BusinessMagazin

Tag: despagubiri

  • Moştenitorii lui Marvin Gaye au primit despăgubiri de 7,4 milioane dolari pentru piesa “Blurred Lines” – VIDEO

    Tribunalul Districtual din Los Angeles a dat dreptate Fundaţiei Marvin Gaye, considerând că anumite fragmente din single-ul “Got to Give It Up”, lansat de Marvin Gaye în 1977, au fost preluate de Robin Thicke şi Pharrell Williams în cântecul lor R&B din 2013 care a avut mare succes pe plan internaţional, informează Reuters.

    Juraţii americani au decis că moştenitorii cântăreţului Marvin Gaye trebuie să primească daune efective în valoare de 4 milioane de dolari, dar şi suma de 3,4 milioane de dolari, ca parte a încasărilor obţinute de Thicke şi Williams, în urma încălcării legii drepturilor de autor din Statele Unite.

    Alţi câţiva acuzaţi din procesul intentat de fundaţia Marvin Gaye, precum rapperul T.I şi câteva companii din industria muzicală au fost declaraţi nevinovaţi.

    Robin Thicke şi Pharrell Williams nu au fost prezenţi în sala de judecată la pronunţarea deciziei.

    Avocatul lor, Howard King, a spus că ambii artişti preferă să aştepte o perioadă înainte de a lua o decizie în privinţa strategiei pe care o vor urma în instanţă. “E vorba de mulţi bani. Însă nu îi va falimenta pe clienţii mei. Totuşi, e vorba de o sumă dezamăgitor de mare”, a spus Howard King.

    Avocatul moştenitorilor lui Marvin Gaye, Richard Bush, a precizat că aceştia vor încerca să obţină în instanţă un ordin judecătoresc care să stopeze difuzarea şi comercializarea single-ului “Blurred Lines”.

    Ei au citat în instanţă şi o serie de interviuri acordate de Robin Thicke în care artistul american recunoştea că s-a inspirat din “Got to Give It Up” atunci când a produs şi înregistrat “Blurred Lines”.

    Într-o declaraţie ulterioară în instanţă, făcută sub jurământ, Robin Thicke a spus că se afla sub influenţa drogurilor şi a alcoolului în timpul înregistrării piesei “Blurred Lines” şi că meritul său în această privinţă a fost exagerat, întrucât piesa în cauză a fost de fapt compusă de Pharrell Williams.

    “Blurred Lines”, unul dintre cele mai populare single-uri din anul 2013, generase deja multe controverse din cauza versurilor sale, considerate misogine.

    Robin Thicke a interpretat acest cântec la ediţia din 2013 a galei MTV Video Music Awards, realizând cu acea ocazie un moment artistic extrem de controversat, din cauza coregrafiei provocatoare, cu accente pornografice, alături de cântăreaţa pop Miley Cyrus.

    Ulterior, Robin Thicke a dezvăluit în instanţă că este un admirator al muzicii lui Marvin Gaye încă din copilărie, dar că piesele “Blurred Lines” şi “Got to Give It Up” se aseamănă doar în privinţa genului căruia îi aparţin.

    Muzicianul american Marvin Gay (1939 – 1984) a debutat alături de grupul de doo-wop “The Moonglows” la sfârşitul anilor ’50, urmând apoi o carieră solo. Datorită unei serii de hituri, precum “How Sweet It Is (To Be Loved by You)”, “I Heard It Through the Grapevine” şi duetelor cu Mary Wells şi Tammi Terrell, a fost numit “prinţul Motown” şi “prinţul muzicii soul”. Cântăreţul american a decedat în 1984, la vârsta de 44 de ani, după ce a fost împuşcat mortal de tatăl său.

  • Despăgubiri record într-un proces de divorţ în Marea Britanie – 425 de milioane de euro

    Jamie Cooper-Hohn, în vârstă de 49 de ani, născută în SUA, a fost căsătorită timp de 17 ani cu investitorul Chris Hohn, în vârstă de 48 de ani, iar cei doi au divorţat în 2012.

    Ea a solicitat jumătate din averea lor comună, evaluată la 700 de milioane de lire sterline, însă Chris Hohn i-a oferit doar un sfert din avere şi din acest motiv s-a recurs la procedura în justiţie.

    Foştii soţi, care s-au cunoscut la Universitatea Harvard şi au împreună patru copii, au fondat organizaţia caritabilă Children’s Investment Fund Foundation, în sprijinul populaţiei din ţările în curs de dezvoltare.

    Având reputaţia unor persoane foarte generoase, care trăiesc totuşi modest, cei doi au donat până în prezent aproximativ 1 miliard de lire sterline (1,259 miliarde de euro).

