitate orientată către producţia de serie, cu utilaje moderne şi desfacere pe piaţa externă.

    Prima fabrică a IPEC a fost construită pe baza unui împrumut de la Fondul Româno-American de Dezvoltare. La finalul lui 1997 producţia era în creştere, iar IPEC achiziţionase deja cel de-al doilea cuptor. Concernul suedez IKEA a fost unul dintre primii mari clienţi ai IPEC. În februarie 1999, IKEA a început să cumpere de la IPEC boluri pentru cereale, având la bază un contract. Un an mai târziu, IPEC a învins trei companii româneşti alături de care se afla într-o competiţie lansată de IKEA, al cărui premiu era o ofertă de investiţie pe cinci ani sau fonduri pentru construirea unei noi fabrici. Construcţia noii fabrici a început în aprilie 2001, având programată demararea producţiei la finalul aceluiaşi an. În fabrica IPEC din Alba Iulia funcţionează în prezent câteva sute de roboţi industriali, compania aflându-se în topul firmelor din România ca utilizare a roboţilor industriali în procesul de producţie. 

     

  • Cine este antreprenorul care a fondat gigantul BASF, unul dintre liderii industriei chimice mondiale, şi ce ingredient a folosit pentru a aduce succesul afacerii cu venituri anuale de peste 70 de miliarde de euro

    Povestea lui Friedrich Engelhorn demonstrează că, în reţeta unui business de success, niciun ingredient nu trebuie neglijat. Dintr-o mică afacere cu producţie de gaze, folosind gudronul rămas, a pus bazele BASF, un gigant activ în industria de produse chimice, cu venituri anuale de zeci de miliarde de dolari.

    Născut pe 17 iulie 1821 în Mannheim, Germania, în familia unui maestru berar şi proprietar de pub, la 13 ani Friedrich Engelhorn abandona şcoala de gramatică pe care o urma pentru a deveni ucenicul unui aurar. A învăţat meserie călătorind în mai multe oraşe europene din Germania, Austria, Elveţia şi Franţa, pentru ca în 1847 să se întoarcă în oraşul natal şi să deschidă propriul magazin.

    În urma revoluţiei din anul următor, businessul a avut de suferit, aşa că antreprenorul s-a reorientat, deschizând o fabrică privată de gaze în aceeaşi localitate. Aici, a început să producă şi să vândă gaz îmbuteliat, folosit la iluminarea tavernelor şi a atelierelor. La trei ani distanţă, gazul vândut de Englehorn a început să fie utilizat şi la iluminatul public.

    În timp ce producea gaz, a observat că rămâneau cantităţi mari de gudron, pe care s-a gândit să îl folosească pentru a fabrica coloranţi sintetici. Aşa că a fondat o fabrică în care a început, din 1861, să producă fucsină (colorant roşu solubil în apă).

    După alţi patru ani a decis să îşi extindă activitatea în industria chimică, aşa că, alături de alţi câţiva parteneri de business, pe 6 aprilie 1865 lua naştere BASF (Badische Anilin – und Sodafabrick). Una dintre provocările de început ale companiei a fost găsirea unei locaţii, deoarece autorităţile din Mannheim au refuzat să le vândă antreprenorilor terenul necesar deschiderii unei noi fabrici. Au găsit însă spaţiul potrivit într-o localitate învecinată, Ludwigshafen. Afacerea a avut succes şi, în scurt timp, a devenit una dintre cele mai importante companii de profil din Europa. În doar doi ani de la deschidere ajunsese deja la o echipă de aproape 300 de angajaţi, evoluând apoi într-o multinaţională. În 1873 compania a deschis un birou la New York, după alţi trei ani a inaugurat un nou centru de producţie în apropiere de Moscova, iar în 1878 pornea producţia şi într-o fabrică din Franţa.

    În 1884, în urma unor neînţelegeri cu ceilalţi fondatori, Engelhorn a părăsit businessul şi a cumpărat o companie farmaceutică, Boehringer Mannheim. Antreprenorul a murit pe 11 martie 1902, iar din 1957 un nou departament comercial din sediul central al companiei îi poartă numele, în onoarea sa.

    În prezent, BASF este una dintre cele mai mari companii chimice din lume, cu o echipă de peste 117.000 de angajaţi. În 2021, pe plan internaţional businessul a înregistrat venituri de 78,6 miliarde de euro, iar BASF România a încheiat anul cu o cifră de afaceri de 772 de milioane de lei, potrivit datelor publice disponibile.