    Suma obţinută de Cooper-Hohn în urma divorţului o depăşeşte pe cea obţinută în 2011 de Galina Besharova, fosta soţie a miliardarului rus Boris Berezovski, decedat în martie 2013. Suma obţinută de Besharova s-a ridicat la aproximativ 275 de milioane de euro.

    Din 2000, legea britanică are ca principiu divizarea averii unui cuplu în părţi egale în cazul unui divorţ. Acesta este motivul pentru care multe persoane străine vin să ceară despăgubiri în faţa instanţelor britanice, Londra fiind supranumită şi “capitala divorţurilor”.

  • 7 din 100 de maşini din România au provocat daune acoperite de RCA, în 2013, spre deosebire de 5 în Polonia, 4,4 în Croaţia, 4 în Lituania sau 3 în Ungaria

    O analiză efectuată de UNSAR – Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România asupra pieţei asigurărilor de tip RCA din mai multe ţări europene arată că primele medii practicate în 2013 pe segmentul asigurărilor de răspundere civilă auto din România au continuat să se menţină la un nivel scăzut, comparativ cu alte ţări. În acelaşi timp, indicatorii privind daunalitatea pe acest segment arată nevoia de consolidare a activităţii de subscriere pe segmentul RCA, astfel încât terţii păgubiţi să fie despăgubiţi conform legii.

    În prima jumătate a anului 2014, primele subscrise pe RCA au crescut, reprezentând aproape jumătate din totalul asigurărilor generale vândute în România cu subscrieri cifrate la 1,39 miliarde lei (43,61% din piaţa de asigurări generale). Totodată, din punct de vedere al daunelor plătite, poliţele RCA au generat 40% din despăgubirile plătite pe linia asigurărilor generale în primele şase luni din 2014.

    De asemenea, din punct de vedere al daunei medii achitate pe acest segment, în 2013, România se regăseşte printre ţările unde acest indicator se apropie de 1.400 Euro, ceea ce reprezintă o valoare medie între ţările analizate.

    Frecvenţa daunelor a plasat ţara noastră printre cele cu un număr mare de daune, cu 6,88%, ceea ce se traduce prin faptul că, în medie, aproape 7 din 100 de maşini asigurate au provocat câte o daună.

    Nivelul primei medii RCA se menţine scăzut. Nivelul primei medii aferente clasei RCA în România s-a situat, în 2013, la 114 Euro. Prin comparaţie, acelaşi indicator a fost de 201 Euro în Croaţia, 141 Euro în Portugalia. Valori mai mici decât în România au fost înregistrate, însă, în Polonia (103 Euro) şi în Ungaria (65 Euro).

    Totuşi, în Italia, ţară comparabilă cu România din punct de vedere al nivelului despăgubirilor plătite în medie pentru vătămări corporale, prima medie s-a situat la valoarea de 436 Euro, în 2013.

    Dauna medie continuă să crească. Din punct de vedere al daunei medii consemnate pe piaţa RCA, aceasta şi-a menţinut tendinţa de creştere, de la 1.252 Euro în 2011, până la 1.385 Euro în 2013.

    Majorarea a fost determinată de despăgubirile pentru vătămări corporale şi deces, care au ajuns, anul trecut, să deţină o pondere de 19,16% în totalul despăgubirilor plătite de asigurătorii români, la acelaşi nivel cu piaţa din Italia, pe fondul unui număr de solicitări în creştere, alături de o practică neunitară a instanţelor de judecată.

    Valori mai reduse ale daunei medii au fost regăsite în Polonia (1.287 Euro) şi Letonia (1.070 Euro), în timp ce în ţări precum Ungaria, Portugalia sau Croaţia acestea au depăşit pragul de 1.500 Euro.

    Frecvenţa daunei a rămas în jurul valorii de 7% În România, frecvenţa daunelor RCA a oscilat, în ultimii 3 ani, în jurul valorii de 7%, ajungând, la finele lui 2013, la 6,88%. Comparativ cu alte ţări incluse în această analiză, procentul este unul destul de ridicat, fiind depăşit doar în Turcia (8,2%), Marea Britanie (10,1%) şi Cipru (12,1%). Pe de altă parte, în Ungaria sau Letonia, acest indicator a fost de 3%, respectiv 4%. Italia, ţară care are o daună medie similară cu cea din România, prezintă o frecvenţă a daunei de aproximativ 6%. Rata combinată a daunei a depăşit 130% Indicatorul care măsoară cel mai bine profitabilitatea unui segment de asigurare şi anume rata combinată a daunei, a înregistrat cea mai ridicată valoare dintre toate ţările analizate, respectiv 130,8%. Rata combinată a daunei include alături de rata daunei şi rata cheltuielilor de achiziţie şi administrare aferente unei clase de asigurări. Aşadar, luând în considerare aceste cifre, asigurătorii români au cheltuit 130,8 lei pentru fiecare 100 de lei subscrişi.

    De altfel, în majoritatea ţărilor incluse în analiză, indicatorul ratei combinate pe RCA a depăşit pragul de 100%, ceea ce subliniază lipsa de profitabilitate a acestui tip de asigurări (125,2% – Turcia, 116,7% – Letonia, 111,59% – Polonia, 104,6% – Cipru, 103,3% – Ungaria). Totuşi, au existat şi ţări unde rata combinată s-a situat sub 100%: 94,02% – Portugalia, 88,1% – Italia sau 74,7% – Croaţia.

    Un nivel necontrolat al daunalităţii pe linia asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto generează turbulenţe semnificative pentru întregul sistem de asigurări, din cauza ponderei importante pe care o deţin poliţele RCA în piaţa românească de profil. Evoluţia daunelor din primele şase luni ale acestui an întăreşte şi mai mult această afirmaţie. La nivel de piaţă RCA, dauna medie plătită a urcat cu 16%, până la 6.894 de lei, de la 5.933 de lei în S1 2013. Valoarea despăgubirilor plătite a fost în creştere, ajungând la 1 miliard lei (+5%).

    De asemenea, despăgubirile pentru vătămări corporale şi deces reprezintă 27% din valoarea despăgubirilor totale plătite de asigurătorii RCA români în prima jumătate a acestui an (277,06 milioane lei), înregistrând o creştere cu 70% faţă de perioada similară din 2013. Mai mult de două treimi (70%) din despăgubirile plătite reprezintă daune morale (nepatrimoniale).

    Deşi asigurătorii şi-au eficientizat procesele de business în ultimii ani, costurile ridicate cu despăgubirile, în special cele legate de vătămarile corporale, arată că profitabilitatea pe segmentul RCA este departe de a fi atinsă şi este nevoie de eforturi susţinute din partea jucătorilor din piaţă pentru a aduce echilibrul pe acest segment de business.

    *Analiza a fost efectuată în baza datelor furnizate de asociaţiile asigurătorilor de profil din mai multe ţări europene, pentru anii 2012, 2013 şi 2014.

    Ţările care au furnizat informaţii sunt: Cipru, Marea Britanie, Turcia, Belgia, Italia, Polonia, Croaţia, Letonia şi Ungaria. Nu toate ţările enumerate anterior au furnizat toate datele solicitate pentru anul 2013 şi, de aceea, nu au fost incluse în comparaţia anumitor indicatori.

    Cifrele referitoare la piaţa din România sunt extrase din rapoartele publicate de ASF – Autoritatea de Supraveghere Financiară.

    Înfiinţată în 1994, UNSAR – Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România reprezintă 25 de companii de profil. Acestea deţin o pondere de peste 90% din piaţa locală de asigurări.

  • Băncile ungureşti, aceşti lilieci cu puteri de Batman

    Sandor Csanyi, şeful celei mai mari bănci ungare, OTP, a replicat că de fapt, atunci când are probleme în economie, guvernul apelează la bănci ca la un fel de Batman, a relatat publicaţia Portfolio. Atât OTP, cât şi MKB Bank sau subsidiarele ungare ale Erste, KBC şi Raiffeisen au contestat în justiţie decizia guvernului de a rambursa retroactiv clienţilor banii luaţi prin “practici comerciale incorecte” din 2004 încoace.

    Primele acţiuni au fost însă deja respinse în justiţie, iar un fruntaş al partidului de guvernământ Fidesz a spus că băncile ar putea fi obligate să extindă despăgubirile şi pentru clienţii care şi-au achitat deja creditele în cadrul unui program de rambursări anticipate derulat în 2011-2012, ceea ce ar spori considerabil factura de plată a băncilor, ducând-o la un total de cca 3 mld. euro.

    Aceasta se adaugă la dificultăţile pe care le întâmpină băncile ungare din cauza conflictului din Ucraina, unde unele au subsidiare, şi a sancţiunilor financiare impuse de Bruxelles Rusiei. Şeful BCE, Mario Draghi, a încercat să ia apărarea băncilor în august, afirmând că plăţile retroactive “nu par să fie conforme” cu reglementările europene, ar guvernul Orban l-a ignorat.

    Guvernul Orban a început în forţă reforma sistemului bancar, axată pe trei elemente: răscumpărarea de către stat a cel puţin jumătate din activele bancare aflate în proprietatea unor grupuri financiare străine, crearea unei “bad bank” care să preia creditele neperformante ale băncilor, estimate la 1,6 mld. euro, şi planul de convertire în forinţi a creditelor în valută, la un curs avantajos pentru debitori. Băncile vor suporta costul conversiei şi, în plus, îi vor despăgubi pe ungurii îndatoraţi în valută pentru “practicile incorecte” de genul majorărilor unilaterale de dobânzi şi comisioane.