  • Adrian Cocan, Lăptăria cu Caimac: Piaţa trece prin frământări serioase, avem o criză pe piaţa laptelui care pare că se accentuează

    Adrian Cocan, directorul general al Agroserv Măriuţa (MILK), care are în porto­foliu brandul Lăptăria cu Caimac, spune că până în vara anului viitor criza de pe piaţa laptelui se va accentua, în prezent cele două fabrici ale companiei îşi asigură laptele de la ferma proprie.

    „Piaţa trece prin frământări serioase, se închid ferme mici, la abatoare sunt cozi, avem o criză pe piaţa laptelui care pare că se accentuează. Cred că până în vara anului viitor cantitatea de lapte va scădea”, a spus Adrian Cocan, directorul general al  Agroserv Măriuţa.

    Compania din Dragoeşti (judeţul Ialomiţa) a finalizat construcţia celei de-a doua unităţi de producţie, dotată cu o linie de brânzeturi şi o linie pentru unt, o investiţie de 4 milioane de euro. „Acum ne asigurăm integral laptele din ferma proprie. Probabil va fi nevoie să cumpărăm lapte şi de la alte ferme, dar acum a doua fabrică lucrează la 20% din capacitate”.

    Agroserv a ridicat în 2018 prima fabrică de procesare lactate, întinsă pe o suprafaţă de circa 1.500 de metri pătraţi (şase linii de producţie), în urma unei investiţii de peste 5 milioane de euro.

  • Neputinţa Statului român. Fabrica de zahăr de la Luduş a rămas fără cumpărători: angajaţii, aflaţi în şomaj tehnic din luna ianuarie, vor fi disponibilizaţi. Reprezentant sindicat: „S-a discutat de 4 valuri de disponibilizări şi 10 salarii compensatorii”

    Săptămâna viitoare, cel mai probabil, va începe primul val de concedieri în masă la penultima fabrică de zahăr din sfeclă de zahăr din România, aflată la Luduş şi deţinută de grupul francez Tereos.

    Un număr de 160 de persoane vor fi disponibilizate, pentru că după mai bine de jumătate de an de când Statul român, prin Ministerul Agriculturii, şi-a arătat intenţia de a cumpăra fabrica, s-a retras, la fel ca alţi jucători din industria alimentară care şi-au arătat interesul.

    Astfel, Statul român şi-a dovedit, din nou, neputinţa de a interveni într-un domeniu strategic şi România devine dependentă de importurile de zahăr în proporţie de 90%.

    „După campania din 2021, conducerea fabricii ne-a anunţat că urmează să închidă unitatea de producţie. În primăvara anului 2021 au anunţat că este de vânzare, au venit potenţiali cumpărători să o vadă, dar nu s-a materializat nimic. În iarnă ne-au anunţat că urmează să disponibilizeze personalul în patru etape, începând cu primul val în martie – aprilie 2022 şi terminând cu ultimul în 2023. Am negociat 10 salarii compensatorii şi, totodată, ei ne-au prezentat un plan de recalificare a personalului, oferindu-ne şansa să urmăm anumite cursuri. Între timp, în această primăvară ne-au comunicat că se sistează disponibilizările, pentru că Statul este interest de achiziţia fabrcii”, a spus pentru ZF Daniel Preda, reprezentant al sindicatului Liber Zahărul Luduş.

    La începutul lunii mai a acestui an, cu cultivatorii de sfeclă de zahăr în acest an, în jur de 500, reuniţi în asociaţii şi federaţii împreună cu Adrian Chesnoiu, fostul ministru al Agriculturii, au îniţiat discuţii cu reprezentanţii fabricii Tereos pentru a cumpăra statul fabrica şi a produce zahăr, Statul în parteneriat cu fermierii.

    Înţelegerea s-a materialiazat şi data de 1 iulie a fost stabilită ca termen limită pentru încheierea procedurii de cumpărare a fabricii, doar că pe 23 iunie, Adrian Chesnoiu a demisionat. Petre Daea i-a luat locul pe 8 iulie, însă, în loc să continue planul iniţial, a încercat să medieze negocierile între producătorul de conserve Scandia Food, care şi-a arătat interesul, şi Tereos.