  • România, obligată de CEDO să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei

    Marea Cameră a CEDO a făcut azi public verdictul în cauza Mocanu şi alţii împotriva României, constatând încălcarea de către România a articolelor 2, 3 şi 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, după ce reclamanţii Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13 – 15 iunie 1990, anunţă APADOR-CH.

    Deşi dosarul uneşte trei cazuri, decizia îi face dreptate şi lui Marin Stoica, reprezentant de avocatul APADOR-CH Diana Hatneanu, după ce CEDO se pronunţase deja în 2012 în favoarea celorlalţi doi petenţi.

    “Cetăţeanul român Marin Stoica, astăzi în vârstă de 65 de ani, a fost bătut şi băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR. Omul se îndrepta spre serviciu când a fost luat de pe stradă, privat de libertate mai multe ore şi bătut crunt. S-a trezit a doua zi la spital, unde cineva l-a sfătuit să dispară ca să nu fie arestat alături de alţi protestatari. De frică a fugit atunci şi nu a mai ieşit trei luni de zile din casă. Frica nu l-a părăsit, însă, nici ulterior, ba chiar bătaia a avut asupra psihicului său efecte devastatoare, aşa încât omul a depus plângere penală abia zece ani mai târziu, în 2001, când în sfârşit cercetările în acest dosar au început să avanseze”, se arată în comunicatul APADOR-CH.

    După opt ani de anchete, declaraţii, expertize IML, cazul Mineriadei, inclusiv în ceea ce-l privea pe Marin Stoica, a fost soluţionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu neînceperea urmăririi penale.

    La CEDO dosarul Stoica a fost conexat cu alte două ale Mineriadei, respectiv al Ancăi Mocanu, al cărei soţ a fost omorât, şi al Asociaţiei 21 Decembrie 1989, al cărei sediu fusese devastat de mineri, cauza fiind denumită “Mocanu şi alţii contra României”. Reclamanţii s-au plâns de lipsa unei anchete eficiente, imparţiale şi aprofundate pentru identificarea şi pedepsirea celor responsabili pentru reprimarea violentă a demonstraţiilor din 13 şi 14 iunie 1990. Plângerea lui Marin Stoica se bazează pe articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenţia europeană a drepturilor omului.

    În 2012 CEDO le-a dat câştig de cauză Ancăi Mocanu şi Asociaţiei 21 Decembrie 1989, în timp ce Stoica a pierdut pe motiv că s-ar fi plâns prea târziu în ţară. Avocata Diana-Olivia Hatneanu, care l-a reprezentat pe Marin Stoica, a solicitat retrimiterea cauzei în faţa Marei Camere, solicitare ce a fost acceptată, o audiere publică având loc pe 2 octombrie 2013.

    “După decizia de azi a Marii Camere, care este definitivă, România va fi obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei. Cu privire la decesele survenite în timpul evenimentelor, această obligaţie decurgea oricum din faptul că astfel de infracţiuni sunt astăzi imprescriptible ca urmare a altei cauze CEDO, respectiv dosarul Revoluţiei (Asociaţia 21 Decemberie 1989 v. România). Acum, trebuie întrepinse cercetări eficiente, apte să ducă la tragerea la răspundere a celor vinovaţi şi la aflarea adevărului de către întreaga societate, cu privire la ansamblul evenimentelor din iunie 1990, indiferent că este vorba despre decese sau persoane care au fost supuse unor violenţe şi privări de libertate”, a declarat avocata Diana-Olivia Hatneanu.

    Potrivit deciziei CEDO de miercuri, “toate dovezile din acest caz indică existenţa elementelor constitutile ale unei crime împotriva umanităţii, comise de oficiali ai statului român, inclusiv membri ai Guvernului şi militari cu grade importante”.

    “Este în sarcina statului respectiv să îşi îndeplinească obligaţia internaţională şi să îi aducă în faţa justiţiei pe cei responsabili pentu atacul extins şi sistematic asupra populaţiei române civile, în special pe cei care au comis aceste crime în exerciţiul autorităţii lor civile sau militare. Mai mult, pentru a implementa în întregime decizia Marii Camere, statul ar trebui şi să stabilească un mecanism oficial eficient de compensaţii pentru cei care au căzut victime violărilor drepturilor omului şi familiile lor în timpul perioadei de tranziţie, dat fiind numărul mare de cazuri în curs de soluţionare la Curte şi a numărului considerabil al altor victime ale aceloraşi evenimente”, notează CEDO.

    Curtea mai apreciază că “timpul nu exonerează nici statul român, nici pe făptaşii individuali de răspundere”.

    Marea Cameră a CEDO a decis, miercuri, ca statul român să îi plătească Ancăi Mocanu suma de 30.000 de euro, menţinând decizia din 13 noiembrie 2012, pentru încălcarea articolului 2 – dreptul la viaţă – din Convenţie.

    CEDO a concluzionat că Asociaţia “21 Decembrie 1989” nu a cerut daune în timp util.

    Totodată, prin decizia de miercuri, lui Marin Stoica îi revin daune morale de 15.000 de euro, pentru încălcarea articolului 3 – interzicerea torturii – din Convenţie.

    În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, statul român trebuie să le plătească Ancăi Mocanu şi Asociaţiei “21 Decembrie 1989” suma de 2.200 de euro, iar lui Marin Stoica suma de 9.868,92 euro, care îi va fi remisă direct Dianei Hatneanu.

  • România, obligată de CEDO să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei

    Marea Cameră a CEDO a făcut azi public verdictul în cauza Mocanu şi alţii împotriva României, constatând încălcarea de către România a articolelor 2, 3 şi 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, după ce reclamanţii Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13 – 15 iunie 1990, anunţă APADOR-CH.

    Deşi dosarul uneşte trei cazuri, decizia îi face dreptate şi lui Marin Stoica, reprezentant de avocatul APADOR-CH Diana Hatneanu, după ce CEDO se pronunţase deja în 2012 în favoarea celorlalţi doi petenţi.

    “Cetăţeanul român Marin Stoica, astăzi în vârstă de 65 de ani, a fost bătut şi băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR. Omul se îndrepta spre serviciu când a fost luat de pe stradă, privat de libertate mai multe ore şi bătut crunt. S-a trezit a doua zi la spital, unde cineva l-a sfătuit să dispară ca să nu fie arestat alături de alţi protestatari. De frică a fugit atunci şi nu a mai ieşit trei luni de zile din casă. Frica nu l-a părăsit, însă, nici ulterior, ba chiar bătaia a avut asupra psihicului său efecte devastatoare, aşa încât omul a depus plângere penală abia zece ani mai târziu, în 2001, când în sfârşit cercetările în acest dosar au început să avanseze”, se arată în comunicatul APADOR-CH.

    După opt ani de anchete, declaraţii, expertize IML, cazul Mineriadei, inclusiv în ceea ce-l privea pe Marin Stoica, a fost soluţionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu neînceperea urmăririi penale.

    La CEDO dosarul Stoica a fost conexat cu alte două ale Mineriadei, respectiv al Ancăi Mocanu, al cărei soţ a fost omorât, şi al Asociaţiei 21 Decembrie 1989, al cărei sediu fusese devastat de mineri, cauza fiind denumită “Mocanu şi alţii contra României”. Reclamanţii s-au plâns de lipsa unei anchete eficiente, imparţiale şi aprofundate pentru identificarea şi pedepsirea celor responsabili pentru reprimarea violentă a demonstraţiilor din 13 şi 14 iunie 1990. Plângerea lui Marin Stoica se bazează pe articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenţia europeană a drepturilor omului.

    În 2012 CEDO le-a dat câştig de cauză Ancăi Mocanu şi Asociaţiei 21 Decembrie 1989, în timp ce Stoica a pierdut pe motiv că s-ar fi plâns prea târziu în ţară. Avocata Diana-Olivia Hatneanu, care l-a reprezentat pe Marin Stoica, a solicitat retrimiterea cauzei în faţa Marei Camere, solicitare ce a fost acceptată, o audiere publică având loc pe 2 octombrie 2013.

    “După decizia de azi a Marii Camere, care este definitivă, România va fi obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei. Cu privire la decesele survenite în timpul evenimentelor, această obligaţie decurgea oricum din faptul că astfel de infracţiuni sunt astăzi imprescriptible ca urmare a altei cauze CEDO, respectiv dosarul Revoluţiei (Asociaţia 21 Decemberie 1989 v. România). Acum, trebuie întrepinse cercetări eficiente, apte să ducă la tragerea la răspundere a celor vinovaţi şi la aflarea adevărului de către întreaga societate, cu privire la ansamblul evenimentelor din iunie 1990, indiferent că este vorba despre decese sau persoane care au fost supuse unor violenţe şi privări de libertate”, a declarat avocata Diana-Olivia Hatneanu.

    Potrivit deciziei CEDO de miercuri, “toate dovezile din acest caz indică existenţa elementelor constitutile ale unei crime împotriva umanităţii, comise de oficiali ai statului român, inclusiv membri ai Guvernului şi militari cu grade importante”.