    „Tereos a anunţat că Statul şi Scandia s-au retras, cea din urmă pentru că nu putea respecta termenii şi orarul de preluare care a fost stabilit cu Ministerul Agriculturii”, spun sursele ZF. Intenţia companiei Scandia Food de a cumpăra fabrica de zahăr de la Luduş a fost adusă la cunoştinţa reprezentanţilor Tereos printr-o scrisoare trimisă pe e-mail de reprezentanţii Ministerului Agriculturii în data de 2 septembrie, iar termenul final pentru preluare ar fi trebuit să fie 15 septembrie, susţin sursele ZF.

    „Miercuri, 28 septembrie, ne-a chemat conducerea fabricii la o întâlnire în care ni s-a spus că nimeni nu mai este interesat de preluarea sa, iar grupul Tereos nemaiavând cumpărător reia planul de disponibilizare. Cel mai probabil, săptămâna viitoare Consiliul de Administraţie se va întâlni să se ia decizii privind primul val de disponibilizări.

    Acum, 80% din personal – din totalul de 160 de persoane – se află în şomaj tehnic, încă din luna ianuarie, iar 20% din personal se ocupă în fabrică de mentenanţă. Toate activităţile sunt suspendate, dar fabrica este intactă, nu s-a demolat nimic încă”, a mai spus Daniel Preda.

    În acest an, producţia maximă de zahăr din România ar putea fi de 60.000 de tone în fabrica din Roman (jud. Neamţ) a austriecilor de la Agrana, care rafinează zahăr din sfeclă de zahăr, ceea ce ar însemna circa 10% din consum, în contexul în care anul trecut importurile au fost de nouă ori mai mari decât exporturile.

    România a importat zahăr şi produse zaharoase în valoare de 337 de milioane de euro în 2021, în creştere cu 25% faţă de anul precedent, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică.

    Înainte de 1990 România avea peste 30 de fabrici de zahăr, iar în 1991, importurile României de zahăr şi produse zaharoase erau de 76 de milioane de euro, de 4,5 ori mai mici decât în prezent, conform datelor de la INS. Însă, odată cu privatizarea şi preluarea fabricilor de diverse companii, mai multe fabrici au fost închise. 

    „Suntem în război continuu de 32 de ani, război tăcut, pe care, în România, îl pierdem încet, cu bună ştiinţă. (…) Nu mai avem mori pentru a produce făină, nu mai avem fabrici de ulei, nu mai avem rafinării, nu mai avem industrie. (…) În plină criză alimentară şi cu război la graniţa de nord a ţării autorizăm distrugerea unei fabrici perfect funcţională, cu angajaţi specializaţi în industria zahărului şi producători de sfeclă performanţi”, consideră Ioan Trif, preşedintele sindicatului Liber Zahărul Luduş.

  • PepsiCo investeşte 100 de milioane de dolari în fabrica Star Foods din Popeşti-Leordeni

    PepsiCo, unul dintre cei mai importanţi jucători din industria de produse alimentare şi băuturi răcoritoare, anunţă o investiţie în valoare de 100 de milioane de dolari în trei linii de producţie operaţionale şi un nou depozit automat, capabilităţi de automatizare şi un nou masterplan în fabrica din Popeşti-Leordeni. Investiţia urmează să fie finalizată până în 2024, având ca rezultat dublarea capacităţii de producţie.

    „Fiind un centru de producţie şi distribuţie pentru pieţele din Europa Centrală şi de Est, România reprezintă o piaţă esenţială în Europa”, susţine Silviu Popovici, CEO, PepsiCo pentru Europa, într-un comunicat.

    Aceste noi investiţii vin după finalizarea de anul trecut a planului de dezvoltare pe 5 ani, implementat în fabrica de băuturi răcoritoare Dragomireşti, în valoare totală de 40 milioane de dolari, constând în îmbunătăţirea liniilor de producţie şi un depozit complet automatizat, cu o valoare de 15 milioane de dolari, pe o suprafaţă totală de 15.000 metri pătraţi şi cu o capacitate de producţie de 550.000 de tone de produse finite pe an. În ultimii 10 ani, PepsiCo a investit direct 320 de milioane de dolari în România, consolidând astfel rolul companiei de hub de producţie şi distribuţie regional.

  • Statul ungar îşi construieşte o fabrică de ciment

    Guvernul ungar a dispus înfiinţarea unei fabrici de ciment de stat, necesară pentru asigurarea aprovizionării cu materii prime pentru industria construcţiilor, relatează Portfolio. Ministrul tehno­­logiei şi industriei Laszlo Palkovics şi ministrul construcţiilor şi investiţiilor Janos Lazar trebuie să se asigure că studiul de feza­bili­tate este pregătit şi să raporteze rezultatele acestuia până la finalul anului.