    “Este în sarcina statului respectiv să îşi îndeplinească obligaţia internaţională şi să îi aducă în faţa justiţiei pe cei responsabili pentu atacul extins şi sistematic asupra populaţiei române civile, în special pe cei care au comis aceste crime în exerciţiul autorităţii lor civile sau militare. Mai mult, pentru a implementa în întregime decizia Marii Camere, statul ar trebui şi să stabilească un mecanism oficial eficient de compensaţii pentru cei care au căzut victime violărilor drepturilor omului şi familiile lor în timpul perioadei de tranziţie, dat fiind numărul mare de cazuri în curs de soluţionare la Curte şi a numărului considerabil al altor victime ale aceloraşi evenimente”, notează CEDO.

    Curtea mai apreciază că “timpul nu exonerează nici statul român, nici pe făptaşii individuali de răspundere”.

    Marea Cameră a CEDO a decis, miercuri, ca statul român să îi plătească Ancăi Mocanu suma de 30.000 de euro, menţinând decizia din 13 noiembrie 2012, pentru încălcarea articolului 2 – dreptul la viaţă – din Convenţie.

    CEDO a concluzionat că Asociaţia “21 Decembrie 1989” nu a cerut daune în timp util.

    Totodată, prin decizia de miercuri, lui Marin Stoica îi revin daune morale de 15.000 de euro, pentru încălcarea articolului 3 – interzicerea torturii – din Convenţie.

    În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, statul român trebuie să le plătească Ancăi Mocanu şi Asociaţiei “21 Decembrie 1989” suma de 2.200 de euro, iar lui Marin Stoica suma de 9.868,92 euro, care îi va fi remisă direct Dianei Hatneanu.

  • Despăgubirile pentru vătămări şi deces plătite de asigurătorii RCA au crescut cu 70% la şase luni

    Ponderea despăgubirilor plătite pentru vătămări corporale reprezintă 27% din valoarea despăgubirilor totale plătite la nivelul întregii pieţe RCA.

    Piaţa asigurărilor RCA a atins în primul semestru al anului valoarea de 1,33 miliarde lei, în creştere cu 8,69% faţă de primele şase luni ale anului trecut.

    Prima de asigurare medie anualizată a fost de 488 de lei, în creştere cu 0,8% (+4 lei) faţă de perioada similară din 2013.

    Numărul contractelor încheiate în perioada analizata s-a cifrat la 3.749.853, în urcare cu aproximativ 4% faţă de prima jumătate a anului 2013, iar numărul de poliţe în vigoare la data de 30 iunie 2014 era de 4.452.432, cu 3,78% mai mult faţă de 30 iunie 2013.

    Numărul dosarelor de daună avizate în primul semestru a fost de 135.962 (în scădere cu 14% faţă de 30 iunie 2013), iar numărul dosarelor de daună plătite s-a ridicat la 146.197 (în scădere cu 9% faţă de primul semestru 2013).

    La nivelul întregii pieţe RCA, dauna medie plătită a fost de 6.894 de lei, în creştere de la 5.933 de lei (+16% faţă de primul semestru 2013), iar valoarea despăgubirilor plătite a ajuns la un miliard de lei (+5% faţă de 30 iunie 2013).

    Pentru daune materiale, valoarea daunei medii a fost de 5.151 lei în primul semestru al anului 2014, iar valoarea daunei medii plătite pentru vătămări corporale şi deces s-a cifrat la 64.225 lei, în acelaşi interval.

    Rezerva de daună avizată constituită la data de 30.06.2014 s-a cifrat la 1,44 miliarde lei (+15% faţă de 30 iunie 2013), iar rezerva pentru daune neavizate s-a majorat cu 19% faţă de 30 iunie 2013, până la 902,09 milioane lei. Astfel, la nivelul întregii pieţe, rata daunei a crescut până la nivelul de 99% (faţă de 82% la 30 iunie 2013).

    Cheltuielile înregistrate cu asigurarea RCA, la nivelul pieţei, se ridică la un procent mediu de 32%, din care o pondere importantă o reprezintă cheltuiala de achiziţie. Cheltuielile cu comisioanele la nivelul întregii pieţe reprezintă 18,45% din primele încasate.

    Astfel, luând în calcul şi cheltuielile înregistrate, rata combinată a daunei la nivelul întregii pieţe RCA s-a cifrat la 131%, în creştere cu 14 puncte procentuale, de la 117% la data de 30 iunie 2013.

    Altfel spus, pentru 100 lei prime subscrise, asigurătorii care practică RCA au pierdut, in medie, 31 de lei.

    În perioada 1 ianuarie – 30 iunie au fost avizate 2.966 de dosare pentru vătămări corporale şi deces, în scădere uşoară faţă de prima jumătate a anului 2013 (3.022 dosare).

    Rezerva de daună avizată pentru vătămări corporale şi deces era la data de 30.06.2014 în valoare de 612 milioane lei, în scădere uşoară faţă de 30.06.2013 şi reprezintă 42% din rezerva totală de daună avizată (faţă de 50% al sfârşitul primul semestru al anului 2013).

    Din totalul rezervei de daune, aproape două treimi (64%) reprezintă rezerva de daune morale (nepatrimoniale). Ponderea dosarelor instrumentate pe cale amiabilă (plătite sau aflate în rezervă) se cifrează la 26%.

    La data de 30 iunie 2014, 11 asigurători erau autorizaţi de către Autoritatea de Supraveghere Financiară să desfăşoare activitate RCA: ABC Asigurări, Allianz-Ţiriac Asigurări, Asirom, Astra, Carpatica Asig, City Insurance, Euroins România, Generali Romania, Groupama Asigurări, Omniasig şi Uniqa.

  • Tribunalul din Bucureşti: BCR trebuie să-i plătească lui Răzvan Temeşan peste 4,5 milioane de euro. Decizia nu e definitivă

    Prin această decizie, Tribunalul Bucureşti obligă BCR să-i plătească lui Răzvan Temeşan drepturile salariale aferente perioadei cuprinse între 27 februarie 2009 şi 9 septembrie 2014, în cuantum de 70.000 de euro lunar. Suma trebuie achitată în echivalentul în lei la cursul oficial al BNR din ziua plăţii efective, sume care trebuie să fie actualizate cu rata indicelui de inflaţie la data plăţii efective.

    “Obligă pârâta să plătească reclamantului contravaloarea dobânzii legale aferentă sumei cu titlu de drepturi salariale datorate pentru perioada 27 februarie 2009 – 9 septembrie 2014, începând cu data de 27 februarie 2012 până la data plăţii efective. Constată calitatea de salariat a reclamantului în perioada 07 aprilie 2007 – 9 septembrie 2014, în raport cu pârâta, pe funcţia echivalentă în organigrama BCR cu cea de director general exercitată de reclamant în cadrul BANCOREX, cu salariul lunar echivalent în lei, de 70.000 de euro pentru perioada cuprinsă între 27 februarie 2009 şi 9 septembrie 2014”, se arată în decizia luată marţi de Tribunalul Bucureşti.

    Mai mult, prtimn aceeaşi hotărâre, instanţa obligă BCR să-i plătească lui Temeşan daune morale în cuantum de 100.000 de euro.

    Decizia Tribunalului Capitalei nu este definitivă şi poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti.

    În 2011, Răzvan Temeşan a mai câştigat un proces cu BCR, banca fiind obligată să îi plătească acestuia 625.000 de euro, sumă ce reprezintă drepturile sale băneşti aferente perioadei cuprinsă între 7 aprilie 2005 şi 31 decembrie 2007. Tot banca a fost obligată de instanţă să-i plătească atunci lui Temeşan 30.000 de euro, drept daune morale.

    Răzvan Temeşan a fost preşedinte al Bancorex între 1992 şi 1997.

    În 1999, statul a preluat împrumuturile neperformante ale Bancorex, iar BCR a absorbit restul activităţilor băncii.

  • Google va restitui 19 milioane de dolari părinţilor pentru plăţi neautorizate făcute de copiii lor

    Google devine, astfel, a treia mare companie din SUA, după Apple şi Amazon, obligată de către Comisia pentru Comerţ să restituie sumele încasate fără acordul clienţilor, relatează Bloomberg.

    “Pe măsură ce tot mai mulţi americani aleg tehnologia mobilă, e vital să le reamintim companiilor că măsurile de protecţie a consumatorilor trebuie să funcţioneze în continuare, ceea ce include şi grija pentru a nu taxa consumatorii pentru achiziţii pe care nu le-au autorizat”, a declarat Edith Ramirez, preşedintele Comisiei.

    Purtătorul de cuvânt al companiei Google, Niki Christoff, a declarat că Google a fost deschisă la colaborarea pentru rezolvarea acestei plângeri şi mulţumită de soluţia dispusă de autoritatea americană.

    Pe lângă plata sumei de 19 milioane de dolari, Google a fost de acord să modifice modul de facturare în Google Play, în sensul obţinerii acordului expres al utilizatorilor pentru efectuarea unei plăţi.

    Google a primit mii de plângeri de la clienţi pentru că au fost taxaţi pentru cumpărături făcute de copiii lor, fără autorizaţie.

    În ianuarie, Apple şi-a dat acordul pentru a da înapoi clienţilor suma totală de 32,5 milioane de dolari. Amazon a fost, la rândul său, acuzată că nu a reuşit să obţină permisiunea părinţilor pentru plăţile efectuate de către copii, iar în prezent de află în proces cu Comisia americană pentru Comerţ.

  • Cum pierde Putin 2,4% din PIB. Kremlinului nu-i pasă pentru că se apropie războiul

    GML, HOLDINGUL PRINCIPALILOR ACŢIONARI AI IUKOS, CERUSE INSTANŢEI DAUNE DE 114 MILIARDE DE DOLARI PENTRU PIERDEREA COMPANIEI, CARE ÎN 2003 ERA CEL MAI MARE PRODUCĂTOR DE PETROL DIN RUSIA, AVEA CIRCA 100.000 DE ANGAJAŢI, ŞASE RAFINĂRII MARI ŞI O CAPITALIZARE DE CIRCA 33 DE MILIARDE DE DOLARI.

    Verdictul ar trebui să aducă aminte că Putin nu era în urmă cu zece ani diferit faţă de omul care a anexat în martie regiunea Crimeea şi susţine în prezent separatiştii proruşi din estul Ucrainei.

    Tribunalul de artbitraj a fost condus de Yves Fortier, fostul reprezentant al Canadei la Consiliul de Securitate al ONU şi fost preşedinte al Consiliului. Federaţia Rusă l-a numit ca judecător pe Stephen Schwebel, fost preşedinte al Curţii Internaţionale de Justiţie, iar reclamanţii pe Charles Poncet, partener la CMS von Erlach Poncet, o mare firmă de avocatură specializată în taxe din Geneva.

    JUSTIŢIE POETICĂ

    ”Există şi o anumită justiţie poetică în decizia tribunalului. Chiar dacă a fost publicată la sfârşitul lunii iulie, hotărârea a fost luată în Olanda la numai o zi de la doborârea aeronavei Malaysia Airlines MH17, din câte se pare de către rebeli proruşi, în estul Ucrainei. Olanda a avut mai multe victime în acel avion decât oricare altă ţară„, scrie Leonid Bershidsky, editorialist la Bloomberg.

    Deşi fără legătură cu actuala atitudine agresivă a lui Putin, decizia îl pedepseşte pe liderul rus pentru o abordare similară în perioada 2000-2008.

    După ce a preluat puterea de la fostul preşedinte Boris Elţîn, Putin s-a luptat din răsputeri să arate cine este şeful. Oligarhii îmbogăţiţi sub Elţîn erau consideraţi mai puternici decât Kremlinul. În toamna anului 2003, Putin se afla în plină ofensivă, după ce l-a băgat la închisoare pe cel mai bogat dintre aceştia, Mihail Hodorkosvki, fondatorul Iukos, sub acuzaţii de evaziune fiscală.

    Ceea ce a păţit Hodorkovski i-a făcut pe oligarhi atât de docili, încât Putin nu a fost nevoit să mai dea un nou exemplu.
    Hodorkovski, eliberat pe neaşteptate în decembrie de Putin şi în prezent aflat în Elveţia, a declarat că procurorii ruşi au făcut prostia de a nu-i pune sub sechestru averea personală în timpul investigaţiilor, ceea ce i-a permis să-şi vândă participaţia deţinută la Iukos partenerilor de afacere.

    Noii acţionari, conduşi de Leonid Nevzlin – partener al lui Hodorkovski, în prezent aflat în Israel -, au continuat să lupte cu statul. |mpovărată de pretenţii ale autorităţilor pentru plata de taxe în valoare de multe miliarde, Iukos a vândut la comandă activele pe care le deţinea, iar acestea au fost ulterior preluate la preţuri foarte mici de compania de stat Rosneft, în prezent cel mai mare producător de petrol din Rusia.

    În timp ce Hodorkovski cosea mănuşi închis în gulagul rusesc, Nevzlin şi mai mulţi foşti directori ai Iukos au deschis procesul la Haga, susţinând că au fost expropriaţi de statul rus. Rusia a argumentat că tribunalul nu are jurisdicţie, dar şi că Iukos a dat faliment pentru că nu a plătit taxele. Tribunalul a ajuns la concluzia că Iukos avea, într-adevăr, unele probleme la plata taxelor, dar că acestea au fost folosite ca pretext pentru a falimenta compania şi a-i redistribui activele.

    Cele 50 de miliarde de dolari reprezintă circa 2,4% din PIB al Rusiei, în timp ce sancţiunile impuse în contextul crizei din Ucraina ar putea avea un impact negativ asupra economiei de circa 1-1,5% din PIB. Acestea sunt însă doar estimări, în timp ce sentinţa tribunalului se referă la o sumă uriaşă pe care Rusia trebuie să o plătească până la 1 ianuarie 2015.
    Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a promis că decizia va fi atacată pe toate căile posibile, dar dacă aceasta rămâne, proprietăţile din străinătate ale Rusiei ar putea fi confiscate pentru a plăti compensaţiile.